Nu, că trebuie să vă zic asta.

Am oprit la una dintre ultimele benzinării din Spania, înainte de a intra în Franța, să fac plinul. Că după cum știți la francezi e cu greve și alte plăceri d-astea fine.

Am tras mașina la pompă, am alimentat și-am intrat să plătesc. M-am mai fâțâit un pic pe-acolo că mi-era poftă de ceva dulce și nu mă hotărâm ce să-mi iau.

Până la urmă m-am hotărât, am plătit tot și-am ieșit. Am ieșit la fix s-o văd pe Arkana mea cum demara ușor de la pompă.

Am rămas fix ca un ogar în aret, doar că, spre deosebire de câine, probabil aveam și ochii holbați uitându-mă după mașina mea cum se îndepărtează liniștită.

Prieteni, nu credeam că într-o fracțiune de secundă se pot înghesui atâtea gânduri disperate în capul unui singur om.

Prima și prima dată mi-au venit în minte toate poveștile citite de-a lungul timpului despre hoții specializați în furtul mașinilor cu keyless. Mai precis, mi-am amintit cum râdeam de toate poveștile astea: „hai, frate, cine stă să facă așa ceva?”. Na, că tocmai stătuse unul să mi-o fure pe-a mea.

Imediat după, a venit alt gând disperat care l-a alungat pe ăsta primul: cum le spun eu oamenilor de la Renault c-am intrat în benzinărie să plătesc și când am ieșit nu mai era mașina? Cum? CUM???

Singurul lucru la care nu m-am gândit nicio secundă, jur, a fost ăla că sunt pe jos, doar cu hainele de pe mine (telefonul era în mașină), la vreo 2500 de kilometri de frumoasă noastră patrie.

Dar după momentul inițial de panică groaznică, am luat repede hotărârea: bag un sprint disperat după ăla, mă agăț cu mâinile de portiere și să încep să zbier „ajutor hoții, mi-au furat mașina”.

Mă pregăteam să pun planul în aplicare, dar într-un moment de luciditate am observat, nici nu știu cum, că Arkana „mea” are numere de Franța. Ailaltă, cea cu numere românești, aștepta cuminte la pompa unde o lăsasem.

Bănene, nu vreți să știți în ce hal m-am speriat. Încă îmi mai tremură genunchii. De-aia m-am și oprit, să fumez o țigară, să mă liniștesc de tot și să vă povestesc cât de „inteligent” sunt.

C’est tout pour le moment.

P.S. Am trecut fără probleme de Franța, am ajuns ok în Italia și m-am oprit să dorm la San Remo. Aș fi ajuns și fără canistra aia, dar am fost eu mai liniștit la căpuț știind c-o am. Cu mașina pe modul ECO și cu adaptive cruise controlul setat la 130 km/h, când am parcat la hotel mai aveam încă 170 de kilometri autonomie. Not bad, aș zice, având în vedere c-am făcut fix 653 kilometri după ce-am alimentat în Spania, iar rezervorul are doar 45 de litri. Doar c-a fost plictisitor ca naiba. De mâine ne întarcem la modul Sport. 😀