Cred că există puține activități pe lumea asta pe care să le urăsc mai tare decât urăsc mersul la shopping sau la cumpărături.
Deși, teoretic, sunt același lucru, în capul meu sunt diferite. Shoppingul e atunci când vrei să-ți iei haine sau pantofi sau alte chestii care nu sunt mâncare, iar cumpărăturile sunt alea când te plimbi cu coșul prin supermarket printre rafturile cu produse alimentare. Dar pe ambele le urăsc la fel de tare, să știți.
Partea bună este că de cumpărături am scăpat, sper eu, pentru totdeauna. Sunt cel puțin patru ani de când nu mai fac aprovizionarea pe stil vechi, slavă Bărbosului pentru livratorii de pe piață.
Partea rea este că de shopping nu scapi niciodată, că mereu trebuie să-ți cumperi chestii.
Aici intervine diferența între mine și restul oamenilor care merg la shopping. Pentru că eu nu merg așa „la ghici” și la „văd eu ce găsesc”. Nu, prieteni, eu știu dinainte de a pleca de acasă ce vreau să cumpăr și de unde vreau să cumpăr.
Mă duc la punct ochit, punct lovit, durează zece minute tot shoppingul, cu tot cu achitatul produselor. Hai, cinșpe, dacă e coadă la casă.
N-am putut, nu pot și n-o să pot niciodată să mă plimb așa visător, din magazin în magazin, doar ca să văd „ce au” și să mă hotărăsc eu pe parcurs dacă îmi trebuie ceva.
Nu, fraților, în cele câteva situații de genul ăsta, pe care le-am trăit de la fața locului, fără să mă pot eschiva, efectiv am simțit cum se scurge viața din mine la fiecare pas.
Știți ce zic, nu? „Mai stai un pic să intru și aici”. „Aaa, uite și la ăștia vreau să văd ce au”. Când aud asta cu „vreau să văd ce au” creierul meu își dă reset, jur. Cum adică ce au? Îmi imaginez cum ia la rând buleandră cu buleandră, până vede tot ce au și intru în ecran albastru.
Despre cum se poate proba același obiect, pe optișpe culori diferite, încă nu am puterea să vorbesc, nu sunt pregătit pentru asta.
Uite un exemplu cât se poate de actual și concret. Eram în Atena, acum când tocmai am fost, și-am ajuns pe o stradă din aia înțesată de magazine și tarabe. Jumătate de kilometru de stradă, magazin lângă magazin, tarabă lângă tarabă.
Când am văzut că fetele vor să intre în toate, m-a luat cu leșin de la ficat. Am rezistat la vreo trei după care le-am anunțat unde mă găsesc când termină cu „văzutul”.
Până să ajungem la strada asta, făcusem deja niște mulți kilometri pe jos, n-aveam nicio problemă, nici gând să fiu obosit, mă mișcam cu cel mai mare talent și aplomb. După alea trei magazine la care am rezistat să stau, eram stors de puteri ca alergătorul de la Marathon.
Cum n-aveam chef să mă prăpădesc cu zile printre străinii ăia, am zis pas și m-am retras. Din punctul meu de vedere puteau fetele mele să viziteze magazine până a doua zi, dar nu aveam de ce să particip și eu la acest supliciu.
Nfine, cred c-ați prins ideea, nu mai trebuie explicații suplimentare. Acum sunt pregătit să mă loviți din toate direcțiile cu argumente de tipul „habar n-ai ce vorbești, shoppingul este relaxare pură”. Aștept, promit că voi îndura cu stoicism.
Urăsc shoppingu’, iar cumpărăturile le fac doar cu listă. Nu-i pe listă? Ghinion! 😎
Ah, și mai am una: merg la cumpărături numai la magazinul Billa Plus de lângă mine, pe care-l știu cu ochii-nchiși.
Altele nu mă interesează.
Comentariu beton!36
Ah, da, am uitat cât de tare mă enerva să schimb supermarketul. Păi îmi lua o oră doar să mă obișnuiesc cu rafturile. Fmm…
Oh, da. Există specialisti in marketig cate se apucă să dea peste cap, cam o data la 3 luni, toate rafturile. Mor cu ăștia. Iar incep să caut bezmetica, fiecare lucru de pe listă.
Cât despre shopping, îl urăsc din rarunchi. Imi iau încălțările de la Deichmann si îmbrăcămintea de la Primark. Stiu exact măsurile, iau, nu probez, platesc și gata. Pe sistemul veni, vidi, roiu’.
Comentariu beton!94
@Ruxandra, pe astia care schimba ordinea in rafturi i-as trage in tzeapa. 😁
Comentariu beton!95
Eu am pățit una ciudată rău. Am intrat la un Hofer sa iau ceva, eram pe drumuri, noi nu prea stăm pe acasă, așa ca ne adaptăm din mers, facem cumpărăturile la intoarcere, cum apucăm. Cam știu cum arată rafturile si pe unde le găsesc, dar am avut un șoc pentru ca designul magazinului era aproximativ identic, dar simetric. Adică eu știam că intrarea e in stânga, apoi fructele, legumele, cafea, ceaiurile, pâinea, iar in dreapta era casa pe undeva. Aici era invers. In dreapta intrarea, ceaiurile si cafeaua pe dreapta, legume-fructe pe stânga etc. M-a luat brusc o durere de cap, pfui, simțeam cum mi se oxidează sinapsele de la atâta simetrie!…
E ok, majoritatea supermarketurilor schimba periodic locurile produselor ca asa au citit ei ca fortezi clientul sa cumpere mai mult, probabil prin studiile efectuate de „savantii britanici”.
Motiv pentru care, atunci cand se intampla asta, ma duc la primul angajat si intreb unde e fiecare chestie. Nu am timp si chef de cercetari.
Comentariu beton!13
Reamenajatul periodic, care pare sa nu se bazeze pe nicio logica, nu este o idee noua, ci a fost deja descrisa intr-un roman din 1883, impreuna cu alte strategii de marketing aplicate in zilele noastre: https://en.wikipedia.org/wiki/Au_Bonheur_des_Dames#cite_note-1
Eu p-astia care rearanjeaza prea tare rafturile ii pedepsesc, ies fara sa mai cumpar nimic. Ca mai muta una alta nu ma incurca, oricum fac cumparaturi pe stilul femeiesc, iau magazinul de la un cap la altul, pun in cos ce arata util, iar lista o verific abia la plecare sa nu uit ceva. Dar daca muta prea multe ma enerveaza, am senzatia ca ma iau peste picior si plec la altii care au rearanjat mai cu bun simt. 😂🚑
@Juila, poate era directorul de magazin dreptaci :))))))
A aranjat totul pe stanga lui :))))
Fix la fel sunt și eu! Drept pentru care folosim cu succes diviziunea sociala a muncii! Adică soața și cu fiică-mea merg la shopping, eu la cumpărături (cu listă, evident), după care eu duc cumparăturile la mașină și am timp să stau la o cafenea, să beau o cafea și să fumez 2-3 țigări în liniște!😀
Comentariu beton!35
Amen to that.
Cam așa fac și eu… Daca fetele merg pe varianta extended shopping spree merge și-o berica , doua… Doar are și doamna permis…
așa-i la grași, dacă ți-a venit, cumperi și te cari acasă; cel puțin la mine…
la ea, după ce a stat 2 ore într-un outlet și copila a întrebat a treia oară „da’ mama mea?”, răspunsul la telefon este „ooof, niciodată nu am timp pentru mine!”
Comentariu beton!33
Și când eram slab făceam la fel. 😛
Nici eu nu agreez shoppingul. Probabil ca nu m-am apucat la timp.
Si nici online, desi cu asta m-am mai impacat o pereoada…
Stau si boldesc ochii pa bloguri, in loc sa-mi fac garderoba de primavara!
Comentariu beton!23
Groaznic. :))))))
Eu cred ca-s o muiere defectă, nici mie nu-mi place shopping-ul. Prefer sa-mi iau haine și încălțări de pe net și sa le dau retur dacă nu-mi vin, sau nu-mi place cum se așează. URĂSC din ficati vânzătoarele alea care trag de tine, sau care se uita așea…superior la tine
Comentariu beton!46
Io nu pot să-mi iau nici haine, nici încălțări de pe net, tocmai pentru că nu pot cu asta cu returul. Aștept patru zile după adidașii ăia ca să constat că nu-mi vin? Mor de nervi.
Inca una aici. Cabinele de proba sint tortura pura. Iar vinzatoarele, un vis. Cumparaturile pe net mi-au simplificat viata. Iar aglomeratia din zonele comerciale turistice imi da vertij
Comentariu beton!18
Eu in schimb urăsc să cumpăr online. Practic iei la ghici, stai după ele, apoi mai stai și să-ți recuperezi banii. 10 comenzi mai târziu ai si tu o cârpă sau ce-o fi. N-au decât să se uite superior doamnele, țin și eu în poșetă o privire acră și un ton pe măsură în caz de nevoie.
si eu urasc. deja stiu in ce loc las masina in functie de magazinul la care vreau sa merg ca sa ies cat mai aproape de el, sa nu strabat universul. practic din momentul in care intru vreau sa ies. cel mai mult urasc multimea de oameni care misuna haotic in toate directiile, ca niste gaini fara cap. si daca stau intr-un loc si ma uit la lume, tot e un chin. eu as pune sensuri de mers, ca in trafic 🤣
Comentariu beton!37
Mor cu tine aici.. auzi „mișună ca niște găini fără cap”.. rad cu lacrimi si în tren sunt acum.. ce-or zice ceilalți călători.. :))))
Comentariu beton!12
Se pare că multă lume e în asentiment cu tine. Personal, nici eu nu mă omor după „shopping”. Chiar zilele trecute plecasem cu prietenul meu până în cel mai apropiat mall de noi pentru că el voia să-și ia adidași noi, eu ceva pentru primăvară-ish. Desigur, nu am stat să colindăm prea mult. El și-a găsit repede încălțări. Eu nu. Dar la fiecare magazin în care intram, nu ajungeam până în spate. Pur și simplu „scanam” marfa rapid. Dacă îmi sărea ceva în ochi, bine, dacă nu, nu. Evident, nu am găsit ceva pe placul meu, așa că am plecat spre casă. Fără supărări. Găsesc eu ceva până la urmă dacă vreau neapărat să-mi cumpăr. 😁
Vai, te înțeleg perfect! Eu nu îmi iau soțul cu mine la cumpărături niciodată. Ce vină are bietul om că eu am chef să vad chestii?! Așa că dacă ne nimerim într-un alt oraș decât cel de domiciliu și eu vreau shopping, se așază undeva, își ia frumos o cafea și se pune pe dat telefoane. Evident, stabilim de comun acord o limită rezonabilă de timp pentru amândoi.
Nu îmi iese din cap imaginea cu vreo 20 de bărbați așteptând în mall în fața magazinului Nissa (=rochii, muuulte rochii), cu privirea pierită, în timp ce consoartele din dotare luaseră cu asalt toate cabinele de probă. Crede-mă, i-am compătimit profund!
Chiar nu le înțeleg pe cele care își târăsc partenerii în astfel chinuri. E ca și cum eu m-aș duce cu soțul meu într-un magazin cu arme de vânătoare sau unelte de pescuit. Ce sa fac eu acolo?!
Comentariu beton!73
@Pierrine, exact pentru asta sunt terasele din fata mall-urilor. Nashpa e la magazinele mari de pe strazi, unde nu e spatiu pentru terase si barbatii asteapta ca brazii, „la tigara(i)”. Numai in sala de asteptare la dentist mai vezi fete de alea chinuite in halul ala…🤣
Comentariu beton!29
@Tavi, exact! 😁
Cumpărături fac. Shoppingul îl detest – e un chin pentru mine să merg să probez pantaloni, pantofi, etc. De cumpărat blugi am scăpat – se duce nevastă-mea și cumpără aceeași mărime de la C&A și gata (am probat o singură dată, demult, și a rămas să cumpăr doar de aici, că mărimile nu se potrivesc și la ceilalți producători).
Comentariu beton!17
cred ca mai rar barbat care sa vrea de bunavoie sa mearga la shopping sau poate ca or fi si din aia dar eu nu cunosc.
Comentariu beton!15
@Razvan, sunt și d-ăștia! Eram într-o zi la mall. Mă întâlnesc cu o cunoștință, o tipă, voia să-și cumpere pantofi și geantă pentru un eveniment. Alesese ceva chiar drăguț. Ei bine, nu le-a cumpărat până nu i-a dat soțul ei ok-ul. Adică făcut poză, trimis creștinului, așteptat să-si dea ăsta cu părerea, la modul „ia-le, că mai merg și cu ținuta x sau y”. A rezultat ulterior că ei merg doar împreună la shopping și că în ziua aia a fost doar o excepție nefericită. Gizăs! Aș lua-o razna să am un partener care să-mi controleze outfiturile! Soțul meu și-a asumat că eu sunt fashionista familiei și stă în banca lui.
Comentariu beton!45
Cumnatu’ merge cu placere la shopping. Dar are un ochi format. Stie ce sa cumpere.
Al meu uraste shoppingul, dar daca ne nimerim in magazin, imi zice: asta ti se potriveste, doar vazand-o pe umeras.
Comentariu beton!20
Frate-meu e genul de specimen căruia îi place la șoping. Pentru el însuși, să ne înțelegem, nu știu dacă îl pasionează doar s-o urmărească pe cumnată-mea prin magazine. 🙂
@Pierrine, dacă aș avea un partener, dacă e prin zonă, poate l-aș întreba și pe el „ce zici, cum îmi stă/vine, mă prinde modelul/culoarea, mă face grasă ;)”…
dar să aibă drept de veto la ce cumpăr eu, pentru mine?! No way!
@Pierrine citind ‘Pe aripile vântului’ am realizat că Rhett Butler era fashionist/stilist iar Scarlett o kitschoasă 😎. Un bărbat poate avea mai mult bun gust ca majoritatea femeilor. Eu nu mă bag deloc la shopping pentru că soția mea nu vroia să realizeze/accepte modifcările aduse de vârstă. Ca efect săptămânal returna 3 pachere în medie. A cochetat să-și croiască singură măcar o parte din haine dar a trebuit să facă în fine un scurt curs de croitorie să realizeze că a luat degeabă 4 mașini de cusut electrice noi și să ia una second-hand Pfaff care făcea cât ălea 4 noi. N-aș zice că consortul să controleze dar poate și unele îl fac nervos 😇.
@AleBlaga: de acord cu tine, exista barbati care au mai mult bun gust decat partenerele lor. Si atunci de ce sa nu li se ceara parerea?
@AleBlaga Sigur ca Rhett era bine imbracat, ca asa sunt toti patronii de bordel!😅 Rhett era si zgarcit, nu a vrut sa-i dea lui Scarlett (eroina mea favorita, dupa mama, tata fiind eroul meu) cu imprumut nici 300 de $! Frumusetea ei facea toti banii din lume! Pe urma era gelos pe aia care-i dadeau. Cel putin ea era corecta, se si casatorea cu ei. E drept ca pe urma nu stia cum sa mai scape de ei dar, totusi!😅
Daca tot mergem inapoi in istorie si tragem concluzii hazlii ca asta: „Un bărbat poate avea mai mult bun gust ca majoritatea femeilor.”, atunci sa ne uitam si cum era imbracat Napoleon.😅
P.S. Vestimentatia masculina nu este variata ca cea feminina, de aia par mai bine imbracati barbatii ca nu trebuie sa aleaga intre enspe mii de nuante de mov si pastreaza totul simplu. Less is more.🙂
@AleBlaga, nu contest că există și bărbați cu un bun-gust impecabil, după cum și femei incapabile să pună pe ele 2 țoale compatibile, dar nu despre ei era vorba în poveste.
De acord că Rhett era un tip stilat, dar recunoaște că și Scarlet s-a descurcat impecabil cu rochia din draperiile mamei ei! 😁
@Tia mă îndoiesc profund că lui Napoleon îi păsa cum se îmbrăca. Știu eu cum este cu vestimentația feminină, dulapul meu are o lățime de 45 cm, al soției 2 m. Nu rareori duminica înainte de a merge la biserică schimbă și de 3x ținutele.
@Pierrine mda, no comment.
Jumbo este mama tuturor relelor.
Comentariu beton!19
@Hârciogu: toate magazinele-s horror dacă mergem cu doamnele după noi, altfel e ca la vânătoare: punct ochit, punct lovit, casa de marcat, ura și acasă. 😎
@Harciogu, numai din auzite si aprob pozitiv. Am rezistat eroic pana acum, n-am intrat in Jumbo si mi-am propus nici sa nu intru. Da stiu, o sa fiu sinucis…😂😂😂
Comentariu beton!11
Cât pot mă eschivez da’ sunt momente în care nu mai e nici o scăpare. Sunt ca soricelul Jerry, prins în colț. Și arunci mă resemnez : nah, azi am să mor… Evident, nu mor, dar ziua/seara aia trăbă să zac o vreme ca să îmi revin.
Comentariu beton!14
Jumbo e criminal pt că nu dă posibilitatea de short-cut către iașire.
Am făcut plângere scrisă și în final le-am urat falimentare grabnică.
Încă nu știu care e mai rău, Jumbo spirală sau Jumbo vagon. La spirală nu ai cum să scapi și să ieși fără să vezi tot, la cel ca un tren ieși la un km de la intrare!
Agreed! Si eu detest shopping-ul! Si il evit pe cat pot. Din pacate insa incaltari trebuie sa imi iau neaparat pe viu. Din cauza de calapod – zici ca am fost dotat cu caramizi pe post de labele picioarelor: scurt, lat si inalt; din cauza asta desi lungimea este de 41, trebuie sa-mi iau mereu „salupe” marimea 43. Asa ca… nici macar la „pantofi sport” nu scap de probat. Iar cand gasesc ceva care mi se potriveste rezonabil il cumpar ani si ani (pana schimba modelul sau… calapodul! Ufff!).
In ce priveste cumparaturile, ma descurc onorabil. Cel putin pana ma trezesc cu mesaje sau „liste” de chestii de cumparat 🙂 .
Comentariu beton!11
Sunt o ea și am aceeași problemă.
Iar eu mai am și glezne și gambe construite pe tipar de picior de pod. N-ai să mă vezi niciodată în cizme, chiar și ghetuțele-2 degete peste gleznă sunt uneori problematice.
Încerc să evit vizitele prin magazine. Am constatat că trebuie să fac achiziții mai mult pentru puradei decât pentru mine. Dar mă sacrific, asta până când or scoate pe piață pantaloni cu inserții metalice sau din kevlar, la prețuri decente. Ăsta mare, al meu, zici că roade pantalonii în genunchi😤
Eu mă tot coiesc să comand pantaloni din ăia de ‘combat’. Tot laudă ăia pe net că-s de stofă super-rezistentă. Vreau însă să văd pe viu ma întâi.
Acum mi-am amintit ceva. Eu de obicei îmi iau țoale de lucru de la Engelbert Strauss. Deloc ieftini, dar comozi și cu fason. Ce m-a impresionat e adânca înțelegere a celor de acolo pentru mămici astfel că au micșorat țoalele lor să vină și copiilor. Folosesc materialul Cordura la anumite zone și majoritatea pantalonilor au buzunare la genunchi să bagi genunchiere. Cum copii cresc repede, e plin Facebook Marketplace, ebay etc de anunțuri cu țoale de la Strauss pentru copii, în Germania.
Mai rau decat shoppingul este doar imperecheatul ciorapilor… 😡
Comentariu beton!13
@tavi: nu și dacă iei 10 perechi de șosete negre 43-46 (bumbac 95%) cum am făcut eu. Restul i-am aruncat la gunoi. 😎
Nu port șosete albe. Da, știu, sunt un țăran ce poartă șosete negre la pantofii sport. 🤣
Comentariu beton!18
@JT, joci la pitici. Eu cumpar cate 10/culoare, mai arunc si tot raman peste 200…
Caut psiholog… 🙄🤣
Comentariu beton!12
@Tavi, nu ai descoperit Happy Socks, un succes răsunător au oamenii ăștia 😁 practic poți împerechea șosetele cum dă hazardu’ dacă nu vrei să dai o căruță de bani pe ale lor. Varianta nu „n” perechi identice este la fel de bună dacă nu te lasă jobu’ să dai dovadă de prea multă creativitate.
@tavi: ce rost au șosetele de alte culori?
Dacă ai avea 15 costume și 15 perechi de pantofi de culori diferite aș putea să te-nțeleg.
Când ai purtat ultima dată costumul mov cu cămașă galbenă, șosete galbene și pantofii mov? 🤭
JT, 🤣🤣🤣🤣🤣da-mi o solutie in cazul in care am mai mult de 15… 😂😂😂
@tavi: mai multe de 15??? Gizăs Craist!
Porți unu’ pe zi? 🤔
tavi, eu cred ca se petrece ceva dubios prin dulapurile tale de se inmultesc ciorapii. Vreo zana a trecut pe acolo, cu bagheta ei magica, zicand ciorapilor: „Inmulţiţi-vă şi umpleţi dulapurile lui tavi!”
Trebuie sa faci ceva, sa sfarami vraja daca nu vrei sa umbli numai in ciorapi, ca de la o vreme nu o sa mai loc si pentru chiloti, camasi, pantaloni etc.😅
@Tia, si io zic ca-i ceva dubios, in aer. Dar nu mai zic nimic, pen’ca nu-i numa la ciorapi… 🤐🤐🤐
@JT, nici macar nu le mai port de „toata ziua”. In tara manelelor, costumul se poarta numai la nunta si inmormantare.🙄 Altfel, esti judecat. Cand intru in piata, prima reactie in jur, e panica, „-vine garda”, daca vreau sa cumpar ceva, se schimba in „turist fraier”. Pe strada vezi invidie si rautate, mai bine lipsa… E misto si-n adidasi… 😂
@tavi: păi zi așa, că-ți place la costum. Dacă ție-ți face plăcere, atunci bagă mare, indiferent cum se-mbracă restu’ lumii sau ce spune. Ție să-ți pice bine. 😎
Mai ales daca vrăjitoarea de mașină de spălat a palmat vreounu …
Eu sunt un tip asa pacifist, destul de calm si toate cele.. dar daca – presupunem prin absurd – m-ai sili sa fac constant shopping d-asta de haine prin malluri si alte bazaruri, garantat mi-as cumpara o arma de pe piata neagra si ati auzi de mine de la Andreea Esca.
Comentariu beton!18
la știrie de la ora cinci. :))))))))
Nu, ca alea is mai provinciale, asa..La Esca direct. I’d go national..
Comentariu beton!14
@Morrissey, da, dar știrile cu mortăciuni sunt la ora 5, cum zice Mihai.
La 5 ai stiri cu 1-2 mortaciuni per caz. Cand ai muulte mortaciuni promovezi la ora 7
Habar n-ai ce vorbești, shoppingul este relaxare pură. Mai ales când merg cu fiul și soțul.
Deși le spun de acasă că fiecare intră în ce magazin vrea și cumpără ce-i place, stau numai pe telefon cu ei, ba să mă-ntrebe nu știu ce, ba să mă cheme să-mi arate ce probează, ba să-mi trimită vreo poză și să le dau verdictul, de care bineînțeles că nu ascultă, nu știu eu ce poartă bărbații.
Venim acasă, ei cu sacoșe peste sacoșe, eu cu o punguță.Relaxare pură!
Comentariu beton!23
@Tina, „Relaxare pura”… ca-n muzeu🙄
Intr-un magazin o doamna isi alege timp de mai bine de o ora o palarie.
Vanzatorul ii aduce palarii tot mai multe si mai multe.
In sfarsit doamna se hotaraste si spune:
– Cred ca o iau pe aceasta. Va rog sa o impachetati.
Vanzatorul, tacut, pune palaria intr-o cutie.
– Cat trebuie sa achit?
– Nimic, doamna. Ati venit cu ea. 😁
Comentariu beton!32
Aveam o perioadă în care îmi plăcea shopping-ul ăla clasic, să mă învârt prin magazine până nu mai pot. De când cu pandemia, care a reinventat multe chestii, nu îmi mai place. Stau și mă uit pe net, caut acolo ce am nevoie. Și, după caz, ori comand online, ori mă duc în magazin și probez sau cumpăr direct. Încălțămintea o iau online, hainele, în magazin. Mă duc în magazinul preferat și caut acolo ce îmi doresc. Adică mă duc la sigur. Să fac cumpărături de mâncare îmi place, dar în magazinele mici (gen Lidl, Mega) unde le fac rapid. Când am cumpărături multe de făcut, apelez la Bringo (altceva nu am în Timiș la nivelul lor).
Comentariu beton!12
Si eu urasc shopping-ul si ma oboseste mai tare decat alergarea maratonului. Din cand in cand trebuie sa trec prin corvoada shopping-ului pentru ca online ma pot înșela la mărime. Pentru sport, garderoba mea cea mai mare, știu de unde sa cumpăr si sunt aproape exclusiv online.
Imi place si nu imi place. De exemplu imi place sa ma uit intr-un magazin de suveniruri cand sunt in vacanta. Ma uit 5 minute si gata, imi trece. Imi mai plac magazinele cu articole de bucatarie sau de gradina, dar de obicei aici stiu ce vreau si nu stau mult. La haine comand pe net. Nu am trimis pana acum nimic inapoi pentru ca stiu ce mi se potriveste. La incaltaminte, daca nu sunt sigura de marime, le rezerv online si ma duc in magazin si le probez acolo. E cea mai sigura cale si cea mai rapida.
Supermarket – ma duc fix la ce imi trebuie. Urasc cand se schimba ordinea in magazin.
Bonus: daca ma nimeresc cu domnul sot si cu juniorul intr-un magazin mare, copilul se opreste la carti si citeste, iar domnul sot la electronica sau articole de biciclete.
Comentariu beton!15
Shoppingu este mișto când faci sex în cabina de probă.
Comentariu beton!31
Nu zici tu rău… 🤣🤣🤣
@Edelweiss, asta daca nu te prinde sotia… 😂😂😂
Comentariu beton!34
Fac eu nota discordanta, sau o fi latura mea feminina mai dezvoltata (cine stie), dar imi place la nebunie sa pierd timpul prin magazine, sa vad asa, ce are. Ba inca, de multe ori, sotia face cumparaturile alimentare prin videoconferinta, in sensul ca eu bantui prin magazin cu apel video si ea dicteaza ghemuita in caldura fotoliului preferat. Avem si o aplicatie pe telefoane cu cont comun in care scriem ce produse ne trebuie si le bifam pe masura ce le luam. Ei bine, cand plec la cumparaturi, daca nu gasesc tot din lista in magazinul obisnuit, iau toate magazinele la rand pana gasesc si ultima saracie care ne trebuie (cateodata pretul combustibilului este mai mare decat pretul bunului).
Comentariu beton!18
@Vesti: e clar! Ai fost femeie în viața trecută. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!20
@JT, fix asta voiam să-i scriu eu! 😁😁
@Vesti :
Dacă nu te superi, ce aplicație? Permite și liste gen to-do, eventual calendar?
@Cătălin, eu folosesc o aplicație pe care o cheamă chiar „to do”. Permite mai multe decât liste de cumpărături, dar nu mă pricep, că nu folosesc altceva
Google Keep
@Catalin To do de la Microsoft. Este gratuita
Oamenii ies la cumpărături ca animalele, mânați și de reportajele de la teveu. Nu că m-ar interesa reportajele, da’ n-ai cum să eviți dacă deschizi teveu’.
-Iubi, hai și noi, că nu mai găsim nimic!
După care se aruncă mai mult de jumătate.
––
Te-n dinți viață!
Trăiască internetu’ că pot să studiez diverse variante de outfituri, rezerv și dacă am dubii merg și în magazin fizic să probez, la texturi și chestii d’astea sau la încălțăminte. Până sau mai ales la lenjerie prefer să stau pe site și să verific detaliile decât să merg în magazine specializate unde sunt mulți domni care chibițează ( am observat că este sport național, brrr) iar cumpărăturile din hypermarket după listă, plata la casele self scan, doar o dată pe săptămână sau chiar mai rar chestii neperisabile, legume și fructe mai des. Bringo am descoperit când am avut ceva probleme de sănătate și clar merită folosită.
Mie îmi place să fac cumpărături în piață.
La supermarket merg cît mai eficient și țintit.
La shopping nu suport, mă apucă o stare anxioasă pînă și numai dacă am de probat 3 perechi de adidași.
În schimb îmi place să trag de timp prin librării. Și prin Decathlon, cînd ajung, să mă uit pe îndelete la ce au la raionul camping sau pescuit.
Da, categoric, la piata e altceva. Oriunde as fi, in orice tara sau oras, piata este reprezentativa a calitatii vietii.
Acolo merg cu placere.
Io detest piața. Prefer supermarketu’. 😎
Aștept AI-ul care să îmi spună ce să îmi iau. De fapt, să mi le ia el, eu doar să dau accept la card. #ihateshopping
Comentariu beton!12
Me too! Din tot sufletul!
Mda, cred ca e vorba si de virsta. Inainte mergeam cu placere „sa vad”. Francezul are o vorba misto : se merge la „lèche vitrines” 🙂
In fine, nu mai am chef sa pierd timpul.
Sotul meu nu a fost niciodata fan acestui sport. Asa ca mergem impreuna o data la 5-6 ani si ii cumparam o garderoba completa, inclusiv pantofi, pe care o poarta urmatorii ani.
Doar pt fie-mea mai trebuie sa indur, dar a inceput sa mearga cu prietenele, asa ca voi scapa in curind de corvoada.
Mie îmi place să casc gura in magazine, când am chef de așa ceva. Bărbată miu in schimb intra in „safe mode”. Adică incepe sa amețească și să îl doară genunchii (pe bune, nu vrăjeală de-a lui, presupun că de la luminile de prin mall). Mă lasă în plata Domnului sa umblu singura și el pleacă să mă aștepte in masina. Ii mai fac poze din cabina de proba, să își dea și el cu părerea, eu sunt o nehotărâtă prin definitie
A plecat barbata-miu cu cea mica (14 ani) la Jumbo să cumpere el o telecomandă universală și niște plasturi pe care doar acolo îi găsește, iar ea să caște ochii. Au venit după 4 ore, bon de 350 lei, a uitat de telecomandă, au luat toate prostiile! Urăsc magazinele mari! Dacă îmi trebuie ceva, intru, arunc un ochi în viteză, dacă nu văd ce-mi trebuie ies umediat! Fi-mea zice că sunt speedy la cumpărături!
Comentariu beton!12
Măcar plasturi au luat? 🙂
@Mirela D, daca n-a uitat si fata-n magazin, nu se pune… 😁
Legenda zice ca zilnic au loc tot felul de drame si tragedii in locurile alea blestemate pline ochi cu sandale si posete, cu bluze si fuste colorate, fosnitoare si parfumate. Se vorbeste de nefericiti sprijinind peretii pe acolo, cateva ceasuri bune, nefericiti pe care ii auzi oftand si vorbind singuri cand nu le mai raspunde nimeni la telefon, ca are si lumea treaba, nu poate asculta la nesfarsit plangerile unuia ce inca nu a invatat sa se sustraga pedepsei teribile numite shopping! Bine, eu cred ca aia de-si zic prieteni au o satisfactie diabolica sa vada ca alti amici sunt chinuiti asa cum au fost ei!
Din cand in cand, amaratul se lumineaza la fata la aparitia consoartei din cabina de proba, naivul sperand ca supliciul asteptarii s-a incheiat. Nici vorba de asa ceva. Supliciul continua si el se intuneca la fata cu fiecare clipa ce trece. Intr-un final, apare consoarta victorioasa ca a reusit sa le vina de hac unor zeci de bluze si fuste, reusind sa le indese in cel putin sapte plase, si-l ia de brat pe amaratul mai mult mort decat viu soptindu-i la ureche tot felul de promisiuni despre mancare si bucurii la ceas de seara. Amaratul e fericit iar. Habar nu are ca toate promisiunile alea sunt facute ca sa-l pregateasca pentru o noua runda de shopping. Si tot asa pana cand invata sa puna piciorul in prag acestei nebunii si sa declare ca el nu mai poate asa.😅
P.S. Eu merg singura la shopping, fara consort, ca am tras si eu de nefericit pana cand i-a ajuns cutitul la os si a facut urat, a zis ca mai bine da toata ziua cu aspiratorul si lucreaza pe afara decat sa umble ca prostul prin magazine. Am facut si eu pe proasta si i-am zis ca e bine pentru linistea lui interioara sa faca casa bec pana ma intorc eu obosita de la atata munca prin cabinele de proba. Bineinteles ca nu se tine de cuvant de fiecare data, la intoarcere gasesc aspiratorul nemiscat de la locul lui si pe consort sforaind in vreun coltisor cu umbra si tacere de prin casa.
Totusi, cumva, in felul asta, eu plecata la shopping, el acasa, cu sau fara aspirator, am descoperit ca suntem mai fericiti si o tinem tot asa.
Comentariu beton!14
@Tia, you made my day🤣🤣🤣 „Habar nu are ca toate promisiunile alea sunt facute ca sa-l pregateasca pentru o noua runda de shopping.” 😂😂😂
– Iubitule, hai sa intram numa’ umpic la astia, sa vedem daca au adus ceva nou…
Dupa 4 ore de shopping, zice:
– Iubitele, nu tragem o fuga la celalalt mall, ca aici n-au culoarea, marimea…
Pai iti tai venele pe lungime… 🙄
tavi, ma bucur ca te amuza. Ce o sa-ti spun acum o sa te bine dispuna si mai tare. Intotdeauna exista si reversul medaliei in care rolurile se inverseaza.🤨 Adica consortul, ala nefericitul din magazinele cu ciorapi de dama si alte chestii dantelate si matasoase si catifelate, este pasionat de masini si rezerva o intreaga sambata pentru cutreierat urbe dupa urbe (macar consoarta se mentine in granitele unui singur oras, de cele mai multe ori) in cautarea unei frumoase pe patru roti ce trebuie sa detina o gramada de calitati, adica sa fie tinerica, fara kilometraj sarit, cu forme si culori apetisante etc, stii tu ce zic.😋 Mna, dupa o zi din asta, consoartei i se face lehamite de umblat pe tocuri pe covoare negre, industriale si de admirat plastic si metal si tulburata total de la mirosul ala nesuferit de motorina, cedeaza nervos si zbiara „- Da’ ia-o dracului odata, ca mi-ai mancat ziua libera in care trebuia sa ma intalnesc cu oameni, nu sa cutreier tara in lung si in lat pentru o rabla numita mercedes, bmw, volvo sau cum mama ma-sii le zice zdrentelor astora.” Se incheie totul cu un zambet de satisfactie din partea consortului si un zambet amar din partea consoartei. Uneori ii urmeaza si rabla acasa, alteori doar satisfactia consortului „-Asta ca sa vezi ce simt eu cand ma iei la shopping!”.😅
Comentariu beton!13
@Tia, pfuai ioo ce oameni, domne. Daca la o Mona Lisa, la o opera de arta, tu o asociezi cu „plastic” „metal” si „motorina”, e clar de ce o sa dispara planeta… 🤣
Oameni rai, ce mai, ii fura copilului jucariile…😁
tavi, eu, daca s-ar mai putea, as calatori in stil clasic, adica cu carute trase de cai. Pacat ca au iesit din peisaj, ca erau tare frumoase. Cat despre jucariile pe patru roti, doar pretul e de MonaLisa.😅
Nu stiu de ce gasesc, totusi, ca masinile sunt interesante in cimitir.😋 Chiar am fost vara trecuta intr-un cimitir cu masini vechi de cel putin 100 de ani. Resturile lor ruginite isi faceau veacul la o margine de padure, printre copaci si ierburi si in ele isi facusera pasarile si animalele cuiburi. Scheletele lor metalice spun o gramada de povesti frumoase si triste despre ele si despre fostii stapani.
@Tia, povesti frumoase, spun cele de 100 de ani care mai circula si acum.😉
Unde ai vazut tintirimu’ ala, ca m-ai facut curios?
tavi, daca timpul e bland si prieten cu noi, o sa-ti spun candva.🙂
@Tia, Scump, doamnă, scump 😉
tavi, stiu domnu’, stiu.🙂
@Tia, scump, scump… daa,face?
tavi, 😂😂😂! Au fost unii care au zis ca sunt de milioane, altii au vrut sa-mi ofere doar cateva mii sau sute de $ sau de € sau de £ iar restul au spus ca ei nu dau nimic, ca e mai bine sa fie gratis. Acum judeca si tu daca „face” sau nu dar te rog io sa nu spui tare, sa auda toata lumea.😅
@Tia, ok, esti nepretuita… 😉
tavi, auuu, ce dragut a sunat asta! Posibil sa fii ironic dar eu o iau ca pe un compliment.🙂🤗
Cumpărăturile alimentare, cu lista în mână, le fac cu soțul meu. El duce căruțul și eu pun produsele.
Orice e pentru casă, tot împreună.
Haine și încălțăminte, merg cu o prietenă la mall, și îmi iau ce am nevoie. Ea intră în toate magazinele ,, să vedem ce au”.
E un exercițiu de răbdare.
Soțul meu își ia singur haine. Le ochește, probează rapid și le cumpără. Doar cărți cumpăr de pe internet.
Îmi place să merg la piață. Pentru flori, la piața Bucur Obor, nu mă grăbesc deloc.
Ieri am avut o sesiune de nervi cu fetele, care voiau să „se uite” prin mall, iar noi, băieții, voiam să mergem acasă. Mai ales că era miez de zi și eu mai aveam și treburi de făcut. De obicei nu mă prinde la cumpărăciuni, dar ieri a trebuit să mergem tot fameleonul în acel oraș.
Chiar adineauri imi amintea că eu am fost de vină, că eram stresat și nu s-au putut bucura ele de căutări.
Am avut un coleg care dădea clasă la multe femei in domeniul statului printre rafturi și asortatului de țoale, chiar le dadea sfaturi femeilor.
Eu am noroc sa am parte de o consoarta care uraste sa meargă la „shopping” la fel de mult va mine. C3l mai bun exemplu cred ca e faptul ca pentru cununia civila, tinuta mea a fost cumpărată in fix 20 de minute de la intrarea in mall. Si cu toate ca urasc mallurile, am mers pentru ca erau mai multe magazine si stiam ca o sa gasesc ceva… ✌️
Mie îmi place la shopping – dar doar dacă sunt singur. Mă relaxează să mă plimb prin magazine, să mă uit la chestii (haine sau gadgeturi), să observ oamenii (de cele mai multe ori mă amuz cu diverse ”faze” pe care le văd).
Îmi plac mall-urile cât mai mari; când ajung într’un oraș nou, caut mall-ul (rile) să casc ochii pe acolo. Dar dacă mai sunt cu cineva, nu am răbdare să merg, prefer să stau la o cafea până termină de cumpărat.
Cât am stat în Olanda, asta mi’a lipsit cel mai mult – faptul că nu au mall-uri.
Cumpărăturile mi le fac de la magazinele mici (Lidl, mai rar Kaufland), cu listă – intru, cumpăr, ies.
Ce să fac, recunosc, sunt un pițiponc de mall.
Comentariu beton!17
jumătatea mea iubește shopping-ul!
o liniștește tocmai ideea de a umbla printre rafturi, de a atinge o țesătură, de a proba un pantof, de a se urî când se uită în oglinda cabinei de probă, așa cum fac toate femeile. a înțeles însă foarte repede că eu mă plictisesc, așa că de peste 2 decenii face lucrurile astea singură. mai mult, a învățat că ritmul ei nu se potrivește nici cu al celor mai bune prietene, așa că shopping-ul îi este o plăcere solitară. iar în vacanțe avem tot timpul rezervate câteva ore separate în care ea intră prin magazine, iar eu testez berea zonei.
Comentariu beton!15
A propos de ordinea pe rafturi, ați observat ca există kaufland de stânga și kaufland de dreapta? Nu politic, aranjarea este în oglindă. De obicei merg în varianta de dreapta, ca aia e aproape. În orașul maică – mii de fiecare dată fac un atac de panica, nu mai știu ce vreau în kaufland „invers”. Așa că ies în pas vioi și fug alături la Lidl. De ce mai întru? Alzheimer, probabil.
Eu am alta problema. In orasul cumnatului este amestecat. Nu e nimic acolo unde ma astept sa fie. Incerc sa uit ca sunt in Kaufland de cate ori intru ca sa nu ma apuce dracii.
Eu știu ce vreau, dar de obicei, ce vreau eu nu se găsește. Dacă în prima jumătate de oră nu găsesc, renunț.
Shopping-ul îl fac eu pentru amândoi. De obicei online. Dacă nu e ok, retur (da, știu, sunt coșmarul comercianților). Când cumpăr ceva pentru el, ne sfătuim.
Cumpărăturile le fac tot eu cât e el plecat. Când e acasă, face și el cumpărături, cu listă și indicații, eventual poze. Încerc să mă limitez la 5 produse. De obicei, mă sună să mă întrebe dacă mi-am amintit că mai vreau ceva. Și tot de obicei se întâmplă să aibă dreptate. 😛
Stai acasă, sefu’! Nu te mai
autoflagela. 🤭🤭
Las’ că vorbim noi cu Mara, dacă ai probleme.😜
Shopping îmi place să fac. Nu contează online, fizic, da, mă relaxează :)) Pe vremuri, înainte să-mi apară copilul, (acum 4 ani) aveam timp cu adevărat de făcut shopping. Recunosc: sunt printre muritorii care pot proba/ căsca ochii la haine ore bune fără să obosesc fizic și psihic.
Dar, legat de shopping, urăsc visceral:
1. bărbatii care intră in zona cabinelor de probă pentru a vedea cum ii vine lui iubi rochița. Nu, frate, nu ai ce căuta acolo. E jenant și pentru tine și pentru partenera.
2. momentul când prietenele mele cu care mă aflam prin vreo călătorie externa, voiau să facă shopping. Nu, asta era peste puterea mea de mare shoppingăriță in România. Nu te duci in Copenhaga, Madeira, Valetta că să te uiți ce e la Zara de acolo. Așa că de fiecare dată când vedem că au dorinta asta, le spuneam sa mă sune când or termina.
Da, am fost pusă în situația să fac shopping in strainate. Țin minte că în vara lui 2010 am ajuns într-o Lisabona care clocotea la 43 de grade. Te topeai efectiv. Eu aveam la mine rochii și pantaloni de vara, dar chiar și așa păreau prea groși. Am intrat în primul H&M și în 10 minute fix am ieșit cu 2 rochii de plaja, o pereche de pantaloni scurți și niște topuri. N-au fost grozave, dar nu acceptam atunci (era și prima dată în Lisabona și nu stăteam chiar trei luni) sa pierd timpul probând trei țoale.
Îmi place shoppingul singură,în oricare fel și oricare mall,on-line mai întâi si apoi fizic.La cumpărături mari mă consult cu soțul-concubin referitor la materiale,dimensiuni,dar nu ce culoare ar avea faianța și gresia.Ultima comandă în on-line e un dulap pentru una din fete,cel actual s-a învechit și a devenit mic,și tot eu singură am decis si banii pe care i-aș da,deși el îl montează la fața locului.
@Monica1,
– Uite, dragă, am montat patul de la IKEEA fără să mă uit la instrucțiuni!
– Era un dulap.
– Ah … Și de ce ai cumpărat un dulap?
– Credeam că e o masă… 😉
Comentariu beton!20
În familie avem deja rutină, fetele merg la shopping, eu le aștept la cafea – fie cu trabuc, fie cu narghilea, că știu că durează. Everybody is happy.
Eu îmi cumpăr chestii online, nu prea calc prin magazine fiindcă doar mă enervez.
Nu ma dau in vant dupa shopping, insa nu comand online incaltaminte sau imbracaminte, pentru ca vreau sa vad si sa probez inainte si sa nu am bataie de cap cu retururile. De obicei stiu ce vreau si sunt cateva magazine pe care le frecventez. Daca nu gasesc in primul, merg la al doilea, dar peste cateva zile sau o saptamana.
Am o prietena pentru care shopping inseamna o zi intreaga de mers din magazin in magazin. Cand mergem impreuna, am grija sa stabilim de la inceput reguli stricte privind pauzele, altfel seara cad lata, mai ceva ca dupa alergat 20km.
Am prietene care ar sta daca ar putea zile intregi la shopping, sa vada tot, sa stie tot si la sfarsit poate sa nu cumpere nimic sau sa cumpere prea multe.
Eu sunt exact opusul. Am intrat in magazin, am probat, mi-a placut, am platit si am plecat. De asta merg singura, caci scopul meu e sa cumpar si sa plec. Pe mine nu ma relaxeaza sa umblu aiurea prin magazine juma de zi. Din contra, ma oboseste maxim, ma enerveaza si ma stoarce de energie.
Eu cu mine ma inteleg cel mai bine. 🙂
La mine e așa : cumparaturile le fac doar eu, de obicei de la Lidl, rapid, dar pot spune că mă relaxează, poate pentru că e despre mâncare.Shoppingul in schimb, desi sunt femeie, mă enervează, mă oboseste si prefer să cumpăr cam ca tine, mă gandesc ce imi trebuie, mă duc si îmi iau, scurt si la obiect, fără să umblu dacă se poate.Cât despre shoppingul in alte țări, pe ăsta il urăsc si mai tare: eu merg in alte părti ca sa vad, să vizitez, să simt atmosfera si nicidecum pentru shopping.S-a intâmplat să mai merg cu diverse persoane, colegi, amici, etc care mergeau fix invers, mergeau doar ca să
viziteze…magazine.Horror, fugeam de ei urgent, ca să pot să mă bucur in liniste de ceea ce vad in Paris, Barcelona sau pe unde mai ajungeam.
Stimati tovarasi , bai nene Vasilescule , ma declar campion pe sate la cumparaturi viteza in juma’ de ora am bagat un costum , camasa , cravata si pantofi era ora 17 anul una mie noua sute ….. toamna intr-un mall din al doilea oras al tarii . Am probat sacoul marimea 52 , pantalonii era clar ca imi vin , camasa 43/44 stiam ca e ok , pantofii 44 probat si astia , cravata asortata la culoarea costumului si fuga la masina care ma astepta cu motorul pornit ca la ora 19 trebuia sa fiu la beserica , semnam in calitate de martor ca omul e pe cale sa se „noroceasca”.Nfine asta fuse cea mai scurta sedinta de shopping , cea mai lunga fiind in orasul ala de iti place lu’ matale si unde mincasi cirnati boudin , am plecat pa rue de Rivoli , Les Halles , Luvru , gradinile Tuilleries luind-o lejer spre Champs Elysee ….
Idem. Femeie fiind, greu sa ma inteleaga si pe mine cineva.
Ma ia durerea de spate, de picioare, ma apuca asa niste calduri, ich.
Groaznic. Dar nici nu sunt ok cu online-ul pentru cumparaturi si imbracaminte.
La supermarket merg cu lista intocmita in ordinea produselor in magazin si nu-mi fac cumparaturile decat dintr-un singur supermarket.
Imbracamintea, 2-3 magazine frecventez si nu ma lalai. Ma duc si foarte rar. Nu imi place sa dau banii pe haine si pantofi.
In vacante nu pun piciorul in magazine decat daca ma taraste cineva. Si se lasa cu scancete :))))
Eu am magazine preferate unde pot petrece ore în șir și online și offline. De obicei merg singură sau mă grupez cu persoane cu interese similare. Așa, random, rareori umblu, de regulă și când merg să văd “ce au” de fapt mă interesează două-trei categorii, mă uit numai la jeans sau la pantofi. Nu mă interesează prea mult cosmeticele și hainele, dar parfumuri, echipament tehnic (alergat, înot, trekking), papetărie (îmi place să scriu de mână cu stilou), cărți, oh.
Postarea ta îmi amintește de un domn pe care l-am văzut odată într-un magazin Desigual în Parndorf. Ședea resemnat pe un scaun, i se citea durerea și disperarea în ochi în timp ce partenera lui alerga zglobie prin magazin probând absolut toate hainele pe care punea mâna. Din când în când trecea pe la el și îi mai punea în brațe vreun produs ales.
L-am compătimit și totodată admirat pe acest bărbat pentru enduranța de care a dat dovada. Se vedea că ar prefera să fie oriunde altundeva, însă n-a comentat deloc.
Eu iubesc șopingu’! Ho, nu daț’ cu pietre! 🙈🤷♀️
A cedat și al meu în Veneția, cu toate că lui îi plac mai mult cumpărăturile decât mie. “Gata, te aștept la o terasă, parcă ești mașina de cusut Ileana !”
Si eu le urasc pe ambele asa ca merg numai daca este neaparat nevoie, in magazinul cunoscut ca dureaza 20 min cu tot cu drum.Cu copilul mare am rezolvat ca merge singur sa isi cumpere țoale si nu mai tre sa trec prin chinuri si eu.El adora sa caște gura prin magazine.Pentru cel mic merg punct ochit punt lovit fix pentru incaltaminte restul online.Eu țoale imi cumpar online cand am nevoie. Ideea este ca urasc orice inseamna Mall, Shopping center etc si calc in ele doar pentru Cinema sau ceva magazin specific gen de bijuterii insa asta destul de rar.
Eu aproape fac atac de panică atunci când ştiu că trebuie să ies la cumpărături. La shopping e şi mai rău. Port hainele până nu se mai pot purta, numai ca să nu intru iar în mall (sau în orice magazin). De fiecare f*cking dată, vin de la cumpărături (sau shopping) un munte de nervi.
Cât despre plimbat prin magazine „să văd ce au”, pffff! Mai bine mănând broccoli fiert. Cred că-s bărbat.
Mie îmi place să merg și la cumpărături și la shopping. Bine, sunt femeie, aș spune că e normal, dar am citit câteva comentarii ale unor doamne care m-ar contrazice. Îmi place în mod special să îmi cumpăr pantofi. În primul rând ador mirosul de pantofi noi. Apoi e o plăcere să probez pantofi. Niciodată nu mi-am comandat încălțăminte de pe net. La îmbrăcăminte e mai simplu. În general ochesc din prima ceva. O culoare, un model, ceva care să îmi atragă atenția. La cumpărături e grav și nu am leac. Mereu am listă în minte, niciodată, dar niciodată nu o respect.
P. S. Știu un bărbat căruia îi place la shopping. Soțul surorii mele. Are răbdare și ochiul format. Îi cumpără surorii mele. Ea e din categoria care uraște shoppingul.
Da, da, shoppingul e relaxare pura, cum sa nu :))
Am comandat de pe Emag 3 perechi de incaltari, le-am luat de la easybox-ul de langa casa, mi-a placut doar una, pe celelalte le-am dat retur.
N-am nici timp si nici rabdare se probez 1000 de haine/incaltari si sa nu iau nimic, ma epuizeaza maxim treaba asta.
Stiu, nu e chiar girly ce zic, dar.. that’s me!
Idem, mă simt obosită numai la gândul că mă apuc de probat doar de dragul artei, fără a avea intenția să cumpăr.
Am fi fericite să lăsăm supermarketurile pe seama soților, noi sa mergem unde sunt cabine de probă și decizii dificile, laifgenging. Dar a compune o lista de cumpărături pentru bărbați e un challenge. Nu poți scrie 1 kg zahăr ci 1 kg zahar diamant sau coronița cu alternative: nu au diamant sau coronița ia briliant sau .. Dacă au și diamant și coroniță așteaptă te la un telefon „de care să iau” și dacă zici oricare îl găsești pe soț la ora închiderii in fața raftului de zahăr…
Cand eram mai tanara (pfff, cum suna asta…), imi placea shopping-ul ala de care spui tu. Adica sa cutreier asa magazinele sa vad ce mai au, ce se mai poarta, de cele mai multe ori fara sa cumpar nimic (ca deh, buget de studenta, proaspat angajata pe salariul minim). Acum buget ar fi, dar nervi ioc! In schimb nu pot sa ma intorc din Spania fara sa cumpar ceva (mie probabil pantofi/sandale/cizme si sotului haine), in afara de jambon, branza, vin, de-astea. Cu piticul am noroc ca mai primesc de la o colega cu doi baieti mai mari, incaltari are doua-trei modele care i se potrivesc si-i plac asa ca dau comanda online de numar mai mare cand trebuie.
Cumparaturile le face mai mult sotul in ultima vreme, dar cu lista de la mine. 🙂
In vacante obisnuiam sa cumpar suveniruri, dar acum foarte rar – doar daca gasim ceva dragut pentru casa. De exemplu, din Sardinia am luat o sticla imbracata pe jumate in coaja de copac in care tin visinata si o pun pe masa cu fiecare ocazie. Sau un tablou abstract din Croatia – nu cred ca are nicio valoare, dar ne-a placut si e inca pe perete dupa 15 ani. 🙂
Eu iubesc sa cumpar de mancare, sa aleg, sa casc ochii prin piata sau pe la supermarket.
Tot in aceeasi masura urasc sa merg la shopping. Nu imi place nimic, transpir, sunt grasa, sunt neoane peste tot….
Am fost si cu fi-miu chiar astazi, nu se gaseste masura lui de pantofi. Pe asta chiar nu il mai prind prin mall vreodata, ca zici ca e gigant, desi nu e.
Am două moduri de shopping: cumpăr tot sau nu cumpăr nimic. Altfel mă lasă nervii. Intru pe ușă, mă postez în mijlocul magazinului, mă uit roată. Dacă îmi face o zonă cu ochiu’ mă duc în inspecție.
Cumpărături “cu listă” la haine nu merge, cumva nu găsesc niciodată ce-mi trebuie, zici că le ascund de mine.
Bărbatu’ se lasă acasă sau la bere, nu se târăște după tine. Dacă aduni prea multe punguțe nu ai nevoie de ajutor, ai nevoie să te oprești.
Nu-mi place deloc mersul la shopping pentru ca tot timpul mi-e greu sa ma hotarasc la ce sa-mi iau, chiar daca plec cu planul facut de acasa.
In schimb urasc profund oamenii care vad mersul la cumparaturi in supermarket ca si o relaxare. Ca si background, lucrez de vreo 7 ani intr-un Kaufland, si am ajuns efectiv sa urasc oamenii pe care ii vad zilnic cum se plimba ampulea fara rost prin magazin.
Caz concret, luni in a doua zi de Paste am avut magazinul deschis cu program scurt, de la 9 la 16. De la ora 8 jumate erau incolonati in fata usii si asteptau sa deschidem, iar la ora 16 era magazinul plin de oameni la plimbare. Chiar i-am auzit pe unii vorbind ca „Nu ne trebuia nimic, dar am iesit la o relaxare”.
Eu sunt din tabăra ta, urăsc să merg aiurea prin magazine, să probez doar de dragul de a vedea cum vine acel ceva, să mă plimb printre stendere cu haine și să casc gura la rafturi doar pentru că nu aveam altceva de făcut. Cunosc persoane care merg în mall să se plimbe, să vadă ce a mai apărut, unii consideră că e relaxant să probeze haine pe care nu au de gând să le cumpere – asta mi se pare o treabă obositoare. 🙄
Merg la shopping doar când am ceva de cumpărat, mă duc chitită pe ceea ce vreau să cumpăr, haine sau încălțări probez la foc automat, dar doar ceea ce știu sigur că iau (dacă-s bune), plătesc si îmi văd de drum.
Când merg la supermarket, prefer Carrefour, Kaufland (astea mi se par mie mai organizate) și Mega (ăsta e lângă mine și îmi e comod), intru și merg direct la rafturile pe care găsesc produsele de care am nevoie, nu mă holbez la prețuri și mărci pe care nu le știu, nu-mi place să incerc produse noi dacă sunt obișnuită cu unele – poate că-s defectă. 😁
Bag samă că sunt femeie.
Îmi place să merg la shopping. Singur sau cu Doamna.
Când merg cu ea, ea se plictisește mai repede ca mine. 🤣
Cand aude jumatatea din dotare de Auchan/Kaufland sau asemenea, il ia cu rau. Mergem o data pe luna. Adica ne urcam in caruta, ma desarta in fata magazinului si rosteste scurt: Ma gasesti in parcare. Eu sunt cu lista, punct ochit, punct lovit, ma preia de la usa magazinului, aruncam in portbagaj cumparaturile si valea. Nu o data ne-am ciondanit pentru ca mi se parea ca asaza cumparaturile aiurea in sacose, doar ca sa ne tiram mai repede…
La shopping de toale, nici nu se pune problema sa il iau cu mine. El intra in mall exclusiv pentru a merge la cinema. A fost socru mare asta vara si ar fi vrut sa ii comand online costumul:)
18 culori? Io știam că majoritatea bărbaților cunosc maxim 16 culori. Gen roșu galben și albastru și diversele lor nuanțe. ;)))
Io am avut și desktopul in 16 culori când nu aveam la placa video decât jumă de mega de memorie și pe 256 era greu ;)). Și nu mi s-au părut puține. După la 256 de culori și mai apoi la 16 bit zici că vedeam în 8K mi se părea irosire de resurse ;)). Adică eram mulțumit să văd situl playboi in 16 culori ;))
De vreo câțiva ani ne respectam… Facem cumpărăturile împreună dar shopping … Am rezolvat ușor, 1,5 ore in Dedeman, 2 ore la Leroy Merlin , și apoi inca 2 ore la Brico Depot + vreo juma de oră în Decathlon pe zona de camping și nu am cumpărat nimic. Din ziua aia shopping e subiect închis, mai întreba vrei sa mergi? Doar daca chiar vrei să îți iei ceva, nu sa plimbi boul prin nspe dughene… Atunci stai acasă…
io nu concep sa imi fac cumparaturile de haleala online. Din zona „asa ceva nu se exista”, asa ceva nu se exista. Nu nene. Cand merg, merg sa vad ce au, ce am pofta, ce se intampla. Problema e ca am cam 20 de minute de rabdare. Dupa asta mi se face, fizic, rau, deci tre sa ies. Daca e gol supermarketu…e trist, nu imi place nici ala.
Dar, merg din ce in ce mai rar. Am realizat ca daca cumpar doar la nevoie…nu cumpar atat de mult.
La haine se schimba. Am cateva magazine in care pot sta oricat. Din alea 20 de minute. Toate is „outlet”. Si deja am lasat multe mii de euro. „Da nu e asa ca am nevoie si de bocancii astia?”. Plm.
Hai in mol sa cumparam ceva…au au au
Hummm, ce sa zic, istorie lunga.
Cand eram mica, shopingul se rezuma la mersul la oras (ARAD, la magazinul Ziridava) de 3 ori pe an si anume: in septembrie, inainte sa inceapa scoala – cumparam un treining si adidasi/bascheti pe care urma sa ii port pana cand venea frigul, cant ne intorceam la Ziridava sa cumparam cizme/ghete si o geaca, pe care urma sa o port pana la primavara, cand ne intorceam la Ziridava ca sa cumparam haine de Paste , rochita si sandale. Vara nu mais stiu de unde cumparam haine, pantofi nu aveam, umblam mai tot timpul desculta. Astea sunt amintirile mele de „shopping preistoric” ca sa zic asa. Adoram sa merg la Ziridava, era o placere, simteam ca o lume noua se deschide in fata mea.
Pe urma, la faculate nu faceam shopping ca nu aveam bani si pe urma am plecat din tara si am avut mai multe perioade de shopping diferite. „Shoppingul timpuriu”, cand am inceput sa am ceva bani, dar de haine de calitate mai slaba, timid, asa, un tricou pe luna, un pantalon… Pe urma un pic mai multi bani, am inceput sa calc prin mai multe magazine, sa diversific, sa iau in cantitati mai mari: doua tricouri, doi pantaloni..
Pe urma am schimbat tara si am avut un alt buget, am inceput sa ma plimb prin si mai multe magazine, si sa-mi iau si mai multe haine si pantofi, si tricouri si de toate, tot ce nu am avut, perteceam ore si ore in fiecare magazin , si trebuia sa vad la fiecare marca, ce au, sa compar, sa aleg. Era o placere absoluta, pentru ca aveam banii (nu de marci mirobilonate, ci de astia HM, Primark , etc) Dar na, ideea e ca puteam sa aleg si puteam sa cumpar mai mute o data, sa incerc haine stiind ca pot sa mi le cumpar. La sfaritul acestei perioade de „shopping flamând” aveam un dulapoi plin ochi, cu de toate, dar nu neaparat de buna calitate.
Pe urma buget fiind, am redus numarul pieselor, dar am ridicat calitatea.
Si acum imi place sa petrec ore si ore in tot felul de magazine, de la HM pana la Galeriile Lafayette, uneori intru si la Dior (nu ca mi-as cumpara, dar asa, pentru placerea de a intra si vedea). Am anual un whish-list de chestii scumpe si nu numai, pe care o modific dupa mood sau ocazie (solduri, coup de coeur, cate o „castana” la oferta..)
Niciodata nu mi-am tarat sotul cu mine in periplurile astea personale, imi place sa fiu singura, sa ma fatai cat vreau si cum vreau, nu am nevoie de pareri si nici nu imi place sa fiu intre prietene, decat rar, shoppingul pentru mine este o adevarata placere solitara, daca pot sa zic asa hahahhahahahaha
Nici mie nu-mi place sa merg la shopping, dar nu am incotro. Nu se mai potrivesc marimile, gasesc blugi prea scurti sau prea largi de zici ca ma imbrac cu un sac. Bluzele sunt toate cu buricul gol. Camasile sunt bune la maneci, dar croiala gresita de zici ca trebuiau sa fie sanii cu 5 cm mai sus, pantofi care ma incap la lungime, dar au tocul prea in spate de zici ca se rup la primul pas si tot asa. Si umblu din magazin in magazin sa gasesc ceva normal.
Me too, bro 🙈 Trebuie să merg să-mi cumpăr țoale negre și deja simt că intru în depresie. La oje si la cercei rezist chiar și un sfert de oră 🤭 dar la haine și încălțăminte chiar n-am răbdare, dacă n-am noroc la a doua probă o las baltă. Bine că nu mă innoiesc prea des 😁
Habar n-ai ce vorbești, shoppingul este relaxare pură :))
Ma duc singura, ca sa nu ma preseze nimeni la cap cu „hai mai repede, n-ai nevoie de aia, nici de ailalta, nici , nici”.
inteleg cum zici, la fel sunt si eu daca e vorba de cumparat haine/incaltaminte/alimente. eu lucrez in constructii si imi place sa ma plimb sa vad ce au in magazine unde sunt tot felu de scule interesante