Alaltăieri, ne pregăteam să aterizăm, când aud vocea uneia dintre fete, mai precis a Mariei:

– Ce sunt astea?

Mă uit la ea și văd că-mi arată spre chestiile alea de deasupra scaunelor, către luminile pentru citit. Apăs cu arătătorul pe cea din dreptul meu și o aprind, în timp ce-i explic doct:

– Sunt lumini pentru citit. Când se face seară sau noapte, sau când pur și simplu nu e suficientă lumină in avion, o aprinzi ca să poți citi liniștită.

Maria, copilul care citește o oră pe zi (doar cu program obligatoriu și doar dacă-i aduci aminte că TREBUIE să citească), se uită lung, când la mine, când la lumina aia, după care ridică din umeri:

– Aha! Deci sunt inutile.

Am râs atât de tare că s-a apropiat o stewardesă să vadă dacă e toată lumea în regulă.