Articol scris de Iulia.
…
Niște abilități de invidiat…
… care nu-ți vor folosi niciodată la absolut nimic. Decât poate să mai scrii pe ici, pe colo câte un text, să se minuneze lumea de cât de tută ești.
Fiți atenți acilea. Mi-am dat seama zilele astea că am dobândit – în timp, firește, că nu merge așa, țac-pac, peste noapte – niște abilități absolut fascinante. Fascinant de inutile, firește.
De exemplu: casa noastră are 2 intrări. Una de pe terasă, direct în sufragerie, și una din cealaltă parte, într-un hol și apoi în casă.
Holul ăla nu a fost inițial gândit ca un hol, ci și respectiva intrare era cumva tot un soi de terasă, adică sunt vreo 3 trepte mai lungi, așa, pe lungimea întregii laterale a casei și apoi urmează ușa care dă în casă.
Însă probabil că la un moment dat, oamenii care au făcut casa asta și-au dat seama că nu e pont să n-ai absolut nici un fel de spațiu-tampon între curte și casă – că mna, mai un bocanc, mai o jacă, tre să ai un’ să le pui când vii de-afară, nu? – așa că au închis treaba asta cu niscai pereți.
Astfel, peretele exterior lateral al casei a devenit practic unul dintre pereții interiori ai holului. El fiind la origini perete exterior, a rămas cu tencuiala decorativă de exterior existentă pe el, d-aia mai zgrunțuroasă, așa. sigur știți ce zic.
Ceea ce pe noi nu ne-a deranjat de nici o culoare, așa că fix la fel e și în ziua de azi. Unicul bai e ăsta: când ies io să duc gunoiul, tre să ies pe ușă spre hol, după care să fac dreapta la 90 de grade înspre ușa de ieșire din casă.
Băi. De fiecare. Afurisită. De dată. Fără excepție. Când fac dreapta pe hol, ținând în mâna dreaptă punga de gunoi, dau cu monturile de la mână de tencuiala aia cu zgrunțureii ei cu tot, de nu vreți să știți ce-i la gura mea. Aș putea face lejer să roșească și cel mai versat birjar cu invectivele pe care le arunc, la adresa propriei persoane tâmpite, desigur.
Alta. În toate camerele din casă, întrerupătoarele de lumini sunt cam la nivelul clanțelor de la uși. Și, așa cum e de altfel destul de logic, ele sunt amplasate imediat lângă ușă, să nu orbecăi prin cameră de bezmetic.
Mno, la una dintre ușile din casă am dezvoltat abilitatea ca, atunci când întind mâna înspre întrerupător să nimeresc cu o precizie aproape matematică, cu degetul mic fix în gaura aia din tocul ușii aferentă limbii de la clanță. Deget mic pe care, firește, mi-l dau peste cap cu spor, ceea ce duce la emiterea unei serii de sudălmi care mai de care mai pline de năduf. Evident, tot la adresa subsemnatei.
De fiecare. Afurisită. De dată. Și numai în camera respectivă. Deși, repet, cam toate întrerupătoarele din casă au aceeași poziție și aceeași înălțime.
O altă abilitate deosebită, de data asta nu neapărat din seria aptitudinilor psihice, este aceea că pot spune cu precizie de 100% care dintre câini s-a dus să bea apă, numai după sunetele de leorpăială produse, fără să fie necesar să văd câinele bând efectiv.
De asemenea, pot identifica individul patruped care a consumat lichid și după înfăptuirea faptei, în funcție de dâra de apă din jurul castroanelor și lungimea/adâncimea ei pe traseul baie-hol-restul casei.
Dar hei, cine are o colecție de invidiat de mopuri de toate tipurile și dimensiunile? Aud?
Alte abilități inutile: pot reține fără vreun efort versuri de cântece pe care le aud o dată sau de două ori. Ceea ce ar fi fain dacă mi s-ar întâmpla numai cu acele cântece care chiar îmi plac. Dar firește că nu. Mă trezesc adesea că-mi zburdă prin cap cele mai cretine texte posibil. Și, normal, nu mai pot scăpa de ele nici cu slujbe.
Pot enerva o persoană în mai puțin de 30 de secunde. La modul că pot duce persoana respectivă de la zen perfect la exasperare cu viteza cu care ai stuchi o coajă de sămânță printre dinți.
Șiiii, nu în ultimul rând, dețin excelenta abilitate de a vedea paiul din ochiul ăluilalt cu muuuuult timp înainte de a vedea bârna din propriul ochi.
De exemplu, dacă domnul Fritz își lasă într-o zi cana goală de cafea pe blatul de la bucătărie, în loc să o pună în chiuvetă, acolo unde îi e locul, o ginesc instant și mă opăresc. În schimb, cana mea goală de cafea uitată pe masă, pe terasă sau pe birou câteva zile la rând nu mă încurcă absolut, dar absolut deloc.
Ia ziceți, voi cum stați? Dețineți astfel de abilități absolut inutile, ba chiar periculoase pe alocuri pentru integritatea voastră fizică ori psihică?
sursa foto: freepik.com
A, și încă un skill deosebit despre care am uitat să vă povestesc, dar pentru care cu siguranță mă veț invidia profund: De fiecare. Afurisită. De dată. Când golesc mașina de spălat vase, îmi înfig dinții unei furculițe în pielea aia subțiriiiiică dintre deștele de la mână.
Acestea fiind zise, vă urez bună dimineața, să aveți o sâmbătă liniștită și mă’c să văd în ce moduri mă mai pot vătăma singură.
Comentariu beton!58
Bai, da. Ai niște abilități…uau😁 De exemplu, n-am reușit NICIODATA sa-mi infing nici o furculița între degete.
Cat despre partea cu muzica, ia vezi asta: https://www.facebook.com/tschinagel/videos/286219457251239/?mibextid=rS40aB7S9Ucbxw6v
😁
Nu ştiu ce să cred, toate maşinile de spălat vase ce le-am avut au avut întotdeauna compartimente detaşabile pentru tăcâmuri. Le scoteam din maşină şi pus pe blatul sub care e sertarul cu tăcâmuri. Le apuc aşa de părțile netăietoare, neînțepătoare. Iubita consoarta însă cred că e mai grăbită şi se mai înțeapă în cuțite.
@Iulia @AleBlaga: obiectele înțepătoare/ tăietoare se pot pune cu vârful în jos și nu mai e nici un pericol de accidentare 😉
@AleBlaga, și a mea are coșulețul ăla de tacâmuri detașabil, dar asta ar însemna să îl iau din mașină și să îl pun pe blat. Ceea ce mi-ar simplifica viața. Și de ce să fac lucrurile simplu când le pot face complicat? 😂
Comentariu beton!11
Două intrări?! Iată că ați fost inspirați înaintea profesorilor, plozii cu intrarea lor, adulții cu a lor:)))
Comentariu beton!60
Ei, na, de unde atâta intrare separată? Nici nu-i dăm voie să intre în casă, îl culcăm în garaj :))
Comentariu beton!58
A, este doar unul😄😄
Nu sunt chiar inutile abilitățile tale că uite ai rezolvat un articol 😃😃😃
Abilitatea (una) mea absolut inutilă este că țin minte zile de naștere ale unor persoane irelevante (fosta soție a unui văr care a divorțat din anul 2000) 🤷♀️🤷♀️
Dacă-mi mai aduc aminte altele mai completez 🤭
Hai sâmbătă frumoasă și cu abilități utile la toată lumea
Comentariu beton!22
Zile de naștere nu țin minte nici să mă pici cu ceară! În schimb, țin minte numere de telefon ale unor colegi din liceu. Numerele de fix, să fim bine înțeleși 🤣
Comentariu beton!35
@Iulia
Mai țineam minte numere de telefon, dar între timp am mai îmbătrânit 🤭
Acum mai știu doar cele 2 numere de fix pe care le-am avut și câteva numere de mobil…dar măcar astea să zici că sunt (pot fi) utile
Mda, numere de telefon din epoca de aur tin si eu minte destule, foarte util.. Aveau 5 cifre atunci.
Mai pot misca si degetul mic de la picior. Ajuta, da da
Comentariu beton!13
@Add, eu pot să mișc din urechi.
Foarte util! 🤣
SI eu ma pot” lauda” cu aceasta abilitate de a reține zilele de naștere, am o familie numeroasa ( multe/i surori/frati care evident sunt casatoriti, au copii, „doar” vreo 28 persoane in familia „apropriata”, tin minte toate zilele de naștere chiar și a fostilor colegi de facultate, vreo 10 din fostii colegi de liceu, fostii colegi de munca.
Țin ceasul de la mana cu cadranul spre interior pentru ca am spart vreo trei ceasuri dându-le de tocul ușilor.
La bucătărie, nu știu din ce motiv obscur, sunt doua întrerupătoare, unul sub altul. Cel de sus e activ, cel de jos nu, adică nu aprinde nimic. Invariabil, când am ambele mâini ocupate si trebuie sa aprind cu cotul, nimeresc rahatul ala inutil si dau drumul la șuvoiul de înjurături colorate.
In mașină, merge radio cat merg si eu. Ei, după ce cobor, îmi umbla prin cap, ore întregi, ultima melodie auzita la radio. Si chestia asta ma calcă pe nervi.
P.S. Încearcă sa pui, in mașina de spălat vase, furculițele cu dinții in jos si cuțitele cu mânerul in sus. Skill căpătat după nenumărate răniri cu respectivele obiecte.
Comentariu beton!14
Cu melodiile de la radio nu prea am treabă (în sensul să mă bântuie), în schimb, când era fi-miu mai mic și voia să asculte în mașină „muzicuță de copilași”, m-a bântuit luni de zile Elefantul Cici 🙄
Legat de mașina de spălat – cuțitele le pun mereu cu lama în jos, dar furculițele n-am cum să le pun cu dinții în jos, că nu încap, așa e făcut coșulețul ăla pt tacâmuri, ceapa mamii lui!
@Iulia
https://youtu.be/AbAiDVg93yk?si=yEhvcl02x0j1_SlJ
@Lucian, tardiv. M-a ucis deja Simona pe azi.. Baaaaby shark tu-du-du-du 🎵🎶🎵🎶
cînd te plictisești poți alterna; the wheels on the bus goes…
Lipește pe peretele cu pricina în zona vătămătoare un petic de material flaușat ș-ai rezolvat problema. Dacă te-ntreabă lumea îi spui că-i perete făcut de Picasso-n cubismul futuristic stil 2000 Y2K. 🤭
Comentariu beton!30
Acuș mă duc să decupez niscai izmene flaușate, să pui o bucată acolea 🤣
Comentariu beton!20
@(altă)Iulia: oooh, dacă ai izmene flaușate-i și mai bine: le-mpături-n 4 și le lipești așa acolo și le spui musafirilor că-i cubu’ Rubik al lui Picasso de pe vremea când făcea rebus în copilărie. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!13
Băi fraților, nu ştiu ce vă complicați în halul ăsta! Acasă am un coridor interior închis, adică fără lumină naturală. Sunt 4 întrerupătoare disponibile dar între timp îngrămădit nişte dulapuri de a lungul lui, că e lat cât încape. Rezolvat cu o chestie ce apare periodic la Aldi şi Lidl: lampă de veghe cu senzor. Băgat soclul într-o priză de la o uşă de la capăt, e de fapt o lanternă detaşabilă şi reîncărcabilă. De atunci a sărăcit tezaurul de înjurături al familiei şi deştele ălea mici de la picioare cruțate.
Hahahaha și eu rețin versuri din te miri ce piese, ferească sfântul, de nu pot scăpa apoi de ele nici cu slujbe! Ia să vă bag eu una de să vă stric fengshuiu’ pe ziua de azi: Baby shark tudududulululu 😂😂😂
Apoi de aia cu bârna, ce să mai zic… Cred că e un update pe care fiecare versiune de nevastă 1.0 îl are 😂😂😂 și nu se poate dezinstala ever!
Ahahahahaha, te urăăăăsc! N-o să mai scap de baby shark din cap până miercurea viitoare, cel puțin 🤣
Eu țin minte, fara sa vreau,momente și personaje din viața mea care m-au supărat. Soțul meu zice că am memorie de elefant, dar bine că nu sunt ranchiunoasă. Dar nu țin minte numere de telefon, numele persoanelor care se prezintă,momentul in care incui ușa, închid apa sau opresc gazul. Și cea mai naspa: când mă enervez, gătesc. Așa mă scutur de stres.
Comentariu beton!15
Na, că ai zis de gătit și iar mi-am adus aminte de cannoli ăia! 😂
Dă-l încolo de canolli, că e dulce. Bomba de zahar. Nu sunt suficient de nervoasa,asta o sa fac când o să-mi iasă flăcări pe nas si pe urechi.😵💫Ceva mai terestru, mai blând,cu asta m-am ocupat de dimineața, ca sa aman desfacerea bradului: 🍕 și pâine cu măsline. Sa trăiască mașina de făcut pâine cu program de frământat aluat.
Dacă găsiți, dați pe manicotti (mâneci lungi). Se umplu cu brânză de toate felurile. Dacă le umpli cu carne devin canneloni.
Țin minte o grămadă de chestii (nu zic toate că deja vârsta mă ajută să mai am scapari). Sunt o legendă in grupul de prieteni. 🤣 Dacă nu își amintesc ceva, mă sună. Cea mai tare fază a fost asta: Duminică dimineață eram la cafea, la munte cu niște prieteni. Sună o prietenă care nu era cu noi: ” Petro, știu ca pot găsi pe Google, dar sunt așa de nervoasă că îmi vine să omor copchilul. Zi-mi repede cum îl chema gânsacul din Nils Holgersson!” A primit răspunsul, a mulțumit, a închis. A revenit după 30 minute sa povestească contextul. 🤣 Principalul e că copchilul trăiește. 🤣
Mă „curentez” de căruciorul din Kaufland de fiecare dată și ulterior, random, de câte un produs pe care îl pun in coș. Înjur în gând sau mormăit și câteodată se prinde și alt cumpărător ce am zis. 🤣
Și mai am un super talent de a-mi spune în gând: „Fii atentă să nu cumva să… (scapi, atingi etc)” fix cu o fracțiune de secundă înainte să execut exact respectiva boacănă. Și mă tai, și scap din mână și apoi bombănesc.
Comentariu beton!15
Aoleu, asta cu curentatul o pățesc și eu frecvent, în special de ușa de la mașină. Sau mă mai curentez de chestii prin casă și apoi ating cătzaua, care sare săraca în sus de numa 😂
Am un bec in debara. Și pentru Dorel știe ce motiv întrerupătorul se află în sufragerie. Inutil de spus că dacă vreau să aprind lumina in sufragerie o aprind din a doua încercare iar debaraua rămâne luminată uneori zile in șir. Și mă împiedic de fiecare dată când am ocazie de drăcovenia aia de țumburuș care e pus la ușile duble pentru a fixa o jumate. In studenție după o astfel de împiedicare am luat-o la fugă pe scări în jos până m-a oprit un profesor care urca. Mi-am cerut scuze, „mie mi-a făcut plăcere, domnișoară”
Comentariu beton!22
😂😂😂😂😂
fără să pară evident,
fără să credeți că o laud,
pe 13 Iulia se uită-atent:
– azi inutilul eu vi-l caut! 😁
tot din categoria „talente inutile”, așa, la repezeală:
*țin minte zilele de naștere ale tuturor cunoscuților, făcând niște asocieri ciudate. un ex. la întâmplare, ziua Silviei e pe 13 sept., n-am cum s-o uit, e născută de ziua pompierilor 😅.
*pot comanda mușchiul oripilator și să-mi ridic părul/puful de pe mâini oricând vreau.
*îmi amintesc în amănunt detalii din desenele animate la care m-am uitat cu copiii, acum nșpe mii de ani.
*pot să spun exact ce notă aud sau în ce cheie se cântă la pian sau instrument cu corzi.
*pot să spun, rapid și ordonat, toate numerele prime până la o mie.
*îmi amintesc cu acuratețe în ce era îmbrăcat X, în data Y.
și, cu Elefantul Cici, m-ai lovit rău, Iulia 😃. copiii m-au botezat „Cici mentalista”, pt că reproduceam orice cântecel sau poezioară cu care veneau de la grădi, după ce le auzeam o dată. e oribil, că nici nu le-am uitat 🙄
Comentariu beton!103
Am leșinat 🤣 dar sunt și ușor invidioasă – mă cam bați lejer la capitolul abilități!
Hai că-ți mai dau o informație inutilă: și ziua mea tot de ziua pompierilor e 🤣
Comentariu beton!45
Iulia, acum nu-mi mai iese din cap 😃
deși, ținând cont de pasiunea ta, m-așteptam să fii născută un picuț mai-nainte, pe 26 august 😅
Comentariu beton!47
Malina, vezi daca nu refac astia de la AXN „Memorie perfecta”, in realitate!
@SAM, să știi că m-a prins filmul ăla 🙂 . nu-s atât de performantă, deși uneori mi se mai întâmplă și mie să „rulez” mai multe „filme” în paralel, mental vorbind 🫣😃 .
apropo de film, am citit acum ceva vreme că Marilu Henner (tipa care-a jucat în „Taxi”) are sindrom hipertimestic și-a fost consultant pt Unforgettable.
în articol ziceau că RMN-urile făcute celor cu hipermnezie au arătat că au nucleul caudat și lobul temporal de dimensiuni mai mari, comparativ cu oamenii ceilalți.
sunt mai multe descoperiri ale celor de la Univ. California Irvine, vis-a-vis de hipermnezici: neurodezvoltare atipică (ceva legat de circuitul frontostriatal, întâlnit și-n autism, ADHD), anomalii legate de lateralizare, sinestezie etc.
Comentariu beton!42
Every. Fucking. Time.
Here, fixed it.
Abilitatea de a enerva un om în 30 de secunde?
O, da, o am.
Dar de ce?
Comentariu beton!12
Fix așa, da am zis să nu zică lumea că m-am murdărit prea tare de engleză la bot 🤣
numere de înmatriculare; dacă ești prieten cu mine, stai în cartier, uatevă, și ți-am văzut numărul de înmatriculare de cîteva ori… te văd în trafic; adică trafic d’ăla infernal, de vineri, de E85! noapte/zi, 80 sau 140km/h, dacă am numărul de telefon în agendă, te sun: „vezi că-i radar/unde te duci la ora asta?”
Comentariu beton!21
Daaaa, numerele de înmatriculare! Inclusiv ale necunoscuților – ajunge să văd mașina o dată sau de 2 ori și știu dacă e de prin zonă de la mine, chiar dacă îl văd peste 2 săptămâni în Baia Mare 😁
Prima mașină pe care am avut-o a fost un an jumate în posesia mea cu numerele de la proprietarul anterior.
N-am știut niciodată dacă era YX306 sau YX308.
La un moment dat am închiriat o remorcă și pe formularul de închiriere am scris exact cealaltă cifră. Mașina era după colț…
Abilitatea mea este ca nu am nici o… abilitate!
😂😂😂
Abilități care cu timpul devin dizabilități 😀😀😀: ținut minte numere de telefon, până începusem să îl uit pe al meu ,am avut 2 numere timp de 2 ani ; salut cu toți proștii care mă bagă în seamă numai la nevoie,dar pentru anul acesta am inceput cu brio să evit oamenii aceia,perseverez.A,și cu tencuiala decorativa, imaginează-ti că am făcut special pe hol pe dinăuntru,ce chin e să n-o atingă copiii cu mâinile murdare, că se întreține greu,numai revopsit îi scoți față.
Am renunțat de mult să mă mai agit pe tema pereților cu pete. Mai precis, de dinainte de copil, când unul dintre Schnauzeri a decis că pereții sunt o modalitate bună de a te scărpina la bărbiță. Mai ales după ce ai mâncat 🙄
Comentariu beton!11
Posed şi eu talentul cu nimeritul cu degetele în gaura din tocul uşii. La naiba! Credeam că sunt unică…
Și eu la fel 🤣
Deja sunt geloasa pe voi. Nici asta nu am reușit sa fac niciodata 😁
Mă lăudăm că țin minte ziua de naștere a tuturor colegilor de clasă. Până când am uitat s-o felecit pe Margit, născută în aceeași zi ca mine. Obsesiile muzicale se asociază la mine cu migrenele. Nici nu știu ce incepe întâi, melodia sau migrena. Combat migrena dar melodia nu cedează la analgezice.
Ahahahahaha, ce bună e asta cu melodia care nu cedează la analgezice 😁
Am un talent incredibil de a crea prima impresie “perfectă” – cad, mă izbesc de geamuri, mă prezint intr un anumit fel.
Ani în urmă lucram intr o corporație măricică în sediul din Olanda, urma să întâlnesc un (viitor) partener și să negociez cu el un contract important pentru compania unde lucram. Pregătită, psihic și fizic, așteptam sa fiu anunțată de recepție ca a venit dl respectiv. Dar dl respectiv reușise intr un mod necunoscut mie să ajungă în usa biroului meu fără să fie anunțat sau verificat. În momentul în care l am auzit salutând am vrut să sar, am căzut cu scaun cu tot și cu fusta în cap sub birou. el nu știa ce să facă – să vină să mă ajute sau să se întoarcă înapoi. Contractul s a semnat în condiții bune, iar noi am rămas amici.
Acum câțiva ani am schimbat locul de muncă, șeful meu direct e în USA, lucram de câteva luni împreună, dar a venit momentul să ne întâlnim în persoană. Prima zi, lunch, colegii ma așteptau în parcare, el venea în spatele meu, ne îndreptam print- un hol luuuung către recepție. Doar ca eu nu m am uitat după ușa de ieșire, am mers tot înainte pentru ca îmi vedeam noi colegi prin geamul înalt (“peretele” exterior)- când m am izbit o dată de geamul acela în avântul meu incredibil – s-a făcut liniște întreruptă de râsul meu, după care al recepționistei și a șefului meu. Când m am întors din pauză puseseră niște banere în față la geam. Lucrez în continuare la aceasi firmă, e una din cele mai mișto companii unde am lucrat până în prezent, am fost promovată și sunt întrebată la fiecare câteva luni când mă voi transfera în State.
Comentariu beton!27
Cred că ai putea fi lejer rudă cu tata 😂
Mai mult ca sigur am mai povestit pe aici cum s-a bubuit și el cu mutra de o ușă de sticlă, pe vremea când lucra la corporație. Deși ușa aia era acolo de ani de zile. Și el tot de ani de zile lucra acolo 😁
liceu, vaslui, anii ’90; un coleg alunecă pe trepte, cade, sparge cu capul geamul ușii de intrare deschisă și își face și un imprimeu pe față cu florile din fier forjat de pe exeriorul geamului; profu’ de mate face prezența:
– cutare?
– e la cabinetul medical, sînge, etc…
– păi și el, de ce n-a deschis ușa cu mîna…?
Comentariu beton!15
Abilități de astea de nu trebuie nimănui am și eu:
– am două pisici și știu cu precizie 100% care dintre ele mănâncă în acel moment dupa cum sparge bobițele între dinți. Pe aceeași linie, stiu care ditre ele folosește litiera după cum își astupă producțiile.
– de fiecare dată când trec pe lângă blocul în care au locuit sau locuiesc cunoscuți de-ai mei, rude, foști colegi de școală, in fine, persoane la care am fost în casă, ridic capul și mă uit la geamuri.
– pot să-mi departez degetul mic de la picior de celelalte degete. Încercați să vedeți ce greu este, nimeni dintre cei cărora le-am arătat nu au reușit.
Ah, eu pot saluta fără probleme cu stânga ca Spock, mai greu su dreapta. Live long and prosper!
🖖
@Paula, du-te băi de aicișa că mi-a ieșit din prima cu degetul mic de la picior. Și la stângul și la dreptul. Facem un club, ceva? 🙂
@Paula
E degetul cu care testezi rezistența (sau existența) coțului patului?
Am si eu niste abilitati din astea mai ciudate.
1. Merg pe strada (corect) si intra unul in mine si imi trage un cot in coaste asa fara motiv. Sau alta se uita urat la mine ca de ce merg pe dreapta cand ea vine din partea opusa (de parca am fi in Anglia). Cum ar zice domnul sot, le atrag ca un magnet.
2. Cand ma enervez (foarte rar, tot pe strada si cu necunoscuti), dau intr-o colera mai putin obisnuita si incep sa tremur atat de tare, incat lumea incepe sa ma intrebe daca ma simt bine si sa isi faca griji pentru mine 🙄.
3. Simt /presimt cand cineva are un accident sau nu se simte bine. In principiu ar putea fi util daca nu as simti asta fix in momentul in care se produce, deci nu mai pot face nimic. Din fericire pana acum accidentele s-au rezumat la ceva daune materiale. Exemplu: vorbesc cu o colega la telefon. Ea inchide ca trebuie sa porneasca masina. Si mie imi trece un gand prin minte: are accident. Cineva a depasit pe linia continua si a busit masina ei.
3. Pot sa enervez omul fara sa zic ceva.
4. Pot sa ard acelasi fel de mancare de fiecare data cand il gatesc. Desi eu fac mancare buna, din cand in cand dau rateu fix la acelasi fel de mancare.
5. Fac aceeasi greseala de mai multe ori desi stiu ca nu e bine (la serviciu).
Aia cu arsul aceluiași fel de mâncare mi-a ieșit și mie de câteva ori. Așa bine, încât după vreo 2 rateuri am dat-o în sens invers – n-am mai lăsat să se gătească până la capăt 😂
(Ne)Abilitati de (ne)inivdiat la mine:
1. Eu cand vreau sa fluier, NU POOOT! Si tare as mai vrea sa pot sa-mi bag si eu doua deste-n gura (asta pot!) si sa scot un fluierat ca Margelatul si sa vina in fuga un murg, nechezand, cu coama de abanos fluturand in vant si sa-l servesc cu taciuni aprinsi si apoi, macar in gand, sa zburam spre.. Patagonia.😅
2. Am (avut?) abilitatea sa cunosc si recunosc persoanele toxice cam la prima intalnire DAR nu am abilitatea sa le indepartez pe urma! Din varii motive.
Mai am cateva (ne)abilitati dar tot asa neinsemnate ca cele de mai sus.🙂
Nici eu nu pot să fluier nici dacă ar depinde viața mea de asta. Singurul lucru care îmi iese cât de cât e un șuierat scos cu limba lipită de dinți. Da nici ăla nu-mi iese mereu 😒
Am abilitatea de a mă rătăci oriunde, cu excepția locului în care trăiesc. Merg pe o stradă, intru într-un magazin, când ies nu mai știu din care direcție am venit.
Odată eu și soțul meu am fost implicați într-un accident auto. Noi am evitat coliziunea, ceilalți nu, au intrat cu mașina într-un gard de beton într-o curte. Era o intersecție în oraș. S-au strâns mulți curioși la fața locului. În timp pe soțul meu dădea explicații polițiștilor, eu am rămas pradă curioșilor. Eu am murit de rușine și ei de curiozitate. Nici nu știam să le spun din care direcție veneam noi și din care ceilalți.
Mai am și alte abilități. Pot greși o mâncare simplă în 100 de moduri. Pot povesti o întâmplare gravă într-un mod în care ascultătorul să se amuze fără să-și dea seama că nu prea a fost de râs la momentul acela.
Mai am una, asta e gravă: îmi stăruie în memorie toate cântecele, poeziile, versurile patriotice învățate în copilărie. Gen: cravata roșie de pionier/în semn de-ncredere și de onoare, etc.
Și eu sunt praf la orientare.
Pentru ăia care cunosc Bucureștiul, am plecat o dată de la Gara de Nord, vrând să ajung în Dristor. M-am oprit când am văzut un semn cu București tăiat cu roșu și apoi unul pe care scria Popești Leordeni 🤣
Urăsc din tot sufletu pereții ăia dați cu stropi din ăia zgrunțuroși și nu a existat lucrare pe așa ceva să scape unu cu monturile întregi. Cine a inventat chestia aia merită să ardă în iad.
Io am o abilitate supraomenească să cobesc. Dacă mergem la o lucrare ”în orb” fac ce fac și prezic cel mai negru scenariu care ne așteaptă acolo și cam de fiecare dată se adeverește.
Au ajuns să de-a vina pe mine că din cauza mea se întâmplă pentru că nu sunt optimist.
Io le-am zis că abilitatea mea este utilă dar ei nu și nu, tu strici tot fengșuiu.
Dă și tu pă la beserică, mămamămă, că nu ie bine! 🤣
Am și eu o listă lungă de din astea. De exemplu pot să dorm in orice vehicul in mișcare. Mașină, tren, avion, barcă, cum se pune in mișcare ma ia somnul si dorm lejer pana la destinație. Am adormit și pe hidrobicicleta odată spre nefericirea celorlalți 3 care pedalau:))
Sunt o enciclopedie de informații complet inutile stil rubrica știați că de la ziar. Știați ca porumbeii își mișcă capul înainte și înapoi când merg ca să nu amețească? Acum știți. Nu s-ar lipi nimic folositor de mine din ce citesc, dar astea e suficient sa le citesc odată și aia a fost, înregistrare automată.
Indiferent unde mă așez într-o multime de oameni, chiar dacă mă pun in centru, ăla va fi locul prin care se va face imediat coridor de trecere.
Dacă ies în oraș seara la un bar sau petrecere sau club, în mai puțin de 15 min de la întrarea în incinta, nebunul rezident al locului care a stat până atunci linistit 7 ore pe locul lui la bar, va insista să vină să îmi povestească viața lui. Invariabil, chiar dacă sunt singură sau cu alți oameni, nu contează zici că am magnet. În general prefer să ies doar în locurile unde am făcut deja cunoștință cu ei.
Comentariu beton!13
”Dacă ies în oraș seara la un bar sau petrecere sau club, în mai puțin de 15 min de la întrarea în incinta, nebunul rezident al locului care a stat până atunci linistit 7 ore pe locul lui la bar, va insista să vină să îmi povestească viața lui. Invariabil, chiar dacă sunt singură sau cu alți oameni, nu contează zici că am magnet.”
Păi nu mai purta ecusonul ăla cu dr. psiholog Andreea când mergi în cluburi sau baruri.
@Andreea, idem! 🙋♀️ La faza cu adormitul în/pe orice mijloc de transport. Ba chiar pot zice te-am luat un pic: am adormit pasager pe motocicletă fiind 😂
Eu am inceput să am abilitatea de a pune lucruri în locuri aparent foarte normale, iar apoi nu le mai găsesc.
Săptămâna asta am cautat portofelul xu toate actele pe care stiam exact cand l-am follsit ultima dată și că l-am pus undeva, bine.
Am avut un întreg circ cu OldJana care duoa cateva zile s-a panicat și a sunat la bancă să blocheze cardul firmei.
Am găsit partofelul in mașină, duoa ce cautasem de zeci de ori. Era căzut din buzunar lângă scaun.
Ghinionuk e că aici nu se deblochează cardurile, thebuie să emită unul nou care se expediază prin poștă,iar in ziua urmatoare primesti și plicul cu codul PIN (pe care nu il poti schimba 😩
Abilitatea asta se cheamă vârstă, @OldJohn 🤣
Abilitatea mea complet inutila e sa tin minte masini dupa nr de inmatriculare. Indiferent cat de banale sunt masinile respective (logan albastru, skoda gri etc) E atat de freaky incat ma trezesc intamplator prin trafic “aaa uite-l pe B15HDV, asta era acum 2 saptamani in fata mea pe cutare bulevard” . Cu toate acestea, tin minte maxim jumatate din ce am facut/vorbit ieri, dar hey! Creierul uman e fascinant 😀