Salutare lume și bine că ne-am regăsit! Astăzi fără prezentare de band, nu este că nu aș avea dar m-am hotărât, și aici aș vrea să aud și care sunt părerile voastre, ca atunci când prezint o trupă, să ne concentrăm pe ce au de spus oamenii ăia, despre muzica lor, despre gândurile și planurile de viitor. Ar fi o dovadă de respect pentru munca și disponibilitatea lor de a fi prezenți aici. Pe scurt, din puțina mea minte voi încerca ca în afara comunicatului oficial, să scot niște întrebări care să ne ofere o imagine cât mai detaliată despre activitatea lor artistică. Cât de bine o să iasă sau cât de rău, vom vedea.

De când am început treaba asta cu promovarea, pe care sunt decis să o continui, informațiile despre o trupă, urmate de prezentarea a unor piese, albume, recomandări de la voi, mi-a lăsat impresia unui curcan în care un nene încearcă să îndese toate legumele și condimentele găsite prin cămară.

Data viitoare vom prezenta o altă trupă din orașul în care domnul, încă, președinte a făcut succese deosebite când era primar, succese pe care le-a continuat când a devenit cârmaciul suprem al țării. O să vorbim pe îndelete  cu Alpha Q.

Trecem la ale noastre:

➡️ Mereu am admirat trupele care vin cu o muzică extrem de solidă și o atitudine extrem de relaxată. Dacă cvintetul din Kentucky, cu care m-am intersectat acum vreo doi ani, când am dat de Resonance Cascade, piesa scoasă de pe Border World, nu au dat semne că știu să o lase mai moale cu ritmul, felul în care sunt îmbracați în videoclip mi-au întărit imaginea că băieții au fost mai degrabă liderii incontestabili ai clubului șah sau teatru decât niște bombardieri metaliști.

➡️ Acum vreo lună am primit de la Prosthetic Records, labelul care se ocupă de trupa americană, o notificare că Volcandra tocmai a lansat prima piesă, Fouled Sanctity scoasă de pe viitorul lor album programat să iasă pe 1 martie. Au mai avut timp până la lansare de un single, Seven Tombs care a urmat aceeași rețetă, muzică rupere și clip “pă katerink”. Despre The Way Of Ancients, albumul apărut pla începutul lui martie poți spune doar de bine. Trebuie să vă mărturisesc sincer că pentru mine a debutat oarecum cu stângul. Începutul lui Birth Of The Nephalem seamănă izbitor de mult cu intro-ul de la  Border World, chestie care m-a dezumflat masiv. M-am liniștit rapid după ce Birth of The Nephalem a mai curs puțin și am realizat că lucrurile stau diferit. Recomand The Way of Ancients cu căldură, preferabil servit, rece sau fierbinte, după materialul lor din 2022, Border World.

➡️ Or să fie două Nightwișuri, ca două Stele, Dinamouri, Craiove? Posibil. Acum două zile cei de la Nuclear Blast Records au lansat colaborarea dintre Marko Hietala și Tarja Turunen, și mai mult decât atât există zvonuri că cei doi lucrează la un album împreună.

➡️ Sunt destule doamne care atunci când văd Nils Molin, dau like, ca noi bărbații, cu țâțele. Nimic rău în a face asta, sunt convins că bărbații al căror păr a început să se împuțineze încă din clasa a doișpea, nu simt niciun pic de invidie când îl văd pe ăsta cu coama în vânt. Și are și voce, scârba. Omul nostru a mai deschis un nou p.f.a, că era implicat doar în alte două, New Horizon sub egida prietenilor noștri italieni, Frontiers care se ocupă cu ce a mai rămas din muzica adevărată.

➡️ Din categoria non-metal dar distractiv ca naiba, îl punem și pe Jack Black, absolut delicios actor și cu foarte puține țigle pe casă, cu o interpretare personală a unei piese pop celebre, …Baby One More Time, pe care o să o regăsiți pe coloana sonoră a Kung Fu Panda 4.

➡️ Jeris Johnson, omul care și-a lansat cariera pe Tik Tok, ajungând de la statutul de artist cvasi-necunoscut, la unul care a reușit să adune milioane de vizualizări pe Youtube. John este prima piesă scrisă exclusiv pentru primul lui album, la care lucrează intens și care este programat să apară anul ăsta. Îl urmăresc pe Tik Tok și deja a început să își promoveze intens albumul al cărei dată de apariție nici măcar nu este anunțată. Lecție de promovare, girlz und boyz.

➡️ Care aveți grădină sau acces la o grădină de legume, probabil ați trăit experiența culesului de dimineață al roșiilor. V-ați umplut nările cu mirosul de verde crud al frunzelor iar explozia de arome, de proaspăt, de rouă, au umplut simțurile, atunci când cu degete flămânde ați rupt în două fructul de tomate. Senzația aia de fresh o să o trăiți cu albumul ăsta. Este modern, are toate ingredientele necesare unui metal de calitate din Anul Domnului 2024.  Mai ales că în trupă este și un român, Victor Bucur, chitara solo a trupei canadiene. Creating A King a celor de la Lutharo a fost primul contact cu ce ar fi trebuit să găsesc pe noul lor album, anunțat pe 15 martie. Nu ascund că am fost al dracului de încântat de ce am auzit. Chasing Euphoria mi-a întărit convingerea că Lutharo or să aducă ceva absolut nebun de bun. Fusionul dintre thrash, melodic death, power este fenomenal, partea vocală susținută de Krista Shipperbottom este una de poveste, instrumentalul, unul de top.

➡️ Tot ce mai trebuie să faceți este să vă bucurați de explozia de muzică bună de pe  Chasing Euphoria, cel de al doilea album al trupei.

➡️ Emily Low, vocea trupei de melodic black metal Oubliette este dovada clară că munca și talentul depășesc barierile rigide ale metalului extrem, considerat până nu demult teritoriul de vânătoare a bărbaților. Așa cum sunt un susținător entuziast al metalului modern, la fel de entuziasmat sunt de prezența femeilor în metalul extrem.

➡️ Un alt album de top, al unei trupe pe care o ascult de prin anii 90, și care livrează după atâția ani de activitate o muzică fără pic de uzură. Niște suedezi care s-au gândit că cel mai bun nume de band cu care să pornească la drum, este numele unei melodii de pe cel mai bun album de thrash metal al tuturor timpurilor, Reign In Blood.  Vorbim de  Necrophobic, o bornă în metalul extrem, niște artiști care au refuzat inerția și uzura. Cu Stormcrow au început asediul, sub As Stars Collide au spulberat porțile și cu Mirrors of a Thousand Lakes au îngropat orice rezistență.

➡️ In the Twilight Grey, albumul suedezilor apărut pe 15 martie 2024, lansat sub umbrela Century Media Records este unul care te lasă fără răsuflare.

➡️  Scarlet Records scot din mânecă o pereche de dame, la concurență muzicală cu surata lor, Frontiers, simpatice și care par să aibă voce. Este vorba de o trupă de simfonic power metal, destul de nouă cu un singur album apărut, Daughters Of The Night în 2022 și cu unul pe țeavă, pe felie cu Epica, Unleashe the Archers. Băi, nu știu, dar în Seven Sins, gagicile joacă la fel de convingător ca Maticiuc. În Strangers parcă sunt o idee mai naturale decât chelul ăla de la Bromania. Dacă vă place power metalul simfonic, band-ul ăsta o să vă satisfacă așteptările.

➡️ Acum destui ani o trupă de nerzi au asigurat coloana sonoră pentru una dintre cele mai dezmățate și generalizate țopăieli pe le-am văzut la o petrecere. Profesoare, medici, șefi de departamente, câțiva redneci, și-au pus la propriu poalele în cap ajutați de muzică, băutură și iarbă, fiecare ce a avut mai de soi prin casă. The Dread Crew of Oddwood au venit mereu cu o muzică bună pentru zâmbete largi și descrețit frunți. Leather Ship este al doilea single scos de albumul lor de abia apărut, pe care după ce l-am ascultat pot să îl recomand din toată inima. Rust & Glory trezește piratul din tine și îngroapă corporatistul plicticos, înmoaie costumul prea țeapăn și scoate copilul pe maidan.

Atât pentru astăzi.

🟢 Punem și LISTA LUI EDELWEISS – COLȚU’ CU METALE #94, sper să ascultați și albumele prezentate.

Până data viitoare, aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. O să îmi fac simțită mai des prezența pe Discord, așa că vă aștept pe acolo. Pentru recomandări sau tot felul de info, [email protected].

sursa foto: freepik.com