Dacă tot am pornit pe panta abruptă, dar atât de plăcută, a dezvoltării personale cu ajutorul articolelor motivaționale, după atât de bine primitul text despre educația financiară, astăzi avem o scurtă lecție de time management.

Pentru că, da, dragii mei, timpul începe să devină cu adevărat relativ doar atunci când este măsurat, sub o formă sau alta, de vajnicii urmași ai dacilor liberi. Poate c-o să vă lovească ce vă spun acum, dar pe aceste meleaguri încărcate de intenții bune și de frumos, aproape nimeni nu dă doi bani pe resursa numită „timp”. De altfel, dacă ar fi posibil, imnul României ar trebui să înceapă cu versul: “Lasă, boss, că mai vedem noi mâine”. Dacă ai lucrat vreodată cu români sau într-o firmă românească, știi extrem de bine ce vreau să zic.

De unde pleacă lupta antagonică a acestei nații cu timpul? Păi în primul și în primul rând de la străvechea zicală “timpul trece leafa merge”, zicală ce ni s-a întipărit bine de tot în acidul dezoxiribonucleic în ultimii 50-60 de ani. De la ea ni se trage faptul că pur și simplu nu mai putem aprecia corect diferența dintre 10 minute și o oră jumătate.

De multă vreme vreau sa scriu despre asta, mai precis de la articolul despre băietii care vin să-ți spele mașina acasă, articol ale cărui comentarii efectiv m-au lăsat cu gura căscată. Dap, am primit măcar câteva zeci de comentarii pe un ton ironico-superior-sicitirit, de genul: scump, foarte scump, pe mine mă costă 10 lei s-o spăl singur și în 10 minute e gata.

Nu cunosc prețurile la self wash, dar am mari îndoieli că-ți speli mașina cu 10 lei în București. Trecând peste, că nu asta mă interesează, altceva m-a frapat: cele 10 minute în care e gata toată operațiunea de spălare. Interior-exterior, desigur. Și, repet, n-am avut un singur comentariu de genul ăsta, am avut zeci, toate pe același laitmotiv: fraiere, la mine ține maximum 10 minute.

Ce voiam să-ți zic, bosule, nu ai cum să-ți speli mașina în 10 minute nici dacă ai self wash-ul la parterul blocului în care locuiești. Dar nu-l ai, îl ai la minim câțiva kilometri distanță. Condiții în care, orice calcul ai face, tot durează măcar o oră să-ți speli mașina. Până te schimbi (că doar nu te duci în trelingu’ ăla nasol, de casă, tre’ să te îmbraci cu ăla bun), până cobori la mașină, până o pornești, până ajungi la self wash, trec minim 15-20 de minute, indiferent cât de aproape îl ai. După care, odată ajuns acolo, dacă trebuie să aștepți măcar după o singură mașină, deja ai ieșit din toate calculele. Or după capul meu, cam așa se întâmplă lucrurile de fiecare dată când îți speli mașina. Și atunci? Unde sunt alea 10 minute?

Pot să jur că dacă iei exact aceiași oameni și-i întrebi, pe fiecare în parte, cam cât durează la ei o partidă de sex, or să-ți dea numai răspunsuri conținând măcar două cifre, niciuna mai mică de 5, desigur. Că na, la sex e de muncă, nu e atât de simplu ca la spălatul mașinii. Ca să vezi ce ți-e și cu relativitatea aia a timpului despre care ziceam mai sus.