E amuzantă întrebarea lui Cetin despre cum funcționează oamenii ăștia care cred în reptilieni, anunnaki, planeta Nibiru și toate prostiile de același gen.

O să-i răspund la ea, pentru c-am avut deosebita plăcere să asist pe viu cum se întâmplă lucrurile. Am avut un prieten bun care inițial a fost un cetățean normal, după care ușor-ușor a luat-o razna și-a început să se ducă spre anunnaki and shit.

Lucrurile stau în felul următor. În primul și în primul rând se pleacă de la o bază foarte modestă: școală puțină, cultură generală spre zero. Atenție! Mulți dintre ei nu sunt proști, fostul meu prieten nu era prost deloc, dimpotrivă.

Pe acest fond de cunoștințe redus, într-o zi le ajunge în fața ochilor un articol, sau un video, sau un ceva care îl triggăruiește. Că e ceva despre cum aselenizarea n-a existat, că e ceva despre tunelurile dacice, că e ceva despre Regina Angliei care e reptilian, nu contează. Până la urmă ceva îi va triggărui.

Ei bine, din momentul ăla în creierul lor a fost sădită sămânța care va crește mai repede decât ai pune un bob de fasole pe o bucată de vată îmbibată cu apă. Ce, n-ați făcut experimentul ăsta când erați copii?

Răul a fost făcut, de la momentul T zero, în care le-a intrat lor în cap că planeta e condusă de reptilieni, nu mai fac altceva decât să caute „dovezi” în sensul ăsta. Nu mai sunt dispuși să accepte nimic care le-ar putea demonstra contrariul. Toată energia lor se îndreaptă spre găsirea de noi și noi „dovezi” că lucrurile stau așa cum cred ei.

Și nu-i interesează absolut deloc ca „dovezile” respective n-au vreo bază științifică sau demonstrabilă. Dimpotrivă, îți vor explica superior că așa trebuie să fie, că nu au cum să fie demonstrabile pentru că sunt interese mari la mijloc. Vă sună cunoscut? Vă sună pentru că exact așa se întâmplă.

Păi fostul meu prieten vizionase mii de ore cu videouri care demonstrau clar că Pământul e condus de reptilieni. Putea la orice oră să-ți trimită alte câteva mii de articole care demonstrau același lucru. Și nu glumesc deloc când spun „mii”, pentru că omul doar asta făcea aproape toată ziua: căuta „dovezi” pe net.

Să vă mai spun că avea paturile din toată casa încercuite cu sârmă de cupru, pentru că reptilienii nu atacă unde dau de cupru. Să știți de la mine că cuprul este kryptonita reptilienilor. Cu plăcere. 😊

În 2012, era convins că vom trece într-o nouă dimensiune. Cu toții. Pe 20.12.2012 urma să ne culcăm seara în dimensiunea asta în care suntem acu’, și dimineața ne trezeam în una nouă. Unșpe ani mai târziu, încă aștept.

Apropo de trecerea în noua dimensiune, ce mă sparge pe mine este că pe oamenii ăștia nu-i descurajează absolut nimic. Ok, n-am trecut la noua dimensiune, aia e, ghinion, s-a întâmplat ceva de s-a speriat Planeta Nibiru și n-a mai venit, no biggie.

Nu știu, dar pe mine m-ar destabiliza foarte tare dacă aș crede cu tărie în ceva și-aș vedea că ceva-ul ăla nu se mai întâmplă odată. Ok, să presupunem că ajung să cred că vom trece într-o nouă dimensiune. E dreptul meu să cred în ce vreau. Băi, nu știu, dar după niște ani în care aș constata că trecerea aia nu se mai întâmplă, mi-aș pune în plm niște întrebări. Nu și ăștia, prieteni, nu și ăștia.

Mno, cam așa se întâmplă lucrurile.