Stația de metrou la care m-am arondat, după recenta mea mutare, poartă frumosul și neaoșul nume de “Jiului”.

Și mă gândeam ieri seară, pe când coborâsem pe peron, iar din metrou se auzea tare anunțul “Atenție, se închid ușile! Urmează stația Bazilescu cu peronul pe partea dreaptă”, câte neplăceri or să apară peste câțiva ani, când, în semn de omagiu pentru modesta mea persoană, ăștia de la metrorex vor schimba numele stației, din “Jiului” în “Vasilescu”.

Voi vă imaginați ce confuzii, ce probleme, câți nervi? Parcă văd cum se vor strica prietenii vechi de ani de zile, doar pentru că bieții oameni au fost suficient de neinspirați să-și dea ca punct de întâlnire una dintre cele două stații de metrou.

După care încep telefoanele disperate: “Coae, unde ești? Îți bați joc de mine? Te aștept de juma’ de oră”. Din partea cealaltă, alți nervi: “Boss, ești nebun? Sunt aici, unde kkt umbi tu?”. Și dă-i cu morți și răniți, de nu-și mai vorbesc cu anii.

O să vezi câte un îndrăgostit care așteaptă în zadar, până i se ofilește buchetul de flori în mână, doar pentru că zâna a înteles Bazilescu și fraierul așteaptă la Vasilescu. Ce să mai, mi s-a făcut milă de bietul baiat, doar scriind asta.

Groaznic, vă spun, nici nu vreau să mă gândesc la ce-i așteaptă pe sărmanii locuitori din zonă, doar pentru că n-am avut io inspirația sa locuiesc în altă parte.

De-aia aș vrea să fac un apel către conducerea metrorex, încă de pe acum, când lucrurile n-au luat-o încă razna de tot, să lase numele stației așa cum e acum. Serios, nu mă supăr, mi se pare îndeajuns că vor pune ăștia de la primărie placuță memorială pe casă și că vor schimba numele străzii.

Gata, mă simt cu conștiința ușurată.