În sălbaticii ani 90, Cezar, un amic de la Vâlcea, și-a deschis primul magazin de haine din oraș. Poate că mulți dintre domniile voastre nu-și mai amintesc, dar în anii ăia, dacă nu stăteai în București, nu prea aveai de unde să-ți cumperi haine. Încă existau, desigur, magazinele comerțului de stat, dar n-aveai cum să-ți iei nimic purtabil de-acolo decât dacă erai la vârsta pensionării.
Da, începuseră să apară și magazinele private, vestitele buticuri, dar erau pe sistemul „la grămadă”, în sensul că vindeau orice, de la biscuiți și ciocolată, la cosmetice și haine. Or nu puteai să te îmbraci cool dintr-un magazin în care ai cerut: „Cămașa aia de lângă raftul cu banane, vă rog. Nu, nu aia albastră, cealaltă de lângă săpunul Fa.”.
Ei, omul meu a observat această oportunitate de business și și-a deschis primul magazin exclusiv cu țoale. Nu mai țin minte cum se numea, dar să știți că arăta surprinzător de bine pentru anii ăia, destul de măricel și curat, cu geamuri mari de sticlă, plasat în plin centrul orașului, ce să mai, avea toate premisele să prindă la noua protipendadă a Râmnicului. Și-a prins.
Ce nu știa nimeni era că de aprovizionat, tot de la poporul frate și prieten turc îl aproviziona, că doar nu era să aducă haine de la Milano. O dată la două săptămâni, Cezar și cu taică-său se îmbarcau în autocarele care făceau București – Istanbul și retur, înarmați cu plase din alea imense de rafie și aduceau cu ele cât puteau căra doi oameni. Și nu vă puteți imagina cât putea căra doi oameni cu sacoșele alea care aproape deveniseră brand de țară pe vremea aia. La o adică, încăpea și o mașină în ele. Mai pe bucăți, mai pe piese, dar până la urmă o aduceai și p-aia dacă era nevoie.
Ei, la unul dintre schimburile astea comerciale româno-turce, a găsit omul meu niște tricouri beton la un preț absolut senzațional. Surprinzător de bine lucrate, nu miroseau a Turcia deloc. Le știți, că ulterior s-a umplut toată țara de ele, erau vestitele Lacoste fake care nu trecuseră nici măcar pe lângă vaporul pe care se făceau adevăratele Lacoste fake. Erau fake la fake ca să zic așa. Dar, repet, o fi fost un lot mai bun că arătau surprinzător de bine.
Cum vara abia începuse, și-a zis că dă lovitura cu ele, prin urmare, a cumpărat tot ce-a putut cumpăra. Fericit, le-a adus acasă, le-a pus un preț rezonabil și și-a frecat mâinile în așteptarea încasărilor babane.
Dar ce să vezi? Ca întotdeauna, socoteala din bazar nu se potrivește niciodată cu aia de la raft. În sensul că mirobolantele tricouri cu care urma să dea lovitura nu se vindeau neam. Trecuse deja o săptămână și nu dăduse nici măcar o bucată. A trecut și-a doua, tricourile zăceau neatinse. Deja se gândea cu groază că în ritmul ăsta îl apucă toamna cu tricourile în vitrină.
Moment în care omul meu are o inspirație de geniu: le mărește prețul. Nu cu mult, pe sistemul „ori la bal, ori la spital”, le face doar de zece ori mai scumpe. Well, dragii mei, în nici trei zile s-au vândut TOATE. Voi înțelegeți ce zic eu aici? Erau exact aceleași tricouri din care nu vânduse nici măcar o bucată câtă vreme le pusese un preț mic. Le-a scumpit de zece ori și jbam, a vândut tot.
Multe seri am râs la terasă de acest curs de marketing ad-hoc. Dar partea bună e că pentru mine a fost o lecție importantă care mi-a folosit mai ales în anii ăia sălbatici, dar și după. Om fi noi prea săraci să ne cumpărăm lucruri ieftine, dar trebuie să caști ochii de unde le cumperi și p-alea scumpe. Că altfel rămâi si sărac și cu banii luați.
sursa foto: freepik.com
Unele fake-uri la turci sunt așa de bine făcute încât nici specialiștii nu-și pot da seama. Există chiar și un film făcut cu ceva produse, Louis Vuitton parcă, cumpărate din Turcia, duse în Italia la producător, nicio deosebire față de cele originale.
Dar, da, dacă le dai ieftin, nu le vrea nimeni, mulți se orientează după preț.
Comentariu beton!22
prin specialisti intelegi vedetele de la noi? ca alea poarta cu nesimtire fakeuri pe la emisiuni. stiu pe cineva care le vindea genti de 5000 la pret de 800 euro. Fake da bun.
Nu, chiar la cei implicați în producerea lor mă refeream, nu la “vedete”.
Ia Lacostu’, n-are rostu’
Să rămâi din nou ca prostu’!!
Scoate meleoanele,
Dă pe spate „doamnele” !!!🤣🤣
Comentariu beton!57
25 – 30 de ani mai târziu treaba funcționează exact la fel. 🤣
Comentariu beton!57
Păi, na, de-aia am și scris. 😁
După ce s-a inventat expresia ”cumpărător isteț” și au apărut și reducerile, o altă lecție de marketing din anii următori a fost să crești prețul mult înainte de o perioadă din aia în care omenirea face ”bucurii celor dragi”, după care să-l reduci cu minimum 50%. Noroc c-a apărut și online-ul cel foarte blamat pentru fakeness și a ajutat enorm la monitorizarea și reglarea lucrurilor.
Comentariu beton!21
Discuție în bazar Istanbul:
-Stimabile, la vecinul acelasi produs, preț mult mai mic.
-Eu vand produs original fake!
Comentariu beton!29
right! acum mulți ani mi-am pus pe vechitura de tucson, la cost zero, că era de la șmelț, un 2DIN de la Alpine; nu se puteau updata hărțile dar sound-ul era ok și, în plus, aveam cameră de marche arriere; pentru că chestiile alea de pe youtube DIY necesită și puțină minte/atenție, pe care io ori nu le-am avut ori ceva, am reușit să prăjesc unitatea turnînd un spray de curățare în grilele de ventilație; so, hai să înlocuim navi; la top genuine nu mă puteam uita pentru că prețuri prohibitive (practic aș fi crescut valoarea mașinii cu 25%), rămîne varianta ciaina; doar că rewiew-urile erau atît de diverse, că mi-a fost nuștiucum să comand ceva; așa că mă duc la o cunoștință care importă din china ceva subansamble și consumabile pentru aer comprimat și-l rog să-i scrie agentului său din china să mă ajute la cumpărare; și vine răspunsul:
– sorry sir, is not my field; if in the past there were fake and fake to fake, now there are many-many fake to fake to fake to…
Comentariu beton!39
Asta imi aduce aminte de esecul TATA. Cum Ramakrishna ma-sii sa pui un asemenea slogan intr-o tara cu o societate bazata pe sistem de caste si unde statutul social conteaza atat de mult.. Auzi tu: ” Cea mai ieftina masina din lume”.
Tata Motors detine Jaguar si Land Rover
Si Titan are o atmosfera de cateva ori mai densa decat cea a Pamantului.
Cred ca te-ai prins la ce marca anume faceam referire din cadrul TATA.
Am și luat un tricou așa, toate etichetele, fix la fel, magazin obscur din mall Ploiești. După l-am căutat în magazinul de brand, originalul era cu 100 lei mai scump și nu era făcut în Turcia.
:)))))))))))))))) Asta-i povestea mea, cei care mă știu din veața reală o știu:
Colaboram cu lanț de pet-shopuri, puneam în geam la ei câte un cățel de rasă și un pui de maidanez, pe principiul
– Oauu, ce scump, dar celălaltul cât este?!
– Nimic, moka, ie la adopție!
– Super, îl vrem!,
în fine, un pui de Yorki nu se dădea neam, directoarea economică îmi zice:
– Tibi, nu mai aduce piticania aia, nu vezi că nu se dă?
– Fată, tu vezi-ți de ale tale, aici io hotărăsc!
– Băi, ne certăm, să nu-l mai văd!
– Bineee, dar azi, dacă tot l-am adus, înzecește-i prețul!
– Băi, ești nebun?!
– Oi, fi, da` ce te costă?!, de mâine nu-l mai vezi!
Asta dă din umeri a „Țăcănitu-le!” și-mi face pofta.
Nu trec 2 ore și telefon:
– Tibiii, salvează-mă, o venit unu` moș c-o piți, o lăsat avansul că nu avea toată averea de-o ceri tu pe cățel și s-o dus să ia bani de acasă, la nici 5 minuțele o venit una cu un prunc că vrea câinele, n-o vrut să priceapă că-i acontat, că de ce nu l-am scos de la vânzare, că-i plânge copcilul, că OPC, în fine, i l-am dat, adu urgent un Yorki că ie bai, jur că nu mă mai bag peste tine dacă mă salvezi!”
Comentariu beton!95
Și i-ai mai dus un Yorky? Nu ne lăsa acilea cu ochii-n soare!
Comentariu beton!13
Am una asemanatoare. Anii ’90, un coleg avea un Citroen BX luat de nu stiu unde. Ave ceva suspensii hidraulice care ridicau masina pe drumurile rele. Bineinteles ca dupa prima iarna a cedat sistemul. Si Vasile, care spunea ca repara orice (dar exista o singura problema: nu se stie cat tine…), se apuca si modifica masina… ce mai , jumate era Dacie. Si dupa ce a hamalit-o vreo doi ani pe la firma merge in Vitan sa o vanda. Dupa prima duminica, vine dezamagit. Nu a vandut-o da zice: – Las’ ca duminica viitoare o vand. Nu-mi amintesc perfect cifrele, dar stiu ca de la vreo 3 mil 600 de mii a dat-o cu 4 mil jumate. Pe aceeasi logica. Prima duminica era suspect de ieftina. Dar asta nu e tot. Acea masina avea cate un prezon rupt la vreo daua roti. Ce a facut Vasile al meu? A lipit pe janta piulitele cu prezonul rupt in ele. Dupa vreo doua saptamani zice: „Hi, Hi, am vazut citroenu’ prin oras. La doua roti nu mai avea piulitele lipite…”
Da` mai am una tot cu el, tot cu Citroenu’. Avea Vasile un motor de Renaul 5 in portbagaj. Citroenu’ era break. Si-l opreste politaiul din fata Palatului Victoria. Se dovedeste a fi un fost coleg de munca, Vasilica il chema… Stau ei la povesti cateva minute, se urca Vasile in Citroen, si demareaza in tromba, ca asa’i placea lui, moment in care ii cade motorul din portbagaj….(nu am emoticoane….). Coboara, si-l vede pe Vasilica politaiul care luase o pozitie d’aia de perplex, cu sapca data pe spate si zice: „- Bai Vasile, ti-a cazut motoru’, daca stiam nu te opream…” El credea ca e motorul citroenului…
Comentariu beton!55
„nu am emoticoane” 🤣😂🙂🙃😉😊😇🥰🤪😜😝🤑🤗🤭🤫🤔🤐🤨😃😄 areee băiatuuu … 3 bucăți la zece miiii 🤪
@HM Multumesc! Chiar nu stiude unde sa le iau, comentez rar pe aici. Poate cu „copy paste” din alta aplicatie…
E clar, v-a căzut pachetul cu emoticoane 🤪 Dacă chiar doriți,sigur le puteți folosi /instala. Eu chiar fac abuz de folosirea lor și a … 🤣😉
De ce comentați rar ? Vă e frică de faptul că nu plătește blogăru’ ? Zvonuri, zvonuri dle… nefondaNte 🤭
Într-o vară, o tanti, prietenă cu mama unui amic de-al meu, care era contabila doamnei îl angajează pe fi-su, prietenul meu, vânzător la un proaspăt magazin de 38 (pentru cine nu știe aceste magazine erau deschise pe toate drumurile și prețul era 38 de mii orice produs a.k.a 3.8 lei RON).
Magazinul se deschisese, în Ploiești, pentru cunoscători zona Cina, vis a vis de farmacie, în capătul străzii Radu de la „Afume” – o stradă locuită în majoritate de țigani.
Bă nene deși furau ăștia în draci, că nu făceam față în 4 insi câți eram, în alea 2 luni cât am stat acolo am făcut bani de mâncare zilnică, făceam banii de bere seara la terasă și am făcut și bani de mare de în anul ăla de am stat vreo 2 săptămâni jumătate pe litoral.
Vindeam în draci, pe principiul ăsta! Nu se vindea… jbang pretul mărit – calitate domne și se vindea pe urmă ca pâinea caldă! Se vindea prețul mărit – doar pentru boși de boși e produsul ăsta nu e pentru toată lumea.
La început mâncam celebrul sandwich juma’de pâine cu parizer și sana… Pe urmă când ne-am smecherit cine mânca numai salam de Sibiu, cu cârnăciori afumați și mâncare caldă de la restaurant… comandată.
Trai pe vătrai… până s-a prins madamme ce facem noi pe acolo. Ne durea la bașcheți pe toți patru că nu avea ce să ne facă. Ne-a amenințat că ne face, că ne drege, dar din nefericire pentru ea și din fericire pentru noi deja era timpul să plecăm la mare pe banii ei… Nu eram angajați cu forme legale… așa că pa puiu și la revedere.
A fost una dintre cele mai mișto perioade ale mele de muncă!
Se dezbate încă. Ce zici?18
Io n-am înțeles ce și cum. Am câteva nelămuriri. Deci:
Pe un amic l-a angajat mama lui pe sistemul PCR. Pe tine nu? Erați 4 la promoție?
Orice produs 3.8 lei. Vindeați la suprapreț de … să zicem 10 lei ? Hmmm …plmmm
@Habare ai înțeles chiar bine… :).
Prietenul meu a fost angajat pe sistemul PCR, m-a adus pe mine primul deoarece inițial erau doi vânzători, și pe alți doi prieteni după mine, când am văzut ca nu facem față cu furatul din magazin. Patroana a fost de acord să îi aducem și pe ceilalți doi, iar asta s-a văzut. Unul dintre ei înțelegea țigănește și eram și mai vigilenți atunci… Când era prea aglomerat lăsam să intre câte 3 sau 4 odată…
La unele produse, cele care ni se păreau nouă mai mișto le ridicam prețul. Unele se vindeau … altele nu. Și ne jucam cu prețul ăla în funcție de cum vedeam că se cumpără.
Cel mai mult, eu personal, am dat un tricou cu 25 de lei… Nu o să uit toată viața mea ce fericit a plecat țiganul că a cumpărat cel mai mișto tricou din magazin… :)))). Era un tricou, să zicem mai special, nu pe gustul acelor vremuri, pe care nu am reușit neam să îl vindem și am făcut pariu, între noi, ne-am împărțit pe zile, că cine îl va vinde va băga toți banii pe el în buzunarul propriu… Regula era, prețul nu mai jos de 15 lei și dacă vine vreunu să se uite la el toți îl încurajam pe tip că este turnat pe el… tricoul ăla a fost făcut pentru măsura lui… – mai pe românește nu ne dăm la gioale ca sa nu se vândă!
Banii seara la terasă cum au venit așa s-au dus!
Daca cumperi eticheta patasti ,e ca atunci cand iei din mall un tricou de 10 ori mai scump decat la taraba dar dee …..mall.
Hai să îți zic eu una dură, de pe vremea când lucram la Bursa și îmi exersam talentul prin Oyak. In orășelul unde stăteam lângă Bursa, români băgăreți cu apucături de ciori, ne-am împrietenit cu un turc care era cam prăjit de felul lui. Noi mai cumpăram fake-uri foarte bune și din bazarul din Istanbul, mult mai calitative și mai ieftine decât ce vindea prajitu. Și cu 3 expresii într-o turcă stricată, cât am apucat să învăț într-un an, îi dau de înțeles că le luăm mai ieftin decât le are.
La care turcu, convingător scoate pe gură perla : orijnal, vapor, Istanbul.
Am cumpărat în 2018 Adidas Yeezy din bazar, fake-uri, cu 250 de lei negociați fiindcă am luat vreo 4 perechi, în timp ce în mall erau 900-1100 de lei. În transhumanța dintre București și Istanbul mi-am încălțat tot clanul cu adidași falsi de firma.
Culmea este că și hainele originale, cu branduri pe care le găsești pe toate gardurile la ei de gen USPA, Pierre cardin, Jack Wolskin, ochelari Persol, sunt mult mai calitative și mai ieftine la ei, decât în România.
Acum doi ani, sotia si cu mine, ne-am hotarat sa vindem apartamentul cu 2 camere, sa nu-l mai dam in chirie deoarece am avut experiente nu prea placute. Bloc din `80, curat, utilat cu de toate, locatie excelenta in Oradea. Am stat asa doi ani cu un pret super pe piata, sau asa ne spuneau agentiile imobiliare. Au venit multi, au plecat tot atatia fara sa se concretizeze ceva. In urma cu 2 luni sotia a zis sa il scoatem de la vanzare o perioada. Am facut asta si dupa 3 saptamani l-am pus din nou cu 20% mai scump. In 3 zile l-am vandut .
Comentariu beton!27
In iarna am gasit un apartament mare, f frumos, cu 4 camere, care nu se vindea fiindca proprietarii ar fi vrut sa-l elibereze abia peste 6 luni (atunci preconizau ei ca ar termina casa pe care si-o construiau).
Oamenii nu voiau banii inainte, doar voiau sa fie siguri ca au cumparator care sa le accepte cerinta.
Am vorbit cu ei, am mai negociat ceva si am facut un antecontract.
Intre timp, am pus la vanzare un apartament de 2 camere, complet mobilat si utilat, la un pret nesimtit de mare, practic pretul cu care ne intelesesem cu cei cu 4 camere. Am zis ca nu ne grabim, in 6 luni vedem daca se materializeaza ceva, daca nu mai facem un credit pentru o parte din suma.
A doua zi dupa ce am pus anuntul pe OLX, au inceput vizionarile.
Primul nu ne-a placut c-a insistat sa se descalte (probabil nu voia sa-si murdareasca viitoarea casa) si avea sosetele rupte-n varf.
Dar al doilea interesat, dupa ce a vazut apartamentul, a doua zi a vrut sa facem actele. Nu s-a putut a doua zi, dar exact la o saptamana am facut actele, iar peste o alta saptamana, am predat cheia.
A fost un maraton de emotii si un altul de munca, dar a meritat efortul cand am vazut ca sunt persoane care cred ca pot veni cu plasa cu bani cand cumpara o casa. Fiindca exact asa s-a intamplat, ei credeau ca ne dau banii in plasa si noi, la schimb, cheia.
Comentariu beton!15
Acum vreo 15-16 ani un coleg isi vinde Dacia. Ce sa mai, o pune cu afis in geam, ceva la 20 mil lei vechi parca, masina cu gpl, aranjata. Trec vreo doua luni, nimic. O vede o cunostinta de-a lui si zice: bai, esti nebun? de ce doar atat? Da-o incolo, cine naiba o cumpara, ca sunt pe toate gardurie, se dau si cu 10 mil. Replica: bai, tine minte, in fiecare dimineata se trezeste cate un fraier! Ia afisul jos si pune si tu 34 mil, negociabil. Ia asta afisul vechi, pune pretul celalat, a doua zi il suna unu’, ia masina si da o tura, se da jos , ii numara banii si pa.
Comentariu beton!13
Dați voi un ochi pe piramida lui Maslow și veți înțelege ce și cum, că sunteți băieți/fete citiți și deștepți. Chestiile mai de prin vârf (alea cu recunoaștere, respect pentru sine, etc) in teorie nu prea se pot cumpăra cu bani. Când omul (ca să nu zic „bizonul”) găsește o astfel de chestie cumpărabilă, e dispus să plătească oricât.
Eheee, dragii moșului. Acum câțiva ani, firma la care lucram ținea logistica unui maaare nume in materie de haine sport, unul cu j’de magazine si reprezentanțe. Să fi vazut cum veneau camioane întregi de tricouri rusești simple și cum deveneau ele de brand dupa doar o zi și imprimarea tricourilor pe undeva prin Chiajna… și cum de la 3$ cu toate costurile incluse (vazut factura) se făcea tricoul ala 50-70$.
Ba mai mult, avea Romania un amical cu unii și ălora li se rătăciseră echipamentele pe drum – noroc cu marele nume, ca avea echipamentul naționalei respective în depozit, dar tot fără logo – ce ziceți, in 2 ore era echipamentul „original” livrat de noi direct la stadion, cu 20min înainte sa înceapă meciul?
Comentariu beton!42
Aoro.
cel mai bun exemplu.
Am cumparat in perioada aia tricouri de la turci ( de foarte bună calitate) pe care încă le mai am!
Tot pe sistemul asta ne-am facut de rusine si la J.O., in 2016. S-a destramat ”echipamentul Kappa” pe bravii nostri sportivi. Curgeau zdrentele, cusaturile si culorile tricolore prin tot satul olimpic.
Ai de plm, nu ştiam de asta şi probabil s-a băgat sub preş mizeria.
Capitalism învățat din manualele comuniste.
A trecut ceva vreme, iar acum parcă tot la mentalitatea aia s-a rămas, numai că acum e o pledoarie de blocaje.
Nu ştiu cum a fost la alţii dar eu am cumpărat şi purtat mult timp haine second-hand tocmai pentru că în magazinele de pe la noi erau nişte produse fake ordinare şi la preţuri măricele care-ţi luau ochii cu etichetele şi se duceau pă plă după prima spălare. Aşa au ajuns să aibă succes magazinele de second care aduceau marfă de „afară” cu tiruri şi erau depozite unde se sortau hainele şi cele mai bune se vindeau pe bani bunicei.
Acum, s-au cam dus pe pwlă şi magazinele alea că au numai zdrenţe pentru că şi calitatea din vest s-a cam dus pe aceiaşi pwlă.
Mă rog, mai sunt unii care încearcă să vândă că sunt vintage dar nu, nu este aceeiaşi marfă ca acum 15-20 de ani.
Normal că nu se mai fac ca pe vremuri, nenea @Shoric, calicia a ajuns la cote inimaginabile. Profiturile nesimțite de unde crezi că vin? Dacă n-ai auzit de fast-fashion, dă o căutare pe Google, ai să te crucești. Una dintre cele mai poluante industrii din lume arde produsele nevândute la final de an. Le arde. Îți vine să crezi?