Nu vreau să vă tulbur prea rău ziua asta mirifică de marți, dar tot o să vă spun că pe vremuri nu mă interesa ce chiloți punem pe mine. Deschideam sertarul unde-i țineam și luam prima pereche care-mi cădea sub mână. Puteau să fie găuriți de să se mai țină doar în două-trei ațe, că mă interesa foarte puțin spre deloc. Chiloți să fie, în ce hal se prezentau conta prea puțin.

Asta era pe vremuri, când eram inconștient. Dar odată cu vârsta a venit și multă înțelepciune.

Acum, de câte ori mă pregătesc să plec în oraș, îmi pun o pereche din chiloții ăia buni, păstrați special pentru ieșit din casă. Mă gândesc că dacă o fi să pățesc ceva, măcar n-or să râdă de mine oamenii ăia de pe ambulanță:

– Aute și la ăsta, avea chiloții găuriți.

Ce? Să nu-mi spuneți că sunt singurul…

sursa foto: freepik.com