Nici nu m-am întors bine din scurta vacanță de Paști, că iar a trebuit să-mi fac bagajele, iar drumuri, iar oboseală. Acum, când citiți asta, mă pregătesc să cobor să beau o cafea în fața hotelului din Bruxelles în care suntem cazați.

Cum să nu ajungi la extenuare cu un astfel de program, cum? Ziceți și voi dacă asta e viață?

Glumesc, desigur, că nu m-a obligat nimeni să plec nicăieri. Am acceptat invitația la Bruxelles pentru că mi se pare deosebit de interesant ce urmează să fac, ceva ce probabil voi face doar o dată în această viață.

Pe scurt, cei de la Comisia Europeană ne-au invitat pe mine și pe Mara să asistăm la o sesiune de dezbateri despre Virtual Worlds și Metaverse. Chiar așa se numește: EU Citizens’ Panel on Virtual Worlds.

Nu știu să vă spun mai multe acum, dar cu siguranță o să știu după ce asist la dezbateri și mă lămuresc.

Dar, după cum ziceam, mi se pare extrem de interesant că pot să fiu în sală, că pot să asist la o astfel de sesiune a Comisiei Europene. Mi s-a îndeplinit un vis, să știți, de multă vreme mă tot întrebam cum ar fi să pot participa și eu. Uite că voi putea duminică.

Panelul la care vom fi și noi în sală va avea loc duminică dimineața, deci până atunci nu vă așteptați să vă povestesc mare lucru, că probabil n-o să am ce. Dar abia aștept să văd cum o să fie, iar dacă o să am voie să pun și întrebări, o, Bărbosule, va fi cu adevărat superbissim.

Acum ziceți și voi, puteam să nu accept o asemenea invitație? Când vreodată mai asist eu la așa ceva? De altfel, cam am emoții, iar eu nu am emoții aproape niciodată.

P.S. Ca să nu mai zic că voi vedea Bruxelles, oraș în care piciorul meu n-a călcat până acum. Ba chiar, dacă mă lasă procrastinarea, poate dăm o fugă și la Bruges. Vedem.