Deja am început să văd în fiecare zi postări cu fapte de o bunătate deosebită. E plin de oameni frumoși care ajută zi și noapte bătrâni cu părul alb sau copii cu ochii triști, și imediat povestesc pe Facebook ce suflete mari au ei. Bănene, se plimbă bătrânii ăia și copiii peste tot, la orice oră, de zici că lucrează la uzină, în trei schimburi.

Vă zic, când deschid laptopul și intru pe Facebook, mai întâi mă uit temător la ecran, printre degete, să mă asigur că nu am iar pe wall o poveste din asta răvășitoare, numai bună de făcut de la mia de like-uri în sus. Că om sunt și eu, nu pot să rezist la atâta bunătate virtuală. Era cât pe ce să scriu „imaginară” în loc de virtuală. Na, se știe că am un suflet hain.

Auziți? Știți ce mă întreb eu de trei-patru zile încoace de când îmi sar megabiții din ecran de la atâta bunătate revărsată? Oare unde or fi poveștile astea prin luna iunie, de exemplu? Sau în octombrie? În august, martie sau februarie? Ianuarie, mai, iulie (de aprilie nu zic nimic, că în aprilie de obicei e Paștele, prilej cu care iar se revarsă bunătatea din servere)? Ă, ce ziceți, unde-or fi în restul anului?

Te pomenești că în lunile celelalte nu prea stau bătrânii la cozi la mâncare, este? Nici copiii cu ochii triști nu prea umblă pe stradă dacă nu e decembrie, nu? Sau în lunile astea nu prea se fac like-urile cum trebuie? Nu știu, doar întreb, nu vreau să insinuez c-ar fi inventate toate poveștile astea extraordinare, doamne ferește.

Apogeul a fost atins alaltăieri, când am dat trei unfrienduri pentru aceeași poveste din care se revărsa bunătatea ca Amazonul în perioada inundațiilor. Un om frumos de sex feminin a povestit cu lacrimi în taste cum a făcut o faptă d-asta extraordinară la ceva coadă la un supermarket, unde un bătrân cu părul ca neaua a căzut în genunchi și i-a mulțumit pupându-i mâna.

După care am mai citit exact aceeași poveste de două ori, la două persoane diferite, tot oameni frumoși, tot de sex feminin. Pentru că sunt un tip leneș, n-am avut răbdare să verific cine a inventat-o prima, prin urmare mi s-a părut mult mai simplu să le dau unfriend la toate trei. Da, știu, sunt un hater pe care nu-l atinge spiritul Crăciunului. Cred c-o să supraviețuiesc sau ceva.

Problema e că nici n-a început Crăciunul încă, prieteni. Mi-e groază ce va fi de săptămâna viitoare încolo. Vă spun, o să explodeze bunătatea virtuală pe interneți, de-o să ne rugăm să mai rămână ceva biți sau pixeli și pentru noi, ăștia care postăm doar poze cu pisici.

În încheiere, trebuie să fac o precizare extrem de necesară. Deși mă simt la fel de nasol ca atunci când sunt nevoit să explic bancul, trebuie s-o fac. Pentru că testele PISA ne demonstrează în fiecare an cât de mare este procentul celor care citesc un text fără să-l înțeleagă, simt nevoia să precizez că nu mă refer la oamenii care fac bine pe bune.

În niciun caz nu fac mișto de cei pentru care nu contează nici în ce lună suntem, nici like-urile, nici nimic altceva, atunci când fac chestii pentru alții. Postarea asta se referă strict la cei care inventează faptele alea bune doar ca să ia like-uri pe Facebook.

sursa foto: freepik.com