Există aici pe blog câteva personaje care apar de fiecare dată doar ca să spună ceva nasol sau ca să comenteze mizerii.

În mod normal n-aș avea nimic cu ei, până la urmă e treaba oamenilor pe cine plac, pe cine nu plac, sau cum aleg să interacționeze cu ceilalți în online. Câtă vreme nu jignesc pe nimeni, au dreptul să fie aici, ca oricare dintre noi. Doar că ei aleg să jignească aproape tot timpul. În primul rând, pe mine, după care, dacă le mai cade cineva sub ochi, n-au nicio problemă să dea drumul la invective.

Dar ce mă uimește pe mine este că, deși își găsesc oricând timp pentru aruncat cu căcat, niciodată, absolut niciodată, când am scris despre ceva mișto, sau despre vreo cauză socială, sau când a fost nevoie să se doneze pentru copii săraci, nu și-a făcut apariția niciunul dintre ei.

De ce? E simplu. Pentru că sunt niște oameni mici și meschini și pentru că aruncatul cu căcat virtual nu este întâmplător, ci este chiar modul lor de viață. Doar că în viața reală nu au curaj să-i împroaște cu dejecții pe cei apropiați lor, pe când aici, pe net, își pot da drumul liniștiți, din spatele tastaturilor.

Motiv pentru care, simt nevoia imperioasă de a le transmite ceva.

Sunt convins că dacă ne-am întâlni pe stradă n-ați avea curaj nici măcar să clipiți, n-ați avea curaj nici măcar să vă uitați spre mine. Prin urmare, dacă tot nu voi avea niciodată plăcerea să vă spun în față ce cred despre voi, tot ce pot să fac este să nu vă mai las comentariile. Nu vi le mai las nici măcar atunci când nu jigniți pe nimeni. Nu vi le mai las pentru că nu vreau eu, și pentru că pot, de-aia. Și pentru că sunt absolut convins că vă roade la căpuț când nu vă vedeți elucubrațiile expuse la mine pe blog. Că dacă nu v-ar afecta, n-ați mai intra zi de zi aici.

Sau, în funcție de ce dispoziție am, o să vi le las, dar o să le editez. Din același motiv, pentru că pot și pentru că-mi face plăcere să-mi imaginez cam cât de mare vă e dezamăgirea când, în loc de mizeriile pe care le-ați slobozit, descoperiți cu stupoare c-am făcut pipi cu jet pe comentariul vostru.

Cam asta am avut să vă transmit. Vă știți voi cine sunteți.

Atât.

P.S. Ceilalți de pe aici probabil își spun c-am luat-o razna, dar nu, încă n-am luat-o. Nu știți despre ce sau cine vorbesc, pentru că la voi nu ajung mizeriile lor. Și nici nu vor ajunge vreodată.