Salutare tuturor! Cred că știrea cea mai fierbinte în lumea nebună a rockului este moartea, la doar 50 de ani, bateristului celor de la Foo Fighters, Taylor Hawkins. Omul a cam murit la Bogota, după ce s-a plâns de dureri puternice în piept. La necropsie au descoperit că avea în el destul de multe opioide, marijuana, antidepresive și benzodiazepine.

Dar la prima strigare, se pare că nu drogurile ar fi fost cauza directă a morții. Acum, la o discuție aiurea despre subiect, am fost surprins să ascult niște păreri extrem de ferme, demne de inchiziția puritanismului fără de păcat, de la niște oameni care păreau cu mintea deschisă la chestii.

Știți genul ăla de păreri: bă, dacă muncea cu cârca nu se mai prostea el cu depresii și alte d-astea. Dacă avea rate pe treijdeani la casă, opt copii și nouă câini, toți maidanezi și neapărat adunați din containerele din România, nu ar mai fi avut timp de prostii din astea.

Degeaba le-am explicat că totul este puțin mai nuanțat și că nu putem compara presiunea cotidiană a unuia ca mine sau ca ei, cu a unuia care are zeci de concerte pe an și este permanent în lumina reflectoarelor de orice fel.

Ăla, indiferent că nu are starea necesară, trebuie să se adune, să dea ce are mai bun în el la fiecare concert. Dar nu poate, că butonul stării de bine nu îl avem în buric, nasol, apelează la medicamentație, alcool, droguri, iar asta merge o vreme. Unii aleg să facă un pas în spate ca Angela Gossow sau Marko Hietala, alții toarnă în ei droguri și alcool ca să se mențină acolo sus. Iar de obicei, asta nu se termină bine.

Acum să ne aducem aminte de Taylor așa cum trebuie.

Ca de obicei, aștept de la voi chestii pe edelweisslist@gmail.com

NEWS

🔵 Feblețea mea feminină în materie de muzică, Floor Jansen a scos primul ei single solo. Yeah, baby, go.

🔵 Shinedown au ieșit si ei cu un nou single care m-a prins bine de tot, vesel, ritmat, american prin toți porii.

🔵 Tarja Turunen și un nene au pus-o de un proiect împreună, Outlanders. S-au gândit ei că cea mai bună chestie care o pot face ar fi un cover de la Depeche Mode :

🔵 Ibaraki, un nou band format de Heafy de la Trivium a scos primul single, Ronin, de partea cu țipatul isteric este responsabil Gerard Way de la My Chemical Romance. Sună bine.

Ca de obicei urmează albumul cu full anduțe :

🔴 White Wizzard – The Devils Cut (2013)5 din 5 anduțe

Este un album din 2013, cu influențele heavy timpurii din epoca de dominație Maiden și Judas dar cu aerul foarte modern al anilor 2000. Mie mi-a rămas în suflet muzica de pe el și îl vizitez periodic cu foarte mare plăcere.

Dă-i play AICI

➡️ Meshuggah – Immutable (2022)4 din 5 (poate mai mult)

Pe suedezi i-am ascultat cu inima nu cu urechile așa că o să primiți o mare doză de subiectivism. Băi, sunt cam fan de băieții ăștia, mi-a plăcut cam tot ce au scos, nu m-am plictisit de ei. Mă lovesc în suflet fără menajamente. Sweet.

Dă-i play AICI

➡️ Devoured Elysium – Void Grave (2022)4 din 5

Vă spun un secret, am momente când iubesc, îmi este dor, să aud un slam/brutal death, yeah, i know, genul ăla de nene sunt, unu bine făcut și executat cu precizie chirurgicală. Să găsești un slam/brutal death bun este la fel de ușor ca găsirea unui inorog călărit de o Alba ca Zăpada goală și care te îndrumă spre prima poieniță.

Surpriza, după ce am ascultat și mi-a plăcut, a fost când am căutat să văd cine sunt ăștia. Băi, sunt cam turci și nu dau din buric și clar nu sunt fani Erdogan sau ai islamismului fundamentalist, Enjoy the hell :

Dă-i play AICI

➡️ Smith & Swanson – Smith & Swanson (2022)3,9 din 5

O colaborare între Phil Swanson de la Briton Rites și Tim Schimdt de la Seamount, una așa ca între doomeri old school. Referințele la Trouble, Pentagram sunt observabile și binevenite. Merge cu motoare, baruri cu fum mult și o stripăriță plictisită. Merge la câteva ascultări pe drumurile patriei.

Dă-i play AICI

➡️ Nite – Voice of Kronian Moon (2022)4 din 5

Heavy metal și black metal pe aceeași farfurie. De obicei chestiile de genul ies prost rău. Americanilor le-a ieșit și bine de tot. Voce de black și soundul ăla de NWohBHM pe albumul lor dau tare în corazon. Ascultați, o să fiți surprinși bine.

Dă-i play AICI

➡️ Kvaen – The Great Below (2022)4 din 5

Despre albumul ăsta aș putea scrie mai mult pentru că ar merita dar mă păstrez pentru ciudățenia următoare. Creația lui Bjornfot, Kvaen a lovit lumea melo/blackului la fel de dur ca tigaia de fontă a unei gospodine respectabile, sătulă de preabețivul ei bărbat.Bine tare ce este pe album.

Dă-i play AICI

➡️ Astral Tomb – Soulgazer (2022)4,4 din 5

Ok, despre ăștia vorbeam. Un album bun de brutal/space death este rar de tot. I-am recomandat albumul lui Bogdan și mă aștept la ceva de genul, nu e frate muzică, cum au apărut ăștia și de ce, el fiind în faza de melancolie și introspecție. Posibil să mă surprindă dar nu cred. Este greu albumul cu distorsuri grele, cu voce venită din iad dar și cu pasaje lirice. Bun de tot, pentru mine, ăsta sunt,  altul nu primiți.

Dă-i play AICI

➡️ Reckless Love – Turborider (2022)3,8 din 5

După toate drujbărelile la care v-am supus fără pic de milă, ca un câine turbat, trecem la ceva ce ar fi cântat în anii 80 Samantha Fox sau Sandra dacă erau pe hard – rock .

Un album vesel de vesel de dansat dezlănțuit și dat ștrengărește din zulufi. Care dețineți.

Dă-i play AICI

➡️ Landmvrks – Lost in The Waves (2022)3,5 din 5

Un album de hardcore/metalcore mai mult decât decent, cu destul ritm. Și aici pe felia asta este destul de greu să găsești albume cu adevărat bune. Lost in the waves este unul bun, se putea scoate ceva mai bine totuși.

Dă-i play AICI

➡️ Desert Clouds – Planexit (2022)3,5 din 5

Numele albumului este o ironie fină a britanicilor referitor la al lor Brexit. După un Brexit, în mod natural urmează un Terraexit.Un album de stoner/doom elaborat și liniștit. Este muzică bună aici.

Dă-i play AICI

Vă salut, mă înclin, aveți grijă de voi și ai voștri! Pace!