Nu înțeleg care e treaba cu comentariile flatanto-mincinoase. Știți ce zic, nu? Pune Costel pe Facebook o poză cu el pe plajă la Cap Aurora și imediat apar unu’ sau una să comenteze:

„Costele, tot crai ai rămas, nebunule. Beton arăți, ai dat iama în femeile dă p-acolo, nu?”. Și lui Costel doar printr-un noroc imens nu-i atârnă un coi pe-afară din slipul luat pă ruble acu’ patruj dă ani, într-o excursie prin BTT în țările socialiste. Dacă ai ghinionul să i se vadă în poză lui Costeluș și unghiile de la picioare, ai lovit-o-n fericire, n-o să-ți mai scoți imaginea asta de pe retină nici cu operație cu laser, arată de parcă ar fi făcute din corn de rinocer, doar că pe gălbui, proaspăt polizat cu disc d-ăla bunu’ pentru lemn de fag.

La femei e și mai și. Cum apare poza pe wall, cum începe recitalul:

„Florico, ești atât de fumoasă, fată, strălucești toată”, iar Florica are minim 98 de kile în viu, mustață de cavaler medieval, și pe piept i se revarsă generos o gușă în cinci straturi. Dar măcar ne ajută ăl de sus că nu strălucește, altfel s-ar izbi vapoarele de mal ca muștele de ferestre, în nopțile când se plimba Floricuța pe faleza de lângă far.

„Minunată, Rodicuțo, ești pur și simplu minunată. Cum faci de rămâi la fel de tânără? Parcă peste tine nici nu trece timpu’, să mor io”. Plm, lu’ Rodicuța îi mai lipsește doar steagul de semnalizare pentru „atenție, epavă eșuată”, în rest își urlă vârsta prin fiecare por, prin fiecare încrețitură a celor șapte straturi de piele care atârnă pe ea de poți să-i ghicești anul nașterii ca la copaci. La ăștia e anul și inelul, la Rodicuța noastră e faldul dă piele și deceniul.

Mno, hai că sunt sigur c-ați înțeles ce zic, probabil ați văzut și voi rahaturi din astea cu zecile.

Ok, nu-s idiot, pot sa înțeleg că avem gusturi diferite și că ce nu-mi place mie poate să-i placă altcuiva, pot să înțeleg până și platitudinea aia mizeră cu „frumusețea e în ochii privitorului”. Dar oricine care are un dram de bun-simț poate observa că Florica nu strălucește, că Costeluș e departe de a fi vreun crai, și că Rodicuța arată ca și cum se îndreaptă vertiginos spre început de sfârșit de pensie.

Și-atunci să mor io dacă înțeleg de ce trebuie să minți în halul ăsta? Dacă tot te simți obligat sau obligată să te bagi în seamă cu Rodicuța sau cu Costeluș, nu poți doar să dai un like, după care să-ți vezi de treabă? Iar dacă chiar te mânâncă în fund să zici musai ceva, nu poți să întrebi unde e făcută poza, ce mai fac ăia micii, sau orice altceva care să nu presupună o minciună despre care toată lumea știe că e minciună?

Și tu știi că minți, și Rodicuța știe că e mințită, și Costeluș a înțeles încă de acum trei decenii că nu mai are cum să dea iama în ceva sau cineva, dar toată lumea se preface că nu s-a întâmplat nimic.

Și vin io să întreb ca prostul: de ce?