Nu că trebuie să vă povestesc asta, pentru c-am râs atât de tare de-am speriat pisicile mai ceva decât petardele imbecililor.
Am un prieten care a fost de curând să se plimbe pe Valea Prahovei. Omul nostru era prin Predeal când s-a întâlnit cu o femeie care-i părea cunoscută de undeva, dar nu știa de unde s-o ia. Știți senzația, nu? Eu am pățit-o de nenumărate ori.
Cel mai nasol e când mai vine și la tine și intră-n vorbă spunându-ți chestii ca și cum tu știi cine e. Și tu nu știi, și te iau toate transpirațiile, simți cum ți se scurge viața din corp încercând să nu ți se vadă pe față că nu reușești să-ți aduci aminte de unde cunoști persoana.
Ce să vezi, fix asta a pățit și omu’ meu. Din față venea o doamnă, i se părea cunoscută, dar blank, nu știa de unde, cum și de ce. Exact pe când se opintea mai abitir să-și amintească, o vede că vine spre el cu un mare zâmbet pe față:
– Hei, Alexandru, ce mai faci, cum ești?
Cu broboane de sudoare pe frunte, exact pe când se pregătea să dea un răspuns evaziv din care să nu se prindă femeia că el habar nu are cu cine este, Alexandru are revelația: gata, coae, știu cine e. E mama unei tipe cu care am fost combinat când eram mai tânăr.
Ușurat tot că în sfârșit a depistat despre cine e vorba, omul nostru începe să depene amintiri cu doamna mamă. După câteva minute de conversație încântătoare de curtoazie, începe să-și ia la revedere, că mai avea și altă treabă.
Dar ca un gentleman adevărat, își dă seama că nu poate să plece fără să întrebe și de fie-sa. Până la urmă nu contează trecutul, contează să fim oameni bine crescuți. Așa că o întreabă dezinvolt:
– Și? Andreea ce mai face?
La care pe fața femeii se așterne stupoarea în strat gros:
– Eu sunt Andreea, ce-ai?
Fix așa am pațit și eu la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, eram la un restaurant unde se ținea întalnirea, când l-am întrebat pe un coleg ce materie ne-au predat cele 2 doamne din colț (aveam invitați și ceva profi) și mi-a zis ca sunt Carmen și Andreea, 2 colege! 😀😀😀
Comentariu beton!167
Fix asa! Eu și colegul meu de banca din liceu după 15 ani de la terminarea liceului 🤣🤣. Ma și gândeam cine o fi domnul asta grăsuț și grizonat de se baga în seama cu mine 🤣🤣🤣. El în liceu slab mort, parul lung, rocker iar după 15 ani grăsuț, tuns periuța, grizonat. Cert este ca jumătate de petrecere am dat din cap și am zâmbit politicos pana mi-a zis…Ghiteasco, ce dracu ai?!
Bai și eu nu uit niciodată fetele oamenilor, dar el nu mai avea nimic din flăcăul ala din liceu 😱
Comentariu beton!99
Daaa, idem! La intalnirea de 25 de ani am avut senzatia ca au venit numai profesorii.
Comentariu beton!85
@Vic Ei, na! Adica noi femeile imbatranim mai repede deca t barbatii si devenim in timp cu o generatie in plus fata de ei!!! Cat misoginism la acesti domni!!!😡😀
Ei bine, daca vreti sa stiti este chiar pe dos! In urma cu cativa ani aveam intalnirea de 40 de ani (!) de la terminarea facultatii si desi m-am inscris sa particip nu am putut merge fiind nevoita sa stau cu nepotelul meu ca sa plece copii undeva in strainatate in excursie. Dornica totusi sa imi vad colegii diupa multi ani, rog un coleg cu care eram in corespondenta sa imi trimita si mie pozele de la intalnire. Da, imaginati-va ca pe majoritatea colegelor le-am recunoscut dar pe barbati aproaoe deloc. Burta si chelia schimba mult mai mult un individ decat ridurile si “usor supraponderabilitatea”!
Asa ca mai usor cu poante de astea, domnilor! 😀
Comentariu beton!136
Ei, na! Adica noi femeile imbatranim mai repede ca barbatii si devenim in timp cu o generatie in plus fata de ei!!! Cat misoginism la acesti domni!!!😡😀
Ei bine, daca vreti sa stiti este chiar pe dos! In urma cu cativa ani aveam intalnirea de 40 de ani (!) de la terminarea facultatii si desi m-am inscris sa particip nu am putut merge fiind nevoita sa stau cu nepotelul meu ca sa plece copii undeva in strainatate in excursie. Dornica totusi sa imi vad colegii diupa multi ani, rog un coleg cu care eram in corespondenta sa imi trimita si mie pozele de la intalnire. Da, imaginati-va ca pe majoritatea colegelor le-am recunoscut dar pe barbati aproaoe deloc. Burta si chelia schimba mult mai mult un individ decat ridurile si “usor supraponderabilitatea”!
Asa ca mai usor cu poante de astea, domnilor! 😀
Comentariu beton!23
@Dna C, eu nu pricep neam de unde ați dedus ca e o chestie despre bărbați vs femei in comentariul omului. E plina lumea de misogini, nu e nevoie sa mai inventăm si in plus.
Comentariu beton!29
@Vic, O fi fost aceeaşi Andreea din articol, mai ştii? 😀
Comentariu beton!25
Așa am pățit-o și eu la chioșcul spitalului unde m-am dus sa cumpăr un ce-și ptr sora nea care era proaspăt operat! Intru, salut,și…ce sa vezi…vânzătoarea semăna cu o fosta colega de liceu! După un schimb de câteva cuvinte, mi-am zis ca n-o fi foc s-o întreb dacă nu e cumva mama fostei mele colege! Și ce sa vezi? Îmi zice cu o voce de parca era un copil care a făcut o prostioara…”pai…eu sunt”! Am crezut ca-mi pica tavanul chioșcului in cap!!!😂😂😂
Haha, eu la întâlnirea de 20 de ani de la liceu:
– Da’ ciufulitu’ ăsta care pupă toate fetele în ce clasă a fost, că nu-mi amintesc?
– Bă, ej’ nebun. E profu’ de fizică!
Săracu’ prof/ E îngropat de ani buni!
Mie mi s-a întâmplat să vorbesc cu persoana respectivă, de fapt, mai mult să ascult, că dacă nu știi de unde s-o iei e nasol, iar după ce mi-am luat „la revedere” tot nu mi-am dat seama cine este. Să nu mă fac de râs, că nu știu cine e, dădeam aprobator din cap „da da…așa e”, dar tot nedumerit plecam și nici cine era nu realizam. După un timp mi-aduceam aminte cine este, dar era târziu.
Comentariu beton!54
din astea patesc si eu. 🙂
N-am păr pe cap de câte ori am pățit asta. Unele dintre discuții fiind lungi, cu amănunte pe care se presupunea c-ar trebui să le știu. 😀
De unde rezultă că, așa cum nu venim neanunțat acasă 😀, ar fi de bun-simț să ne prezentăm când ne întâlnim cu cineva: salut, Gigele, mă mai știi? Eu sunt Costel, ăla care ți-a spart stiloul în clasa a doua🤭
Comentariu beton!192
Pfoa, dom’le ce au mai îmbătrânit colegii mei de liceu ! Am văzut poze pe Fb cu ei.
Fix așa. Toți arată rău numa’ eu mă țin bine.
Comentariu beton!176
cre’că omu’ stătea deasupra unui tunel d’ălea din bucegi și a pățit o extorsiune a vortexului temporal…?
Comentariu beton!40
Pai, na, Valea Prahovei. Vrei, nu vrei, tunelurile sunt acolo.
Da, da. Tunelurile si prostituatele. Cum nu esti atent, cum nimeresti in ceva 😉
Comentariu beton!20
Apai na, nu peste toti trec anii la fel.
Comentariu beton!16
Păi da, că noi avem impresia că numai ăia din jur îmbătrânesc 😀
Comentariu beton!73
Exact, si nu toti rezista la fel la valurile vieti.
Vaai ce tineri și frumoși eram, mai ales eu,și ce bătrâni au ajuns, mai ales,ei !😉
Comentariu beton!46
Bun.Toti inbatranim, dar aici se deduce totusi ca el a fost recunoscut. Oricum, e amuzant.
Eu mă amuz la gândul că sunt printre cititorii tăi unii mai tineri cate nu își inchipuie cam cum vine să nu mai cunoști pe cineva după 30 de ani 😜
Comentariu beton!70
Mmm… nuș ce să zic cu demograficele astea. 😛
Asta e nimic cu ce povestiti voi, mi se intampla des si eu rareori tin minte numele comune. Doar pe cele ca Mobutu Sese Seko Kuku Bengu Wazabanga le tin minte din prima! In 1998 aveam doi ani de cand ma lasase iubirea vietii si nu puteam trece peste. Eram in ultimul an la facultate si o colega de an, care ma cam placea, dar eu nu, cam uratica, dar fata buna, imi propune sa organizeze ziua ei de nastere la mine la camin, eram 5 baieti in camera. A mai venit cu 2 fete, una grasuta, alta faina, bruneta cu ochi albastri. Bineinteles, la chef s-au mai lipit si altii/altele, cum se intampla de obicei, cred ca eram vreo 20. Ma prinde ora 4 dimineata afara la povesti cu baietii, eu biiiine ametit, si vin in camera mea obosit, cheful se terminase, toata lumea dormea in paturi, cate 2,3, intuneric bezna. Patul meu ocupat, imi dau seama apoi de un pat unde era un singur trup. Ma pun si eu langa si imediat simt un miros de parfum de femeie, un miros atatator, indraznesc cu mainile, dau de sani tari, tipa nu zice nimic, eu la fel, o mai mangai pe undeva, ea se intoarce cu spatele si da-i sa sune! Dupa ce ma eliberez, trecusera doi ani de cand nu mai facusem sex, adorm instant bustean. Ma trezesc pe la 10, vreo 5 fete jucau carti, inca vreo 4 baieti mai lingeau ultimele sticle, imi aduc aminte de intamplarea cu pricina, ma uitam la fiecare fata (cu exceptia grasutei) si ma intrebam singur, oare care o fi fost?! M-am pus si eu pe jucat carti cu fetele, gandul nu-mi dadea pace, ma uitam tot mai lung la aia bruneta cu ochi albastri, simteam in aer inca parfumul, dar ea nu parea sa fie altfel decat de obicei. Pe la vreo 2-3, ies din camera pe hol si vine sarbatorita, aia mai uratica dupa mine :,,ei, nu spui nimic, a fost bine azi-noapte?” Dar eu de colo: ,,tu ai fost”? Nu a mai vorbit cu mine vreo doua luni!
Comentariu beton!17
Eram cu nevasta si ma intalnesc cu un baiat, vorbesc cu el vreo 4-5 minute, ne despartim, nevasta intreaba: „cine era?”, raspund „nu stiu, am incercat sa-mi aduc aminte de unde ne stim dar sunt confuz, oricum de undeva de la scoala”. Nevasta blocata de raspuns intreaba „si ce-ati vorbit 5 minute????”
Comentariu beton!132
Fix așa. :))))))))))))))))))
„Păi numai el a vorbit, eu doar l-am aprobat cu entuziasm” :))))))))
Comentariu beton!27
Eu am patit-o de mai multe ori. Odata cand eram prin liceu, vine un unchi la noi pe care eu nu il mai vazusem de mult. Ies afara sa vad de ce latra cainele. Il vad pe domn, mi se pare cunoscut, dar crezui ca e cineva care vine la tata sa ii repare ceva. Eu o tot dadeam cu tata nu-i acasa, el ca vrea sa vorbeasca cu bunicul. Intre timp iese si bunicul afara. Ce s-au mai amuzat de mine.
Alta data, pe vremea cand locuiam in Bucuresti langa matusa-mea, dau sa intru in bloc si cu mine intra un domn destul de rafinat cu o barba mica grizonata si ingrijita. Amandoi in lift, amandoi la etajul 5. Si domnul ma intreaba dezinvolt: Tu esti fata lui Genu, nu? Eu uimita, intreb: Poftim? El repeta intrebarea, eu ma intreb de unde il cunoaste pe tata, mai ales ca doar un grup mic de oameni il numeau asa. Liftul se opreste, se deschid usile si ca prin minune apare matusa-mea. La care el zice: Uite mama cu cine am venit.😀. Era fiul matusa-mii, pe care eu nu il mai vazusem de vreo 10 ani, iar pe vremea aia el nu purta barba.
In rest am patit-o cu colegii de facultate. Eu tinerica si ravisanta si dupa 25 de ani 😉, ei, toti schimbati de parca sunt copia parintilor. 😀
Comentariu beton!50
Cunoșteau părinții colegilor de facultate???
@L. Popescu, vrei sa stii daca eu cunosteam o parte din parintii colegilor de facultate? Ca nu prea inteleg ce ai scris.
Daca asta ai vrut sa scrii, raspunsul e da. Am cunoscut o parte din parintii colegilor de faculrate.
Cunosteai, nu cunoșteau. Autocorectarea vieții….
La fel ca „faculrate”, dar am inteles ce ai vrut sa spui.
Noi eram 75 în grupa, 25 în serie.
Cunoșteam părinții unui singur coleg.
Acel moment când sunt mândră că am o memorie absolut fabuloasă 😀 Nu-mi amintesc mereu numele omului, dar știu măcar contextul în care i-am văzut fața. Știu…n-am niciun haz
Comentariu beton!32
Da, ești sufletu’ petrecerii. :))))))))
@Andreea, fix așa pățesc și eu, știu cine e persoana dar, să mor dacă mai știu numele. Bine, eu am fost militar și am „colaborat” cu mii de oameni, am o scuză 😁
@MV: no lasa :)))
Am pățit-o și eu, crunt. Eram la schi tocmai parcasem, ne echipasem, dar încă ne făceam de lucru pe lângă mașina. Oprește o altă mașină în apropiere, din ea coboară o tipa care toată un zâmbet se îndreaptă spre mine: „D, ce mă bucur că te vad”. Mă îmbrățișează. Eu, pierdută toată. Am recunoscut-o, evident, fusesem naibii colege de grupă în facultate, dar nu ne mai întâlnisem de vreo 10 ani. NU MAI ȘTIAM CUM O CHEAMĂ!!! 🥺 Arunc o privire disperată către soțul meu, din fericire omul se prinde și vine să mă salveze dezinvolt: „Bună, sunt P, soțul!” Așa că se prezintă și ea și răsuflu ușurată. Houston, we have a name!
Comentariu beton!110
:))))))
Eu am o conventie cu fetele. Cand ma vad pierduta asa si vorbesc cu cineva caruia nu-i spun pe nume si pe care nici ele nu l-au mai vazut, sa vina ele sa se prezinte si mai mult sa intrebe si de unde ma stiu 😀
In rest, ma laud cu o memorie super buna, dar nu ma duc la intalnirile de 10-20-30 de ani ca sa nu distrug mituri 😀 Ce sens are? Cu cine m-am mai intersectat, ne stim, cu cine nu m-am mai vazut, mai mult ca sigur nici nu avem puncte in comun – deh, sociabila de fel
Comentariu beton!58
+1 pentru revederi
După ce mi-am dat demisia de la vechiul job, m-a sunat, de pe telefonul personal, pe numărul meu personal, o colegă din Centrală. Am vorbit vreo 40 min despre diverse experiențe cu respectivul angajator. Nici până azi nu sunt convinsă că știu cu care dintre fetele de acolo am vorbit…
Comentariu beton!27
Mie mi se pare interesant cat de mult incepem sa semanam cu parintii dupa ce trecem de 40. Gesturi, priviri, vibe… Ma uit la verii mei – cand erau mici nu mi se parea, dar acum, leit tatii (baietii) si leit mamele (fetele).
Comentariu beton!31
De asta e bine să ne schimbăm pozele de la profil, din când în când.
Comentariu beton!51
@Ananas, eu am tot poza de profil de acum 16 ani. Nu de alta, dar eu raman neschimbata.😜
Comentariu beton!22
@AdinaE, neschimbată până dai de un amic de-ai lui MV, care cine știe cu cine te confundă 🙂
Comentariu beton!25
@Ananas, 😁😁😁. Iti zic eu: cu mama😀.
Comentariu beton!15
Cu atâtea porcarii de aplicații care îți schimba figura, nu mai merge nici schimbatul pozei de la profil… Mi-am schimbat serviciul și m-am angajat la o școală mare, ca să pot sa asociez un chip cu un nume și sa ma ajute sa recunosc și sa învăț persoanele, am cerut tuturor prietenie pe Facebook 🙈… Rar câte una seamănă cu cea din poza de profil… 😁
Acu’ pot sa ma dau mare, gata! Examen 2021(n-are importanta tipul, examen național, oricum). Pandemie. Masti. Vine o tipa(solida, destul de inalta) cu subiectele, arunca o privire in sala pe deasupra mastii pe care o purta, urandu-ne succes. Ii vad doar ochii, dar imediat recunosc persoana, desi nu o mai vazusem de fix…28 de ani, de cand am terminat gimnaziul, iar ea s-a schimbat enorm intre timp- inaltime+ latime (eu nu, desigur 😜).
Ca sa nu fiti prea invidiosi, recunosc ca am si momente in care nu stiu de unde sa iau un om care intra in vorba cu mine. Destul de rare, nu va bucurati! 😁
Comentariu beton!18
Ești la aceleași petreceri cu mine :)))
Nevastă-mea e invers.
Vede pe cineva și începe „mai știi acum 2 ani când eram la țară și a venit unul la poartă să întrebe de o casă de vânzare, ai povestit cu el 2 minute? El e.”
Eu nu fac deosebirea între prietenii lui fiu-meu.
Comentariu beton!83
Sa vezi ce complicat e cind esti peofesor de liceu. Tu ii cunosti ca niste adolescenti in curs de formare, si se apropie de tine, ditamai barabatul de 2 metri pe doi, care te imbratiseaza, si iti spune, ce se bucura ca te vede. El cu 2 copii de mina si unul in carucior. Si tu ai cel putin 80 de elevi in fiecare an, care au terminat liceul. Cu timpul mi-am format o strategie. Ii spun, sa-mi aminteasca cum il cheama. Si daca imi raspunde Ion, ii spun repede ,da asta imi amintesc ,dar care e numele de familie? Asta ca sa nu ies senila de tot.
Comentariu beton!85
Am pățit ceva asemănător….
Primul an de predare am avut dirigenție la o clasă de a XI a, ( fosta lor diriginta devenise directoare).
Trece timpul, eu ies din învățământ … Mă duc cu fiu- miu la grădiniță în prima zi. O mămică vine foarte bucuroasa, tot un zambet și sare direct să mă îmbrățișeze: ‘ Doamnaaaaa ce surpriza! Avem copiii în aceeași clasă!’
Ups .
Dar macar mi- am amintit instant prenumele și în ce banca stătea de obicei.
Comentariu beton!17
eu mi-am furat-o, invers. n-am fost recunoscută 😀.
în cls. a XI-a ne-a venit o profă care tocmai terminase facultatea. o frumusețe, eram fascinați de ea. doi ani am învățat chimie ca nebunii, de dragul ei.
niște ani buni mai târziu, după un zbor cu escală, mă-ntorc și realizez că n-aveam cheile de la casă. cel mai simplu era să trec pe la fiică-mea, elevă-n fostul meu liceu.
îi dau sms fetei, îmi zice s-o aștept la poartă. și, așteptând eu, așa, apare EA, fosta profă, acum d-na directoare a liceului.
o salut cu ăl mai sonor „bună ziua, d-na directoare” și d-na se-ntoarce, îmi răspunde din vârful buzelor și-apoi mă-ntreabă scurt:
-tu de ce nu ești la oră? ce oră ai acum?
surprinsă de-ntrebare, mă bâlbâi, moment în care-mi vede țigara-n mână și-ncepe să țipe:
-cuuum?? n-ajunge că ai chiulit?? și fuuumeeezi în fața mea?? părinții urgent la mine, ai nota scăzută la purtare!
moment în care apare fie-mea, hlizită toată de scenă și-i zice:
-ea e mama, d-na directoare, eu sunt eleva!
măi, așa bine m-am simțit după, nu vă mai spun! 😄
Comentariu beton!181
Ca profesor nu îți amintești numele, dar culmea e că îți amintești locul din clasă unde stătea, îl vezi în minte în ce bancă stătea fostul elev. Sau îți amintești totul mai târziu.Mi s-a întâmplat să întâlnesc într-un tramvai foooarte aglomerat un fost elev după foarte mulți ani. M-am mirat când mi s-a adresat un tânăr cu barbă, mi-am dat seama din ce mi-a zis că îl cunoscusem ca elev în clasa a șasea, dar nu am îndrăznit să îl întreb cum îl cheamă, că se uita lumea în gura noastră din cauza aglomerației. Mi-a povestit ce elev-problemă a fost mai târziu, că a fost un copil cu un tată abuziv, că locuiește în Marea Britanie și are un copil. Când a venit vremea să cobor, m-a topit cu întrebarea: ,,Doamna profesoară, îmi dați voie să vă îmbrățișez?”. Abia după ce am coborât emoționată de așa o despărțire, mi-a apărut în minte copilul de altădată, Ionuț din a patra bancă de la perete, mereu îmbrăcat cu o uniformă impecabilă, dar mereu nervos, încordat, încruntat, gata să răbufnească, dacă era provocat de colegi. Din povestea tristă a vieții familiei lui, am înțeles de ce era așa. M-am bucurat pentru el că e bine, un tată bun, un tânăr care își găsise liniștea.
Comentariu beton!34
Mă întâlnesc pe stradă cu un tip destul de tânăr (și eu eram sub 40 atunci, oooof). Incepe să-mi spună că s-a mutat în Banat, că a găsit locuință, dar că își aduce copiii abia la toamnă etc etc. Eu incercam să-mi amintesc cine-i. Zero. Pustiu. Dar îmi spusese pe nume,vorbea folosind probele de politețe. Concluzia: este sigur unul dintre electricienii pe care-i plictisisem cu sistemul calității săptămâna precedentă. Eu: nu vă supărați, din ce echipa sunteți. El : din a lui Dumnezeu. Era popa din satul socrilor.
Comentariu beton!176
Maaaaxiiiim🤣🤣🤣
Comentariu beton!16
:))))
Eu mai pățesc așa cu pacienții din tinerețile mele. Nu-i mai recunosc după nume, culoare de ochi etc, dar ii recunosc după dinți. Sau „bună, Teo, sînt Andreea, am fost la tine acum 15 ani, vreau să vin la un control”, pînă nu-i văd dinții, nu știu care din cele nșpe Andree e. 😂
Comentariu beton!50
Si eu imi amintesc ce greseli a facut elevul respectiv la o anumita teza, dar nu numele.
Comentariu beton!23
Stomatologul meu își semnează lucrarile.
Sau își pune semne.
Eu mai recunosc persoanele după pantofi, după față slabe șanse…
Cand cu pandemia, nu prea mai recunosteam colegele din institutia de 800 persoane unde lucrez, era obligatorie masca pe holuri. In schimb le cunosteam imediat dupa partea dorsala! Si colegii mei spuneau acelasi lucru!
Nu am memoria nici a chipurilor si nici a numelor persoanelor care nu au avut vreun impact asupra mea, negativ sau pozitiv. Pur si simplu nu s-au imprimat in memoria si pe retina mea.
Asadar am mereu peripetii de genul de mai sus. Dar rezist stoic, ma prefac ca stiu despre ce e vb in discutie si ca stiu cine e pers care ma abordeaza. Pur si simplu e extrem de jenant sa intreb: „da tu cine esti?” in conditiile date.
Ii mai povestesc sotului de intilniri din astea de gradul 3 si el, din amanunte, imi spune despre cine e vb. 😁
Ultima data era o vecina care imi ura cele cuvenite cu ocazia sarbatorilor. Doar ca eram in alt context – la coada la un magazin- si ea se vopsise la par…. Evident ca nu stiam cu cine vb… ce sa-i faci? N-ai csf.
In apararea mea, mi-am dat seama ca si tata e la fel, deci hiba asta e mostenire 🙄
Comentariu beton!21
@Anca citind cele scrise am suspectat 99% că s-a strecurat să scrie pe aici soția mea, cu numele naşei.
Asta e un fel de atitudine antisociala, ne nastem cu ea, exact opusul lui Napoleon care stia numele a 6000 de soldati din armata. Cand eram in satul meu copil, unde fiecare persoana era gen ,,Vasile a lui Schiopu’ de la vale”, pentru mine era bezna totala, noroc ca la 16 ani am sters-o in lume. Si acum ma mai suna cate unul din sat, cu probleme pe la medici, eu locuiesc intr-un oras renumit pt medicina, aflat la 300 km, si incepe cu ,,stii cine te suna?” si de obicei nu stiu, apoi se recomanda ,, sunt Grigore a lu’ Frecatel”, ca sa ma incuie de tot, oamenii astia uita ca sunt plecat de 40 de ani din sat, ma suna sa intrebe de unii medici de pe aici!
Hiba asta are si un nume- se cheama prosopagnozie
Eu am trecut pe lângă soțul meu după ce i-am răspuns politicos la salut 🙈
Comentariu beton!162
Dacă era invers, acum ai fi scris „fostul soț”. 😛
E bine! Soacrămea salută oglinzi.
Comentariu beton!101
Am muriiiit :))))))))))))))))))
Comentariu beton!23
@Oldjohn, tare!!! asta imi aminteste de un prieten al soțului meu care la inceput cand a aparut raspunsul prin robot la call center le spunea “domnisoarelor” de acolo sarut mana….
Cel putin trecusera niste ani – un prieten de-al meu a facut-o lata asa, fresh: totul s-a petrecut in anii ’90, in Costinesti, pe vremea vestitelor tabere studentesti. Ei, si prietenul asta al meu, Mishu (Mihai pentru domnisoare :p) intr-o seara, cand iesisem toti in faimosul Ring, agata o tipa – nu imi mai aduc aminte cum arata aia, sunt mai mult de 30 de ani de-atunci … in fine … toti eram super imbibati cu diverse licori (ca fapt divers, inca imi aduc aminte ca la o Alimentara in Costinesti puteai lua o sticla de 500 ml de vodca „Saniuta” cu 4,75 lei ) – inclusiv Mishu.
In fine, cumva, Mishu’al nostru reusheste sa o puna de inca un date cu tipa respectiva, a doua zi – planul fiind ca el se va duce s-o ia de la casuta unde era cazata. Bun, frumos, a doua zi Mishu se gateste, se duseaza, si pe la ora 7 o intinde sa se intalneasca cu Dulcineea. Ajunde la casuta, om politicos, bate la usa – chiar daca era deschisa – si apare o … doamna ! Al nostru, politicos:
– Saru-mana doamna, Corina este ?
Asta, surprinsa:
– Buna, Mihai !!!! Eu sunt, Corina, nu ma mai recunosti ??????
Mishu deschide gura sa spuna ceva – da ce dracu mai poti sa spui intr-o situatie din asta – inchide gura face stanga-mprejur si o ia din loc. in seara aia s-a imbatat crita si a ramas in camera – se temea sa nu se intalneasca cu Dulcineea , si in urmatoarea saptamana probabil ca fata plecase, ca nu am mai vazut-o
Comentariu beton!32
Tare, stii cum se spune ,,nu exista femeie urata, doar noi, barbatii, nu bem destul”! Apropo de vodca Saniuta, prima betie adevarata in 92 in Cluj, in Observator, a fost la o crasma cu vodca Saniuta, cu prietenul meu Catalin, acum in Elvetia, si cu Vasile, patron de editura. Ne-am imbatat toti cu o sticla apoi am venit la camin sa mancam ceva , rupti de foame! Eu aveam o felie de paine, Catalin un ou iar Vasile trei cepe. Am fiert oul si l-am impartit la trei, la fel felia de paine, in schimb cepele au fost la fix! Dupa ce am mancat o ceapa mare aproape pe stomacul gol, dupa vodca aia proasta, mi s-a facut rau de am crezut ca mor, am vomat verde de la fiere, de atunci nu am mai pus nici un fel de vodca in gura!
Comentariu beton!11
Eu mă uit la respectivul/respectiva cu o moacă atât de șocată în timp ce îi răspund printre dinți la „saluuuut, ce mai faaaaci?”, încât ăla se prinde instant că habar n-am cine e și mă scoate din ceață. La telefon e mai greu, că am numarul ăsta de vreo 20 ani și mă mai sună câte un pierdut cu care n-am mai vorbit de zeci de ani, dar care crede că știu pe loc cine e și dacă nu se prezintă (în general mă sună că are probleme juridice și vrea consultanță moca). No, în cazul ăsta mi-e rușine să intreb cine naiba ești și să vezi tu cum depănăm amintiri comune câte o oră două, după care închidem cu promisiunea fermă de a ne vedea curând la o cafea, iar eu încă nu știu cu cine am vorbit.
Comentariu beton!13
Eu n-am nicio jenă să recunosc că nu mai știu de unde cunosc un om. Se vede clar după cum mă uit și cum vorbesc că nu mi-e clar ce-i cu omul din fața mea și nici nu intenționez să mă prefac sau să improvizez. Și îi și spun „scuze, dar nu rețin de unde ne știm” sau „scuze, nu te-am/v-am recunoscut pt că…”. Asta doar dacă discuția se prelungește dincolo de salut că mă gândesc că e mai penibil să nu știu ce să răspund ulterior în conversație când omul se așteaptă la ceva coerent.
La întâlnirea de 10 ani de la liceu am avut două persoane pe care nu le-am recunoscut după fețe, ci mai întâi după voce.
Eu, mai diferit, oleacă!!! Eram într-un hipermarket și văd o colegă a fiicei mele celei mici…. Piticuta, de vreo 10 anișori, mă recunoaște și parcă, parcă, ar vrea să mă salute…. Apare mamă-sa care, văzându-mă, plină de curtoazie, o întreabă pe a sa fiica dacă a fost politicoasă cu doamna (adică cu mine) și dacă a salutat-o pe bunica colegei ei (adică tot pe mine)! Nu am făcut decât să schițez un zâmbet și să ma uit în spatele meu, poate am fost în confuzie și “duamna” se referea la altcineva! Nu!
Și, referitor la articol, nu îmi este jenă să întreb “Te știu de undeva? Ca îmi mai joacă memoria feste cateodata! Scuze!”😅
Comentariu beton!25
Inainte de pandemie, eram cu fiica cea mica de vreo 6 ani atunci la Carrefour,iar la casa ma bazaia aia mica ca vreo o guma de pe raft, eu ca nu, ca sa evitam dulciurile, eu tip de 50 de ani, neras de vreo 4-5 zile. O aud imediat pe aia de la casa: ,,hai bunule, ia guma la nepotica, ca a fost cuminte”! Raman cu gura cascata, niciodata nu ma facuse cineva bunic pana atunci! A fost un soc!
Comentariu beton!17
Mi s-a întâmplat să fiu în postura opusă. Sunt foarte schimbat față de tinerețe/copilărie. 🙂
La întâlnirea de 30 de ani cu foști colegi de generala (am fost o clasă în care am rămas 90-95% aceiași cei 8 ani) după câteva beri și sucuri am plecat până la baie. Când am revenit, jumătate le explicau celorlalți cine sunt pentru că nu mă identificaseră. 😀
Dar am avut o satisfacție. Eram schimbat, dar în bine. Grizonat, atitudine si prestanță de intelectual care face și mișcare, job interesant. Nu eram buhăit și îmbătrânit de alcool, necazuri, divorțuri, copii. Deși arătam mai in varsta ca altii, mai carunt, aveam/am atitudine verticala și sigura. Fostele colege mă priveau galeș. În școală fusesem copilul invizibil. :p
Comentariu beton!38
Sunt singura care nu are nici o jena sa ii spuna omului in fata “stiu ca te stiu dar n-am nici cea mai vaga idee de unde”? Sincer, daca se supara pentru atata lucru nu memoria mea e problema.
Comentariu beton!19
io is un mare sef al necunosctului. Si d-aia sunt foarte temator si cand am impresia ca cunosc persoana aia. Despre „nume” nu mai zic nimic. In primu rand nu is atat de civilizat sa ma ocup de cunoscut numele. Daca mi-l zici, bine, daca nu mi-l zici, la fel de bine. Am avut un amic la liceu, vreo 3 ani. Jucam fotbal, ne salutam. N-am stiut niciodata cum il cheama
bine, o pateam si eu in facultate. Am sunat o prietena din camin,
„salut, sunt bogdan.
Aia: bogdan care?
bogdan din camin
Care???
io: Animaloo
pai spune ma asa. Ce faci?”
Comentariu beton!30
:)))))))))))))))))))
Hai că m-ai făcut curios : cum se scrie văd, da’ cum se aude ? Animalu, animaluu sau pur și simplu animaloo ?
Drăguț ar fi să-mi răspunzi : „Ce ?”
Comentariu beton!15
oo din loop. Cine stie cunoaste.
nu oo din vindaloo
la omul sarac ori ii cade pita in kkt ori i se scoala in biserica 😂
Comentariu beton!12
Povestea radu mai sus ca era invizibil la scoala dar acum, la batranete e barbat bine! ,,fost-ai lele cand ai fost, acu’ nu ai nici un rost” si ,,footi, nu footi, vremea sulii trece”!
@Grig. Eram. Au trecut câțiva ani și de la povestea aia. Între aprox 35 și aproape 50 am fost bărbat bine. Mai bine ca in tinerete și mai bine ca alții de aceeași varsta. Martore sunt…ele (nu doar fostele colege) 🙂 . Acum, da, mă apropii de …fosta-i lele 😀
Radu, cand eram de 17-18 ani lucram pe santier, eram la seral intr-un oras muncitoresc unde erau si fabrici de confectii deci pizdaraie la greu! Eram si timid dar si fudul totodata, semanam cu Freddy Mercury la moda pe atunci. O groaza de fete puteam sa am, dar eu visam sa merg la facultate, ceea ce intr-un final s-a si intamplat, gandeam ,,ce sa ma complic cu o muncitoare de pe aici, cand oricum voi pleca din oras in 3-4 ani si voi cunoaste o fata studenta cu care voi avea o relatie romantica si ma voi casatori”! Parca il aud pe nea Ghita, seful de echipa: , mai baiete, nu fi prost, pana atunci arde tot ce prinzi, iti va parea rau intr-o zi”! Si a avut dreptate! Am avut si iubirea romantica in facultate 4 ani, dar nu am ajuns la casatorie fiindca pentru tata-popa de la tara eram doar un ,,muncitor sarac” , ,,coate goale” si ,,vagabond”, fiindca provin dintr-o familie saraca si m-am intretinut singur muncind, facand facultate la zi! Ei voiau pentru fata lor o partida buna, ceea ce i-au si gasit pana la urma. Talcul lui nea Ghita era sa-mi fac experienta cu fetele, ca daca as fi avut experienta nu as fi suferit ca un bou 7 ani pana sa pot sa las garda jos iarasi cu sotia actuala!
Am patit-o….Vine intr-o zi un curier la serviciu, eu iau coletul, el da sa plece dar se opreste si se uita lung la mine. Cand sa-l reped un pic, deranjata de insistenta privirii, ma striga asa cum imi spuneau prietenii in copilarie si adolescenta. Raman perplex. El imi zice: nu ma mai cunosti??? Sunt M., am fost impreuna in vremea liceului! Eu tot pe post de poarta noua il priveam… Mi-a dat, saracul, o multime de amanunte, persoane pe care le stiam, eu nimic! Seara o sun pe vara-mea si o intreb daca chiar am avut eu o legatura cu sus-numitul….evident ca imi confirma!! A mai venit de cateva ori pe la noi pe la firma si l-am intrebat de ce ne-am despartit si imi spune: „eu iti aduceam flori iar tu mi-ai dat papucii, mi-ai zis ca-s prea cuminte pentru tine! Si ca nu stiu sa sarut!” Ahahahaha, era clar, eu fusesem!!
Comentariu beton!42
Nici mie nu mi-au plăcut băieții buni, motiv pentru care mi-am luat-o în freză într-un mare fel :))))
Comentariu beton!18
@Ligia, stai linistita, nu esti singura…. La fel si io, tarziu am realizat ca „smecherasii” nu sunt buni pentru drum lung….
Comentariu beton!16
„Vine intr-o zi un curier la serviciu” – as zice ca nu a pierdut mare lucru
@animaloo el???? :)))
@ella @ligia – este universal, baietii buni nu au noroc, eram timid si complexat dar …fara noroc! Pana la urma, dupa mai multe ghinioane am dat de una ca si mine, fata buna si cuminte. Si acum o intreb, ,,unde ai fost de a trebuit sa incerc ani de zile toate curvistinele”?! Mai uit la fiica-mea de 19 ani, frumoasa tare, umbla dupa ea baieti buni si cu situatie iar ea le da eject, chiar cu ura, si ii place cate un golanas tatuat cu figuri de smecher, apoi plange singura dupa cateva saptamani ca a lasat-o! What is wrong with you, women?!
Comentariu beton!14
@Grig. Regula universala, fetelor le plac băieții care le fac sa rada, smecherasii, mai apoi cam regreta…
Dar mai cred ca nici baietilor nu le plac la inceput fetele cuminti, ci abia mai apoi cand vor o relatie serioasa
Asa ca “wrong” e de ambele parti
Bine că nu a început să o ardă în combinații cu ea, înainte de a afla cine este cu adevărat. 🙂
0
Ieșisem de la cosmetica, îmi vopsisem sprâncenele ca incep sa albeasca unele fire. Ma oprește o tipa de vârstă mea, cu o față vag familiara și ma ia tare: dar ce faci, te ai maritat, copii ai făcut, pe unde lucrezi, etc, cunoaște toată lume placa. Nici nu prea știu ce a măcănit ea acolo ca singurul meu gand era sa nu creada ca m am dilit (in prima zi după vopsit am sprâncenele mai negre și mai groase…stiți stilul, gen lipitori) 🤣. Presupun ca am făcut pregătire la același profesor în timpul liceului da nu s sigura 🤪
Mamă, așa bătrână arăta 😬😁
Tare faza 😁
Aveam vreo 35 de ani si eram într-un microbuz. Vine o doamnă, se așează lângă mine și ma întreabă:”esti Mihaela A?”. Confirm, ma întreabă ce am mai făcut, cu ce ma ocup, etc. Politicos, ii răspund, dar precizez ca nu aveam nici cea mai vagă idee cine era. Isi da seama, si imi spune ” eu am fost educatoarea ta. Nu te-ai schimbat deloc” 😅. Precizez că nu ma mai văzuse de cand aveam 6 ani si intrasem in clasa 1. Asta da nemorie vizuala si nu numai…. 😁😁
Comentariu beton!51
După 20 de ani m-am intalnit in tren cu profu de biologie din liceu și il salut politicos la care el zice
– bună ziua, domnule, pe unde lucrați?
– in București, chiar mă recunoașteți?
– noi v-am invățat biologie, erați pe pagina a patra la catalog, pe la mijloc.
Eram împreună cu un coleg de promoție, nu făcuse cu același profesor, dar a ramas mut. „dacă nu eram cu tine, nu te credeam! „
Comentariu beton!38
la un moment cand plecam spre Pitesti nu mergeau maxitaxiurile. Si eram la ia-ma nene. Opreste o masina, imi face semn sa ma urc, ma urc. Si omu ma ia „hei salut…ce mai faci?”
blank face….”sunt giga, eram cu tine in liceu la clasa paralela. Am oprit ca te-am recunoscut”.
Omu lucra in politie, deci presupun ca d-asta a reusit sa recunoasca un om care se schimbase destul de mult din liceu, cu care nu prea avusese treaba foarte multa in timpu liceului si…conducand cu 50 la ora.
Comentariu beton!17
Am pățit.
Anul ăsta e întâlnirea de 40 de ani de la absolvirea liceului.
Propun să avem fiecare participant ecuson, cu scris mărișor.
Comentariu beton!42
Băi, și cum faceți? Mergeți la liceu vă puneți în bănci și depănați amintiri cu foștii colegi și diriga?
Eu 30 de ani, tot anul ăsta. Abia aștept 🙂
Apropo de liceu , o fosta profesoara eram aproximativ vecini maxim 400 m ne separau , dar ne intilneam destul de rar „pa strasse” , dupa vreo 10 ani de la terminarea liceului ne intersectam pe strada observ o usoara nedumerire pe fata fostei mele profesoare , ma apropii la 10 m …. zimbesc ….. reactia profei ….daca nu zimbeai nu reuseam sa te recunosc !
Comentariu beton!15
„Doamna mea de la ghișeu” de la banca unde aveam contul, cu care aveam o relație cordială vecină cu prietenia, era gravidă și la un moment dat a dispărut din peisaj. Știți voi, concediile alea : prenatal, natal și postnatal. Trebuie să menționez că înainte de a fi impregnată (romglezul lui „lăsată gravidă”) avea un corp de invidiat.
După ceva timp ne întâlnim pe stradă și fără nici elementar sau măcar aproximativ calcul mental al timpului care a trecut de când nu ne mai văzurerăm cu privirea ațintită spre abdomenul dânsei am exclamat cu nedisimulat entuziasm : „Wow ! Ce mă bucur că ne-am întâlnit ! Când naști ?”. Ușor jenată îmi zice : „Am născut acum 8 luni.”
Comentariu beton!15
Ha, ha, ha! Nevasta-mea avea 65 de kile cand am luat-o acu 20 de ani, era voluptuoasa tare, 90/60/90, imi trebuia non-stop, a pus 25 kile dupa prima nastere si inca 15 dupa a doua! Apoi nu am mai vrut copii! De atunci arata tot timpul gravida! Cand ma enerveaza ca nu are loc de mine ii zic , mai bine 2 de 50 de kile decat una de 100″!!
@Cotizo Aoleu! Ce gafaaa! 😀 Dar a mea e si mai si! Dupa pandemie incepem in sfarsit sa revenim la birou. O colega de la alt departament, draguta cu mine, ca toate cele de acolo de altfel, ma vede si ma intreaba prietenoasa ce mai faceti doamna C, gratulari reciproce, etc. Observand ca cam plinuta in zona abdomenului fata de cum o stiam si ca avea deja un copil m-am gandit ca e la al doilea si ii spun “ felicitari! ce ma bucur ca vrei sa faci si al doilea copil!” Norocul meu este ca e fata desteapta si poate chiar ma iubeste putin de vreme ce nu numai ca nu s-a suparat dar a ras cu pofta si m-a imbratisat cand a vazut ca mor de rusine de gafa facuta! Fiica mea cred ca ma ucidea sa ii fi facut asta!
Și eu mai pățesc de-astea. Se îndreaptă omul spre mine, mă îmbrățișează, mă întreabă ce mai fac, povestim una, alta, mai mult el decât eu… Pe urmă mă întreba soțul:” Cine a fost?” Recunosc sincer: habar nu am. Dar clar, cunoscut, pentru că îmi amintesc de persoana, dar nu știu de unde,nume, alte amănunte. Deci, vârstă, maica….
Recent am pățit.. conferinta dasta profesionala. Vine un tip la mine si incepe si ma intrebe ce am mai facut, unde lucrez, ce proiecte avem etc.
Raspund scurt si la obiect uitandu-ma suspect la acest individ si ma scuz ca am ceva de rezolvat, dar ne auzim mai târziu (era lunga conferinta, tinea 4 zile).
Era clar ca era cineva din facultate, dar nu aveam nici o idee de nume.. conferinta avea ecusoane, dar tipul nu il purta. 2 zile m am chinuit pe whatasp cu o prietena sa aflam cine e baiatu ala si n-am reusit, i-am facut si poza pe ascuns in speranta ca poate ea il recunoaste. N-a fost sa fie, l-am evitat pana la finalul conferintei.
Noooo: mergeam liniștită pe stradă și din față venea un cuplu. Ea îmi părea cunoscută. 50 m de analiză de unde puful porumbelului cunosc fata aia. Au ajuns la 5 m de mine, mă salută și-mi dau seama că era fostul soț din bătătură cu actuala lui. Divorțaserăm de un an. 50m eu m-am chinuit să înțeleg cine e ea, el nu mi-a atras o secundă atenția!
Comentariu beton!46
Uau! Ce repede l-ai dat uitarii! Si eu ca prostu’ am suferit 7 ani dupa iubirea vietii!
Mi-ati adus amine de o gluma de demult : O directoare dintr-un minister trebuie sa mearga cu ceva acte de semnat la ministru. Ajunge la usa si dintr-o data are o revelatie: mai nu cumva asta-i colegul meu din facultate….? Cand intra vede in fata sa un barbat cu o burta respectabila, cu chelie, falcute si o pereche de ochelari cu lentile destul de groase. Nu se poare sa fie el: baiatul acela finut, atletic cu privire naucitoare dupa care am oftat un semestru. Daca e el il compatimesc! Oricum chiar daca au trecut 20 ani eu ma tin mult mai bine. Dupa incheierea protocoalelor doamna , curioasa inca, se hotaraste sa-l iscodeasca. Nu va suparati ati ascolvit facultatea de… la Iasi in anul…? Barbatul mirat raspunde : da. Ei atunci inseamna ca de acolo ne cunoastem. Se poate dar ccred ca mi-as fi amintit. Ce obiect predati?
Comentariu beton!15
M-am distrat copios de comentariile voastre. Atata timp cat mai avem umor, nu suntem pierduti.
Mie mi s-a intamplat in Bucuresti, in metrou, sa intalnesc pe cineva cunoscut. La prima vedere am crezut ca e un fost coleg de facultate. Ma tot uitam la el si probabil ca i-am atras atentia. Pana la urma ma intreaba daca ne cunoastem de undeva, daca sunt poeta. Atunci mi-am amintit cine e . Il cunoscusem cu ani in urma la Casa Scriitorilor. Bine ca nu m-am facut de minune. Dar semana, , totusi cu colegul meu de facultate. Am coborat impreuna la Piata Romana si am stat la o cafea. Mi -a daruit o carte pe care o editase si care carte avea sa influenteze relatia cu viitorul meu sot. La acea vreme inca nu-l intalnisem pe actualul sot. Coincidente??
An bun si cu mult umor !
Mă salută într-o zi în autobuz o domnișoară blondă, cu aspect natural, că nici rujată nu era măcar. Îmi dau seama că e o fostă elevă, dar nu îmi aminteam din care clasă, care promoție. După fața ei, mi-am zis că fusese într-o clasă de gimnaziu, socotesc în gând cam câți ani trecuseră de când am lucrat în școala în care ne-am întâlnit și așa că o întreb: ,,Unde ai intrat? La ce liceu înveți acum?”. Ea se uită derutată la mine și îmi zice că a terminat liceul de ceva timp, că îmi fusese elevă în liceu. Abia atunci mi-a picat fisa cine e! Era C. din ultima bancă din clasa a XI-a, machiată exagerat, înzorzonată, rujată, dorind să iasă mereu în evidență…Discutând cu un coleg la vremea aceea ( că domnișoara mai călca profesorii pe nervi cu insolența ei) greu am ajuns la un consens, pentru că el o numea ,,blonda din ultima bancă „, dar ea se vopsise între timp șatenă. Așa că, atunci când mi-am dat seama cine e, i-am zis sincer: ,, Credeam că ai fost la gimnaziu. Ești schimbată. Pari mai tânără decât te știu din liceu, că erai mereu machiată”. Mi-a zâmbit cam tâmp, nu știa dacă să considere replica mea jignire sau laudă. Am reîntâlnit-o după câțiva ani, la fel de naturală și zâmbitoare!
😂😂😂 Deci nu stiu daca sa consider ca este un afront adus Andreei
Eu intr-o zi la un magazin vad o vanzatoare faina. Ma uit la ea, ea imi arunca priviri, zic gata, e loc ma duc sa ma prezint. Ajung langa ea, cand sa deschid gura gagica ma ia direct: ” buna Sorin, ce mai faci?”. Bum! Sa cad jos! Zic, „ne stim?”. „Pai am fost prietena ta acum vreo 10 ani”. Si uite asa…
@sony,chiar să nu mai recunoști prietena după 10 ani?
Oldjohn, am un prieten pe care de cate ori il intrebi: ,,o stii pe aia…” el raspunde invariabil: ,,n-am footut-o, n-o cunosc”!
Intai, pe mine m-re unoscut profesoara de romana din a zecea, acum diriginta fiului meu cel mic. Desi sunt gras si chel.
Al doilea, e o gluma: vezi un batranel in departare. Cand se aproie, iti dai seama ca ati fost colegi la scoala.
Trei: nu mai merg la intalniri cu fosti colegi. Multi au luat-o in jos urât, si vreau sa mi-i amintesc frumosi, nu batranii imposibili care au devenit
Ei ,na! Toți vedem paiul din ochii altora ! Ne schimbăm cu toții,doar ca ne uitam în fiecare zi în oglinda și suntem obișnuiți cu mutra noastră!🙂
Și ne mai lasă și memoria!!!😄
Sora mea mare (eu ii zic scorpia, ea se amuza) cunoaste si recunoaste pe toata lumea indiferent de cat de mult timp a trecut de cand nu s-au mai vazut, nimeni nu scapa de ea si pe toate cunostintele feminine le informeaza astfel:
Pe cunostinta 1: -Parca te-ai mai ingrasat?!
Cunostinta 1- 🙁
Pe cunostinta 2: -Te-ai mai ingrasat!
Cunostinta 2 -🙁🙁
Pe cunostinta 3: – Vaaai dar ce te-ai ingrasat!
Cunostinta 3 -🙁🙁🙁
In majoritatea comentariilor observam ca am putea invoca o scuza. Trecerea anilor. Dar la mine ce dracu de scuza sa inventez pentru ca nu am recunoscut o persoana? Aveam cca 23 de ani si locuiam langa parcul Carol. Ieseam acolo in lungi plimbari cu cainele. Intr-o zi, observ o domnisoara draguta care era si ea insotita de un caine. Cainii incep sa socializeze asa ca pun si eu de o conversatie cu frumusica. Ce sa mai, ea parea ca nu-i displace prezenta mea, asa ca, impaunat in cele mai tipatoare culori de imperechere, dintr-un spagat in flik flak, incercam sa-i fac capul mare. Parea ca reusisem. La un moment dat, ea incepe sa se indrepte care iesirea din parc, asa ca eu prezentandu-ma mi-am facut cunoscuta dorinta de a o revedea. Moment in care, toata poezia momentului s-a spulberat. Intorcandu-se spre mine, imi tranteste o replica care m-a inghetat: ba, tu ori faci pe prostul ori chiar esti. Stupoare. Ma rog, apoi mi se explica ca ce aventura avuseseram noi cu 2 ani in urma la Hunedoara, unde eu eram in delegatie iar ea incerca sa dea acolo bacalaureatul pentru ca liceele bucurestene nu erau de nasul ei.
Se pare că nu s-a uitat în oglinda ….se credea tot tinerelul de alta data.🤣🤣