Articol scris de Iulia

Pentru că zilele astea sunt pusă pe țâfnă, harță și cârcoteală și pentru că m-a inundat efectiv cantitatea de tâmpenie prezentă în jurul meu, azi m-am gândit să vă prezint un top.

E un top strict personal și se bazează pe cele mai recente interacțiuni enervante de care am avut parte. Bine, interacțiuni e mult spus, că practic în majoritatea cazurilor au fost doar situații pe care le-am văzut sau care mi s-au întâmplat și unica interacțiune a fost între mine și birjărelile care mi-au ieșit din gură.

Așadar, doamnelor și domnilor, să purcedem: topul celor mai mari cretini din trafic – ediția Iulia.

Menționez că fiecare poziție va fi ilustrată, fie cu imagini din arhivele prietenilor mei, fie cu întâmplări reale trăite și/sau văzute cu ochii mei ăștia de-i am eu în cap.

Locul 1

Câștigători detașați din punctul meu de vedere, cretinopații care își plimbă copiii neasigurați în mașină.

Exemplu concret: mă duc miercuri la Kaufland. La plecare, în timp ce descărcam cumpărăturile din cărucior în mașină, văd un cuplu – corporatiști clasici care păreau că tocmai și-au luat copilul de vârstă școlară de la vreun after school din zonă.

Amândoi bine îmbrăcați, pă office, pă cămăși și sacouri, pă alea. Fetița (că fetiță era copilașul), idem. Ghetuțe Sketchers, hăinuțe care nu arătau ieftine. Urcă toți trei într-un Tiguan nouț. Maaaxim 2 ani să fi avut mașina. Urcă și pleacă.

Copilul, bălăbănindu-se alene pe bancheta din spate. Nu scaun, nu centură, nu nimic.

E, să moară mama lu proces verbal dacă ăia îmi pot spune mie că nu și-au permis un scaun de mașină pentru copilul ăla. Și nu, nu-mi pasă nici de căcaturi gen „al meu n-a vrut de mic să stea, plângea până se învinețea” sau „ei, na, nu mergeam decât 500 de metri, din parcare de la Kaufland până acasă”.

Și la astfel de exemplare să nu te duci să le bați în geam, înainte să apuce să plece de pe loc, să le rupi la fiecare câte un picior și să-i bați cu ele? Și apoi să le anulezi calitatea de părinte și să îi pui să dea examen înainte de a-și putea recupera copilul?

Locul 2

Vajnicii urmași ai dacilor liber și degrabă săpători de tuneluri pe sub Bucegi care consideră că parcatul fix unde au ei treabă e permis pentru că… d-aia.

Iar un astfel de exemplar a devenit recent vedetă pe feisbucul brașovean. Și vi-l prezint aici în toată splendoarea sa (poză de aici):

Ca să vă faceți o idee, prietenul care a făcut poza a făcut-o undeva pe la 9:20 – 9:30 dimineața. Dar ulterior a mai apărut un cetățean care a spus că el îl văzuse pe acest unic și mirobolant exemplar acolo deja de pe la 8 și ceva.

Deci nici măcar căcatul ăla de scuză cu „stau și io dăcât 5 minute, boss!” nu se aplică. Omu și-a lăsat cotețu acolo și cel mai probabil s-a dus să siroteze o cafelutsă. Că fix peretele lângă care a „parcat” distinsul aparține unei cafenele.

Păi și să nu te duci să-l cauți pe meltean în cafenea, să-i rupi un picior și să-l bați cu el? Și apoi să-i arzi o amendă pe care să n-o poată achita decât muncind în folosul comunității? Eventual îmbrăcat în zeghe, ziua, în amiaza mare, plantând panseluțe și golind coșuri de gunoi pă centru. Să-l vază lumea, dacă tot îi place să fie văzut!

Locul 3

Retarzii care ies de pe o străduță laterală sau din parcare, deși te văd că vii, te obligă să frânezi, pentru că se mișcă ca ochiul mortului, și asta în ciuda faptului că în urma ta strada e mai pustie decât deșertul Gobi într-o zi cu soare torid.

Concret: ca să ajung la mine acasă unde locuiesc io, trebuie să traversez comuna de care aparține satul nostru în drum spre acesta din urmă. Traversarea comunei se face în mare parte pe ulița principală, lungă de vreun kilometru și jumătate.

Uliță principală care este presărată, deloc imprevizibil de altfel, cu mici intersecții cu alte străzi secundare. Și cum mergeam eu așa spre casă zilele trecute, cu cei 50 de km/h regulamentari, văd că de pe o străduță din asta secundară se ițește botul unei mașini. Mă uit în ochii omului, să văd că m-a văzut. Mă uit și în retrovizoare și văd că după mine nu mai venea nimica-nimicuța.

Zic să pișc un pic accelerația, să trec mai iute, mna, să nu steie bietul om să aștepte după curul meu (deși, în mod normal, asta trebuie să faci, stai și aștepți). Dar nu apuc să execut manevra, că dom’ șofer al celeilalte mașini decide că el pur și simplu nu mai poate răbda și pușcă voios în fața mea.

Acu, aș vrea să înțelegeți că „voios” este folosit aici absolut eufemistic. Pentru că omul din poveste a țâșnit din secundară în principală, a virat dreapta, obligându-mă să frânez, după care și-a continuat imperturbabil drumul cu maaaaxim 30 la oră până la următoarea intersecție, unde a făcut iar dreapta.

Păi și să nu te duci după el și să îi rupi un picior și să-l bați cu el? Și apoi să-l pui să exerseze virtutea răbdării, urmărind iarba cum crește și bălțile cum se usucă și obligându-l să scrie un raport detaliat al observațiilor, la intervale fixe de 5 minute?

Locul 4

Gibonii (cer scuze pe această cale acestei distinse specii de primate, cu siguranță cu o inteligență net superioară celor despre care povestesc eu azi aici) care se bagă în depășiri în orb sau se bagă chiar dacă te văd venind pe contrasens, bazându-se fie pe puterea cotețului lor, fie pe faptul că vei frâna tu, ca să nu te faci muci pe șosea.

Exemplu: mergeam anul trecut prin vară pe drumul județean care merge spre satul de domiciliu. Din spatele meu vine mânând furios un nene într-o mașină germană. Puternică, n-am ce zice.

Vădit incomodat de rulatul meu cu 100 la oră. Mă trag cât mai în dreapta posibil fără să ies pe câmp și dau să semnalizez omului să se ducă învârtindu-se. Numai că drumul este ușor șerpuit, așa că apuc să văd că de pe contrasens venea o mașină. Ce era în urma ei nu mai vedeam, că acolo drumul nu mai șerpuia, ci era curbă de-a dreptul.

Așa că semnalizez stânga, bătând caii putere să priceapă gibonul de la volan, să nu se bage în depășire. Firește, bunele mele intenții s-au spulberat rapid, că omul s-a băgat în depășire. Evident, forțându-l pe cel de pe contrasens să frâneze violent ca să nu se facă terci ambii și amândoi.

Numai că bucuria degrabă depășitorului a fost iute curmată de faptul că în scurt timp a întâlnit în cale o căruță. Și asta la propriu. O căruță cu un cal putere. Pe care a decis, cum altfel, să o depășească în trombă, chiar dacă urma o curbă fără vizibilitate.

Uitându-mă a lehamite în urma lui, zic printre dinți: „Vedea-te-aș înfipt într-un TIR!”

Ei, și ce să vedeți, băieți și fete, câteva fracțiuni de secundă mai târziu din față apare fix tirul pe care i-l urasem distinsului. Numai că de data asta, cel care s-a urcat pe frâne n-a fost cel de pe contrasens, ci chiar distinsul posesor de mașină germană. Pentru câteva clipe, l-am văzut făcut afiș pe botul camionului. Dar a scăpat idiotul. Cel puțin de data aia.

Vă zic sincer, de atunci mi-e cam frică să mai fac urări din astea în trafic, să n-am dreq pă vrunu pă conștiință, că mi se îndeplinește urarea.

Da să nu te duci după el, să-i rupi un picior și să-l bați cu el? Și apoi să-i confiști mașina și să-l obligi să circule timp de 5 ani cu una d-asta?

Locul 5

Practic, în categoria asta se încadrează cel puțin jumate din populația deținătoare de permis din țara asta: ăia care încă nu știu să folosească giratoriile.

Deși forma asta de intersecție a devenit deja de ceva ani buni populară și la noi în țară, în continuare sunt foaaaarte mulți români care nu știu cum și unde să se încadreze, când și ce să semnalizeze, cum și-n ce fel să iasă din giratoriu.

Aici nu mă apuc să vă dau exemple, că nu mai plecăm de aici până luna viitoare, dar sunt convinsă că știți exact despre ce vorbesc.

Bonus la categoria asta: ăia care fac duda-n giratoriu, le dai un claxon atunci când dau să se urce peste tine, iar apoi tot ei fac gura mare, că ce, dom’ne, tu n-ai văzut pă unde merg io?

Și să nu te dai jos la ei, să le rupi un picior și să îi bați cu el până recită regulile de circulație în giratoriu ca p-o litanie?

Acestea fiind zise, vă aștept cu mare interes să completați acest top cu alte categorii de speciali cu care vă intersectați prin trafic, fie el național, fie internațional, că noi nu discriminăm acilea.

sursa foto: freepik.com