În weekend i-am chemat pe băieții de la Vehicool să-mi dea luciu la Arkana, că nu mă puteam duce la Festival cu mașina cu ușoare urme de praf pe ea, ca animalele. În timp ce-o făceau boboc, unul dintre ei aruncă o privire la #FuriaAlbastră, care e nespălată de când am venit cu ea de la Belgrad, și mă întreabă:

– Dar pe-a ta n-o spălăm?

– Nu mai are rost, zic, că săptămâna viitoare plec cu ea în Olanda.

La care mi se răspunde pe un ton foarte serios:

– Treaba ta. Vezi să nu te întoarcă de la graniță în Olanda, că ăia nu te lasă să intri dacă are praf de România pe ea.

Chestie care m-a pus imediat pe gânduri. Parcă și vedeam un polițist de frontieră olandez cum își trece degetul pe toată lungimea mașinii, de la capotă până pe portbagaj, după care mi-l bagă sub ochi:

– What is this, mister Vasilescu?

– Praf, domnu’ vameș, știți, am condus 2000 de kilometri, s-a mai pus praf pe mașină…

Iar ăla își adulmecă scurt degetul și zbiară de se aude până-n port la Rotterdam:

– Nein! Ăsta e praf de România, miroase a sărăkie de la doi kilometri. Cum aveți tupeul să intrați cu așa ceva în Olanda???

Cu acest scenariu crunt în fața ochilor, am spălat-o, ce mama naibii era să fac? Mă rog, s-ar putea sa fi contat și că am abonament cu număr de spălări nelimitate la Vehicool, s-ar putea.

Așa că exact acum, când citiți asta, fratele vostru e la volanul #FurieiAlbastre, tocmai a plecat de la Viena, în drum spre Țările de Jos. Mă duc să aflu de la fața locului care e faza cu olandezii, de ce nu ne lasă dom’le să intrăm și noi în spațiul Schengen?

sursa foto: freepik.com