Am uitat să vă povestesc ceva. Cetățeanul care stătea alaltăieri la meci exact în fața mea își dădea mesaje pe whatsapp cu o tipă căreia îi salvase numele în telefon ca: „Ana the drilled nose”. De m-a pufnit și râsul când am observat.

Da, știu, nu e frumos să te uiți în telefoanele oamenilor, dar, înainte să mă judecați, ar trebui să știți cum sunt dispuse scaunele din Tower B, de pe Bernabeu, și anume, pe înălțime. Practic, nu aveam cum să nu văd la om în telefon decât dacă aș fi ținut ochii închiși. Toate locurile din turnuri sunt dispuse aproape pe verticală, ăla care are loc în fața ta stă aproape sub tine. De-aia am și văzut meciul în condiții extrem de bune, pentru că, deși eram foarte sus, mă aflam și extrem de aproape de teren.

De-aia vă zic că ăsta cu whatsapp-ul scria fix sub ochii mei. Bănene, totuși, câte „Ana” să ai în viața ta, de ajungi să salvezi în halul ăsta numele fetei în telefon?

Problema e că m-a frământat și atunci, la meci, mă frământă și acum când mi-am adus aminte: ce-o fi avut biata fată la nas? Și doi, oare ea are idee sub ce nume e salvată la ăla în telefon?

Apropo, dacă tot a venit vorba, care e cea mai ciudată denumire sub care ați salvat vreun nume în telefon? Că la mine e „Imbecilul” și era numărul unui vecin care mă suna tot timpul să cobor să-mi mut mașina de pe locul lui, deși mașina mea nu trebuia mutată. Dar el era fix genul ăla de imbecil, îl știți cu toții, care considera că locul de parcare i se cuvine doar pentru că stătea de nu știu câți zeci de ani în blocul ăla.

Degeaba îi explicai că ăla e spațiu public pe care poate parca oricine, câtă vreme n-are loc plătit la primărie, degeaba a venit și poliția să-i explice același lucru, omul o ținea pe-a lui: el stă în blocul ăla de jdemii de ani, prin urmare locul a devenit al lui.

Evident, nu coboram niciodată s-o mut când mă suna, că vedeam pe ecran „Imbecilul” și-mi vedeam de treabă. După o vreme, s-a prins de schemă și-a schimbat numărul de pe care mă suna. L-am trecut și p-ăsta în agendă: Imbecilul 2.

Altfel, le salvez oamenilor numele reale. Dacă nu le știu sau le-am uitat în secunda de după ce s-au prezentat, le salvez măcar numele firmei unde lucrează sau ceva la fel de reprezentativ. Dar în viața mea n-am băgat în memoria telefonului vreun „Țâțoasă concert” sau „Aia bună de la trei”. Voi?

Și totuși, oare ce-o fi avut Ana aia la nas?