Fără nicio legătură cu data din calendar (cel puțin așa sper), azi se împlinește un an de la tot ce v-am povestit în videoul ăla de mai jos. Nice, parcă încă nu-mi vine să cred că e adevărat.

Apropo de data de azi, m-am tot gândit ce farsă aș putea să vă fac, cum se mai întâmpla în alte dăți de 1 Aprilie, dar mi-am dat seama că, după doi ani pandemici și în plin război, doar de farsele mele nu mai e nevoie. O lăsăm pe anul viitor, când poate o să fie mai bine și-o să ne ardă de farse.

Cât despre anul ăsta care a trecut, doar două lucruri vreau să vă spun despre el.

Primul. Ar fi că mă bucur foarte tare de apariția Iuliei în peisajul acestui blog. Nu știu ce gândiți voi despre treaba asta, dar mie mi se pare o gură de aer proaspăt de care locul ăsta chiar avea nevoie. Iar dovada este una cât se poate de prozaică: numărul de comentarii pe care îl generează orice articol scris de ea.

Iar asta în condițiile în care textele Iuliei sunt publicate sâmbăta, una dintre cele mai „grele” zile din săptămână. E greu sâmbăta, lumea e cu gândul la weekend și la distracție, nu la stat pe bloguri, iar eu știu asta extrem de bine. Cu toate astea, articolele Iuliei reușesc să stârnească interes, ceea nu mă poate face decât să-i spun atât: bravo, dă-i înainte. Și poate, la un moment dat, vei face treaba asta de una singură. În clipa aia vei avea deja la dispoziție o grămadă de content. Pentru că articolele de aici îți aparțin, poți face ce vrei cu ele.

Al doilea. Este unul dintre lucrurile care m-au suprins cel mai tare de când am blogul. Deși în ăștia 9 ani am avut articole care s-au viralizat, am avut zeci de articole care au trecut de o sută de mii de cititori, am unul care se apropie de un milion, acest al doilea lucru m-a surprins bine de tot.

Este un proiect care a pornit ca un experiment și care nu contenește să mă uimească, deși a ajuns deja la săptămâna cu numărul 17. Este vorba despre ceea ce regăsiți pe blog, în fiecare săptămână, sub numele de Lista lui Edelweiss.

Niciodată și sub nicio formă nu m-aș fi gândit că o rubrică săptămânală dedicată muzicii rock (și ce rock, metal din ăla greu) va strânge peste 1000 de cititori la fiecare apariție. Iar asta în condițiile în care articolul lui Edelweiss este publicat în cea mai rea parte a unei săptămâni: duminica la prânz. Și în condițiile în care nu beneficiază de niciun fel de promovare, eu nu-l redistribui nici măcar pe pagina mea de Facebook.

Cum se traduce asta din punctul de vedere al publisher-ului? Păi se traduce în ceva aproape ireal din punctul meu de vedere: absolut toți cititorii pe care îi strânge sunt „curați”, sunt intrați pe blog special pentru a citi Lista lui Edelweiss. Iar treaba asta, doamnelor si domnilor, pe mine reușește să mă uimească săptămână de săptămână.

Ca să fie și mai clar ce vreau să spun, uitați-vă la numărul de cititori ai articolelor dedicate războiului din Ucraina. Sunt comparabile cu cele ale Listei lui Edelweiss, în condițiile în care războiul interesează pe toată lumea, iar muzica rock nu prea. Apropo, vreți să mai continui cu sintezele dedicate războiului? Întreb pentru că trăiesc cu puternica impresie că deja nu prea mai interesează pe nimeni.

Revenind la Listă, sper să ai puterea și determinarea s-o faci în continuare, Edelweiss. Sunt convins că ușor-ușor vei strânge în jurul ei mulți oameni care ascultă muzica aia pe care tu o iubești și din care eu nu reușesc să ascult nici măcar două acorduri. Chapeau!