Deși au trecut niște ani de atunci, n-am cum să uit, este una dintre cele mai puternice și tulburătoare experiențe pe care le-am trăit vreodată.
Era o noapte superbă de început de vară, o noapte din aia când până și Bucureștiul pare rupt dintr-un colț de poveste cu grădina bunicilor, când încă miroase afară a tei înflorit, nu a betoane încinse și asfalt topit. O noapte tihnită. Doar câte un zgomot îndepărtat de motor, câte un miorlăit stingher de pisică sau câte un lătrat de câine tulburau din când în când liniștea serenă care se așternuse peste cartier. Știți nopțile alea de vară când se aud greierii cântând printre blocuri și case? Exact așa arăta noaptea aia.
Am deschis ușa balconului și-am am ieșit. Am lăsat noaptea să mă învăluie cu tăcerea ei și-am rămas așa în picioare să mă bucur de ea. Îmi place noaptea, îmi place întunericul, îmi place să stau să ascult liniștea și cântecul greierilor.
Stăteam așa nemișcat, doar bucurându-mă că singura pată de lumină în noaptea neagră ca smoala era fereastra mea deschisă. Până si vizavi, în curtea lui Jean, întunericul era atât de adânc încât pereții albi ai casei păreau negri catran.
Am simțit nevoia să mă întind și m-am întins, dar un întins din ăla de-ți simți fiecare părticică din organism, de ai impresia că te rupi în mii de bucățele și te recompui la loc, regăsindu-te.
Nu știu dacă m-am regăsit sau nu în noaptea aia, dar știu că exact în momentul când mă întindeam și simțeam cum mă desfac și mă adun la loc ca un caleidoscop uriaș din mii de bucățele, dintr-o dată, fără s-o anunțe absolut nimic, am recompus o mare bășină care a făcut țăndări liniștea cea serenă. A bubuit atât de tare că, dacă exact atunci s-ar fi produs a doua venire a lui Iisus, ar fi trecut complet neobservată.
Dar ce zic eu despre venirea lui Iisus, dacă exact în momentul ăla Pâmântul ar fi intrat în coliziune cu un asteroid gigant, ăia de la NASA ar fi zis „bine, bine, vedem imediat ce-i și cu asteroidul ăsta, dar mai întâi depistați ce dracu’ e cu bubuitura aia îngrozitoare care s-a auzit din Europa de Est”.
S-a auzit atât de tare c-au tăcut și greierii, atât de tare că pentru o secundă s-a ridicat și întunericul, atât de tare că, sunt convins, în momentul ăla s-a oprit un pic planeta în loc.
Dar a trecut, momentul s-a dus, caleidoscopul s-a recompus, greierii au început din nou să cânte, întunericul era din nou la locul lui, viața se întorcea iarăși la normal, așa cum o știam înainte. Am scrutat strada în jur și-am oftat ușurat: măcar nu mai auzise nimeni isprava mea.
Ei, și exact când mă străbăteau gândurile astea care aveau darul să mă liniștească și să mă ajute cu regăsirea de sine, din întunericul adânc al curții lu’ Jean, aia cu pereții negri ca smoala, s-a auzit senin vocea lu’ nevastă-sa:
– Bună seara, vecine!
Atunci, am știut că sunt nemuritor. Am știut că, dacă n-am făcut infarct, e clar că n-o să mai mor niciodată.
De prisos să vă mai spun că luni de zile am evitat să dau ochii cu nevasta lu’ Jean. Dacă ne întâlneam întâmplător pe stradă, mă prefăceam că mă uit în altă parte sau traversam. Dacă ieșeam pe balcon și-o vedeam în curte, intram urgent înapoi în casă. Dar știam că ea știe și că n-o să uite niciodată ce-am făcut în blestemata aia de noapte de vară.
Și-acum vă provoc să găsiți o întâmplare care să vă fi făcut să vă simțiți măcar pe sfert la fel de penibil.
Care n-ai comis unul plutitor în budă străină, de nu reușeai să-l faci să se înece, ducându-se pe țeava de evacuare a buzii?
Comentariu beton!156
Nu, m-a ferit Bărbosul de așa ceva.
Eu, din cauza jobului pe care îl am, rareori fac acasă.. Cum am și o vezica mica cât o nuca, știu unde sunt toaletele tuturor clienților mei și încă o duzina prin diferite sate de nu știe nici naiba de ele. Am câteva unde se duce greu și mi-e și frica când ma duc la ele, deci mi s-a întâmplat de câteva ori. 😊 Pana acum nu m-a întrebat nimeni de ce am stat prea mult, dar sigur doar din bun simt.
„o… bășină care a făcut țăndări liniștea cea serenă” Iarăși scrie MV de DB ? Penibil 😉
Se dezbate încă. Ce zici?23
Ei, hai, totul până la Dănuța. 😀
P.aici prin Ardeal ,e o vorbă : ” nu dai un lighean de mațe pt. o bășină .” Am zis ! Așa că șezi liniștit fiule ,n.ai făcut nimic rușinos ,neomenesc.
Comentariu beton!59
Naturali non sunt turpia, ziceau strămoșii noștri romani.
Dar strămoșii noștri nu sunt dacii?
Ba da, dar dacii au fost mama. Aia fwtuta de romani. Deci se poate spune că strămoșii noștrii erau romanii iar strămoașele erau dacii.
Comentariu beton!59
NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile firești nu sunt rușinoase – Principiu al Școlii cinice.
Comentariu beton!32
Asa este ! Cu totii ne dam „aere” !
În studenţie, îmi iau viitoarea nevastă de la trenul de seară şi o duc în complex. la cămin. În drum ne oprim la Grădina Bănăţană-cei vechi ştiu birtul de pe malul Begăi-, să lingem o bere şi să băgăm ceva mici. Plecăm, era pe la 11, cred, ajungem , în dreptul cantinei 1 Complex şi las sacoşa jos că deja era grea. Berea aia se făcuse câteva. Viitoarea nevastă era şi ea veselă. Începuse şi o ploiţă de toamnă, dar subţire. În jur, ţipenie!
Şi s-a întâmplat! În momentul în care m-am făcut echer şi am ridicat sacoşa plină cu deale gurii, a pârâit odată lung ceva de parcă a crăpat cerul! Lung pentru că odată deschisă uşa, n-o mai opreşti, frate, până nu iese toată nu se opreşte. Eram în faza de coacere a relaţiei, aşa că am incremenit şi m-am uitat la ea cu ochi de viţel, cred. Am pus un deget pe buze(ale mele!) şi am tras un şşşşşt lung. Ea m-a privit şi m-a întrebat senină, „trebuie să cos ceva?” Am izbucnit amândoi într-un râs isteric!
Ne amintim şi acum de faza aceea.
Comentariu beton!310
Meam. M-ai bătut și încă rău de tot.
Și ăla a fost momentul când ai decis s-o iei de nevastă, așa-i? Prea tare reacția :))
Comentariu beton!13
pentru că suntem neam de bășinoși…cu bășini să fie. Era dimineața de după noaptea feerică a lu Vasilescu și je tocmai se căra de la o tipă ce avea șanse să fie doamna Manea…da astea-s detalii, singurul inconvenient era acela că mama viitoarei doamne Manea visase toată viata pentru fica ei un arab bogat … je fiind doar un parlit boem..în fine, în dimineața aia am răspuns bășinii lu Vasilescu tot cu o bășină…din aia cu iz de votcă și shaorma încărcată de feromoni masculini în putrefacție…A fost atat de nasoală încât simțeam că liftul nu mai ajunge la parter….Și când liftul a ajuns la parter, acolo, mi-a ținut ușa să ies din lift cea care trebuia să-mi fie soacră. Desigur, n-am stat la discuții foarte lungi, duhoarea din lift ne âmpingea pe amândoi…eu eram roșu, ea era galben-vânat și cu ochii bulbucați.
Mai târziu după ce mi-am revenit mă gândeam că daca aduce vreodată în discuție evenimetul să-i zic că venise un arab cu o cămilă s-o pețească pe fică-sa și cămila era stricată la burtă. N-a fost să fie…
Comentariu beton!112
Păi și? Chiar era viitoarea doamnă Manea?
Avea șanse foarte mari dar n-a fost să fie…eram prea tânăr și prea boem pentru așa ceva.
Se dezbate încă. Ce zici?16
Uite așa apar bulinele roșii pe blocuri….ntz,ntz !
Comentariu beton!77
Dacă ne dai adresa venim si-ți băgam blocul în reabilitare…
Comentariu beton!34
Eu am o usoara intoleranta la lactoza, cel putin asa cred doar laptele dulce imi face probleme. Nu stiu sigur, pentru ca pur si simplu eu nu am baut lapte niciodata, mama radea de mine si imi spunea ca m-a intarcat cu sarmale.
Cand eram tanara am hotarat impreuna cu prietenul meu de atunci sa plecam din tara. Nu locuisem niciodata cu vreun barbat pana atunci asa ca asa ca totul era nou pentru mine.
Nu mi-a placut nimic acolo, in afara de banii pe care ii castigam. In plus invatata cu mancarea de acasa, nimic nu avea gust, parca mancam cenusa, toate aveau acelasi gust. Eram balonata, constipata si ma dureau toate. Am facut toata aceasta introducere ca sa puteti intelege de ce nu m-am prins imediat care era sursa problemelor.
Prietenul era mare fan cereale cu lapte si manca cu atat de multa pofta incat am inceput sa mananc si eu, macar aveau ceva gust.
De atunci au inceput problemele, am inceput sa am niste gaze cu un miros atat de ingrozitor incat trebuia sa iesim din casa. Prietenul meu era suparat, se gandea sa se desparta de mine, nu credea ca nu am mai mai patit asa ceva. Si la munca incepusem sa am probleme pentru ca mergeam prea des la baie.
Dar cel mai rau am comis-o…intr-o parfumerie. Nu am avut timp sa ajung la baie. Nu vreti sa stiti cum m-am simtit cand mirosul de parfum a fost pur si simplu, acoperit, anihilat de un miros puturos de sulf. Am iesit repede si noi dar si restul clientilor si vanzatorii, asa de dezastruoasa a fost.
Doua zile dupa aceea nu am mancat nimic, nu am mai indraznit. Am descoperit peste cateva zile ca laptele era sursa problemei dar eu eram deja hotarata sa revin acasa, intr-o jumatate de an slabisem 10 kg si ma tranformasem intr-un pericol public …olfactiv.
Nici relatia nu a tinut dar nu din cauza gazelor😅
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.40
Sper că trolezi, altfel e trist ce ți se întâmplă.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.16
Era în perioada studenţiei, acum muuuulţi ani.De obicei mergeam cu trenul în weekend ca să ajungem acasă. În sâmbăta aceea, prietena mea zice hai că nu mergem cu trenul, mergem cu văru-miu, stomatologul. Ok. Ne punem noi în maşină, începem să povestim, să spunem bancuri, eu încep să spun bancuri cu apevişti cum li se zicea pe atunci militarilor, mai făceam şi extracomentarii, prietena mea se distra de minune, mă gândeam ce în formă e, că unele sigur le ştia, când să intrăm în oraş, omul pune o frână şi un chipiu de ofiţer pică pe bancheta din spate lângă mine. Al cui e? am întrebat eu ca o tembelă. Al meu, sunt medic militar. Am crezut că intru în pământ, dar nah, mă gândeam că nu o să îl mai văd. Ghiciţi cine îi ţinea locul stomatologului de la facultate când m-am dus eu că mă durea o măsea? exact.
Comentariu beton!84
Cine, cine?
Anul de glorie 1989, vara. Cine-si mai aminteste maxi-taxi-urile care circulau in Bucuresti? Alea in care nu puteai sa stai decat cocosat, vesnic supraaglomerate de nu puteai inchide usa si pe seama carora se nascuse zicerea de mare angajament ” curulet in curulet, curulet in gemulet, nasulet in curulet”…cam asa era!
Coboram din metrou la Pieptanari -asa-i zicea atunci statiei Eroii Revolutiei- urmand sa luam un maxi.
Lumea frumos aranjata la coada pe trotuar, dar coada era impresionanta, clar nu puteam urca toti.
Vine maxi-ul, se urca ceva lume, hai, hai , inaintati, ca mai intra! si da-i si-ncepe impinsu’ ca la sardele in cutie. Undeva, in fata noastra era o doamna draguta, eleganta, in spate niste tineri-golanasi. Si-ncep astia s-o-mpinga pe cucoana…aia, saraca, de la atata impins, la un moment dat a slobozit un rasunet, nu alta!!
La care unul dintre astia din spate, ca sa incununeze momentul: lasati, doamna, ziceti ca am tras-o eu!
Comentariu beton!193
E clar, trebuie să fac PS la articol, că nu trebuie să fie musai vorba despre bașini.
Și stai că nu a apărut Toni 🤣
Comentariu beton!45
Blocul meu e alaturat de alt bloc pe partea dinspre nord. Atat de alaturat, incat sunt vreo 30-40cm intre ele. Pe partea aia sunt baile, iar desteptul de constructor nu a prevazut geam. Numai ca fiecare, cum s-a mutat, si-a spart un ochi de geam f. necesar ptr aerisirea spatiului. Deci ne-am facut geamuri si noi, si cei din blocul vecin-alaturat.
La etajul meu, s-au nimerit ferestrele post-construite fix fata-n fata! Puteau sa fie decalate nitel, dar nu! parca zici c-a fost angajat cineva ca sa calculeze sa se potriveasca la fix – bine, noi asa am gasit cand am cumparat apartamentul.
Si bineinteles ca n-a durat mult pana sa ne cunoastem si vecinii de la baie, vecini aflati de fapt in alt bloc.
Initial a stat o batrana, era o doamna cumsecade, daca se intampla sa aprindem noi lumina la baie si sa fie si la ea, imediat o stingea – semnul ar fi fost ca tocmai a parasit incinta. Nu stiu sigur daca chiar asa se intampla sau ne spiona din intuneric, cert e ca nu ne-am dat seama niciodata ca ar fi cineva in baia ei.
Dupa o perioada incerta ca manifestari in baia vecina, ne-a fost clar ca s-a schimbat proprietarul. Asta nu mai era deloc pudic sau discret, isi facea simtita prezenta in baia personala din plin, omu’ traia clar momente de desfatare in acest loc.
La inceput, evitam sa folosim baia in acelasi timp, dupa un timp ne-am invatat sa dam drumul la apa in bideu, ca sa se estompeze orice zgomot, sau inchideam geamul, urmand o fezandare pe cont propriu.
Omu’ a constatat ca factura la apa creste vertiginos de cand cu mascarea zgomotelor, basca nu era semn de bun ecologist cu atata risipa de apa, asa ca a renuntat la acest obicei, nu mai ia in seama micul amanunt cu lumina aprinsa in baia vecina.
Am continuam sa traim in aceasta comuniune dubioasa pe relatia baie, pana cand s-au cunoscut personal barbatii – unde oare? – la geamul de la baie!
Acum relatia a ajuns la alt nivel, ptr ca am constatat ca vecinul de baie e unul dintre colaboratorii nostri pe activitatea de la firma. Drept ptr care acum ne sunam, ne dam intalnire la gemulet si schimbam corespondenta necesara bunei desfasurari a activitatii, intarind o relatie de afaceri solida.
Comentariu beton!143
eu am una, dar din perspectiva nevestei lui Jean. eram pe final de liceu, faceam pregatire cu baiatul profesorului de matematica din generala (care era tot profesor, dar la liceu). si intr-o zi terminam mai devreme cu 5 min si ma conduce spre usa. cand colo, ce sa vezi: taica-su, in chiloti, pandea pe vizor! ne-am facut stacojii toti trei. mai are rost sa spun ca nu am mai calcat pe acolo? am considerat ca sunt suficient de pregatita pt examenul de admitere la facultate.
Comentariu beton!44
Eu! Într-o seară îl aud pe soț înjurând de mama focului în curte. Era seară de vară, aveam geamul deschis, așa că urlu de mama focului „buey, nesimțitule, vezi că te aud vecinii!”. Și se face liniște. Ok, și imediat apare al meu în cameră că „da’ ce-am făcut?!!!”. Ei bine, nu el înjura în curte, ci vecinul… Nici în zi de astăzi nu mi-am făcut curaj să lămuresc asta cu vecinul, deși ne înțelegem foarte bine. Ne-am făcut amândoi ca plouă 🙂
Comentariu beton!99
Tu ai avut-o martoră doar pe nevasta lu’ Jean. Dar al meu a avut un auditoriu mult mai numeros. O vilă plină cu prieteni la Moieciu. Am mers ani de zile acolo pentru că erau atâtea camere câte familii de prieteni mergeam. Toată vila era a noastră. Proprietarul locuia peste drum. Și într-o seară d’aia minunată de mai, când încă mai faci focu’ seara, se strică centrala. Centrală care-și avea locul sub scară, într-un spațiu meschin. Toată floarea bărbătească era acolo să vadă ce s-a întâmplat. Inclusiv proprietarul. Și al meu cum este homo minitehnicus, se bagă să vadă ce hibă e acolo. Se apleacă și în secunda următoare o comite. A fost una silențioasă dar foarte puturoasă. Cu efecte devastatoare. Mai contribuia și spațiul mic. Moment în care toți au amețit. La care al meu intreabă senin: ce aveți mă? Nu mi-au priit micii. Aveau carne de oaie. După care plin de îngrijorare se uită la proprietar. Ah, ce bine! Văd că sunteți stabil hemodinamic. Pe ăsta îl pufnește răsu’ atât de tare că a lansat și el una. Una zgomotoasă.
Comentariu beton!140
Scuze Adina ! Din greșeală ți.am dat o mânuță …roșie .
Doamne, Mihai, să trăiești!
Atât de frumos scrii că am senzația că am ieșit de la cinematograf :)))
Comentariu beton!35
Sper că era cinema d’ăla normal … fără efecte speciale😉. Și, DA, scrie bine de tot 😁
Comentariu beton!20
Ce mancati,mai ….neam de basinosi? Vreti sa nu mi priasca cafeaua de la atata duhoare plus ca o mai dau si pe nas de la ras .Zi aromata sa aveti
Comentariu beton!38
Cu ‘măcar pe sfert la fel de penibil’ nu am. Podiumul e al tău.
Dar pot să găsesc două întâmplări oarecum jenante (şi tot mirositoare), dacă răscolesc un pic prin timp.
Prima datează de pe vremea când aveam vreo 15 ani, cred. Era vară. Nu mai ştiu din ce motiv am ajuns să spăl (în premieră) maşina de tocat manuală, cu care tocmai mărunţise tata nişte carne. Am pus şurubul şi piuliţa pe masă, sita în chiuvetă. Apoi melcul. În vârf am dat peste un ghem de carne şi zgârciuri. Pe care l-am aruncat la gunoi. La scurt timp mama mi-a spus să duc şi gunoiul. Toate bune şi frumoase până aici. Inclusiv maşina dezmembrată, care se relaxa pe o cârpă, aşteptând să i se usuce toate cele, să se reasambleze şi să se retragă la loc în dulapul ei. Spre seară mă aud strigată de mama. Timbrul vocii ei era în registrul acut. Mă chestionează în legătură cu un cuţit. Habar nu aveam despre ce vorbeşte. Într-un final mă dumiresc: cuţitul maşinii de tocat. Îmi arată nervoasă locul unde trebuie montat și îmi spune că era obiectul în formă de cerculeţ spiralat. Îmi amintesc vag că mi se spusese să spăl cu grijă, să nu mă tai. Dar nu găsisem nimic atât de duşmănos în maşina aia. Enigma s-a dezlegat când din turuiala mamei au sărit cuvintele ‘ pe el se strânge un ghem de carne’. Ei bine, asta era. Mă trezesc că vorbeşte gura fără mine ‘l-am aruncat la gunoi!’. Mama se blochează pentru o secundă, că îşi aminteşte unde a ajuns conţinutul din găleata de gunoi. Urmarea? M-a trimis să-l caut. Afară, la rampa de gunoi. Mi-am tras repede o fustă lungă şi largă pentru că se îmbrăca uşor. Containerele erau în mijlocul unui careu format din mai multe blocuri. Pe drum am cules o crenguţă de pe jos. Cu ea am început să scormonesc în locul unde ştiam că am abandonat resturile cu preţiosul lor conţinut. Oamenii care treceau pe lângă mine mi se părea că mă împung cu priviri dezaprobatoare, mai ales cei de la blocurile din jur. Mi se părea că ochi sfredelitori mă spionează şi din spatele perdelelor. Dacă a fost vreodată vreun moment în care mi-a convent că sunt scundă, ăla a fost. Ba aş fi vrut să mă fac chiar cât o neghiniţă, să nu mă vadă nimeni, să pot răscoli în linişte după mizerabilul ăla de cuţit. La un moment dat mi-am recunoscut moviliţa de resturi lepădate mai devreme. Am zărit şi camuflajul inculpatului. L-am recuperat şi am fugit cu el în casă. Multă vreme după aceea, când mă întâlneam cu oameni de la blocurile din careu, îmi părea că aud voci care spuneau: ‘Ştim ce ai făcut!….’. 😳
A doua întâmplare este tot cu coşul de gunoi. 😃 Era în zilele revoluţiei. Şi m-am împiedicat pe scări. Găleata de gunoi s-a rostogolit cu un zgomot asurzitor pe holul blocului, împrăştiindu-şi conţinutul pe toată scara lungă de 16 trepte. Nu a ieşit nimeni să mă vadă de data asta, când recuperam mizeria, pentru că sunetul se asemănase foarte mult cu cel al unei arme. Dar auzeam mişcare în spatele uşilor închise. Pe care oamenii nu îndrăzneau să le deschidă şi să-şi satisfacă curiozitatea. Crezând că se trage în blog.
Comentariu beton!57
Blocul e bloc și blogul e blog. Să nu confundăm tabla înmulțirii cu tabla zincată, zic.
Se dezbate încă. Ce zici?25
Ai dreptate, ochi de vultur (bafta ta, că citeşti doar ultimele rânduri).
Dar scăparea e oarecum justificată, având în vedere câte vânturi s-au tras azi pe blog. 😄
Comentariu beton!38
Am și io o întâmplare din care am ieșit nițel șifonată, parcă am mai spus-o aici, în fine.
Eram proaspăt căsătorită și mă sună o tipă pentru un biznis, trebuia să îi fac niște hărți ceva, mă pricepeam binișor, putem câștiga ceva bani buni. Și femeia întreabă de doamna X, așa cum mă recomandasem la o întâlnire face to face, anterioară. Canci doamna X, îi răspund că a greșit numărul, că nu o cunosc pe x-uleasca asta :)) Într-un final îmi dau seama că eu eram totuși doamna X și să vezi cum încerc să o dreg, că stai să vezi, stai să nu crezi, penibil 100%. Nu am primit contractul și o perioadă m-am întrebat oare de ce? Că sunt om de încredere, altfel!
Comentariu beton!20
No…cica sa nu suferi de scenarita.
Dupa ce citesc toate comentariile ma intorc pe fb si iată ce-mi apare in feed:
https://www.facebook.com/Channel4/videos/2668214166739611/
Eram prin anul doi de facultate și îmi placea tare mult un tip foarte deștept, student în ultimul an. Tip care, pe lângă faptul că-l ajuta bine de tot neuronul, arăta atât de mișto, încât jumătatea feminină a facultății împărțea cu el o singură suflare când se nimerea prin zonă.
Mă bâțâi un pic prin școală și caut o variantă să mă dau pe lângă el. Era, bietul, sătul de fluturări de gene, oftaturi și mâini pe fund din greșeală, așa că trebuia să găsesc altceva. Mă aciuez la laboratorul unde își petrecea timpul liber, să mai învăț una-alta. De fapt, ce zic eu „mă aciuez”, aproape m-am mutat acolo. Dintr-o materie care nu mă interesase deloc până atunci a devenit, subit, una în care eram aproape expertă. Când nu eram la laborator, stăteam la bibliotecă, să studiez.
‘N fine, lucrurile mergeau excelent, ziua număram atomii cu feblețea mea la școală, seara plecam cu fetele în club. (Atâta bibliotecă dă dureri de șale, trebuia să-mi consum și eu energia cumva. 😜) La una dintre petreceri am exagerat nițel și-am stat până dimineața. Ieșim din club, ne prinde o ploaie din aia de ne face fleașcă din cap până-n picioare. Ne hăhăiam cât ne ținea gura pe străzile goale când, surpriză, dăm nas în nas cu musiu dășteptu’. Ieșise să scoată câinele, în paștele mă-sii, cu noaptea în cap. Iar rochia mea cea crem, de mătase, pe sub care nu mergea purtat sutien că, deh, era vară și „mult prea cald, fată”, era fleașcă și se lipise complet de piele. Iar rimelul era scurs pe juma’ de față. Arătam foarte ăăă… neacademic. Să zicem.
„Nu-mi vine să cred” – atât a avut de zis, s-a întors și a plecat. De atunci nu mai port rochii crem de mătase, nici rimel ne-rezistent la apă. 😂
Comentariu beton!67
Stai că mă zăpăcești. N-am înțeles tone of voice-ul de la „nu-mi vine să cred” ăla. Era pă reproș sau pă admirație?
Da, exact, și io sunt nedumerită. Deci?
Comentariu beton!18
Cred că era reproş. Dar nu din cauza rimelului. Ci din cauza ‘stilului de viaţă’ secret al didinei, dat în vileag în dimineaţa aia.. Care nu era compatibil cu laboratorul şi cu tocilarul. 😃
Comentariu beton!42
S-a întors și a plecat, @Vasilescule. Pe reproș, normal, nu-i venea să creadă că sunt ca „celelalte”. Da’ m-a iertat până la urmă, am și ieșit în oraș v’o două săptămâni. Apoi m-am plictisit eu de el. 😂
Comentariu beton!35
Iată, @Solandi s-a prins. 🙂
@didino, pai daca ai devoalat totul de la inceput!!!
@moatza, păi n-a fost în plan, îți dai seama. 🙂
Mai didina, cum d zeu se indragostise toata suflarea feminina de asa plicticos? In loc sa fi zis si el un wow ,un ceva neacademic…ptiu bine ca ai scapat rpd de el
@claudia, păi omul arăta foarte, foarte bine. Plus că în jurul lui plutea un mister total. Deși fusese văzut ocazional cu fete, niciuna nu era din școală, nu avea cine să dea feedback. Știi tu, bârfa clasică: e plicticos, sforăie noaptea, o are mică*, d-astea. 😜
* La nota de la modulul psiho-pedagogic mă refer, nu vă gândiți la tâmpenii.
Comentariu beton!30
Io cand am zis ca va plac aia porci si misteriosii ati facut misto…
Comentariu beton!19
@Marius Mî, desigur că ne plac porcii. Rumeniți bine, cocoțați pe un munte de cartofi prăjiți și scăldați în mult mujdei de usturoi. 😁
Comentariu beton!42
Lesin de ras…efectiv lesin la birou si astia ma intreaba ce am. Best ever. :)))))))))))
Comentariu beton!19
deja rad pentu ca astea cu basini is intotdeauna amuzante.
pe cand eram gras si mancam mult basitul era o chestiune de reputatie asa ca am mai multe intamplari, dar doua le tin minte foarte bine ( povestea pe scurt, fara partea lirica):
in prima , eram in Brico in Bucuresti, cautam materiale sa imi termin un stand la o expozitie, seara tarziu , eram si foarte obosit ( expozitiile sunt criminale) si oricum mancasem bine inainte. Cred ca mancasem la KFC, ca pentru noi era noutate, si lausem si fasole si alte chestii grele. Oricum eram pe un culoar eu, nevasta-mea, baiatul de la service si un necunoscut cu scule in brate, om pasnic care facea si el cumparaturi. Aproape fara sa imi dau seama dau drumul la un tunel de zici ca venise acolo inauntru furtuna. Surprins, tipul necunoscut scapa sculele pe jos . Dupa ce am trecut de cele 5 secunde de jena eu incep sa rad , aialalti doi, in mod explicabil se distanteaza de mine, si necunoscutul pleaca.cred ca daca nu ma apuca rasul m-as fi simtit foarte penibil.
O doua intamplare se petrece la mare intr-o casa in care stateam mai multe cupluri. Tot asa inca eram vestit pentru mancat si baut. In timpul noptii detonez eu o grenada de se scoala toti si incep sa caute surprinsi prin casa ce s-a intamplat . daca nu era nevasta sa ma dea de gol probabil ca as fi cautat si eu cai verzi pe pereti, dar asa a trebuit sa ma prefac jenat ( in realitate eram foarte mandru de reusita,, ajutat fireste si de efectul vinului de la cina) . Urmarea a fost ca am petrecut restul noptilor intr-o alta camera la capatul coridorului, intr-o splendida singuratate.
Comentariu beton!43
Mi s-a întâmplat pe vremea când locuiam în Constanța. Stăteam în chirie singur într-un 2 camere, proprietar fiind un fost coleg de-al lui taică-miu, ceva comandant de vas. Soția lui, o doamnă respectabilă cu foarte mult bun simț, venea lunar să ia chiria și ce alte chestii mai aveam eu de plătit și cam atât.
Fiind singur și având un program de muncă haotic, de genul „pleci de acasă, dar nu știi când te întorci”, apartamentul arăta pe jumate părăsit fiindcă nu prea petreceam timpul în el. De multe ori ajungeam de la muncă, mă trânteam îmbrăcat într-un fotoliu, dormeam câteva ore, duș, schimbat hainele și înapoi la muncă. Erau perioade când nu dădeam pe acasă 2 zile la rând. Mâncare nu prea, că mâncam în oraș, dezordine nu, că nu avea cine face, doar niște rufe întinse și mirosul de țigări (fumam în sufragerie cu ușa de la balcon deschisă) erau singurele semne că locuia cineva acolo. Mai venea (viitoarea) soție o dată la 2 săptămâni de la București, mai făcea o mâncare, mai schimba ordinea lucrurilor prin casă, și așa mai prindea locul ăla viață. 🤣 O să vedeți imediat de ce am făcut introducerea asta lungă.
Pentru că, într-o seară, mă anunță doamna proprietară că vine să ia chiria, așa cum făcea de obicei. Sunt acasă? Bineînțeles. Și a venit. Împreună cu fiică-sa, o tipă cam de vârsta mea. Au intrat în sufragerie și ce credeți că trona măreț pe măsuța din acea cameră? Și nu doar că trona măreț, dar mai sărea și în ochi pentru că, după cum am spus mai sus, nu prea aveam când să fac dezordine și casa arăta ca nelocuită. O preafrumoasă revistă Playboy (numărul ăla cu Laura Cosoi, n-o să uit în veci) !🤣🤣
Bănuiesc că nu veți întreba ce făceam cu Playboyu’ ăla, întotdeauna am fost un iubitor de artă și un cititor conștiincios. 🤣 Și am precizat mai sus că prietena îmi venea o dată la 2 săptămâni. Deci, skip sau încep să dau detalii despre puțopalmare? 😜 Bun. Skip.
Inutil să mai zic că amândouă au rămas cu ochii fixați pe revistă când au intrat în cameră, eu m-am înroșit ca un rac, fiica doamnei s-a înroșit și ea. Sunt aproape sigur că tipa și-a îndreptat privirea spre zona mea mediană. Bonus, pe o noptieră lângă canapea mai era și un tub cu ceva loțiune pe care îl foloseam pentru mâini fiindcă lucram cu tot felul de soluții și, evident, nu purtam mănuși (nu vă gândiți la prostii! Sau gândiți-vă, na! 😜). Doamna a luat natural revista de pe măsuță, s-a uitat o clipă la ea și a băgat-o dedesubt, unde mai era un compartiment destinat revistelor și ziarelor. Apoi a scos ce facturi și alte chestii mai avea de scos, am calculat și plătit, am discutat un pic diverse și au plecat. Pot să jur că ea a mai aruncat o privire spre locul unde băgase revista, iar fiică-sa spre celălalt loc. 😜 În tot acest timp eu am rămas roșu la față, normal, și abia am putut îngăima câteva silabe. 🤣
Revista a zburat instant la gunoi (păcat, era un număr de calitate! 🤣), iar de atunci doamna a mai venit doar singură să ia chiria și restul. Iar eu m-am înroșit la față pentru câteva secunde de fiecare dată când m-am întâlnit cu ea.
Comentariu beton!37
@Ioane, ai aruncat la gunoi numărul din Playboy cu Laura Cosoi??? Gizăs craist!
@Mihai, da. Îți vine să crezi? Și mai erau și scumpe revistele alea pe vreme aceea, că au trecut vreo 14 – 15 ani de atunci. 🤣🤣
@Ioane, știu exact ce zici. Am avut colecție completă Playboy România care, din motive independente de voința mea, a ajuns la gunoi. 🙁
eram la jandarmeria bacău, urmam o cură de detoxificare – adică de slăbit – rapidă
mâncam brânză, pește, legume, fructe și beam cel puțin 10 litri de apă pe zi
cu timpu am eliminat din brânză și m-am axat pe pește, ceapă, usturoi, portocale, grefe și ananas + minimum 10 litri de apă
deja mă beșeam – însă fără zgomot – de puțea în juru meu încât ziceai că nu-i adevărat
mă beșeam acasă, la unitate, la cumpărături și la misiuni printre lume
cura de detoxifiere rapidă a durat din iunie 2012 până la internarea la secția de psihiatrie din martie 2014, m-am beșit într-o veselie la bacău vreun an, vreo 3 luni la miercurea ciuc, în germania vreo 2 luni, în finlanda și rusia din septembrie 2013 până m-am repatriat în martie 2014
eram un super bășinos slab slab și fără pic de rușine 😀
Comentariu beton!36
Ți-a picat articolul de azi ca o mănușă, este? :)))))))))
nu mai puteam s-o țin în mine 😅
Comentariu beton!34
10 l de apa? Mai taie din ei, da i dreq.
Comentariu beton!19
Am o intamplare de dupa nastere: fiind vorba de prima ( si ultima dar asta nu stiam atunci ) nastere nu aflasem inca toate amanuntele…
Reusesc sa produc o bebelina de 3 kile si 200 de grame, dupa cateva ore ajungem in acelasi salon eu si copilul, bucurie mare, totul minunat !
A doua zi, cred, intra medicul in salon insotit de o gaşcă de studenti si numa’ il aud ca spune: ” veniti mai aproape si …mirositi” !!!
Am crezut ca nu aud bine dar el vine mai aproape si imi spune :”va rog sa va dati chilotul in jos, ca sa se simta mai bine mirosul”
In acel moment am vrut sa se deschida pamantul si sa ma inghita dar nu s-a intamplat cum am vrut eu…
Am aflat abia dupa aceea ca studentii trebuie sa identifice dupa miros daca e vorba de vreo infectie sau totul e in regula.
Era totul in regula dar tot as fi vrut sa ma anunte si pe mine cineva INAINTE !
Comentariu beton!67
astea de la medic, pentru sanatate, niciodata nu le-am considerat penibile.
faci ce tb sa faci, ai plecat de-acolo si ce s-a intamplat acolo, a ramas acolo.
pai prin cate trece o femeie de-a lungul vietii!!!
Comentariu beton!18
N-ai prins-o pe aia „uitaţi un uter cicatricial” şi toţi studenţii cu nasul în…
Comentariu beton!25
GabiI, am prins-o, live chiar.
Stii, studentii de la medicina fac practica chiar in spitale, pe pacientii vii sau morti, dupa noroc.
Comentariu beton!19
Tineri si noi ,eu inca in facultate ,el deja acasa in campul muncii ,ne intalneam intre doua trenuri ,mereu pe fuga,pe vremea aia aveam scoala si sambata si se puneau absente ,nu boierie ca acum,primeai la avertismente de numa plus ca puteai si zbura din faculta pe motiv de neprezentare la cursuri,cei mai vechi stiu ce greu se intra asa ca incercai sa iesi onorabil.In fine,in sfarsit impreuna ,alea ,alea,ne pomenim cu zdranc usa la perete si viitoarea soacra in usa .Ce faceti voi aici…Viitorul sot …plapuma peste cap ,te rog mama iesi ,asta pleaca ,imi zice, na drace ,sa te tii scandal acum ,care iese primul la ea eu sau tu.Eu ,mai tupeista de felul meu ,plus ca aveam foarte tare in cap ideea ca nu trebuie sa arati teama soacrei zic ,lasa ca merg eu la ea.In fine,femeia a vazut ca nu e cazul sa si arate coltii ca nu s sparioasa ,in cele din urma am incheiat un pact de neagresiune si de neincalcare a teritoriului si a venit si al meu foarte spasit de parca sparsese vesela de portelan a bunicii.Oricum ,nu prea placuta senzatia sa fii surprins in timp ce….Cum naiba o fi sa fii surprins de copiii sau de….sot?
Comentariu beton!31
Eu aș putea să pun aici cel puțin 3 linkuri către textele scrise de mine pe blog.
Dar pentru cei mai noi de aici o să las pe scurt una dintre cele mai penibile situații prin care am trecut.
La finele liceului am făcut banchetul la mare. Mă îndrăgostisem de Cătălin pentru că era ciudat. Mic de statură, cu părul negru și țepos și urât cu spume. Semăna cu „Cichicean”. Cum șansele lui de a-și gasi o iubită erau egale cu ale mele (amândoi eram ceva de-afară de frumusețe), ne-am cuplat imediat. După banchet la câteva zile m-a invitat la film. A venit îmbrăcat în alb din cap până-n picioare. Parcă-l văd. Ziceai ca e medic. Îmi și imaginam la ce operație o să mă supună. Până să intrăm la film am stat pe o bancă în parcul din fața cimematografului. El adusese gogoși, eu nimic. Prezența mea era suficientă. Mă, și cum stăteam noi așa liniștiți pe bancă, eu cu gândul că intrăm la film și o să ne pupăm în dracii ăia mari, mă gândesc c-ar fi necesar să-l verific în zona inghinală ca să știu dacă o să-i reusească operația.
Fac o paranteză. Tre’ să știți că pe vremea aia, și mulți ani de atunci, am fost obdedată de scame și fire de păr pe haine. Obsedată în sensul că, dacă vedeam pe cineva scame sau păr, trebuia neapărat să-l iau la pigulit. Bun. Să revenim la firul lui de păr.
Îmi transpiraseră palmele. Cum dreak să-i puna mâna acolo să i-l iau?! Dacă zice că sunt obsedată sexual? Mă rog, cum imaginația bolnavă nu mi-a lipsit niciodată îi zic să mâncăm gogosile, să lase firimiturile să cadă pe el, ca și cum am fi doi copii mici, eu cu gândul că-și va scutura pantalonii și pică pârlitul ăla de fir de păr și scapă viu din întâlnirea asta. Se scutură omu, îmi iau inima-n dinți și mă uit iar la prohapul lui și da, firul era tot acolo. Cum nu eram pregătită să fac pușcărie că l-am omorât pe unu’ în bătaie, mi-a zburat mâna direct din umăr, am apucat firul de păr și am tras. Moment în care, i-au dat lacrimile în ochi si a urlat tare: nebuno, e părul meu.
Meah, n-am mai intrat la film că-i indoliam familia.
Comentariu beton!107
Să mă păstrez în nota antecomentatorilor. Adică flatulențe.
Sau mai mult…
Eram tânără. Noiembrie, fustă lungă de lână, ciorapi groși. (Important în povestire).
Ies într-un bar elegant, ceea ce se întâmpla rar pe atunci.
Fiind puțin…cu stupuș, luasem niște pastile care să desfunde țevăria.
Subliniez. ”Niște”.
Mă ridic și merg la baie. Mintea mea de-atunci, ce să mai tapetez colacul cu hârtie și să stau ca oamenii? Lasă că merge și poziția schiorului.
Și-a mers. Jackson Pollock am executat pe capacul de la budă și în împrejurimi. Miraculos, nimic pe bluză, fustă, ciorapi.
20 de minute am făcut curat. M-am strecurat și-n buda de alături, să șparlesc și de acolo un sul de hârtie. Dar toate urmele X-uleasca was here au fost șterse civilizat.
Cred că le-a venit o factură la apă luna aia…
Morala: nu luați pastile de destupat/nu mâncați cireșe/dacă aveți de ieșit din casă.
Și sunt o doamnă. Ce buda mea!
Comentariu beton!52
astăzi n-o să mă uit la filme porno cu sex anal DIN CAUZA TA
sper că ești mulțumită de rău făcut 😑
Comentariu beton!23
@X-uleasco pe @Toni l-ai făcut să dea skip de pornache, dar mie unul „fustă lungă, de lână” combinație cu „ciorapi groși” mi se pare cam în antiteză cu bar elegant. Bine poate avem noțiuni diferite de… bar elegant!
Mirosul acru dă bășină stătută ,peste care se adaugă putoarea a 2 -3 tuburi de spray ( mărci care se găseau prin anii ’90) ,de neprețuit ! Am pățit.o la un majorat .
Mi s-a intamplat sa fiu cu un prieten intr-un magazin(H&M sau C&A)…avand o fasaita de lift pe teava am dat-o elegant langa rafturile mai putin populate si m-am deplasat subtil mai acatari… Asta a trecut fix prin raza de actiune a flatulentei care ,densa fiind, a rezistat eroic si nu s-a dispersat….l-am auzit exclamand ” Hai ma d-aici ca s-a basit unu si pute de mori”
Nu i-am zis nici pana azi ca eu am fost faptasul :))
Comentariu beton!31
Ieeeei, avem comentariile numerotatee😍👏
Da măi, dar chiar 69?????? 😉
Am dat link la vecina, o junioară de 30+, să se râză și ea, și-mi zice o fază de azi, da` i-e rușine să scrie aici, așa CĂ COpiponta:
„Am făcut eu una azi, de a înțepenit toată măcelăria lui Costică, era plină de clienți.
I-am zis la măcelarul cel tânăr, de ieșise din spate, din sala de tranșare:
– Dacă te rog frumos îmi dai două limbi?”
Comentariu beton!51
@Tiberiu, :))) pe acelasi principiu ca vecina ta…eram cu o colega de serviciu iesiti pe teren si faceam ceva masuratori pentru un studiu. la un momend dat masina cu care mersesem ne incomoda la masuratori si-mi zice sa o trag de-o parte. la care eu, din usa masinii, cu un aer natang: ” vrei sa ti-o trag la stanga sau la dreapta? 🙂 se pune tipa pe un ras, ca pana la urma s-o prins si ardeleanul de mine care era faza. umor involuntar, csf? 🙂
Comentariu beton!19
Așa incep toate, din nimic! Apoi….Big Bang reloaded sau nașterea Universului Vasilescu!
as avea si io doua povestiri ce se incadreaza la ” asa nu”:
prima ar fi de pe vremea liceului. sa tot fi avut vreo 14-15 ani cand intorcandu-ma linistit de la scoala incep sa simt primele semne ale unei furtuni interiaore ce se dezvolta in intestine, genul ala pe care-l simti cu fiecare secunda ca devine tot mai furibunda incat tot la cateva secunde iti simti toate firele de par erecte pe tot corpul. eram deja cam departe de liceu, deci loc de intors nu mai prea aveam, visul meu era sa reusesc sa intru intr-unul din barurile de pe traseu inainte de a fi prea tarziu. erau doua asemenea baruri in drumul meu si amandoua, spre spaima mea erau inchise. din 50 in 50 de metri trebuia sa ma opresc, sa incetez orice activitate si sa strang efectiv cu palmele din bucile curului ca sa reusesc sa stavilesc tsunami-ul interior. au fost cele mai lungi 9-10 minute din viata mea ( 7 minute dura drumul de la liceu pana acasa in mod normal) 🙂 reusesc cum necum sa ajung in scara blocului unde locuiam, reusesc printre icnete si scrasnete de dinti sa urc si cele doua etaje, dar deschisul usii a fost din pacate end of line. cum pe vremea regretatului, economia de curent era in floare, toate scarile aveau intrerupator automat si care bineinteles ca trebuia apasat aproape la fiecare etaj ca sa nu se intrerupa lumina. ei, eu am apasat pe el doar jos la parter concentrandu-ma mai mult pe pasii de urias cu care am urcat scarile din 3 in 3. astfel ca, in fata usii, exact inainte sa bag cheia in yala, s-a stins lumina. in fapt, a venit peste mine ca o usurare, ca un semnal de constientizare ca pana aici mi-a fost dat sa ajung. in secunda 2 toti muschii corpului, incordati la maxim pana atunci s-au destins ca la un semnal si tot ce am facut a fost sa astept eliberarea…care a venit in acelasi timp cu niste zgomote imposibil de descris dar si cu lumina, pentru ca vecina pe care io o depasisem pe la etajul 1 ajunsese pe acelasi palier cu mine exact in dreptul butonului de lumina. si a facut lumina, asa de multa lumina, incat expresia ce mi se citea pe chip secondata de zgomotele cacatului in drum spre libertate cred ca au urmarit-o multa vreme pe acea vecina.
a doua dateaza, cum altfel, din facultate, dupa o noapte foarte irigata in licori bahice. odata ajuns in camera adorm bustean iar dupa ceva timp ma cuprinde o dorinta acerba de mers la baie. dumniezo’ stie cum, dar n-am gasit drumul bun prin intunericul din incapere, nimerind exact intre dulap si perete. in locul acela aveam depozitat un sac cu var nestins, pe care l-am folosit la varuit camera si l-am depozitat acolo tocmai in vederea unei folosinte ulterioare…ei bine, din acea noapte n-a mai existat piculet de praf de var, l-am stins tot, tot, in uralele colegilor treziti de zgomotele de trosc-pleosc facute de mine in drumul spre sacul cu var.
Comentariu beton!46
Undeva candva.
Tocmai iesisem dintr-o relatie cu o scandura.
Avea 48 kg cu haine cu tot.Dupa ce dadeam jos hainele ramanea la 40.
Pe vremea aia scandurile foloseau sutien cu extra-bureti.Volumul sanilor disparea subit dupa indepartarea sutienului.
Ramaneai cu scandura care arata si se simtea exact ca materialul folosit in constructii.Mai precis femeia snur.
Am folosit introducerea ca sa justific cumva de ce „nexta” (cum ar spune pustii azi) avea saptezeci si ceva mai mult.Dar era „pufoasa” de la glanda si pulpe de pui americane.
Mi-am zis in gand ” bre sani mari fara copane proportionale nu se poate” legile fizicii.
Deci intr-un oras pe malul Dunarii am servit masa impreuna intr-un restaurant cu specific sarbesc.Ce legatura are specificul ? Pai sarbii mananca cel mai pe gustul nostru din toata Europa.Incercati Plescavica.
Vinul casei rosu la carafa, conversatii despre ultima ei dieta cu ceapa in timp ce infuleca ultimul dumicat si cartof din farfurie samd……. sar peste detalii si apoi „retrasi la depou” aka hotelul mai rasarit din oras.
Prestez eu ce am invatat la scoala….accelerez ritmul apoi „bum”.
Parca mai patisem si alta data inainte, din cauza presiunii exercitate si a efectului ” pompa piston” sa se mai evacueze de acolo aerul cu zgomot.
Nu m-am panicat dar in secunda 3 a venit mirosul.
„atunci i-am condamnat pe toti la moarte”….
prietenul meu de o viata situat mai jos si cu un singur neuron a murit.
creierul meu s-a formatat si a sters toate filmele erotice vazute ever.
Huston avem o problema : Nu mai functioneaza nimic.
Pana sa ordon eu si creierului si sculei „rezistati” ei deja erau retrasi si miniaturizati la nivel milimetric.
Vine si replica celebra „de ce te-ai oprit” ?
As raspunde dar sunt oprit tot ca un TV scos din priza.
40 de tigari, o juma de coniac apoi somn cu nasul in perna, cu creierul in perna incercand sa stearga.
Dimineata intrucat ca niciodata erectia matinala dormea inca dusa si ametita de miros, am incercat inclusiv refresh motivational in oglinda de la baie.
Apa calda alternata cu apa rece, pur si simplu am luptat cu tot ce aveam dar degeaba. Eram k un ghetar adormit pe veci.
Ce m-a speriat mai tare nu a fost tipa sau mirosul ci reactia mea.Daca pateam ceva de genul si cu Angelina Jolie ?
Comentariu beton!22
„Nu există femeie ne-atrăgătoare, dăcât prea puțin vin roșu!”
(fisolof mioritic antonim)
Cât de cât în ton cu articolul, prima naștere a avut o doză serioasă de penibil. Eu mă plimbam pe la budă cu suportul de perfuzie după mine să fac number 2, când de fapt, senzația de presiune în zona dorsală venea de la faptul că ăla micu’ era în plin proces de venire pe lume. Noroc că m-a găsit o asistentă, m-a lămurit că „nu faci nicio treabă mare, naști!” și m-a dus direct la scaunul magic destinat desfășurarii miracolului vieții. Asta în timp ce împreună cu doctorul se amuzau copios pe seama confuziei mele. Ulterior m-am amuzat și eu, dar pe moment a fost super jenant, chiar nu aveam habar că senzațiile de dinainte de expulzie sunt atât de similare cu cele de atunci când, scuzați expresia…te scremi.
Comentariu beton!29
De-aia-mi zicea muma:
„Mai bine te căcam în urzici!”
Comentariu beton!28
Sau expresia „rahat cu ochi”. Tot de la asta o fi venind.🤔
Comentariu beton!25
Terminasem facultatea și ne-am dus la pizzerie să bem și să bem ceva. Una dintre colegele mele care arăta destul de bine comandă o bere… Deși nu prea o știam amatoare o auzim mândră de ea cum îi comandă chelerului:
— O SKOL vă rog?!?!?
— Dacă tu vrei!
Ne-a bufnit pe toți râsul…
Din ciclul bășinoaselor. Aveam un tovarăș foarte bun cu care mă înțelegeam foarte bine… Ne înțelegem și acum foarte bine, dar el… s-a însurat. Când se combina unul cu o gagicuță pac și celălalt se combina ba cu sora, ba cu verișoara…
Am combinat noi două surori gemene. Tovarășul având mașină, un Oltcit ca să fiu mai precis… clar noi la discotecă eram în fiecare sâmbătă seara. După ce s-a terminat seara, când ne întoarcem noi spre casă, am început să simt că… coace. Băi nene când am ajuns cu astea acasă la ele, în fața blocului unde locuiau, până să ne dăm jos din mașină, n-am mai putut să o țin în mine… Bă am dat-o atât de tare încât s-a cutremurat mașina… mai mai să pice tabla de pe ea. Fetele erau singure acasă și trebuia să urcăm la ele ca să mai „bem” ceva… Cine nu știe mașina Oltcit, era cu 2 uși și ca să ieși din spate trebuia să rabatezi scaunul și apoi să ieși. Vă dați seama că am ieșit și ăștia au rămas în mașină… înjurându-l pe nesimțit pentru ce făcuse 😁. Bineînțeles că nu am mai urcat sus la fete și de fiecare dată când mă vede tovarășul ăsta al meu… îmi aduce aminte că a stat el pe uscat în seara aia! Faza cea mai tare e că eu am continuat după faza asta să mă văd cu fata, ce-i drept nu prea mult… și el nu.
Terminasem facultatea și ne-am dus la pizzerie, undeva în oraș să bem și să bem ceva. Eram absolvenți… Una dintre colegele mele care arăta destul de bine comandă o bere… Deși nu prea o știam amatoare, o auzim mândră de ea, cum îi comandă ușor timidă chelnerului:
— O SKOL vă rog?!?!?
— Dacă tu vrei!
Ne-a bufnit pe toți râsul…
Din ciclul bășinoaselor. Aveam un tovarăș foarte bun cu care mă înțelegeam foarte bine… Ne înțelegem și acum foarte bine, dar doar că el… s-a cam… însurat. Când se combina unul cu o gagicuță pac și celălalt se combina ba cu sora, ba cu verișoara, ba cu prietena cea mai bună…
Am combinat noi la un moment dat două surori gemene. Tovarășul având mașină, un Oltcit ca să fiu mai precis… clar noi eram la discotecă în fiecare sâmbătă seara. Am fost de am luat fetele de acasă… și pot spune că a fost una dintre cele mai mișto seri pe care le-am petrecut cu acele fete. După ce s-a terminat seara, fetele fiind singure acasă, deja planul era să urcăm la ele ca să mai „bem” ceva… În drum spre casă, am început să simt că… „dânsa”… coace. Deja îmi făceam planul… Aștia se duc sus, eu rămân la o mahoarcă… o dau și gata. Băi nene, cum niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, când am ajuns cu astea acasă la ele, în fața blocului unde locuiau, fix când a parcat al meu, până să ne dăm jos din mașină, n-am mai putut să o țin pe „dânsa” în mine… Bă am dat-o atât de tare încât s-a cutremurat mașina… mai mai să pice tabla de pe ea. Cine nu știe mașina Oltcit, era cu 2 uși și ca să ieși din spate trebuia să rabatezi scaunul și apoi să ieși. Gagicile în spate. Vă dați seama că am ieșit și ăștia au rămas în mașină… înjurându-l pe nesimțit pentru ce făcuse 😁. Bineînțeles că nu am mai urcat sus la fete și de fiecare dată când mă vede tovarășul ăsta al meu… îmi aduce aminte cum și care a fost cauza pentru care a stat el pe uscat în seara aia!
Faza cea mai tare e că eu am continuat după faza asta să mă văd cu fata respectivă, ce-i drept nu prea mult… și el nu.
Buna!
Eram cu sotul si fetita(care are 4 ani) la parterul blocului si asteptam liftul.
Intre timp vine si vecina de la cinci, ne urcam toti in lift.
Fetita o saluta pe vecina se prezinta, il prezinta pe sot si pe mine(desi ne cunoastem foarte bine): ” eu sunt Ioana-Maria si am 4 ani, ea este mamica mea si se numeste C, iar taticul meu este A”.
Fetita tace cateva clipe iar dupa aceea zice: „taticul meu e mare si are dita-de-mai burtica, are burtica mare ca un balon(apropiindu-se de ureche vecinei ii sopteste) si da partzuri multe multe! ”
Am inceput sa radem toti si am schimbat subiectul
Comentariu beton!20
@BaGheRa
Era spre finalul anilor ’90, că de aia am zis că eram tânără.Era un bar din centru, care, minunea minunilor, avea ȘI hârtie, ȘI săpun lichid, ȘI chiuveta în aceeași încăpere cu toaleta.
Și avea și buzdugan din ăla de curățat vasul. Ceea ce era fabulos pentru vremea aia, că pe atunci circulam cu kit-ul de supraviețuire: șervețele uscate și umede, la mine.
Detalii despre ținută am dat numai ca să subliniez că toate manevrele au fost sensibil îngreunate de fustă etc.
O, tempora!
Bai omule, am ras jumatate de ora :)))))
Am ras pana am răgușit. Și mi-au dat și lacrimile de la atâta ras.
Vara trecuta. Raman fara tigari si cobor la Mega sa-mi iau un pachet. La Mega coada ca era in jur de 18 cand toata lumea are cate ceva de luat intr-o punga. Dupa vreo zece minute chinuitoare ajung la casa iau doua pachete ca sa fie, ies, desfac pachetul si-n loc sa arunc ambalajul arunc pachetul in cosul de gunoi. Raman blocat pentru o secunda, ma uit in cosul de gunoi, constat ca erau doar cateva hartii si bag mana pana la umar hotarat sa-mi recuperez pachetul. Cand ridic privirea la doi metri de mine vecina se uita la mine cotrobaind in gunoaie! Incerc sa o dreg, ii arat pachetul, zic ceva ca l-am aruncat din greseala bla bla dar privirea ei nu avea nevoie de niciun fel de traducere.
Wow! interesant articol, uite asa mai aflam si noi ce se intimpla in lume!
Eram la inceputul vacantei de vara la bunici, cred ca prin ‘95-‘96. La coltul ulitei in curtea fostului dispensar se aflau 2 ciresi. Erau plini de cirese nu prea coapte,doar usor parguite. Am mers cu o prietena si un var si ne-am urcat intr-unul si ne-am pus pe mancat. Prietena mea era in varf, eu undeva la mijloc si verisorul pe o craca mai jos. La un moment dat vara’miu zice: “Aoleoo, m-a luat stomacul!”A incercat el cumva sa se dea jos mai repede dar nu a mai apucat decat sa isi traga pantalonii si uite cum practic se caca din copac… Pe partea cealalta de drum trecea un om mai in varsta care banuiesc ca nu prea vedea bine la distanta, dar a observat ca pica ceva din copac si a inceput sa strige:”Ma nenorocitule, de ce arunci ma ciresele?” La care vara’miu raspunde: “Da’ nu le arunc bre, le mananc!” Am crezut ca lesinam de ras…
Daca vrei sa mori de ras și compasiune în același timp citește recenziile de pe Amazon pentru haribo sugar free gummies
Bine că nu ți-a spus să-ți fie de bine, vecine! Sau, bună de dimineață, vecine!
Bun rău de tot articolul! 🙈🙊🙉😂🤣
Plus restul poveștilor! Râd singură! Să fiți sănătoși toți și toate! 🥳
Eram prin clasa a VIa, olimpiada la limba romana faza pe judet. Cate unul in banca, vin subiectele, toata lumea concentrata, liniste de mormant mai fasaia cate of foaie, mai scartaia un pix. Burta mea incepe sa chiraie, intai incet ca niste pisici mici, dupa aia ca niste pisici mai mari si trase de coada, dupa am trecut la varcolaci si totul a culminat cu personajul principal din Alien. Imi spun ca e cazul sa ma duc la baie, am rezistat ce am rezistat dar nu se mai putea. Profa, o scandura uscata si vara directa cu Cruella de Vil zice acru din varful buzelor „Intai predai teza si dupa te duci la baie”. Ce sa predau, mai aveam cel putin jumate si eram si pe subiect, imi era mila de toate noptile pierdute. Strang din buci, din dinti, din urechi, scriu mai repede, dar micul Alien crestea. La un moment dat imi zic, dau drumul discret macar la unul parfumat sa mai usuram presiunea. Si uite asa, cum scriam eu analiza personajului colectiv din Sobieski si romanii, dau drumul la un nor de gaz aproape verde, urmat imediat de imprastierea exploziva a personajului colectiv direct in pantaloni. Ceva elevi silitori in spatele meu aproape au lesinat, madam Cruella o vad ca se face galbena, albastra, mov cu picatele, se deschid geamuri rapid si ma intreaba daca as vrea sa merg la baie. Eu, uitandu-ma direct senin in ochii ei, ii spun „Nu multumesc, inca nu am terminat de scris”. Inca jumatate de ora am mai rezistat. 😀
*scuze, nu reusesc sa activez diacriticele
Comentariu beton!16
O chestie faină. Eram la Chișinău, vizită, turiși, un autocar întreg de profesori. Normal, cazați la un hotel de rahat (vezi pe urmă), fără cină, frig, camere din Evul Mediu cu geamuri lipite cu bandă. Mergem să mâncăm. Surpriză: restaurantele se închideau devreme, noi eram în oraș pe la 10… Mâncăm ceva la un restaurant curățel dar, pe drumul de întoarcere la hotel, UPPSSSS! Brusc, stomacul meu se revoltă!!! GRAV!!! Ajung aproape în fugă la hotel, cu bucile strânse, urc trei etaje, cheia în ușă, reușesc să o deschid (zăvor de acela de la portiță), mă arunc în baie, buda de 40 de cm de la nivelul solului. Reușesc să dau pantalonii! Mă… dar uit de bata blugilor care rămăsese pe jumătatea găurii… Nu glumesc, cred că avea 40 de cm! tot tronul! Unde ajunge o parte de conținut împroșcat? Pe bată!!! FUCK!!! Na… Asta este… Spăl bata… Dau drumul la chiuvetă, sare apa în toate direcțiile, blugii uzi COMPLET! Ora 24, frig în cameră, fără căldură la calorifer! Bat discret în ușa băii și îmi chem soția, îi explic situația (Asta în timp ce făceam un duș rece. Duș, se înțelege de ce, apă rece- Chișinău sau București, blugii câc.ți, spălați, uzi…Romantic, nu?). De unde să suni un „prieten”? Semnal lipsă în toată zona. Răspândiți prin tot hotelul (Probabil prin ce camere „valide” mai aveau…). Merge săraca femeie la recepție, vine cu un uscător (din acela minuscul) și ne punem să uscăm pantalonii, să îi punem în singurul prosop din cameră… Dimineață blugii erau perfect uzi, dar măcar miroseau frumos. Sper… Iubi își amintește, periodic, de seara „romantică” de la Chișinău…
Eram la serviciu, iesisem in curte la o tigara. Nu stiu ce faceam de am ajuns sa ma deplasez grațios pe o bucata de pamant, proaspat umezit de ploaie. Seful meu era si el afara, venea spre mine, iar eu, brusc, cad in genunchi. Nu stiu cum se face ca atunci cand cad, o fac in genunchi. Altadata mi-a alunecat tocul pe trecerea de pietoni, soferii asteptau sa trec si eu cad in genunchi. Imi si imaginam cum se uitau la mine si mureau de ras. Nu am avut curaj sa ma uit la ei, m-am ridicat si am mers mai departe. Acum, cand scriu randurile astea, rad ca o nebuna. Atunci, mi-a fost groaznic de rusine.
Genial! Am strâns toata familia extinsa si le-am citit. De 10 minute radem de faza cu infarctul…..
Eram studentă. Pe vremea aceea, autobuzele erau niște rable pline ochi, iar șoferii puneau niște frâne de te simțeai ca în mașinăriile alea din Parcurile de distracții, care te învârt și te zgâlțâie. Adesea nu prindeai un loc care să-ți permită să te ții măcar de vreo bară. Într-o dimineață, eram pierdută, la propriu, în mijlocul autobuzului și mă mențineam în picioare datorită celor din jur. La un moment dat, șoferul a pus o frână din aceea de care v-am zis și mulți dintre noi, moi aussi, și-au pierdut echilibrul. Din instinct mi-am îndreptat o mână spre o bară pe care aveam șanse zero să o prind, dar se pune că am încercat. Deci am ridicat mâna spre bară și am reușit să mă prind cu hotărâre de … părul creț al unui tip. Am tras de era sa-i smulg capul cu totul. M-am înroșit, înverzit, am transpirat, am închis ochii și așteptam un pumn în gură și ceva referiri la mama. Tipul a fost inspirat, nu s-a făcut ridicol, unii deja râdeau în jur, ar fi ieșit circ. Ghici cine a coborât la prima?