Am văzut pe celălalt blog deținut tot de un blogger tânăr și tras ca prin inel, că se discută despre niscaiva job-uri de rahat.
Și mă gândeam c-am putea să vorbim și noi, că ce să și faci într-o joi care nu e vineri?
Așadar: care e cel mai nasol job pe care l-ai avut?
O să încep eu.
M-a ferit Bărbosul de muncă fizică. Adică, mă rog, primul meu job a fost în facultate, ospătar la Pizza Hut, unde făceam o medie de 25-30 de kilometri pe zi (serios, am stat și-am calculat), dar de ce zice Cetin acolo, de cărat cu cârca, m-a ferit Marele Manitou. Mi se face pielea de găina doar când mă gândesc.
Cel mai nasol job al meu a fost de vânzător asigurări de viață și era de căcat din alte puncte de vedere.
O dată că se baza pe cold call, adică sunai, dădeai telefoane unor oameni pe care nu-i cunoșteai. Dacă n-ați încercat niciodată să obțineți o întâlnire cu un necunoscut căruia să vreți să-i vindeți ceva de care nu are nevoie, probabil nu știți cam la ce nivel de cringe este un astfel de demers.
Doi. Dacă totuși obțineai întâlnirea, când te duceai să te vezi cu potențialul client constatai că, în nouă cazuri din zece, omul acceptase să vadă cu tine doar ca să scape de gura ta. Știți, oamenii în general au o problemă să spună „nu”, li se pare că nu e ok să refuze. În schimb li se părea mult mai ok să mă facă să-mi pierd timpul cu o întâlnire despre care ei știau de la bun început că n-o să ducă nicăieri.
Și trei. Nu știu cum se mai prezintă situația acum în domeniul agenților de asigurări, că vorbim totuși despre o piață care s-a mai educat între timp, dar eu am făcut acest job în anul 2000. Vă spun cu mâna pe inimă, oameni mai de căcat decât „consultanții” de asigurări de viață nu existau. 99% dintre cei cu care eram nevoit să interacționez zi de zi, la muncă, erau genul de oameni care ar fi călcat pe cadavre, care și-ar fi vândut mamele, doar să semneze polița cu clientul.
Vă zic, niciodată n-am urât mai tare zilele de luni decât în perioada aia. Vreo jumătate de an am rezistat să fac asta, n-am știut cum să fug de-acolo la prima ocazie care mi s-a ivit.
Acum hai să vă aud și pe voi: care e cel mai nasol job pe care l-ai avut?
sursa foto: freepik.com
Am jobul visurilor mele! La mine a fost simplu: până la 10 ani am vrut să mă fac chirurg. La 10 ani a avut loc o schimbare drastică de perspectivă, for a lifetime: am vrut să mă fac avocat și asta am făcut și fac cu plăcere în fiecare zi.
Comentariu beton!30
Păi și e primul și singurul job?
Mihai, da.
Same here cu jobul final, insa am trecut prin schimbări dramatice de perspectivă când eram copil – întâi judecător, apoi actriță (un fel de din lac in put), apoi consultant de turism, profesor de română, arheolog… si in final…
Nu am avut joburi de care sa imi amintesc ca fiind nasoale. Dar am inceput sa muncesc de la 12 ani. Cules cirese, legume, plivit urzici cu mana goala etc ca zilier cu carte de munca, vacantele de vara. Apoi vreo 5 ani de la 13 la 18 am fost in fiecare sambata la tara facand muncile standard, cosit sapat, carat fan, lemne, taiat, tinut plugul de coarne, toate manual fara circular sau drujba, imprastiat iarna balegar cu sania trasa de animale etc you name it. Ajungeam acasa sambata seara rupt si colegii tineau majorate, io picam lat dupa o zi jumate de coasa, ca de multe ori incepeam de vinerea si sambata bagam pe racoare de la 6 AM :D. In afara de curatat cotete si vidat buda am facut cam de toate. Cat am fost student am mai lucrat la un gamesclub unde aveam ture de 16 sau 24h, cel mai geru imi era sa ii vad pe copii ramasi fara adapost dormind pe scaune ca parintii jucasera casa la Caritas. Munca fizica mi-a placut pana au aparut pb de sanatate dupa car nu mi s-a mai parut la fel de interesanta :D. Asta m-a impiedicat oarecum sa pierd mult timp la majorate si alte chefuri de weekend, nu ca mi-ar fi interzis cineva dar eram prea rupt sa mai am chef de petreceri :D. Dar sa nu fiu inteles gresit am zero regrete pe tema.
Oferte de joburi am avut, incepand cu cel de taximetrist pe schimb de tura cu un gunoier, asta ca proaspat absolvent de Poli, a fost singura oferta la anuntul meu de inginer diplomat care cauta loc de munca. I-am ras in nas pentru ca imi permiteam, nu aveam de platit pt casa si mancare. Daca as fi avut poate as fi acceptat si joburi unde nu m-as fi potrivit.
Am muncit ca sa am banii mei sau ca sa imi ajut bunicii, nu am fost fortat de imprejurari. Deci nu am amintiri de astea.
Comentariu beton!77
am uitat sa zic ca am mai facut tehnoredactare lucrari de diploma sau de absolvire liceu tehnologic, am invatat acolo despre carduri bancare, televizoare, etc. Si cum sa ucrez in Word cu paragrafe, cuprins etc.
Comentariu beton!26
Primul job a fost nașpa, dar mi-a folosit mai târziu ce am învățat acolo.
La 19 ani m-am angajat la rafinărie unde nu aveai cum să nu te îmbibi de miros de produse petroliere. Lucram în 3 schimburi și indiferent de vreme, trebuia să lucrez cu utilaje, să mă cațăr pe instalații sau rezervoare și să colectez probe la fiecare oră. Am lucrat acolo 5 ani și am prins un cutremur și un incendiu cât eram la muncă.
Comentariu beton!17
Bine că n-au fost în același timp. Sau?
Nu, n-au fost în același timp. A fost horror de două ori.
Mai, eu am vrut sa ma fac zana si m-am facut :))) Exeptand asta, nu am avut joburi naspa. Colegi naspa, da. Sefi naspa, da. Dar job naspa, nu.
Comentariu beton!20
Un job unde nu aveam mai nimic de facut. Pur si simplu ma plictiseam, iar seful imi tot spunea sa mai am putina rabdare, ca se vor aseza lucrurile.
Comentariu beton!13
Agentu’ geanta-n spate și vindeam ”pachetul” de umbrelă+burete vase+cremă pantofi și altele. Cam 1 lună. Primeam 5 lei la fiecare pachet vândut. În 99.
Doar 2 joburi din ’88 până acum.
15 ani într-un complex industrial de creștere a porcilor (Comtim). Zi de vară până seara în hale suprapopulate cu râmători. Aveți idee cum miroase acolo? 🐽🐖
20 extrema cealaltă. Stau afară la aer curat. Tot timpul. Vară, iarnă, frig, cald, ploaie, ninsoare, îngheț.
Avantaj și la un loc și la celălalt: m-a ferit ăl de sus de șefi nasoli.
De afară ambele joburi par nașpa rău. Eu cred că m-am obișnuit. Acum că le descriu nici mie nu mi se par prea ofertante. :)))
Comentariu beton!35
Ce mlai nasol job… Primul, am lucrat barman,nu luam salar și bacșiș cât consumam….
Comentariu beton!14
Jobul pe care l-am urat din tot sufletul a fost pe vremea când eram tânără și în putere😂, acela de casieră la Penny.
Numai casiera nu eram!
Munceam ca apucații de la ora 6 dimineața, bagam marfa la raft, făceam curat, săream pauza de masă și aia de 15 minute, plus că dacă nu se termina treabă stăteam și peste program, plecam acasă când voia plua șefului….
Ajungeam acasă frântă, primele zile nu mă puteam întoarce de pe o parte pe alta în pat din cauza febrei musculare ( macar asta era un avantaj, făceam un fel de sport).
Plus că trebuia să suport tot felul de persoane libidinoase sau puse pe cearta, nevorbite…colegii care mai de care sa arate că ei pot muncii ca sclavii…vai!
Cred că cineva mi-a ascultat rugile pentru că după 3 luni de chin a venit ordin de „sus” cum că angajații noi veniți vor fi disponibilizați, niciodată nu am fost mai fericita. Poate vă întrebați de ce nu am plecat mai devreme, ehhh nu voiam să dezamăgesc persoana care a pus o vorbă bună la angajare.
Acum am un job de vis, WFH cu o zi la birou la o multinațională in Irlanda, bine am și îmbătrânit! 😂
Comentariu beton!51
Am incarcat/descarcat tiruri cu anvelope de turisme, autobuze, camioane, buldozere (unele aveau undeva la 180KG bucata si le ridicam in 4 insi), ulei BP la baxuri de cate 24 L sau butoaie de 205 L, Am incarcat/descarcat tiruri cu pui congelati, burta de vita, peste, capatani de porc si multe altele. Se intampla undeva intre anii 1996 – 1998. In ’96 aveam 19 ani si nu prea simteam efortul si durerile de spate. Imi amintesc ca intr-o zi am calculat cate tone de ulei imi trecusera prin mana in ziua respectiva si ma mandream tare cu acest „rezultat”: 12 tone. Uneori descarcam si 5 tiruri pe zi, un tir avand 20 de tone si mai incarcam si 2, 3 camioane pe langa, Uitandu-ma inapoi, nu as mai face astfel de munci nici daca as avea 18 ani. Nu pot spune ca sunt rupt din toate incheieturile, dar nici foarte bine nu sunt.
Comentariu beton!27
Mi-am adus aminte cand venea tirul cu monitoare de PC si treceam la descarcat 🙂 Nu se compara cu anvelopele sau uleiul de motor, dar era de munca. Anyway, jobul nu era nasol, era prost platit. Apropo de vandut asigurari, am fost mare sef (aveam trei subordonati, doi cam cu probleme cu capul, altul era baiat de zahar) pe vremea cand vindeam internet. La galeata 🙂 . Am vandut abonamente de internet pentru persoane juridice pentru un operator de cablu local. Aveam preturi fixe si concurenta era RDS-ul care jongla cu preturile cum vroia muschiul directorului de vanzari. Dupa trei luni mi-am dat demisia, ca sa nu ma demita ei. La experienta de acum, as putea sa mai trag targa pe uscat un an 🙂
Nu ma pot decide. La primul job lucram 10 ore zilnic, ma topeam pe picioare de oboseala. La petrecerea de Craciun mi-a pus mana pe fund seful, avea 6 copii. Am simtit ca vreau sa ma sublimez in acel moment. Mi-am dat demisia si am plecat.
Urmatorul job nasol era de tipul „familie”, se faceau ture de on-call, eram singura persoana fara copii si familie, faceam on-call 24/7, cu telefoanele majoritar noaptea. Am renuntat si am ramas cu o insomnie de toata frumusetea.
Urmatorul job nasol era intr-o firma mica cu vise halucinant de mari. A dat faliment la scurt timp dupa ce am plecat (urma sa se intample asta de mult, plecarea mea a fost irelevanta). Majoritatea angajatilor erau toxici, incompetenti sau ambele in acelasi timp. A fost extrem de deprimant sa lucrez acolo. A fost alt sef care mi-a pus mana pe fund si am plecat cu primul tren. Avea 2 copii pe care i-am si vazut. Am facut tratament de depresie dupa incident.
Urmatorul job nasol a fost intr-o companie medie cu viitor in domeniul falimentului. Am primit un job in care trebuia sa fac 3 roluri in acelasi timp pentru ca au tot dat afara oameni pe parcursul contractului meu. Aveam 1 colega care renunta la pranzul ei ca sa imi verifice toata munca si sa imi zica constant ca nimic nu e bine, ca nu am facut indeajuns si ii facea mailuri in care descria orice greseala (adevarata sau nu) cu CC la managerul meu.
In sfarsit am un job normal acum….
Prefer sa lucrez de acasa din motive evidente.
Comentariu beton!38
Primul: agent de vanzari pentru chestii dubioase. Eram platita la comision si practic am fost fortata de imprejurari sa fac jobul asta. Eram inca studenta.
Al doilea in Belgia: a trebuit sa lucrez o zi ca sa am drept la somaj (practic bazat pe ce am lucrat in România). Inca invatam limba neerlandeza si am fost jumatate de zi la scos vase dintr-o masina de spalat industriala. Dupa 3 ore jumatate aveam mainile crapate si inflamate si am avut dureri o saptamana. Am stiut din totdeauna ca nu sunt facuta pentru munca fizica. Asa ca m-am concentrat pe invatatul limbii neerlandeze si acum lucrez de vreo 14 ani in Belgia doar pe computer.
Comentariu beton!26
Agent imobiliar am fost două luni, eram studentă în anii ‘90, pânâ și-a luat prietena mea apartament (București). Ce scârboși erau marii patroni care se îmbogățiseră din diverse furturi. Ne trimiteau prin Rahova și Ferentari, două fete de 20 ani și 50 kg cu bocancii uzi, la vizualizări, futu-i mamele lor. Am tras niște spaime..
Comentariu beton!24
Singurul job nasol pe care l-am avut, a fost în studenție, acum o mie de ani, când am lucrat câteva luni la o sondă de foraj, pe prospecțiuni geologice. Lucram pe schimb cu doi foști pușcăriași prin tot felul de pustietâți prin munți și făceam in jur de 2 ore până la sondă. Era iarnă și lucram afară!
De atunci am avut doar joburi, dacă nu mișto, măcar decente!
Comentariu beton!17
Nu am avut joburi nasoale, și am lucrat inclusiv la Kaufland la raionul de lactate în luna decembrie, când e debandadă în magazin. Mi-a plăcut să aranjez toate brânzicile și lăpticii pe rafturi, la linie. Cred că singura zi disperată a fost 23 decembrie când la 6 dimineața ne așteptau pe mine și pe șefa de raion 7 paleți giganți de lactate, paleți care blocau holul între camerele frigorifice, adică și accesul celor de la mezeluri și legume-fructe și trebuiau să dispară cât mai repede de acolo.
Apoi am lucrat la o companie care făcea arhive pentru instituții. Ce de chestii suspecte găseam eu prin documentele alea 🙂 Dar mi-am urât colega de muncă și după 3 luni am cedat și am plecat.
Apoi am lucrat 1 an jumate ca și coordonator de tabere pentru copii in Polonia. Și de la întoarcere, lucrez deja de 8 ani într-un ONG, care e ca al meu 😀
Deci, nu am avut joburi nasoale.
Comentariu beton!19
Io n-am avut joburi nasoale, dar am avut șefi de căcat și din cauza lor m-am cărat.
Acum vreau să-mi schimb locul de muncă din motive financiare, că munca-i floare la ureche.
Comentariu beton!15
Lucram într-o ambasadă. Atașatul comercial s-a gândit să le zicem directorilor români care veneau să se întâlnească cu delegația străină că le dăm pixuri gratis (sau ceva, nu mai țin minte ce, un rahat, oricum) să îi motivăm să vină.
Tot deosebiții ăia, cină cu delegația, se fuma pe atunci peste tot, fumam și eu. Fumau deja câțiva la masă, eu întreb înainte să aprind țigara dacă e ok, ei zic da, aprind țigara, după care unul zice: după asta să nu mai fumezi. M-am scuzat și m-am ridicat de la masă și dusă am fost.
Mai am. Profesoară, tânără absolventă. Șoarece mort pe scaun :)))
Comentariu beton!25
Aoleo, și ce-ai făcut când ai găsit șoarecul?
Politetea cere sa gatesti soarecul si sa il consumi 😉
Am râs de glumă și i-am rugat să îl ia de acolo. Cică profa de franceză țipase, erau foarte amuzați. N-aveam ce găti, era un amărât de șoarece, nu-mi ajungea nici pe-o măsea
N-am avut parte de joburi nasoale. Dupa liceu am lucrat ca suplinitor un an, predam engleza si romana, desi imi placeau copiii mi-am dat seama ca nu era ceea ce-mi doream sa fac pe termen lung. Apoi am facut facultatea si al doilea job a fost de jurnalist intr-o agentie de stiri. Era relativ recent dupa revolutie, m-am distrat copios, imi placea stilul alert, dar castigam praful „dupe” toba. Ca atare am purces intr-o multinationala in devenire (tocmai se privatizase una dintre cele mai importante intreprinderi din orasul meu, o cumparase un consortiu american) si aici am ramas pana in zilele noastre. (Si multinationala si eu am crescut impreuna, ma simt ca in a doua mea casa aici).
Comentariu beton!13
In timp ce am fost student, am lucrat la o companie franceza, in care aveam o sefa romanca.
Lucram part-time (4 ore pe contract, dar stateam mereu la munca cel putin 6 ore).
Acum sa zicem si de ce a fost printre cele mai naspa joburi pe care le-am avut:
Sefa era o romanca, divortata la inceput, dar care a agatat un francez din firma care a mai calmat-o un pic.
La inceput ne f**tea pe noi angajatii, in special pe mine si pe colegul meu de suferinta 🙂.
Ce insemna f*taiul:
– ma trimitea sa-i cumpar tigari, cam zilnic, ea nu prea-si cumpara singura, ca avea sclavi care faceau asta ( magazinul era la 2 minute de birou)
– fuma ca nebuna in birou (cam 2 pachete pe zi), si asa faceau si francezii, ca na, plm se poate ca romanii sa stea in fum
– ma trimitea sa pun benzina la masina
– ma trimitea sa duc masina la spalatorie (era peste drum si spalatoria)
– cand ceva nu era ok, ne facea in toate felurile, fara jena
– la un moment dat l-a chemat pe colegul meu in biroul ei, sa-i puna un top de hartie sub picioare, ca sa stea si ea mai comoda
– colegul meu avea si un handicap fizic la ambele maini si picioare, iar odata cand l-a trimis sa-i ia tigari, el le-a bagat in buznar (ii era dificil sa le tina in mana) si a pierdut pe drum unul din ele. Ma mir ca nu i-a cerut bani pe el.
Firma avea ca obiect de activitate proiectarea si executia de instalatii.
Acolo am invatat ce inseamna umilinta si ce cacanari pot fi unii oameni ajunsi in pozitii de conducere.
Comentariu beton!46
Io o băteam într-o noapte de-o nenoroceam pe viață, FMM de curvă imbecilă.
😈😈😈😈😈😈
Comentariu beton!11
@John ce sa mai zic, cred ca ar fi meritat una in muflex, la cat de zdreanta a fost cu noi. Doamna era asa cam cu toti romanii care erau sub ea ca functie.
Cuvantul empatie era ceva complet strain de ea.
Pe colegul meu de suferinta, il angajase tot tehnician, desi el avea terminata Electrotehnica la Poli si nu cu nota mica. De ce sa-i dea salariu de inginer?
Cand am plecat de acolo, pe doamna o busise plansul, probabil motivul principal fiind ca trebuia sa-si cumpere singura tigari 😔.
Comentariu beton!22
asa e cand esti tanar si idealist, in prima zi ii bagam masina intr-un stalp si ii dadeam telefon sa se duca sa si-o recupereze, si cand se ducea stateam sa ii vad fata :D. Care e problema, accidente se intampla, cat timp nu ai fost angajat ca sofer nu e risc sa iti pierzi jobul pt un fleac din asta. Am lucrat in 2 firme de constructii cu 600+ angajati, crede-ma ca mai prosti ca muncitorii neplatiti la timp nu gasesti la razbunari. SA vezi masina patronului cu motor W12 cum pierde o roata in mers ca nu mai are prezoane gen.
@Cucurigu
Masina era a firmei, deci nu o durea pe doamna prea tare de ea. Si nici nu era vreun Touareg.
Asa ii placea doamnei sa ne trateze ca in bancul ala cu flegma: daca ar fi sa ai o super putere, care ai vrea sa fie aia?
Ca variante erau: supersonic, invizibil si puternic.
Am mai avut un job, tot asa “bun”, in constructii, in Romania.
Seful m-a trimis pe santier (eram pe pozitie de inginer) si i-am cerut un ghiozdan pentru laptop. A zis sa iau si eu o plasa/sacosa sa-l car.
Munceam weekendurile full neplatit (luam doar diurna), muncitorii erau platiti pe weekend, ca aia nu stateau la discutii (ne cam era rusine de ei, ca na, noi picam de fraieri).
Mariri, nema, ca la ce ne tebuie?
Am muncit santier iarna, de la 6 dimineata, la 8 seara ajungeam acasa, efectiv adormeam cu lingura de mancare in gura la cat de rupt eram.
Aveam container pe santier, unde inauntru era mai frig ca afara.
Ti se facea foame din doua, in doua ore de la frig si efort. Singura sursa de caldura, era in cabina la paznici unde nu vreti sa stiti ce mirosuri erau.
Daca nu ne organizam cum trebuie la pranz, sa mergem sa mancam undeva mancare calda, mancam mezeluri de la magazinul din apropiere si efectiv te ustura stomacul cand bagai parizerul ala rece in tine.
Cam asa e viata cand esti tanar, la inceput de drum, fara combinatii de la mami si tati.
Asa am vazut si cum e sa fii tratat ca un gunoi de niste jeguri de oameni si am vazut cum e real life.
Nu cred ca oamenii astia se gandesc vreodata: bai, dar oare daca cineva l-ar trata pe fi-miu / fi-mea asa la munca, mie mi-ar conveni?
Comentariu beton!16
cea mai nasoală slujbă a mea a fost cea de profesor. doi ani, cu un salariu de mizerie, cu 60% din el dat pe navetă, cu cele mai proaste clase, cu un colectiv infect în cea mai mare parte.
Comentariu beton!15
Primul meu job in Germania – lucram la standul de ambalare intr-o companie din concernul Otto. La banda.
Munca era epuizanta, clantanitul continuu al bandei mi s-a pus rapid pe creier, aerul era uscat, cutiile de carton in care ambalam aveau muchii taioase, aerul era greu si incarcat si dupa cateva ore simteam ca-mi ard ochii in cap de epuizare, coloana a inceput sa doara, picioarele s-au umflat, ce mai, o feerie. La finalul primei saptamani de munca am numarat, pe maini, nu mai putin de 32 de zgarieturi si taieturi cauzate de neindemanarea mea in a manui cutiile in care ambalam.
Am zis ca ma trezeam la 4:15, plecam din casa la 5:00 si la 6:00 precis trebuia sa fiu in standul de ambalare, gata de start?
Ma trezeam uneori cu lacrimi in ochi. Din fericire a durat doar cateva luni, apoi m-au avansat la un alt departament – tot din depozit, dar fara lucru la banda.
Oricum, citindu-te pe tine, prefer de mii de ori asta decat vanzarile…
Comentariu beton!25
Cel mai nasol dar „educativ” job a fost primul.. Eram studenta si lucram pe timpul verii la un Quick (un fel de McDonald’s). Colegii nu erau cine stie ce, sefii chiar ok.. Bai dar clientii… De multe ori am ajuns acasa plansa moarta de cata umilinta pe ei. Si de cat de fraiera eram ca nu ziceam nimic. Imi muscam limba si plangeam acasa. N-o sa uit cate zile oi avea! Aveam licenta de drept in buzunar, lucram iulie si august ca sa putem pleca o saptamana in concediu la inceput de septembrie. Si intr-o frumoasa zi de vara, frecam de zor scarile interioare are fast-foodului in care nu erau mai mult de 3 persoane. Frecam cu peria, in genunchi. Nu conteaza, nu asta ma deranja. Vine o mamika cu o pitica de vreo.. 6-7 ani, nu mai mult. Pitica pe care nu prea o interesau temele de vacanta, din cate am inteles. Erau la 2 pasi de mine amandoua. Si mamika vietii, asa, tare, cu patos! „Daca nu iti faci temele si nu muncesti la scoala o sa ajungi ca fata asta care freaca scarile! Asta vrei?” M-a busit un plans, o oftica de zile mari, umilinta ca asta nu mai traisem, chit ca eram romanca in Franta (va las sa va imaginati cate mi-au auzit urechile, la modul cel mai serios). Nu stiu, asta m-a lovit rau de tot. Am plans cu sughituri, m-am dus la sef si i-am spus ca eu ma duc acasa. Imi pare rau, dar azi nu pot. I-am explicat de s-a intamplat, a incercat saracul om sa ma impace… Csf, ncsf… Job naspa, dar mai ales OAMENI naspa. Care te trateaza ca pe ultimul cacat.
Comentariu beton!53
Te inteleg perfect 😥🤗
Eu incercam sa imi gasesc un job cat de cat decent si am trimis un CV la primaria din orasul unde locuiesc. Nu am primit o invitatie pentru jobul solicitat, dar am primit o invitatie pentru jobul de WC madam la WC-ul public. Mi s-a parut bataie de joc. Nu conta ca aveam o diploma de master recunoscuta in Belgia 😑. Am sfasiat scrisoarea, am facut-o bucatele. Pacat, as fi putut sa le fac reclamatie. Mi-au spus cei de la serviciul de munca mai tarziu. Dar distrusesem dovada🤷♀️
Comentariu beton!20
Am imperechiat mii de pantofiori pentru copii. Veneau tirurile din turcia pline cu pantofiori desperechiati la saci si ii descarcam intr-un depozit dupa care era ca un puzzle gigant sa cauti perechile.
Comentariu beton!19
Unul dintre primele joburi in Germania, cand inca ma mai impiedicam in cuvintele de 32 de litere. Intr-o sala de pacanele. Jobul in sine nu era greu. Mai schimbai niste bani, mai faceai o cafea, d-astea. Clientii, in schimb, din aia înrăiți. Erau unii pe care îi găseam în fața ușii la 6 dimineața, îi lasam acolo cand venea schimbul si trebuia sa-i dea afară colega, la 1 noaptea, cand se inchidea taraba. Unii mă mai invitau la o cafea, sau ceva… bine, mai ales ceva, în condițiile în care aveam deja 50+.
Slavă cerului că am învățat limba si, acum pot lucra ca translator.
Comentariu beton!13
Job de căcat? Ofițer în armata romana a anilor 2000, le întrece pe toate, umilință- bifat, efort fizic fără logica- bifat, șefi de căcat-bifat de mai multe ori, colegi de căcat mâncători de acelaș material -bifat cu brio și coroniță. Sper ca acu sa schimbat treaba.
Comentariu beton!28
Nu s-a schimbat 🙁
Da. Am bifat și asta. De serviciu în unitate în toate weekend-urile și de ziua mea pentru că eram tânără și flămândă și nu știam să mă apăr. Miștouri misogine când nu nimeream ținta, nu conta că nimeni nu nimerea cu pistoalele alea. Fără număr rahaturile de acolo.
Comentariu beton!14
Bai, pistoalele Carpati cred ca sunt facute sa arunci cu ele in inamic 😉
Comentariu beton!12
Fix așa :)) am tras și cu Glock, cu alea nimeream
Dacă v-aș arăta cv-ul, ați crede ca cel mai nasol a fost la sala de jocuri, dar nu: am lucrat în Auchan la biroul de credite/rate, unde „seful” ne obliga să hărțuim oamenii la cumpărături. Adică era creștinul la orez, să vadă ce bob are și veneam eu sa-i propun un aragaz în rate, pe lângă asta ii mai ceream și nr de telefon. Să mai zic câte înjurături adunam zilnic? Eram pandite printre rafturi, să nu cumva să stăm degeaba. Bani puțini, stres maxim, target-uri ridicole…Oribili oameni!
Comentariu beton!26
Se pare că am fost norocos, n-am avut joburi nasoale, în România am lucrat 15 ani pe Dunăre marinar, rémorchere, impingatoare, bacuri, macarale plutitoare, de astea, nu știu când au trecut 15 ani, lucram în ture 15cu 15 zile. În cele 15 zile libere făceam taximetrie din plictiseala de a sta acasă, apoi am deschis un bar de cartier acasă la mine.
Prin 2004 mă cam saturasem de bine și am hotărât să plecăm în Spania, vreo 3 ani am făcut de toate, electrician, instalator sanitar, construcții că mergeau bine apoi am prins un loc ca șofer pe camion însă nu a durat mult pentru că șefu avea nevoie de un om pe utilajele reachstakers firma fiind una de transport containere maritime și cu ce învățasem pe la macaralele plutitoare m-am băgat pe felie, au trecut peste 15 ani de când sunt la firmă mai exact din 2007 și n-am de gând să plec de aici!!!
Comentariu beton!29
In facultate, sapam haznale (le zice fose septice acum), intr-o vara. ca sa fac bani pt la toamna cand plecam cu bursa de studii in afara. trebuia platit autocar, acte consulare cazare pt primele 2 luni, etc etc.. ca MEN nu iti dadea banii din prima zi a anului univ.
Nu era chiar atat de nasol. obositor e cuvantul corect.
Comentariu beton!13
Doua joburi am avut extrem de nasoale. Si chiar primele.
Termina baiatu’ facultatea. Si aia cu zurgalai, ca nici azi nu stiu cum am terminat-o, fiind dat afara din chirie in mijlocul ultimei sesiuni (naveta 200 de km); unul din examene picate la un profesor dement, am ajuns la decanat pentru ca omul trebuia spanzurat; nota 2 s-a facut 5; licenta facuta cu viteza luminii si promovata. Despre asta in alt episod.
Fiind dintr-un oras foarte mic si mort complet (fara exagerare) stiam ca cea mai buna varianta era sa ma stabilesc in orasul in care facusem facultatea. Aveam prieteni, aveam si o iubire neimplinita (care tot neimplinita a ramas), aveam o formatie si voiam sa fac si muzica. Si bineinteles, oportunitatile intr-un oras mare erau de necomparat.
Dau interviu la o firma de care auzisem (dar aveam idei total incorecte, ca vuia netul de tampeniile de acolo, dar cine sa se uite), il iau, bucuros nevoie mare.
Nu suna fantastic salariul. Dar parea un serviciu usor, antrenant, colectiv tanar si oportunitati de dezvoltare si rahat cu perje.
Salariul era prezentat in euro, dar destul de mic fata de ce stiam ca se castiga in domeniu (era inainte de criza din 2008). Se spunea si de bonuri de masa. Cand am semnat, salariul (in lei, bineinteles) nu prea respecta cursul euro/leu. Iar bonurile de masa erau incluse in salariul trambitat. Ceea ce lovea bine.
Am mai aflat si un detaliu interesant – se lucra de luni pana vineri 8+1 (ok) … dar sambata 4 ore. Nu OK. Neinclus nicaieri. Motivatia „e mult de munca”.
Activitatea era de robot, iar norma zilnica – imposibil de atins. Era un fel de data entry, dar simteam ca nu fac altceva decat sa car apa cu sita. Aveam si un „mentor” care imi dadea de munca, ce era mai mult si mai repetitiv, iar apoi i se contorizau lui.
Dupa 3 zile am fost atentionat clar ca locul de munca se paraseste dupa atingerea normei, nu „cand vreau eu” (adica la sfarsitul programului). Asa ca incepeam la 9 si terminam la 8-9-10.
Dupa 2 saptamani eu si inca unul nou am fost mustrati public ca nu facem treaba. Ala deja isi bagase picioarele si la 6 pleca. Eu stateam inca 2-3-4 ore, ca fraierul. Tot nu atingeam norma.
Spuneam parintilor (Dumnezeu sa-i ierte, ca s-au stins amandoi in mai putin de un an, ingrozitor de recent) ca nu mai pot. Si nu mai puteam. Era munca la foc automat si acasa doar dormeam. Nu au avut vorbe bune – „asa e peste tot” „esti la inceput” „ei te testeaza acum fizic si psihic”. Parca eram in Legiunea Straina.
Dupa o luna am primit un mesaj pe messengerul intern, fiind chemat jos, la seful mare. Mi s-a intins o foaie cu incetarea cu acordul partilor si mi s-a aratat usa.
Ce patisem eu am aflat dupa ca era la ordinea zilei. Cine statea 3 luni era deja veteran si cel mai probabil vajnic pupator in fund. Erau niste personaje care se gudurau pe langa sefuti si restul – carne de tun.
Mai trist a fost ca ramasesem in pom, cu venituri zero, chirie de platit. Incepuse criza si locurile de munca se imputinasera zdravan. Am ajuns sa dau interviu si la Dedeman, printre multe altele, unde am fost respins pe motiv de supracalificare.
Eram disperat si dupa luni bune am gasit alt job. „Coordonator de vanzari”. Era o firma mica, de mansarda (la propriu). Un smecheras de tranzitie care, casatorit fiind cu o doamna medic de la Salvati copiii, isi facuse o firma capusa legata de genul asta de organizatii + Mitropolia. De altfel, isi facuse sediul (jumatate de mansarda) intr-o cladire gestionata de Biserica. In cealalta jumatate de mansarda era o organizatie religioasa unde bubuia la maxim Radio Trinitas. Non stop.
Ce face nenea? firma de web design. Angajase doua studente la informatica si faceau site-uri din alea banale, pe template-uri. Pretul cerut – dublu/triplu fata de concurenta (concurenta cunoscuta bine pe piata).
Marea mea activitate era sa sun la rand oamenii din Pagini Aurii intreband daca nu vor un site web. De pe telefonul meu. Ulterior i-am cerut, totusi, telefon de serviciu. Cu mare greutate a gasit, la gunoi probabil, un Sagem vechi de vreo 6 ani la acea data, si cu o tasta care se bloca, sugerand „sa am grija de el”.
Am primit injuraturi, telefon inchis in nas, cum e si normal.
Unii chiar credeau ca sunt glume, eu sunam din birou si pe fundal bubuia slujba religioasa de la colegii de mansarda, asa ca mi-a asigurat (mie si altui nefericit pe acelasi post) un birou in cladire. Era o camaruta imputita, nevaruita de 30 de ani, unde inghesuise 2 birouri extrem de vechi si doua scaune care se dezintegrau. Nu aveam loc amandoi in picioare, iar dom patronul – „e lux, cred ca mai aduc pe cineva”.
Desigur, acte de angajare, nu. A zis ca vrea 3 saptamani proba. Nu prea aveam alternative. Dupa o luna, vine cu salariul, in plic. 600 de lei. Salariul minim pe economie (fara facultate) era 750. Am inlemnit. Dupa 2 saptamani l-am intrebat de acte. „Da, dar nu am avut timp, facem” -> dupa 2 zile „totusi nu ai vanzari, nu stiu daca….” – ii raspund – atunci incheiem ca ne incurcam reciproc. „Nu, facem, cum sa…” -> dupa alte 2 zile „totusi eu ar trebui sa platesc la stat inca o data salariul tau…”. Parca era problema mea.
Al doilea „salariu” a fost de 500 de lei. Mi-a venit pur si simplu sa plang. Se uita asa candid si spune – „nu ai avut vanzari multe, dar e Pastele si nu pot sa te las asa”. Nu stiu daca era idiot complet sau facea pe idiotul. El sugera ca imi da o pomana.
Am luat banii, m-am abtinut sa nu ii arunc in fata, dar eram sarac lipit. Zero. I-am zis ca in conditiile astea nu mai avem ce vorbi. Saptamana urmatoare ma suna intreband unde sunt.
A luat ceva pana am gasit un serviciu normal. Salariu mic, dar totul corect si cinstit si cu adevarat oportunitati.
Comentariu beton!48
Cel mai nasol job cred ca e acolo unde șeful direct e un idiot.
Experiența 1:
Eram student și am mers cu Work&Travel în state pe perioada uneia dintre veri. Toate bune și frumoase, lucram cu drag și spor într-un restaurant al unui resort de 5 stele la munte, era fain, alți studenți ok de peste tot, americanii super ok. Dar, că trebuia să fie și un dar, șeful meu direct era sous chef-ul restaurantului. Tipul era foarte muncitor, însă cam ciudățel în anumite momente, nici chiar americanii lui nu îl inghițeau 100%. Revenind la dar: cred că neavând pe cine să își exercite „puterea” de șef, încerca să fie exagerat de strict cu studenții străini. Fără să mă laud, însă toți eram serioși, ne făceam treaba și nici nu ne gândeam să ne fofilăm, sau să frecăm mangalul. Dar idiotul credea asta și cu orice ocazie, când făceam câte o mică pauză să ne tragem sufletul – exact atunci apărea de nicăieri și ne făcea observație să trecem la treabă. Nu ne deranja absolut deloc că jobul era relativ greuț, adica muncă fizică și stat în picioare toată ziua. Noroc de chef că ăsta vedea că noi, studenții, muncim și era super ok, vorbea frumos cu noi, o bijuterie de om. Ei, și cu idiotul a mers așa până într-o zi când l-am confruntat și i-am răspuns la observații. Cred că a înțeles totuși că nu avea de a face cu niște leneși notorii și ne-a lăsat în pace pentru restul verii.
Experiența 2:
Acu mai mulți ani, lucram la o firmă multinațională, cu sediu și la noi, dar eram foarte puțini, practic eram ca o familie mai mare. Toți din București erau români (adică niciun șef străin, cum se mai practică). Long story short, la un moment dat, unul dintre oamenii cheie a plecat din firmă și a ramas „celălalt”. Însa de cum a prins gustul „puterii”, a început să își bage coada în activitățile tuturor, chiar dacă habar n-avea. Cum e cam imposibil să fii expert în toate, mai ales în inginerie, unii dintre noi îi mai ziceam că vezi, nu e ok cum zici și nu merge așa, ceea ce se demonstra de la sine în scurt timp. El credea că are dreptate și noi restul, cei câțiva, habar n-avem ce facem. Astfel, omul nostru a devenit un idiot. După ceva discuții (cu rezultat zero) cu idiotul, cum am prins ocazia, am plecat 3 persoane din mica familie. Nemții ne-au întrebat care îi treaba, de ce am plecat așa de mulți, noi am încercat sa fim cât de cât diplomați cu idiotul, și să nu îl facem de toată cacaua, precum merita. Nemții nu ne-au crezut decât abia după ce au mai plecat și alți oameni.
Concluzie: cel mai important pentru mine la locul de muncă e mediul, adică oamenii. Restul poa’ să lipsească, gen cafea moka, sau alte briz-brizuri.
Comentariu beton!23
Păi… Am un job nasol, chiar acum. Mă rog, asta nu înseamnă că nu-mi place. 😂 Da’ chiar, nu mai folosiți Emoji?! S-a dus trendu’ oruat? Aidi pa!
Cel mai nasol job a fost cel de la compania aviatică a lui Tender. Nici azi nu-mi explic cum pana mea am stat acolo 2 ani. Se făcea aviație după ureche, aeronavele erau niște MD uri care în Europa erau interzise, se zbura în Africa cel mai frecvent, colectivul era alcătuit din dinozauri care fuseseră cândva vulturi în aviație, egouri cât casa, banii nu veneau la timp, toată lumea avea drept scop să intre în grațiile patronului dar mai ales în grațiile nevestei care era o scorpie. Aveau datorii cam pe toate aeroporturile, la Romaero, peste tot. Mi-a fost frică să zbor cu hârburile alea și de aceea am refuzat. De la decizia asta am căzut în dizgrațiile multora. Când am început să-mi dau seama de ce combinații și matrapazlâcuri se întâmplau, mi-am dat demisia. Și am pus punct definitiv la capitolul aviație.
Comentariu beton!18
Într-o mică agenție de publicitate, acum vreo 10 ani… Proprietarul era un imberb, care puțea a transpirație, iar iubită-sa, pe care ne-a uns-o șefă în absența lui, avea o halenă doborâtoare.
El ca el, dar ea era de-o nesimțire și de-o prostie rarisime. Țin minte că la un moment dat a întârziat cu salariile (ea) vreo câteva zile, timp în care în fiecare zi venea de la shopping cu ceva care valora cât un salariu de DTPist… ne venea să îi crăpăm capul.
Am plecat după o lună în care mă apuca plânsul în fiecare dimineață, la trezire.
Încă mi se face greață când mi-aduc aminte de ambii.
Comentariu beton!20
Mai există? Agenția, zic.
Nu. A dispărut în negura vremii.
Mamă, ce experiențe nasoale…
Cel mai rău job al meu a fost de legătoare de cărți, înainte de ‘89. Pe atunci, dacă nu luai examenul la facultate din prima, stăteai un an acasă, dar trebuia neapărat să aduci dovada c-ai lucrat în anul ăla. O perioadă minimă, nu mai țin minte exact. Cert este c-am lucrat 3 luni ca legătoare de cărți, apoi a venit revoluția și-am scăpat. Jobul în sine nu era greu, mi-a plăcut să lucrez cu cărțile. Nasoală era partea în care arhivam actele unor “întreprinderi”, adică scoteam actele din dosare, le găuream cu bormașina și le legam cu sfoară. Ce era nasol aici, că ne umpleam de praf de la actele alea, stăteam toată ziua în praf și n-aveam unde să ne spălăm. Acolo m-a și prins revoluția, la legat arhive, au venit unii să ne zică: fetelor, duceți-vă repede acasă, că aici închidem! Bubuia radioul pe culoar, lume buluc, n-am știut cum s-o ștergem mai repede, că nu pricepeam care e treaba.
Dar pe lângă ce-am citit aici, era parfum, zău.
Comentariu beton!13
M-am ferit de locuri de munca care nu-mi dadeau nici o satisfactie insa am fost la doar un pas de a incepe unul care probabil ar fi fost cel mai nasol din viata si probabil ar fi lasat traume psihologice si gaura serioasa in buget.
Norocul a fost ca recrutorul ne-a explicat (mie si altor doritori trecuti de interviu) inainte de a semna contractul in ce consta aceasta ocupatie. Contractul urma sa se semneze a doua zi si doar 3 din cei 17 l-au semnat in final. Angajatorul era Who’s Who insa recrutorul sustinea ca exista mai multe astfel de entitati dar doar ei erau cei adevarati restul erau niste impostori sau copii nereusite ale lor.
Situatia se prezenta astfel: se semna un contract initial pe 3 luni iar salariul era de 500$ pe luna insa il primeai doar daca iti atingeai norma. Norma consta in vanzarea de carti ale lor de minim 20.000$ si aveau 3 categorii de carti: cele mai ieftine de 199$, medii de 399$ si cele scumpe cu un carton special si alte brizbriz-uri la 599$. Munca era aceea ca trebuia sa alergi pe drumuri din zori pana in noapte pe la cat mai multi din 2 motive: in primul rand sa vinzi cat mai multe carti, iar in al doilea rand (daca erau persoane demne de a fi incluse in cartile lor) sa le si iei un interviu. Problema era ca dupa ce te intorceai acasa sau la birou trebuia sa transcrii interviul, sa-l editezi si sa-l trimiti superiorului. Totul trebuia facut pana la ora 23:59:59 a zilei in care avusese loc interviul, altfel nu se lua in considerare efortul tau. Pentru a avea la cine merge sa vinzi carti si sa iei interviuri aveai 2 variante: fie cautai tu dupa cum stiai, fie cereai angajatorului nume si adrese insa pentru fiecare nume si adresa te taxa cu 20$. Drumul pana la potentialii clienti o faceai pe banii tai, nimic nu se deconta indiferent de distanta. Apoi mai era un pericol: daca dupa primele 3 luni nu iti atinsesei norma, angajatorul putea alege sa nu mai continue colaborarea (adica sa incheie un contract pe durata nedeterminata). Deci tu ramaneai fara salariu platit pe ultimele 3 luni (fiindca nu-ti atinsesei norma de 20.000$ de vanzari), cheltuisei cu deplasarea (eventual cazare si masa), poate te mai si taxau cu 20$ pe fiecare nume si adresa furnizate de angajator si ramaneai si fara loc de munca dupa 3 luni de alergat si stres.
Dar cum spuneam, recrutorul ne-a explicat in ce consta efectiv slujba (toate aceste aspecte erau de altfel mentionate si in contractul ce urma a fi semnat) si am mers in alta directie.
Am fost angajata 6 luni la stat vs am fost angajata la o firma care m-a platit doar pe 2 din cele 6 luni cat am fost angajata. Concureaza pentru titlul „cel mai nasol job”.
Dar as vrea sa spun si despre un job part time pe care l-am avut, si care m-a ajutat sa ies din depresie la un moment dat, dupa ce avusesem si niste probleme de sanatate. Nu mai stiu exact cum se chema job-ul in sine, aranjam cutii cu vopsea la raft intr-un magazin mare si mai consiliam clientii. Mare suparare pe mama la faza asta, cum sa faca fata ei cu facultate asa ceva. Pentru mine a fost exact ce aveam nevoie sa ma ridic si sa vad viata cu alti ochi. Ii multumesc si acum omului care mi-a dat acea sansa.
Comentariu beton!23
Timp de 1 an școlar am predat matematică la „clasa tanti”. Era clasa a 11 cea și unele terminaseră clasa 10 anul precedent, altele aveau mai mult de 8 ani pauză. Liceu economic. Numa fete. Jumătatea tânără se adresa cu tanti colegelor bătrâne. Ale bătrâne își completau studiile liceale. Și erau foarte departe de mate. Și încercau sa copieze. Și copiau rezolvarea de la algebra într-o lucrare de analiză. Și eu aveam 30 de ani, ele de la 40 în sus. Horror.
Comentariu beton!13
Sapam santuri si au venit doi sefi cuipand in noroi langa noi: asa va trebe baaa daca nu v-a placut cartea. Aveam doua variante: un tarnacop in cap sau cartea.
De munca fizică sau munci de astea pentru necalificați și eu am fost ferită. În ideea că nu am avut nevoie să fac munci de astea „de jos” ca să supraviețuiesc. Am avut noroc. Când mi-am luat anul pauză la facultate, am stat acasă cu ai mei. Și aici am avut noroc, deși nu le-a convenit, m-au primit. Am încercat să lucrez în comerț, vânzări, pe sondaje de opinie. Am lucrat la un stand în care trebuia să racolez clienți cu mostre de parfum, sau în jumbo. Pe termen foarte scurt,gen maxim o lună, nu am rezistat fiindcă nu îmi plăcea și era bătaie de joc. Toate astea, pentru mine, au fost joburi nasoale. Nu aveam nevoie de ele, mă sprijineau părinții financiar în tinerețe, dar îmi doream să am banii mei și am încercat ce am prins. Când am observat că nu sunt de mine muncile astea, m-am reîntors la facultate, terminat studiile și mi-a fost mai ușor să îmi găsesc joburi de birou. Până la 25 de ani am lălăit-o cu studiile, joburi de rahat. De la 25 ani am putut găsi posturi tot mai bune. Și tot până la vârsta asta, făceam și traduceri pe combinația română-engleză și invers, să mai fac un ban un plus. Acum nu mai fac, era obositor și atunci.
Eheee! Repartitie guvernamentala 1985, inginer . Oras mic, la Dunare. Ma prezint, directorul imi tine un discurs si ma trimite in sectie, 3 schimburi…3 ani! Am luat si cativa pumni de la un muncitor beat…deh, era epoca lor! Au trecut anii, cu joburi din ce in ce mai ok! Acum, sunt omul orchestra intr-o firma care nu m-a platit de 4 luni. Simtind ca incepe sa-si revina firma, El Capo, adica actionarul majoritar mi-a amintit ca nu fac destul, dupa ce l-am scos din toate cele! Nasol job!
Comentariu beton!12
Io după ce am terminat liceul în 1989 am avut fix patru joburi.
1. A fost de vro două luni ca electrician la o firmă de stat de la noi din zonă unde aveam pile și trebuia doar să am grijă de un bec pe care trebuia să-l schimb în caz că se ardea. Nu a fost nasol.
2. Armată la pompieri. Nu a fost job, a fost nasol primele 4 luni dar următoarele 6 au fost ok pentru că Revoluție.
3. Electrician de mină. Ăsta nu știu cum să zic, a fost și nasol, dar după 25 de ani cu bune și rele, eu zic că am ieșit pe plus și nu pot să zic că a fost un job de rahat.
4. Vănzător la un fel de magazin ABC de materiale de construcții care a fost cel mai de rahat loc de muncă din cauză că vindeam de la cele mai de căcat aplice electrice, baterii de chiuvetă, furtunuri, puii mei, toate căcaturile luate de prin Dragonul Roșu din București pentru care eu trebuia să ofer consultață tehnică de montaj clienților. Și muream când veneau bieții oamenii cu baterii cu defecte din fabricație și eram instruit de patroni să le explic că e vina meseriașilor că le-au montat greșit. Aproape un an am rezistat la ei. Ăsta a fost job de rahat pentru că am lucrat pentru niște căcați cu ochi.
Acuma nu știu, dar io zic că este o diferență între un job nasol și unul de rahat.
Comentariu beton!13
Pfff, am greșit la cele 4 luni de la pompieri care nu că au fost nasoale. Au fost pur și simplu oribile și nu-i doresc asta niciunui adolescent să treacă prin așa ceva.
De când mă știu am vrut să mă fac “dotol chilug”. Si m-am făcut. Locuri de muncă am avut mai multe, în Romania și Danemarca, unul din ele cu șefi cretini, cu care a trebuit să lupt cu colți și gheare, pentru pacienți. Că asta mi-i menirea. Je ne regrette rien.
Comentariu beton!18
După ce am ratat examenul de admitere la poli,TCM, ai mei au hotărât să îmi bage mințile în cap și m-au trimis la șaibă 🤬 adică uzină, sudură, program 12/24. Un an a durat „lecția” despre câștigat pâinea cea de toate zilele și am rămas cu probleme cu somnul urâte de tot, era anul de grație 1983, dar câștigam suficient 😁 așa că la 23 de ani am dat avans pentru casă și m-am mutat singură, cea mai bună mișcare ever. Între timp am absolvit mai multe școli, avut câteva joburi și spun cu mâna pe inimă că în general calitatea colectivului contează mult.
Nu am avut locuri de munca pe care le-am detestat.
Dar cel mai neplăcut a fost la depozit de băuturi răcoritoare. Caram toată noaptea baxuri cu sucuri. Vara și la sărbători era mult de lucru și plecam acasă când se termina lucrul pe ziua respectiva. Adică după 10-12 ore. O data am lucrat 16 ore încontinuu.
Eram asa de obosit ca nu puteam sa urc dealul când mergeam spre casa din stația de autobuz…
Eu cred ca job-uri nasoale sunt acolo unde sunt sefi rai.
De exemplu intr-o croitorie din judetul meu te cronometreaza cineva cand mergi la toaleta, la alta firma unde se lucreaza la banda, femeile isi iau pampersi de adulti pentru ca au putine pauze si scurte.
Eu am lucrat cu o sefa disperata dupa curatenie. Nu suporta sa vada fire de par pe scaun sau bilute de la perforator pe jos. Ne punea sa stergem orice cu spirt in fiecare luni, chiar daca aveam femeie de servici. Trebuia sa tinem telefoanele personale pe silentios. Nu aveam voie sa printam ceva gresit, ca sa nu consumam hartie. (Piteam hartia si o aruncam la gunoi in drumul spre casa). Cand avea ea de lucru, trebuia sa fie liniste, sa nu se auda nici musca. Nu suporta nici cand tastam si nici click-ul de la mouse.
Alta nu ne dadea salariul la timp, dar ea pleca la Paris „in interes de servici” cu alta familie de la care spera sa obtina un contract. Isi cumpara pantofi si se imprumuta la noi sa achite curierul.
Altul ne punea sa muncim cat 3 persoane, stateam mereu peste program, dar cand intarziam 5 minute ne facea capul calendar. Nu puteam sa ne luam concediu cand aveam nevoie, ne obliga sa-l luam cand voia el etc.
Eu cred ca ar trebui ca ITM-ul sa aiba program non-stop ca sa-i verifice pe toti care ne tin peste program si nu platesc ore suplimentare. Si sa fie din alt judet, ca sa nu aiba pile jmecherii.
N-am făcut muncă fizică. Joburi nasoale nu am avut, am prestat în schimb un an și un pic într-o multinațională care a început să o ia într-o direcție greșită, cu micromanagement, cu promovarea unora pe criterii arbitrare, cu ședințe inutile și dese, cu raportări zilnice care nu își aveau rostul, moment în care am decis să plec. A fost greu, dar a fost cea mai bună decizie. După mine au plecat alții, echipa s-a destrămat, clienții s-au pierdut, până și oameni din HR au plecat.