Bun, păi dacă tot v-am stârnit ieri cu postarea despre cannoli, hai să vă fac și review-ul.

Pentru că azi am fost târât fără voia mea în ikea, la întoarcere am pus gps-ul spre Canolleria Băneasa, pentru că a fost unul dintre cele mai recomandate locuri, în comentariile de la postarea de ieri. Când îți zice atâta lume, înseamnă că ceva or face bine.

Am mers și-am luat șase bucăți (două cu vanilie, două clasic și două cu fistic). Cum am ajuns acasă (adică acum 7 minute), am executat unul clasic și unul cu vanilie, pentru că NU MAI PUTEAM de poftă.

Acum, că mi-am făcut ԀambIaua, să vă zic despre.

Unu. Mi-a plăcut că nu le aveau gata făcute, mi-au umplut rulourile acolo, la fața locului. În Italia nu le-am cumpărat decât gata făcute. E drept că acolo probabil le vindeau la foc automat și de-aia.

Doi. Crema de ricotta e proaspătă (se simte imediat) și nu e extrem de dulce. Dar cel mai important este că nu e grea, e destul de light, altfel n-aș fi putut să mănânc niciodată două cannoli unul după celălalt.

Trei. Cel mai tare m-au spart rulourile, pentru că au exact consistența pe care mi-o doresc eu de la o „coajă” de cannoli. Sunt crocante, dar fără să fie tari de să te deranjeze. Sunt făcute în așa fel că eu n-aș avea nicio problemă să le mănânc și goale, fără cremă.

Gata. Ăsta a fost review-ul, că atât m-am priceput.