Nu știu despre voi, dar eu nu am fost în viața mea de 1 Mai la mare.

De fapt, dacă e să mă gândesc mai bine, nu că n-am fost la mare, dar cea mai extravagantă chestie pe care am executat-o în această viață, de 1 Mai, a fost c-am făcut baie în Olt. Eram la Vâlcea, în clasa a 9-a sau a 10-a, și țin minte că ne chemaseră la școală pentru P.T.A.P.

Ce, nu știți ce înseamnă P.T.A.P.? Pregătirea Tineretului Pentru Apărarea Patriei, asta înseamnă. C-om fi avut noi liber de 1 Mai, chiar și pe vremea lui Ceaușescu, dar aveam un liber activ, fmm.

Adulții ieșeau la defilare, iar adolescenții mergeau să învețe cum să apere patria de invadatorii imperialiști care voiau să ne cotropească și să ne fure bogățiile. Prin urmare, ne îmbrăcau pe toți în niște uniforme bleu (fete și băieți, de-a valma) și ne duceau să ne învețe cum să le venim de hac invadatorilor americani.

Am fost la școală, de-acolo ne-au dus pe Capela (singurul deal al orașului) unde ne-au pus în formație de luptă și-am primit sfaturi extrem de prețioase pentru apărarea țării și anihilarea eventualilor cotropitori.

Probabil urma să-i impresionăm extrem de tare pe americani cu organizarea de tip careu și răspunsul excelent la comanda „rupeți rândurile”, în urma cărora ni s-ar fi predat in corpore. Pentru că altceva n-am făcut vreodată la PTAP-ul ăsta. Ah, ba nu, mint, am tras într-un an cu pușca Jeko, asta fiind singura experiență cât de cât mai aproape de ceva ce-ar fi semănat a „apărare”. Doar că gloanțele alea de la Jeko cu greu ar fi omorât un jder, armatei americane nu i-ar fi spart nici măcar geamurile la jeepuri.

Nfine, ziceam de 1 Mai-ul ăla. Pe la prânz am terminat de apărat țara și ni s-a dat liber. Moment în care am constatat cu toții că e cald ca dracu’ afară, probabil că ăla a fost cel mai cald 1 Mai din viața mea, cred că erau peste 30 de grade. Prin urmare ne-am dus pe malul Oltului și-am făcut o baie ca la carte, după care ne-am băgat la un fotbal regulmentar.

Și cam ăsta a fost, prieteni, cel mai extravagant lucru pe care l-am făcut vreodată de 1 Mai. Partea mai tristă este că n-am crezut niciodată poveștile prietenilor sau amicilor care se duceau de 1 Mai la mare și veneau extaziați înapoi: „mamă, coaie, ce ne-am distrat”.

Când v-ați distrat, boss, înainte sau după ce-ați terminat de dârdâit de frig? Dar, na, mă prefăceam că-i cred, ce să și zică bieții oameni, c-au fost degeaba până la mama dracu’?

La voi cum stă treaba? Ați mers vreodată de 1 Mai la mare să vă distrați? Sau nici vouă nu vă place să dârdâiți la 3 grade și să vă prefaceți că „e cea mai tare petrecere, bosuleee”?