LATER EDIT

Așa cum am promis, azi am făcut tragerea la sorți pentru minunăția de tirbușon electric. Cei zece câștigători sunt, în ordinea numerelor de pe tricouri:

➡️ John Temple

➡️ Victor R

➡️ Irina

➡️ Ani Matei

➡️ Monica

➡️ Anca Aileni

➡️ Mioara M

➡️ Aura Gustescu

➡️ THE Cristina

➡️ tgorun

Toți cei zece au primit câte un email de la mine, prin care îi înștiințez că au câștigat. Îi aștept să-mi răspundă, tot pe email, pentru a-i pune în posesia voucherelor.

…

Ascultați aicea sfatul cuiva care vă va fi baci până la adânci bătrâneți: întotdeauna, dar întotdeauna, bazați-vă pe recomandările oamenilor pentru care procrastinarea este un mod de viață.

Desigur, o să vă întrebați de ce ați face una ca asta? Iar răspunsul, fraților, este mai simplu decât v-ați aștepta. Multe dintre marile invenții ale lumii au apărut pentru că cei care le-au inventat sufereau de lene cronică, precum subsemnatul. N-am nicio îndoială în privința asta.

Uite, iau un exemplu la prima mână, doar uitându-mă în jur, prin casă. Ia gândiți-vă voi cam cum a apărut telecomanda pentru televizor. Credeți că tipul care a inventat-o murea de plăcerea de a se ridica de pe fotoliu de fiecare dată când voia să schimbe canalele? Aș zice că nu prea cred.

De-asta într-o bună zi și-a zis: „Gata, pân-aici, ce e prea mult e prea mult. Fâțâiala asta trebuie să înceteze acum. Am eu o idee cum să fac”.  După care s-a băgat la un somnic să-și revină în urma efortului susținut, iar când s-a trezit, a rugat pe altcineva să-i pună în practică ideea. Că lui îi era lene. Dar asta contează mai puțin, important este că așa a apărut telecomanda. V-ați mai vedea viețile fără ea acum?

Să vă povestesc că pe vremea când eram la Vâlcea adormeam noapte de noapte cu televizorul aprins, chestie care îl enerva cumplit pe taică-meu? Prin urmare, mi s-a comunicat ferm: „O singură dată dacă mai găsesc televizorul aprins după ce ai adormit, nu mai ai voie la el”.

Evident, vorbim despre niște ani în care nu se găseau în România televizoare cu telecomandă. Ce-a făcut fratele vostru? Am identificat problema, asta am făcut. Iar problema era că, în momentul ăla în care simțeam că mă ia somnul, mi-era prea lene să mă mai ridic din pat să opresc tv-ul. De fiecare dată îmi ziceam unul și același lucru: „lasă că-l opresc io mai încolo”. Iar „mai încolo” ăsta nu exista niciodată, de fiecare dată îl oprea taică-meu la 5.00 dimineața când se trezea ca să se pregătească de plecat la muncă.

Acum, cu problema gata identificată, trebuia sa-i găsesc doar rezolvarea. Știți cum se zice, fii parte din soluție, nu parte din problemă. Și ideea a venit, pentru că de mititel am reacționat bine sub presiune. Am legat ștecherul cablului de alimentare al televizorului cu o sfoară lungă al cărei capăt era lângă mine în pat.

Când simțeam că mă ia somnul, singurul lucru pe care-l aveam de făcut era să trag de sfoară, ștecherul ieșea din priză, televizorul se stingea cuminte, iar taică-meu era mulțumit că „ce băiat cuminte are”. Win-win pentru toată lumea. Dacă nici asta nu este demonstrația perfectă pentru cum lenea este cheia progresului, nu știu care mai e.

Acestea fiind zise, ne translatăm rapid spre vremurile noastre, vremuri în care sper că înțelegeți exact ce consum de energie ascund în spate cuvintele: „nu deschizi și tu o sticlă de vin?”. Rugăminte în urma căreia, trebuia să las orice făceam în momentul ăla și să purced pe anevoiosul drum al deschiderii unei sticle de vin pentru stăpâna inimii mele.

Caută un cuțitaș cu care să iei folia de pe dop, caută tirbușonul prin toate sertarele și găsește-l (dacă îl găsești, că nu e obligatoriu) după cinșpe minute de căutat asiduu, în ultimul loc în care te așteptai să fie. Chinuie-te să răsucești și să extragi dopul, chinuie-te să răsucești în sens invers ca să scoți dopul rămas pe tirbușon, d-astea.

Dacă știți prea bine despre ce vorbesc, atunci cu siguranță veți înțelege perfect și de ce tânjeam de multă vreme după un dintre cele mai mari invenții ale omenirii: un tirbușon electric. Invenție pe care, de vreo două zile, am ajutat-o să ne treacă pragul.

Doar că lucrurile nu sunt niciodată așa simple cum par. N-aveam cum să intru pe net și să comand ORICE tirbușon electric. Nooo, nici pomeneală, pentru că în această casă există o anumita persoană pentru care lucrurile, pe lângă capacitatea lor de a fi utile, trebuie sa fie și frumoase (sau măcar instagramabile). Știind ce mă așteaptă în caz de alegere greșită, am ales acel tirbușon electric care este capodopera supremă, este state of the art-ul tirbușoanelor electrice, este ca o declarație de dragoste, sub formă de tirbușon, care poartă mult prea prozaicul nume de: Tirbușon electric Prestigio Maggiore PWO104GD.

Am gândit-o atât de bine, a fost atât de minunat pus la punct planul, încât acum nu numai că nu mai sunt rugat să deschid sticlele de vin, acum nu mai am voie. Vine fashionista și le deschide singură, doar pentru a se bucura de plăcerea pe care i-o produce bâzâitul fin al tirbușonului care extrage singur dopul, după care, tot singur, îi lasă în mână dopul pe care tocmai l-a extras. Dacă nu înțelegeți ce vreau să zic, aruncați un ochi pe videoul de mai jos. Exact, dar exact ce vedeți acolo se întâmplă și în realitate.

Iar partea care-mi sună a cântec de îngeri este și că n-o să fiu nevoit să aud prea curând nici „s-a descărcat tirbușonul, îl pui tu la încărcat, te rog?”. Pentru că are o autonomie de 70 de sticle, ceea ce, la un consum de două-trei sticle pe săptămâna, după aritmetica mea simplă ar însemna că până prin august-septembrie pot să uit de el.

Dar chiar și fără ditamai autonomia, tot n-aș avea această problemă. Pentru că, o zei din ceruri, baza de încărcare (chestia aia mică și rotundă pe care-l pui la încărcat) este fără fir. Prin urmare, tot ce-am avut de făcut a fost s-o plasez strategic într-un loc din living. Nici la mișcarea asta n-am întâmpinat obiecții pentru că, după cum puteți observa și singuri, tirbușonul meu satisface exigențele fashionistei în materie de design. Pe românește spus, arată bine oriunde l-ai pune. De aici încolo, mai am un singur lucru de zis: am învins, prieteni. 😀

Dacă vă e lene să dați play videoului, o să vă spun tot eu că tirbușonul este prevăzut și cu un cuțit pentru îndepărtarea foliei de pe dop. Da, nici măcar p-aia nu sunteți nevoiți s-o dați jos, ca sălbaticii, cu mâna goală.

Iar acum, pentru că astăzi este 8 Martie și pentru că sunteți cei mai mișto cititori din Univers, vine și cadoul meu pentru voi: zece oameni de pe acest blog nu se vor mai chinui niciodată să desfacă o sticlă de vin. Zece oameni de pe acest blog vor deschide sticlele de vin cu cel mai tare tirbușon electric ever. De ce? Pentru că vor câștiga zece vouchere, fiecare a câte 100 de lei, oferite chiar de către prietenii noștri de la Prestigio, adică exact cei care-l produc.

Tot ce aveți de făcut este să lăsați un comentariu în care sa-mi ziceți „îl vreau”, de restul mă ocup eu. Joi, pe 10 martie, fac tragerea la sorți și cei zece norocoși vor intra în posesia voucherelor. Cu ajutorul lor, vor intra frumușel pe site-ul eMAG și-și vor cumpăra tirbușonul beneficiind de un discount de 100 de lei.

Nu știu cum vă sună, dar eu, cu device-ul minune în fața ochilor acum când scriu, vă spun atât: este de departe cel mai mișto produs de genul ăsta pe care l-am atins eu în această viață. Mai mult de atât, poate fi un super-cadou și pentru bărbați și pentru femei. Deși am mari îndoieli c-o să mai vreți să-l faceți cadou, după ce-o să-l vedeți cum arată și după ce-o să-l țineți în mână.

Acestea fiind zise, dacă erați în pană de idei, știți ce aveți de făcut, voucherele vă așteaptă.

Atât pentru azi.

P.S. Voucherele se pot utiliza exclusiv pentru achiziționarea tirbușonului electric. Că poate nu era foarte clar.

sursa foto: freepik.com