De ceva vreme încoace (sunt măcar doi ani), am constat cu tristețe, dar și cu îngrijorare, că nu există postare pe Facebook la care să nu dau măcar un block. Media e de la trei în sus.

Nu glumesc când zic despre tristețe și îngrijorare, pentru că situația e albastră. În sensul că indiferent despre ce aș scrie, este absolut imposibil să nu apară măcar un individ care să comenteze ceva absolut imbecil. Dar, de obicei, sunt mai mulți, de la trei în sus. De unde și media.

Cred că doar la pozele cu pisicile mele n-am dat block-uri până acum. Cred. Nu pot să bag mâna-n foc.

În rest, INDIFERENT despre ce aș scrie, este imposibil să nu dau măcar un block. Și nu glumesc. Cei care mă urmăresc și pe Facebook pot să confirme.

Faza e că nu mă prind dacă e vina mea sau e vina lor. Imediat vă explic.

E posibil să fie vina mea în sensul în care am devenit mult mai sensibil și nu mai am deloc toleranță pentru imbecili. Cândva, știu sigur că stăteam să argumentez în contradictoriu, încercam să-i lămuresc de ce sunt imbecili, din astea.

Acum nu mai am răbdare pentru așa ceva. Trebuie să însemne ceva pentru mine persoana care comentează ceva ce nu-mi place, ca să decid că are rost să intru într-o discuție și să argumentez. Dar cum în 99,99% dintre situații nu e cazul (nici măcar nu-i cunosc p-ăia care comentează imbecil), dau block, delete comment, la revedere.

Pe de altă parte, e posibil să fie vina lor. În sensul în care numărul de imbecili e în continuă creștere, prin urmare din ce în ce mai mulți ajung și pe postările mele. Acolo unde cred ei că e loc să-și lase elucubrațiile în virtutea dreptului la „altă părere”. Doar că, ce să vezi, dreptul ăsta există doar în limitele pe care le cred eu de cuviință. Iar limitele astea devin din ce în ce mai aproape de nivelul mării pe zi ce trece.

În plus, n-am nici timp nici chef de experimente sociologice pe nervii mei, așa că prefer să dau block în secunda doi și să-mi văd de viață ca și cum imbecilii respectivi n-ar fi existat.

O să-mi spuneți că în ritmul ăsta voi rămâne doar cu oamenii care gândesc ca mine. Iar eu o să vă întreb foarte serios: și ce e rău în asta?

P.S. Încă ceva, să nu uit. Dacă vii și comentezi pe blog ceva ce nu-mi place, nu numai că nu-ți aprob comentariul, dar te caut și pe Facebook (am eu metodele mele) și, dacă te găsesc, îți dau block direct, de nici nu știi ce te-a lovit.

Fix cum am procedat cu imbecilul ăsta. Apropo, dacă ați vedea cum arată omul ăsta în realitate, v-ați căca pe voi de râs. Și zic asta pentru că tolomacul mi-a lăsat niște comentarii prin care mă invita să ne batem. Plm, cu fața aia, bătaia era ultimul lucru de care avea nevoie.

sursa foto: freepik.com