Când eram mic abia așteptam să vină sfârșitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale și zăpadă. Sfârșitul, înțelegeți? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, prieteni, strict sfârșitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simțeam cu adevărat că a venit Crăciunul.

Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat încolo, cam de prin ’84, nu prea mai aveai de unde să cumperi portocale, dar ne imaginam mirosul.

Băi, dar chestia asta sinistră care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge începutul acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie, a devenit de-a dreptul stresantă.

Am rămas cu gura căscată, pe la mijlocul lui octombrie, când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Afară era soare de stat la terasă, eu o ardeam la mânecă scurtă, iar de pe rafturi sclipeau vesele ambalajele de bomboane de pom și jingălbelșii. Sinistru, vă spun, colindele mai lipseau.

Bun, înțeleg că toți producătorii și advertiserii vor să genereze nevoia de consum cât mai devreme, să bage oamenii mâna în buzunar și să cumpere „cele cuvenite” pentru Crăciun cât mai devreme posibil. De ce să nu le iei banii din octombrie dacă poți? Că poate le mai iei o dată sau de două ori până-n decembrie.

Dar în ritmul ăsta vom ajunge să facem cumpărăturile pentru Crăciun de pe la sfârșitul lui august. Vom fi încă pe plajă când se va auzi pentru prima dată „feliz navidad” în boxe. Și e straniu, pe cuvânt, pentru că se duce naibii tot farmecul. Parcă ușor-ușor, în loc de bucurie, devine o obligație. Tare mi-e să nu se transforme într-o corvoadă până la urmă.

Ah, și dacă tot am deschis subiectul, mai am o nedumerire. De unde moda asta să împodobești bradul încă de la începutul lui decembrie? Chiar de pe întâi, dacă se poate. Nu, serios, nici asta nu vi se pare frustrant? Știu, aveți copii și înțeleg perfect că pentru ei vreți să faceți bradul, pur și simplu vreți să le faceți o bucurie și nu mai aveți răbdare.

Dar cu atât mai mult mi se pare frustrant. Pentru că toată treaba asta, care ar trebui să aducă a magie, se diluează îngrozitor de mult. Știți cu ce îmi seamănă mie bradul făcut cu săptămâni bune înainte? Cu Black Friday-urile care durează câte o lună. No fucking joke, Altex mai are puțin și o să aibă Black Friday de un trimestru. Cui naiba îi mai pasă de Black Friday-ul tău care ține mai mult decât un campionat mondial de fotbal?

Cam la fel văd lucrurile și cu bradul împodobit cu aproape o lună mai devreme. Unde mai e emoția? Unde mai e magia? Unde mai e senzația aia de așteptare înfrigurată a unui lucru mișto, când tu vii de la școală sau de la grădiniță și te împiedici de trei ori pe zi de pomul ăla prin casă?

Păi atunci de ce să nu-l facem chiar din septembrie, de pe 15, când începe școala? Măcar le mai îndulcește tristețea săracilor copii. Doar că nu ăsta e scopul bradului și al Crăciunului, nu?

Râdem-glumim, dar eu aș reglementa prin lege difuzarea reclamelor cu tematică specifică sărbătorilor de iarnă, vânzarea brazilor și a produselor conexe. Pe toate le-aș permite abia după 15 decembrie. Și sunt convins că în felul ăsta aș salva măcar parțial spiritul celei mai mișto sărbători din an.

Da, știu, o să veniți să-mi explicați că Crăciunul nu este despre mâncare, brad, cadouri și consumerism în general, ci despre stat cu ai tăi, despre liniște și lumină. Cu atât mai mult înseamnă că am dreptate în tot ce-am scris mai sus.

Nu știu, sunt eu nebun? Sau mai avem pe-aici cetățeni care gândesc la fel?

sursa foto: freepik.com