Prieteni, vă spun cu toată răspunderea vorbelor pe care urmează să le scriu. Nu avem în România drumuri și străzi atât de proaste cum sunt cele din Catania și în orășelele din jur.

Da, or avea italienii autostrăzi, nimic de zis, dar când ești nevoit să te dai jos de pe autostradă și să intri pe drumuri normale, s-a terminat.

Oriunde am ajuns zilele astea (și-am cam fost), drumurile sunt petec lângă petec și groapă lângă groapă. Să ne înțelegem, nu vorbesc despre chestii izolate, despre două-trei gropi sau petece, ci despre kilometri mulți de șosele și drumuri.

Iar în orașe, pe străzi și străduțe, situația stă și mai rău. În Catania, de exemplu, străzile arată ca și cum orașul a fost bombardat, după care le-au cârpit de mântuială până se apucă să le refacă cum trebuie. Băi, vă jur, ai impresia că până la urmă îți vor ieși rinichii prin scaunul mașinii.

Mai nasol e că peste tot e cam la fel. Am ajuns în Taormina, în Siracuza, în Marzamemi, în Messina, în Savoca, în Cefalù și în Santo Stefano di Camastra. Lucrurile au stat fix la fel în toate locurile astea: când am ieșit de pe autostradă a început dansul. La propriu, așa se simțea mașina pe denivelări, gropi și petece, de parcă dansa.

Știți voi că râdeam de gurile de canal din România, pe motiv că niciodată nu sunt la același nivel cu asfaltul? Ar trebui să vedeți gurile de canal de pe străzile Siciliei. Păi la noi e masă de biliard pe lângă ce e la ăștia.

Dacă aș fi fost cu mașina mea, nu cu una închiriată, cred că m-aș fi enervat destul de tare. Repet, că poate nu s-a înțeles din prima: nu vorbesc despre autostrăzi, vi despre ceea ce la noi se numesc „drumuri naționale” și străzile din orașe.

Repet, eu n-am prea mai văzut în România vreun drum care să fie atât de prost ca mizeriile astea pe care am mers aici. Și m-am tot plimbat prin țară în ultimii 3-4 ani, cam știu ce vorbesc. Nu-mi dau seama daca doar aici, în sud, e problema asta, dar toate șoselele care nu sunt autostrăzi arată absolut jalnic.

Păcat.