Salutare tuturor! Am o mare problemă, domnul silfid care deține cel mai bun blog, cogh, cogh, mi-a trasat ca sarcină să îi trimit tâmpeniile pe care le debitez fără nici o grație, joi nu vineri ca până acum. O făceam vineri, deosebit de târziu uneori, mai devreme alteori (adică asta fost o singură dată, dar se pune și aia), din două motive. Primul, speram să mai apară ceva muzică nouă și al doilea, din cauză de lipsă de idei sau mai exact de idee, de orice fel.

Pe mine, în general, mă lovesc ideile, unele chiar bune zic eu, doar locația în care apar este însă nasoală: la budă. Unde, până dau curs tuturor operațiunilor, până când trag apa, se duc și ideile. Ăsta este blestemul omului mediocru cu sclipiri rare, dar în locuri total nepotrivite.

Am tot auzit chestia asta, legat de muzică și nu numai, că înainte era, înainte se dregea și toată suita nostalgică cu pe vremea mea. Tot ce vreau să subliniez este că se mănâncă la modul absolut, căcat.

Ce era în perioada de glorie Maiden, Judas, pot fi peste 20 de ani, Ghost sau alții care de abia acum scot capul, iar generația aia o să aibă același discurs ca noi, ăla plin de sfătoșenie presărat cu ceva dispreț pentru următoarele ștafete, care normal că nu se ridică la înălțimea unui „pe vremea mea”.

Eu am iubit muzica tinereții mele, mi-am iubit cărțile, însă iubesc la fel de mult și muzica nouă, cu la fel de multă pasiune. Muzica inovează permanent, nu ține cont de generații și de nostalgii, și bine face.

Dacă vreți să trimiteți gândurile voastre, muzici, poze cu pisici, modele de acatiste sau un simplu „te salut, bă”, o puteți face aici: [email protected]

News

🔵 Graveshadow, un band cu ceva simfonic/gotic niște elemente de doom au scos un nou clip. Nu este ceva wow, dar nici să dai cu cușma de pământ .

🔵 Cradle of Filth, veteranii black metalului, încă țin steagul sus. Poate nu mai au verva de acum 10 ani, dar mă bucur scot materiale noi.

🔵 Siglos, fondat de Sin Quirin care a prășit prin Ministry, au aruncat pe piață noul lor single, care sună destul de greu și care este cam în spaniolă.

🔵 LLNN, au comis-o din nou, pe mine cel puțin ce scot ei mă sparge lejer la minți. Îi urăști sau îi iubești, nu prea există cale de mijloc.

🔵 Autopsy Club rămân pe ce știu ei să facă mai bine, adică industrial.

Trecem la albumul între 4,5 și 5, din perspectiva mea personală și absolut subiectivă.

➡️ Thranenkind – King Apathy (2016)4,9 anduțe din 5

Este un album de black metal învelit bine de tot în ceva post metal, post rock și nu foarte mult crust punk. Ce au făcut nemții aici este o lecție de muzică, piese care nu te lasă să iei aer, structură din oțel Krupp. Aș putea să scriu mult sau mai bine însă ar fi ca bancul ăla genial pe care din entuziasm, te apuci să îl explici. Anul nu contează pentru că o muzica  ca asta chiar nu are vârstă.

Dă-i play AICI

➡️ Igorrr – Spirituality and Distortion (2020)4,6 din 5

Știam de om de la Savage Sinusoid din 2016 sau 17 care nu putea să facă altceva decât să mă șocheze bine de tot. Proiect solo care încearcă prin inovație și depășirea tuturor barierelor, să facă ce alte trupe indiferent de stil nu reușesc, să lege muzici total diferite și să le împletească întru-un singur fir, unul natural și fără noduri. Este un album mare, unul greu, trebuie ascultat cu mintea și inima deschisă. Este printre albumele anului 2020 și asta lejer.

Dă-i play AICI

➡️ Aeviterne – The Ailing Facade (2022)4,3 din 5

The Ailing Facade promovează de-a lungul lui o viziune destul de nihilistă legat de viitorul omenirii prinsă într-o permanentă cursă a urcării, cât mai sus, cu orice sacrificii, mijloace, pe treptele ierarhiei sociale. Cursă care în final ne va epuiza, dezumaniza și distruge definitiv. Sună bine, nu?

Avem un album de experimental death destul de greu de abordat. Ca și la Igorrr este greu să scoți ceva care să frângă bariere și să sune așa cum trebuie, ei bine, americanilor le-a ieșit de minune.

Dă-i play AICI

➡️ Abbath – Dread Reaver (2022)4 din 5

Ok, am făcut prostia să citesc recenzii înainte să ascult ce a scos nenea. Părerile erau împărțite între extrem de slab și bun sau chiar foarte bun. L-am pus deoparte pentru că nu aveam starea să judec cât pot de obiectiv și chiar nu vroiam să îmi bat joc de munca omului.

Play și nu am fost dezamăgit deloc. Black metal serios cu niște influențe, aici a fost o mare surpriză, ca fan Motorhead, de Lemmy iar pentru un old fart este o mană cerească.

Dă-i play AICI

➡️ Eric Wagner – In The Lonely Light of Mourning (2022)4 din 5

Și aici sunt toate șansele să fiu extrem de subiectiv. De ce ? Pentru că este un album postum, Eric fost solist în Trouble, unul dintre veteranii doom metalului a încetat din viață în urma complicațiilor infectării cu Covid. Avea probleme serioase de sănătate și pe albumul ăsta se simt. Dar ce se simte peste tot este talentul și vocea caldă a lui Eric. Este muzica unui om care sfâșiat de suferințe știa cumva că o să moară. Drum bun, Eric !

Dă-i play AICI

➡️ Sakis Tolis – Among the Fires of Hell (2022)4 din 5

Hei, hei, Sakis is here. Frontmenul Rotting Christ o comite cu un album solo care mi-a spus zâmbete largi și piele de găină.

Grecul parcă s-a întors în perioada gotică a lui Rotting Crist și se vede clar că omul se simte ca peștele în Mediterana. Plăcut, pus pe playlist, cel puțin pentru o perioadă, mai mult ca sigur o să cumpăr albumul.

Dă-i play AICI

➡️ Hot Water Music – Feel the Void (2022)3,9 din 5

Excelent pentru moralul meu tăvălit acest album. Rock vesel, ceva fără fasoane dar deloc superficial. Am țopăit ca un cangur pe lsd o bună bucată de timp. Muzică pentru suflet , optimism și zâmbete largi administrate cu polonicul.

Dă-i play AICI

➡️ Friends of Hell – Friends of Hell (2022)3,8 din 5

Ne-am întors la doomul anilor 80 unde își făceau de cap Cathedral, Pentagram, Saint Vitus. Să găsești o trupă cu un sound atât de curat în 2022 este la fel de ușor ca găsitul unui politician român onest. Mi-a plăcut maxim .

Dă-i play AICI

➡️ RedShark – Digital Race (2022)3,5 din 5

Cred că ce am ascultat ar merita o notă ceva mai mare. Băieții sunt spanioli get-beget și cântă un heavy-speed-metal al naibii de curat. Nu este un album care să îl pui în topuri personale de genul, după douăzeci de ani de muzică dar nici de aruncat nu este.

Își face bine treaba, nu strâmbi din nas și nu ceri banii înapoi.

Dă-i play AICI

Asta fuse tot, mă înclin, aveți grijă de voi și ai voștri! În pace.