Am fost să cumpărăm chestii pentru mers pe plajă sălbatică. Două umbrele d-alea de se înfig în nisip (știți, io nu suport soarele mai mult de cinșpe minute), plus colaci, găletușe, lopățele, pistoale cu apă și încă niște alte chestii pe care nu mi le mai amintesc acum.

Așa, cărăm toate nenorocirile astea în portbagaj, urcăm în mașină, o luăm din loc, și mă trezesc gândind cu voce tare:

– Ah, am uitat să-mi iau scaun din ăla pliabil.

Moment în care pe bancheta din spate are loc următorul dialog aproape halucinant:

– De care scaun? Întreabă una dintre fete.

– Din ăla de pensionar, răspunde cealaltă.

Aici, cumva, mă simt dator să intervin și eu în discuție:

– De pensionar?! Să vedem cine v-o mai cumpăra dulciuri de azi înainte.

Simt amândouă pericolul și imediat se repliază:

– Dar nu ziceam de tine, tu nu ești pensionar.

Ailaltă sare imediat și ea s-o completeze:

– Da, tu ești doar bătrân…

(11 septembrie 2020)