Prieteni, trebuie să vă spun asta, trebuie să protestez public, pentru că așa nu se mai poate!

Sunt supus sistematic și periodic unei discriminări incredibile, o adevărată traumă pentru sufletul meu greu încercat.

Iar partea cea mai tristă este că anul ăsta credeam că chinul meu se va termina, anul ăsta am sperat până în ultima clipă, anul ăsta se părea că în sfârșit se vor alinia astrele și pentru mine. Dar astăzi, exact acum când vorbim, a picat ca un fulger vestea: „nu te iau nici azi la ședința cu părinții”.

Și nu vreți să știți cum mi-a fost motivată această decizie, auziți aici:

– Vrei să fiu singura de-acolo care vine cu soțul?

E drept că aici am vrut să întreb „care soț?”, dar am zis să nu mai pun paie pe foc.

Nu se poate, oameni buni, trebuie să înceteze odată discriminarea asta inimaginabilă: vreau la ședința cu părinții!

În sensul ăsta, o să vă rog să protestați public alături de mine, poate îi înmuiem inima harpiei care nu mă vrea acolo, în sală.

P.S. Să vă mai spun că nici măcar pe grupul de whatsapp al clasei nu am voie? Vă dați seama ce fel de viață sunt nevoit să duc?