Stau pe balcon la prima cafea a zilei. Dacă mi-a lipsit ceva în ultima vreme, asta mi-a lipsit: să pot să-mi beau cafeaua pe balcon, fără să intru în casă cu urechile înghețate după prima țigară. Iată că în sfârșit se poate.

E atât de liniște că aproape aud cum se coc cireșele în cireșul din spate. Că mai am unu și-n față, dar nu e chiar atât de liniște să-l aud și p-ăla.

Jos pe trotuar, trec agale două tanti cu cărucioare din alea de mers la piață. Merg una în spatele celeilalte, că nu e suficient de lat trotuarul. Cea din față vorbește tare, prea tare pentru liniștea mea:

– Dacă ea ar fi cu capu’ pe umeri, ar nimeri un bărbat ca lumea.

Se oprește și se întoarce spre colega din spate să vadă dacă a înțeles cum trebuie valoarea adăugată a acestor spuse pline de tâlc. Colega din spate dă din cap în semn că așa e. Lămurită, deschizătoarea de pârtie smucește ușor de cărucior și-și continuă drumul:

– Dar nu e, că ea e cu capu’ în pwlă.

-…

Hai, bună dimineața la cafeluță la toată lumea. Vă urez o zi cu capu’ pe umeri!

(15 mai 2021)

sursa foto: freepik.com