Foarte tare omul ăsta!

Tare de tot omu’! Calmul lui e fabulos. Si umorul 👍

Pfff, m-ai făcut să deschid și să urmăresc video-ul. Și eu fac asta pt unul din 100.

Când s-a oprit ursul și s-a oprit și tipul să se asigure că „maimuțoiul” chiar s-a dus în pădure….. speechless. Nu că ce făcuse până atunci nu fusese fabulos, dar asta a fost așa, cireașa de pe moțul de frișcă de pe prăjitură.

Eu nu sunt capabilă să-mi gestionez atât de bine nici pisicul când e cu capsa pusă.

Văd că tipul confirmă ce știam de la tata (fost ghid ONT în tinerețile lui foarte tinere). Să faci gălăgie. Când sunt pe cărări de munte (sunt un fel de munțoman-wanabee, dar specia cea mai jalnică posibil) mă apuc să cânt. Io cânt extrem de prost chiar și în condiții favorabile acestei activități, cântatul cu glasul întretăiat de efort e așa…. nu știu cum să zic, dar nu m-am întâlnit niciodată cu ceva mai mare de o veveriță (vorba cuiva mai sus).
În copilăria mea am avut întâlnirile noastre (eu și diverși membrii ai familiei) cu urșii.
O dată, tata ne-a arătat o ursoaică cu pui pe versantul de munte care dădea pe bucata de drum de pe care venisem. Drumul făcea un fel de u, noi eram pe un crac de u, ursoaica era deasupra celuilalt crac (pe care fusesem cu cca juma’ de oră înainte), craci despărțiți de o vale zdravănă. Ni i-a arătat și ne-a luat de o aripă și „hai acasă”. Mulți ani mai târziu ne-a zis că-l cam luase cu tremurat atunci.
Altă dată ne făceam plimbarea de seară și am dat peste 2 ursuleți care încercau să forțeze ușa unui chioșc metalic în care ziua se vindea înghețată și dulciuri. Și atunci ne-a cam luat tata pe sus de frica mamei ursuleților.
Toate s-au petrecut în diverse stațiuni montane.
Și fără urși, tot copil, eram doar eu cu tata, ne prinsese ploaia, el era cu 10-20 m înainte mea să deschidă drumul (dintr-un motiv oarecare în amintirile mele e niște iarbă înaltă care-mi dă de furcă). Ajunge sub un copac, se întoarce, îmi strigă să mă întorc, îl ascult, la mai puțin de 1 m de mine o căprioară cu pui. Nu știu dacă e amintire reală sau am preluat de undeva capul căprioarei mamă un pic întors spre mine. A stat câteva secunde timp în care eu m-am pietrificat. Apoi a plecat în treaba ei. Sunt telescaunul de la Păltiniș acum 34-35 de ani.

Mergeti, mergeti.

0  0

Tipul cica e unul dintre cei mai buni instructori de ski din tara. Probabil ca a mai vazut urs inainte si cu siguranta a stiut ce sa faca, drept dovada calmul cu care a abordat situatia. Cel mai destept lucru pe care l-a facut a fost sa traga ursul dupa el, departe de cei care erau in sus pe partie. Cei de la vale puteau sa mai fuga de urs si sa scape, dar cei care erau sus nu aveau unde si cum sa fuga.
Ah, iar din ce-mi dau eu seama, omul a schiat cu spatele cand fugea ursul dupa el.

Ce frumos e! Mi-ai înseninat ziua. Mulțumesc!

In urma cu multi ani, coboram spre Busteni pe Jepii Mari. Padure, liniste, pasarele si apoi un zgomot … ca de motocicleta.
Am inlemnit pe loc, vreo 15 minute, pina si respiratia mi se parea prea zgomotoasa.
Eu nici nu l-am vazut si mi-am luat panica generala, iar asta schiaza cu spatele si face glume cu ursul alergand dupa el.

„Ursulica Ursulica, esti frumos rau” Intr-adevar, e frumos rau, dar cred ca eu faceam pe mortu’ acolo si ma si c**** pe mine de frica.. Urs mic, mare, stramb, ciung, tot urs e.. Si sunt superbi, da’ asa de DEPAAAAAAARTE, sau la tv. IRL nu cred ca as avea timp sa ma gandesc la cat de frumos e. Tot respectul pt omul ala! Cu calm si umor (in fata unui URS in puii mei!!! )

Numai eu vad ca ala e un ursulet, si cand a luat o ala la vale a fugit dupa el ca doar credea ca se capata cu ceva de mancare?

Mă doare sfincterul doar pentru că m-am uitat cap coadă la clip, de pe canapea.

De „admirat” și reacția schiorilor de la începutul clipului, căruia domnul instructor le spune să facă gălăgie și ei se uită ca la urs…