N-aș fi crezut, dar textul meu despre cât de neplăcut e să aștepți 45 de minute pentru un bol de cereale cu lapte a umflat tărâța în patronii sau angajatorii din restaurante, cârciumi și alte localuri. Mă rog, nu chiar în toți, doar în cei care s-au simțit cu musca pe căciulă.
Prin urmare, simțindu-se profund lezați în adn-ul lor de antreprenori de succes, distinșii și distinsele s-au repezit ca rața la muci și-au început să se dea de ceasul morții plângându-se despre cum nu găsesc ei oameni buni și cum nimeni din țara asta nu mai vrea să muncească. Cum îi caută ei cu lupa și ăia, potențialii angajați buni, fideli și devreme acasă, ori nu vor să vină, ori dacă vin, nu stau mai mult de maximum câteva luni. Și multe alte măcăneli inutile de același gen.
Well, un singur amănunt omiteți să spuneți, când începeți cu lamentările, voi, toți antreprenorii ăștia deosebit de ghinioniști: nimeni nu mai vrea să muncească PENTRU BANII PE CARE-I OFERIȚI VOI.
Desigur, mai uitați să spuneți și că, atunci când vă concepeți bussines plan-ul (dacă-l concepeți și p-ăla), nu gândiți salariile angajaților plecând de la premisa „cât să le dau ca să fie multumiți, și să se implice, și să-i simt că trag pentru firma mea”. Nu, boss, voi plecați de la principiul pagubos: „cât să le dau, ca să nu plece din prima lună”. Plus, evident, vestita: „lasă că-și mai fac banii și din șpagă”.
Iar dacă vă spune cineva toate astea, începeți să vă văicăriți isteric: „dar nu-mi permit să le dau salariu cât vor ei ca să fie mulțumiți, c-aș da faliment”. Well, am o veste pentru tine, patronule care ești tu patron, în aceste condiții, faliment vei da oricum.
Nu de alta, dar în orice domeniu din lumea asta, angajați nemulțumiți înseamnă și clienți nemulțumiți. Iar clienții sunt chestiile alea care-ți țin ție business-ul în viață. Prin urmare, cercul se închide fix așa: angajați nemulțumiți care fug văzând cu ochii, cu prima ocazie –> clienți nemulțumiți –> faliment.
Crede-mă, patronule, e doar o chestiune de timp. Dacă nu produci suficient cât să-ți plătești angajații astfel încât să fie multumiți, și motivați, și să-și dorească să rămână cu tine, doar mai prelungești un pic agonia. Iar dacă produci, dar nu vrei tu să-i plătești așa cum ar merita, încetează să te mai văicărești. Punct.
Încă ceva, mărețule patron de restaurant. În ultimii 4-5 ani am intrat în extrem de multe cârciumi din spațiul carpato-danubiano-pontic. Pentru că pot și pentru că-mi place să mănânc la restaurant. Știi ce mi-a sărit în ochi la cârciumile astea? O să vină ca o lovitură pentru tine, dar am constatat că le numeri pe degetele de la o mână pe cele care au același personal de multă vreme (ospătari, chelneri, barmani sau cum s-or mai numi ei).
Dar, așa puține cum sunt, totuși există, îmi trec prin minte trei exemple chiar acum când scriu. Oare de ce astea reușesc să-și păstreze oamenii? Îî țin patronii acolo cu forța, este? Le-au sechestrat familiile și-i amenință că le omoară, dacă nu vin să muncească pe doi lei, nu? Vedeți, de-aia nu vă cred, plângăcioșilor, pentru că acolo unde patronii își doresc oameni buni și fideli, chiar se poate.
Încă ceva. Oare e o întâmplare că la cele trei restaurante, patronii lucrează cot la cot cu angajații? Că eu am așa o bănuială că nu e.
Acestea fiind zise, singura concluzie de bun-simț care se poate trage este următoarea: ori mințiți de îngheață apele, ori nu știți să vă conduceți bussines-urile. De-aia am să vă rog să mergeți sa vă plângeți la altă masă, la una unde lumea vă crede balivernele. Și nu uitați: angajați nefericiți = faliment.
Hai, acum dați-i drumu’ și explicați-mi din nou cum nu înțeleg eu cum e cu afacerile și cu angajarea de personal.
P.S. N-am vrut să le dau numele, dar mai mult ca sigur se va găsi cineva să întrebe „dar care-s dom’le cârciumile alea trei, zi-le să le știm și noi”. Uite astea sunt: Voilà, Trattoria Roma și Il Peccato (cu mențiunea că, după ce l-am frecventat săptămânal vreo doi ani, la Il Peccato n-am mai ajuns totuși în ultima vreme). Gata, am zis ce era de zis.
Pe langa valul migrator de personal din restaurantele romanesti, as adauga si media de varsta a celor care servesc, cuprinsa undeva intre 18-25 ani. In restaurantele din Italia, de exemplu, iti este dat sa vezi si chelneri apropiati de varsta pensionarii, dar care isi fac treaba impecabil, cunosc foarte bine meniul, stiu sa faca o recomandare etc. Însă probabil, salarizarea este departe de minimul pe economie… Servirea mancarii si a bauturii este o arta, nedescoperita inca de patronachii romani. La noi sunt mulți șefi și mai puțin spre deloc, manageri. În toate domeniile…
Comentariu beton!103
@julie, la noi pensionarii sint ca si ingropati, nici asigurari sociale private nu mai au dreptul! Tineret mindria tarii este la putere si ……………….. ramii deceptionat.
Se dezbate încă. Ce zici?19
scuze, asigurari medicale private am vrut sa zic si de altfel multe alte facilitati le sint taiate , asa ca ce sa mai vb de reangajati.
Nu stiu daca ati fost de curind la Capsa sa vedeti personalul!!!
Tinerii ăia sunt autistii de care vorbea ieri ministrul sănătății, Costache!
Ce aiba să faci cu așa în economia de piață, au și labaralii dreptate…..
nu iti e foame nu ? poate tii un regim cu intermitent fasting si rezultatul se vede in scris?
Problema este ca putini investesc in restaurant pentru ca le place ce fac si cred in aceasta afacere si multi investesc pentru ca este o modalitate buna de castigat bani. Si rezultatele se vad.
Comentariu beton!36
Dar in esenta ai dreptate, clientul nu trebuie sa cunoasca diversele probleme si nici sa fie partas la ele. El vine pentru o anumita experienta si nu sa fie partas la problemele restaurantului, pentru ca probleme intotdeauna sunt, doar ca ele trebuie rezolvate pe partea cealalta a usii si fara stiinta clientului.
Comentariu beton!35
@ Razvan
Se zice prin domeniul ăsta că dacă patronul nu este prin zonă „începe să fugă mâncarea pe ușa din dos”. Din ceea ce am întâlnit eu (am activat în treaba cu firmele de prin 2003), patronii mi se plângeau de „necinstea angajaţilor”. Doar că nu se gândeau cum să facă să îi motiveze pentru a lucra cu drag. Doar cereau, nu ofereau.
Comentariu beton!33
stiu, este de asteptat pentru ca tentatia este mare.
si eu tot restaurant am, dar nu ma consider lezat de articol pentru ca nu bifez nici o casuta din el. Am acelasi personal de 4 ani iar rotatia este extrem de mica. Poate 1 persoana pe an, din cei 25. Cum fac, este secretul meu :). dar pot sa spun ca muncesc si eu odata cu ei pe orice post este nevoie 🙂 aici articolul are dreptate.
Comentariu beton!118
@răzvane, respect. Atât.
Un restaurant in care am observat ca sunt aceeasi oameni de muulti ani (de vreo 8 merg acolo) este Ivan’s Bar&Grill de pe Basarabia. Nu e o carciuma cu pretentii la stele insa mancarea e impecabila(buna/multa/pret decent), servirea la fel iar patronul este mai tot timpul acolo, raspunde la telefon sa ia rezervari, conduce lumea la masa (deja dam noroc cand merg acolo…zici ca suntem amici).
Pe langa asta…ce credeti…wow…vine si te intreaba daca a fost buna mancarea, daca a fost ok serviciul…chestii din astea grele. Recomand coastele de la ei…best ever.
O singura data s-a intamplat ca mancare asa fie not ok (ciocanele care nu erau facute langa os). I-am zis, si-a cerut scuze ca na, s-a grabit probabil bucatarul sa le scoata fiind foarte aglomerat localul si ne-a zis ca aduce altele sau alegem altceva din meniu, no questions asked. Nu mai stiu sigur insa imi pare ca portia aia nu a aparut nici pe bon (nici aia inlocuitoare)
Spunea odata ca ar vrea sa mai deschida unul in Berceni doar ca e riscant sa nu fie si el acolo si mai ales ca fratele lui e bucatarul…si nu vrea sa nu ofere aceeasi calitate…asa ca a luat si spatiul de langa(un al restaunt mai tot timpul gol-din cauza lui probabil:))) si s-a extins
#carciumarie done right!
Comentariu beton!55
Mulţi „badroni” își deschid afaceri pentru că au impresia că se pricep. Menţiona Mr. Vasilescu de „plan de afaceri”. Zău? În trecut m-am ocupat de înmatriculări firme la Registrul Comerţului. Printre miile de clienţi (da, erau perioade când se deschideau firme ca la balamuc), dacă erau 2-3 ce au gândit lucrurile pe un termen mai lung de 1-2 ani. Mai toţi ziceau „las că vedem cum ne descurcăm noi”. Da, patronii adevăraţi sunt și niște oameni adevăraţi. Pentru că dacă ești doar patron și nu ești și om, pa-pa angajaţi loiali și care pun osul la bătaie pentru afacerea ta.
Eu știu un singur om care mi-a câștigat respectul ca mod de gândire a afacerii și ca patron. Și da, muncește cot la cot cu angajaţii, pentru că este afacerea lui. Nu este în domeniul alimentaţiei, ci în cel hotelier.
Comentariu beton!42
Ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc. Realitatea crunta a firmelor mici si mijlocii din RO, bazate exclusiv pe capital autohton, este ca fara ceva evaziune fiscala/plati „gri” catre angajati, nu poti supravietui. Salariile si sporurile din toata aparatura de Stat se duc incet incet spre 1.7 x cele din privat, ca medie. Si e o tara cat de cat mica, sunt max 10 mil apti de munca.
Crezi ca eu sar in sus de bucurie ca inca mai am oameni in echipa mea , „uzina” americana respectabila, care au un salariu sub cat incaseaza o femeie de seviciu la Primaria Maneciu -Ungureni? ( ca sa dau doar 1 mic exemplu).
Sunt patroni care se incapataneaza sa nu angajeze la negru/gri si clar nu ofera salarii competitive, sunt altii care fac asta si isi tin oamenii multumiti si altii care chiar si la negru/gri, nu platesc decent, ca ptioritar e X6 ala „pa alb”, si Cayenne-ul pt doamna patron.
Si dintre toti astia ,doar ultima categorie e de aratat cu degetul…
Comentariu beton!35
Nu te obligă nimeni să faci evaziune fiscală pentru a-ţi plăti angajaţii. Trebuie să iei în calcul asigurarea și acoperirea cheltuielilor pentru o perioadă de „n” luni până începi să faci profit.
Marea greșeală a celor care își deschid o afacere este că nu analizează nișa pe care intră. Și se așteaptă să aibă profit din prima. Plus că nu analizează segmentul de clienţi pe care doresc să îl atragă. Nu știu cum să îi fidelizeze și să își asigure continuitate în ceea ce fac. Așa că, nu angajaţii reprezintă problema, ci patronul. Care NU ȘTIE să își asume rolul acesta. A fi patron nu înseamnă că ești și un șef bun.
Comentariu beton!38
Stii ce e interesant? ca problema e generala, nu are legatura cu varsta angajatilor. Ca pe tanarul de 19-22 ani nu prea il intereseaza daca banul pe care il ia la sfarsitul lunii e la gri sau e tot pe cartea de munca. Si nici pe ala de la 60 de ani in sus. Da, cei de 30-50 de ani sunt interesati sa ia toti banii legal, ca poate vor si ei un credit. Asa ca taxele impovaratoare sunt doar o balada, cel putin cat timp nu toate firmele sunt 100% legal fiscalizate. As intelege daca 10% din restaurante, alea care fac evaziune, ar avea angajati platiti bine spre foarte bine in timp ce ceilalti 90%, legalii, aia seriosi, s-ar zbate sa supravietuiasca. Dar povestea cu salariul minim + bacsis se intalneste peste tot
Eu pot să adaug la lista aia Nan Jing (are aceeași ospătari de 30 ani) și Casa Jienilor.
Eu îmi doresc să am într-o zi o cârciumioară. Nici nu concep să nu fiu acolo zi de zi. Să fac, nu doar să supraveghez. Pentru mine clienții sunt ca niște prieteni pe care îi întâmpini și-i servești cu ce ai mai bun.
Comentariu beton!31
Dacă se poate adăuga, adaug și eu Allouette. 🙂 Am fost la intervale mari, multe luni sau chiar un an, o bună parte din echipă era aceeași. Din întâmplare, îl știu pe patron și uneori, când e aglomerat, îl văd servind.
Comentariu beton!18
@Ady, se poate, de ce să nu se poată.
adaug si eu Cuptorul cu lemne din Pache Protopopescu: de 3 ani de cand merg, echipa e neschimbata.
Comentariu beton!15
Confirm si eu pentru Casa Jienilor Agricultori. Adaug si Ali Baba de la Muncii, unde mergem regulat de cativa ani.
Atita vreme cit patronii nostri post revolutionari nu vor dori ca in 3 luni maxim 6 sa plece in vanacta in Maldive , Bali, etc cu toata familia, si purcel si catel, sa-si schimbe toata familia masine, telefoanele si musai intr-un an sa se multe in Pipera la vila, eh atunci poate ca angajatii vor fi respectati. Si cind zic RESPECT includ tot! salariu, program de lucru, atitudine. Patronii adevarati, cica de unde am luat noi lectii, au luat-o de jos si poate au fost generatii intregi pina sa ajunga la milionarii de azi, ex? o gramada!
E nu la noi , miine daca se poate sacosa plin de bani.
Pe de alta parte si angajatii au din prima zi pretentii imi dai 2000 de euro ca uite aici CV! Sa o lasam cu CV-urile! O perioada de proba de 1 3 luni cum scrie si la lege este necesara sa vad si eu ca angajator ce sti sa faci, cum te implici, ai idei, fac si un sondaj printre clienti., dau si un premiu : angajatul saptaminii!!!!
Pe vremuri existau dupa facultate acei ani 3 de stagiatura unde doar invatai practic ce tu teoretic se presupene ca stiai (caci din facultate era greu sa intri direct in piine daca nu te lua unul si te invata ce-i „”viata”” de fapt). Si salariu era ala care era , dar apoi treaba era alta. Si vorbesc strict de profesionalismul cu care tu ca angajat tratai serviciul si respectul cu care erai privit de angajator. la vremea aia nu m-am simtit umilit si nerespectat ca in aceste vremuri, din acest punct de vedere.
Acum unii vor din prima zi 2000 euro/luna , si munca ioc , ceilalti vor 1000 lei si munca la greu.
Mdaaaa ne mai trebuie 200 de ani sa intelegem mecanismul asta al democratiei! si mai ales al pornirii unei afaceri, a planului de afaceri.
Se dezbate încă. Ce zici?21
Am fost în vară la mare. La noi, nu la străini. Am cam regretat. În fiecare zi erau aceiași angajați, de dimineața până noaptea. Da, ați citit bine. După trei zile au mai venit două fătuci pe lângă ceilalți angajați, în mare parte studenți și doi moldoveni de dincolo de Prut. Erau superobosiți. Lucrau de la prima oră până seara târziu. În a treia zi era evidentă oboseala lor. Unii abia țineau minte ce le-ai mai comandat. Dar altfel ei erau săritori, încercau să te mulțumească.
Pe lângă asta, nu puteai comanda nimic altceva care nu era în meniul zilei. Am plecat acasă sătulă de cartofi prăjiți.
Nu aveau vin, au adus a doua zi la cererea noastră. Ne-am mirat mult. Ar fi trebuit să bem doar whiskey, bere sau suc. Eu nu beau decât suc, cafea și vin. Și apă, dar de la robinet, nu plată sau minerală. S-au mirat ei de data asta.🤣
Nu ofereau dulciuri, deși erau în „meniu”. Era plin de copii acolo. Nimic dulce. Eram forțat la dietă. Ne-am cumpărat baclavale de la „turci”.
Dar cu noi angajații au fost atenți, cred că restul a ținut de organizarea făcută de patron.
Comentariu beton!29
Eu am aceeași părere dintotdeauna, de când diverși patroni au început să se vaite la tv că nu mai găsesc salariați buni,care să facă treabă, în funcție de obiectul activității. Păi cum să îi stea muncitorul la serviciu dacă îi promite contract peste 15÷30 de zile și nu îl face nici peste 2 -3 luni ,iar la ziua de leafă în apropierea Paștelui de anul trecut, ridică din umeri că n-are și zice că le dă câte 100 de lei împrumut….La o mică firmă de producție termopan, cunoștință bună să zicem ;si apoi până le-a dat banii a fost plecat în concediu în țări însorite.
Comentariu beton!23
Ai atins un subiect destul de sensibil. Ca antreprenori ce ne aflăm, soțul meu și cu mine, am avea de dezbătut trei zile și trei nopți pe tema asta😁. Frate, e greu, foarte greu mai ales pentru angajator. Dar dacă pleci de la premiza că angajații tăi sunt colegii tăi, s-ar putea să-ți iasă treaba. Și da, să muncești cot la cot cu ei, să te duci cu ei în delegații și să plătești o cină din partea firmei după o zi de muncă, să le pui la dispoziție rulota ta de la mare pentru acei colegi care nu au văzut marea niciodată, să le acorzi prime la fiecare sfârșit de an, să le dai mașina de firmă când au de cărat mobilă pentru acasă, și în general să poți să-i ajuți când au nevoie. Și uite așa, fără să credeți că nu sunt discuții și aminozități în colectiv, reușești după ceva timp să ai o echipă faină și statornică. Avem prieteni care au bombănit atunci când le-am spus că am plătit salariile în condițiile în care pentru noi nu au mai rămas bani. Au fost și momente d’astea😁 dar ne-am gândit tot timpul la vremurile când nu aveam niciun venit. Eram șomeri amândoi. Dar au existat oameni în jurul nostru care ne-au ajutat chiar fără să cerem ajutorul😍. Și le suntem recunoscători pe veci. Scriu astea nu ca să mă laud, ci pentru că am înțeles cum ar fi normal să evolueze lucrurile. Și din fericire, colegii noștri au înțeles și ei că atunci când se duc la client, trebuie să facă o lucrare ca pentru ei înșiși. Să aveți spor în toate!
Comentariu beton!87
Păi comentariul tău nu face decât să confirme 100% ce-am scris eu. 😀
@adina, DA asa se face treaba! Deocamdata cred ca doar visati intr-o buna zi o vacanta exotica! pe moment scopul vostru este sa creati o echipa si in felul acesta o veti creea . SUCCES
@Doremi
Chiar nu visez la vacanțe exotice😁. Îmi doresc lucruri mai simple. Să aibă timp al meu soț să doarmă căt vrea, să nu mai vorbească toată ziua la telefon, să-și trateze spondiloza cervicală dobândită din cauza pozitiei incorecte în fața laptopului, să poată să stea și el degeaba o săptămâna la rulota de la mare….chestii d’astea😁
Comentariu beton!18
Eu asigur servicii de protectia muncii. Vad toate situațiile posibile si imposibile. Colaborez cu firme care au intre 2 si 250 de angajați. Implicarea administratorului este definitorie. Am un client care in perioada de criza a tinut firma deschisă, luând comenzi in pierdere, doar ca sa nu trimita iarna oamenii in șomaj tehnic. Lui ii era simplu, fără bataie de cap. Dar s-a gandit la oameni. De 8 ani are aceiași lucratori, de câțiva ani e in dezvoltare. Dar in servicii e pufin diferit, angajații trebuie sa fie de o anumita structura, cu o anumita energie. Lucrez de 13 ani in domeniul acesta, cred ca pot sa scot un roman foileton cu ce întâlnesc.
La acel articol am ridicat din spranceană, cum anumiți patroni au angajați și cum altii nu?
Să vă spun de fimiu, pe care 3 veri la rând l-am trimis să muncească ca ajutor de ospatar pe litoral( 17,18 si 19 ani) pentru că barbatul meu doarme pe pernă straină și nu vreau ca el să se învete că banii se strâng în cont, așa, din neant.
Prima experiență, faimosul lanț Mera. A fost o zi groaznică în sensul că a plecat de acasa la microbuzul firmei la 6 dimineata( trezit la 5 ca sa ajunga la timp în stație) iar la 12 noaptea( după 18 ore, el nerăspunzând deloc la telefon)eram la poarta resortului să-mi iau copilul. A ieșit cu toti colegii odată, la ora 1 iar abia atunci plecau cu microbuzul acasă. Să se calculeze dacă tu, adult fiind, ai fi lucrat în aceste condiții. O zi cu o zi, salariu parcă 2000 lei, fară posibilitatea de bacșiș, în pauzele de linie nu erau lăsați să se odihnească ci aveau mereu de spălat cărucioare, de făcut pachete etc.
Eu nu l-am mai lăsat și posibil nici alți părinți din zona litoralului deși ar vrea să-și responsabilizeze copii nu îi lasă tot din aceste considerente( erau în schimb mulți angajati din satele sarace și trăiau acolo în condiții… vai mama.
Al doilea an a lucrat la o terasa unde patronul este omul locului și statea printre angajati și mai o glumă, mai un supliment de ceva, a lucrat toată vara, deși și acolo era greu dar a fost altă atmosferă. Lucra 8 ore pe zi în tura( + transport asigurat), foarte aglomerat că are mancarea bună, cu acelasi salariu 2000 lei și fară bacșiș( la un împinge tava).
Al treilea an a lucrat ospatar la piscină, o zi cu o zi (12 ore) salariu la fel dar aici era bacșis, mai putin așa, tot la all inclusive iar aici a fost un colectiv ok.
Și atunci de ce se mai întreabă patronii( care nu sunt între angajati și nu se implică) ce se întamplă? Eu ca adult, nu îmi las familia să nu fie respectată. Patronul fiind acolo poate interveni să mai dea un liber peste rând, să aplaneze șicanele între colegi,să decidă, nu doar să încaseze banii.
Iar vorba se duce și nu mai vin să se angajeze și de aceea aduc din alte locuri.
Comentariu beton!37
@Mary M, nu înțeleg sublinierea cuvintelor „fără bacșiș”. Nu cred că asta trebuie să fie important la un job, oricare ar fi el. Există un salariu. Că mai pică și bacșiș, norocul unora!
@Ananas, îmi cer scuze dacă s-a înteles asta.
Am precizat deoarece pe litoral( la joburile de vară, în general) se subîntelege de la angajare că primești un salariu mai mic dar cu potențial de bacșis, este cumva în fisa postului unui patron( administrator) să inducă acest fapt, iar ca ce a lucrat baiatul meu era clar că nu se baza pe asta. Voiam să subliniez relația între timpul petrecut la job și beneficiile în 3 ani consecutivi. Ms!
@Mary M – NICIODATA nu trebuie luat in calcul un salariu mai „mic” pe faptul ca POATE iese bacsis. Salariul trebuie sa fie cel corect, bacsisul fiind ceva aditional si care este depinde de mai multi factori.
Comentariu beton!18
@adib, e corect ce spui tu. Eu știam că pentru ceea ce știa să facă( începător) este ok salariul. Nu pentru bani s-a dus în principal la muncă, la acea varstă eu nu îi puteam oferi experiențe de lucru cu oameni și caractere diferite de bula lui care să-l formeze ca viitor adult. El oricum nu va lucra în acest domeniu, deoarece a ales ingineria doar că pentru un part-time să lucrezi în HoReCa ar fi cel mai facil job sezonier.
Nu am acceptat în schimb timpul exagerat( 19 ore x 15 zile= 285 ore= 2000 lei) pe care dacă la persoane angajate la un local care este deschis și iarna, mai știu să negocieze ore suplimentare sau dacă au un post mai sus este platit mai bine, la forța de muncă necalificată( ore suplimentare platite vara…visam) este jale pe litoralul nostru, de aceea am explicat de ce tinerii localnici nu prea mai vin la locurile de muncă unde s-a dus vestea, ca să zic așa. Timp contra beneficii, nimic mai mult.
Comentariu beton!14
Mihai, păi cum alfel? Nu d’aia fac parte din bula ta virtuală? Că cine se aseamănă se adună😍
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.10
Nu inteleg de ce a luat Toni atatea rosii, n a zis nimic de sex cu perversiuni si degete in cwr.
Comentariu beton!20
Păi, tocmai d-aia a luat. Are lumea alte pretenții de la el. 🤣🤣
Comentariu beton!29
exact când am scris despre un subiect tabu: cum era viața în jandarmerie, lumea m-a dezaprobat
of, trebuie să scriu iarăși despre sex…
Comentariu beton!21
Poate că cei 20 (de până acum) care au dat thumb down la comentariul lui Toni, au dezaprobat doar faptul că un șef care ”nu te urmărește, te lasă să mănânci la restaurant și nu-ți cere șpagă” e unul ”foarte omenos”. Pentru că aceste lucruri nu prea au legătură cu omenia, ci parcă mai degrabă cu legea și cu abuzul de putere la locul de muncă.
Toni, păi și sexul e considerat subiect tabu, alături de religie, bani, politică și, dacă zici tu, viața în jandarmerie.
Anul acesta, insulă grecească, dimineață, suntem primii clienți, stabiliment ce are în administrare sezlonguri pe malul mării, o terasă-cafenea și-o tavernă, de care la vedere (cel puțin în primele ore ale zilei cât am stat noi acolo) se ocupă două adolescente ce se tot adresează unei persoane dinăuntru cu apelativul ”tata” și un tânăr. Una dintre fete face chiar când ajungem un comentariu în greacă, crezând probabil că nu auzim, sau nu înțelegem – ceva de genul ”oh, tocmai aici se așază”, iar soțul îi răspunde calm ”dacă e, putem pleca”. Biata fată se înverzește, începe să-și ceară scuze și să se explice – tocmai voia să spele cu furtunul cimentul terasei respective și era îngrijorată că ne-ar fi deranjat. Ok, nicio problemă, n-ar fi stricat ca și noi să întrebăm poate, dar numa’ bine că iată o masă în altă zonă, pe un covor de pietricele albe, sub un copac prieten cu o sopârliță foarte haioasă. La modul cel mai sincer, pentru noi aia a fost tot, dar fata a continuat o perioadă să fie ușor stresată, s-a mai scuzat de vreo două ori, deși chiar nu dădea cineva vreun semn de nemulțumire, dimpotrivă. Chiar și-așa, abia după ce a venit soțul foarte încântat cu un bol de smochine proaspăt culese și spălate, s-a mai relaxat și ea. Smochine oferite de customer care-ul vigilent și la datorie al localului, o femeie la vreo 100 de anișori.
La capitolul restaurante, cu sau fără un business plan riguros și o anume politică de personal, cel mai mult îmi place modelul de business familial, acela în care poate (stră)bunica/(stră)bunicul au pornit o treabă ce funcționează și în prezent prin copii/nepoți/strănepoți.
Comentariu beton!31
99% dintre cârciumile la care am mâncat prin strainătate erau după modelul desris de tine. Familia și câțiva angajati care munceau cot la cot. Și unele dintre cârciumile astea aveau vechime de zeci de ani.
Vreau să spun doar atât. Cei de la Voila sunt geniali. Îți pun în față urzici prospăt culese și ți le prezintă de parcă ești fericitul câștigător al unui Oscar al urzicilor. Cea mai fină trufanda tronează în fața ta și ești printre puținii răsfățați ai sorții care pot savura această delicatesă. E drept că exact așa o și prepară.
Și atunci, când ai respect pentru o frunză și o cinstești cum se cuvine este evident că îți dorești să ai și personal care să se comporte așișderea. Este o îmbinare de calități, pasiune, artă și responsabilitate care pur și simplu transformă afacerea în ceva … de poveste.
Asta că tot s-a discutat la articolul trecut despre … concept, strategii, customer care și alte fandoseli care sună pompos. Pasiune nene și bun simț.
Comentariu beton!22
@Mona, urzicile ca urzicile, dar să vezi ce fac acolo ăia cu petalele de trandafir… Vis! 😜🤣
Comentariu beton!17
@Ioane, :))))))))))))
@Ionuț,
Coronițe pentru premianți? 🙂
Ți le presară cineva la picioare, pe covoru roșu, în drum spre masă?:-)
Hai lasati, fac eu niste briose de … pfuai. Nu va plac, haliti urzici.
Merg la Shorley din 2003 si au cam aceeasi oameni. Peste drum de firma unde lucrez este un bloc construit in 2008-2009 cu vreo 6-7 spatii comerciale la parter. In afara de mega, prin celelalte s-au perindat in anii astia zeci (nu exagerez) de cafenele, mini restaurante, pizzerii, gelaterii, vinarii etc facute de „badroni” adevarati. Investitii fara minte, fara un plan real de afaceri de iti era mila de cum se bateau de muste ospatarii in lipsa de clienti. Nicio afacere nu a rezistat mai mult de un an.
nu vreau sa te contrazic, hai sa spunem ca te completez doar, dar piata muncii sufera grav. da, pe de o parte sunt antreprenorii sau afaceristii de care spui – aici, suza-ma, da’ iei in calcul ca poate oamenii au mai multe afaceri, deci imposibil sa munceasca cot la cot in una dintre ele, asa, gen sa serveasca la masa sau sa vanda la tejghea? asta cu implicarea „patronilor” ramane valabila doar pentru afaceri de familie, sau pfa-uri. altfel, cam d’aia ai angajati. sigur, ideal este sa ii poti suplini oricand pe oricare dintre ei, dar conteaza mult nivelul si volumul. in plus, in functie de business, tie iti trebuie creierul si timpul sa iti gandesti strategia si pasii urmatori. sau asa ar trebui.
revin la piata muncii. ne stim bine, ne stim si veniturile. am prietena care detine una din top trei companii de HR – nu e bine deloc! stii ca nici macar ei nu isi mai permit sa iti garanteze angajatul pe care ti-l aduc mai mult de o luna? si aici nu vorbim de salariu mic sau lipsa beneficii ci de lipsa de reponsabilitate si asumare a indivizilor care nu isi doresc, de fapt, angajamente pe termen lung.
am prietena care, de 8 luni, cauta activ receptionera intr-o clinca. atentie! vorbim de studii medii, coerenta in exprimare si responsabilitatea lucrului bine facut. pachetul pe care il ofera insumeaza un salariu de 3000 lei pentru program de 6 ore pe zi, cinci zile pe saptamana (doua schimburi) si 6 ore o sambata la doua saptamani. bonuri de masa si tratamente gratuite in clinica. ce crezi? NU gaseste oameni. si daca si aici imi spui ca este salariu mic si pretentii mari, te mananc cu tot cu cereale.
mie personal mi-au venit la interviu, cu 0 experienta in domeniu, prinsi ca mint ca ar stii cursiv vreo limba straina, iar la pretentii financiare mi-a spus una (citez): pai am auzit ca femeia de servici (sic!) de la distrigaz castiga 2000 de euro. asta a fost raspunsul ei. si cand am intrebat daca ea vizeaza un salariu mai mare de atat, pentru o functie de junior unde eu urma sa o initiez si sa o invat, dar si sa ii sustin un curs de limba engleza, mi-a raspuns afirmativ. pai, boss… zau acum! eu recunosc ca aia pentru mine a fost o zi foarte lunga si extrem de dubioasa in experiente de interviuri de angajare asa ca, m-am ridicat, am luat din debara matura doamnei de la curatenie (era noua) si m-am dus cu ea in sala de sedinte si i-am oferit-o urandu-i sa obtina postul ala la distrigaz, cu rugamintea de a ma anunta si pe mine daca mai sunt locuri disponibile ca m-as duce si eu.
ma lovesc zilnic de incompetenta, dar vine mai des dinspre angajati, decat dinspre proprietarii de afaceri, conceptul de loialitate este complet perimat, indiferent de conditii si mai cred in asumare: daca nu ai studii, nu ai experienta intr-un domeniu ales, iti cauti locul de munca care sa iti compenseze pretentiile, dar si bucuria de a merge la munca si de a face ca afacerea aia sa mearga bine, ca sa iti pastrezi locul de munca, ca sa poti creste in organigrama etc. ori tu uiti ca, de cele mai multe ori, daca intri intr-un magazin in trening, ca asa erai tu imbracat azi, vanzatoarea te va trata ca pe un sarac netrebnic care a intrat din greseala in (atentie!) magazinul ei!.
uite, astept cu interes si un articol despre angajati, nu doar despre o nisa de angajatori 🙂
Comentariu beton!35
Știu și eu că piața muncii suferă grav, dar, hai să fim serioși, s-au revoltat patronii de cârciumi, un domeniu pentru care nu-ți trebuie Haravard-ul ca să poți servi la mese. Trebuie doar să-ți tratezi corect angajații și, n-am nicio urmă de îndoială, până la urmă îi vei găsi p-ăia care să rămână lângă tine.
Dacă poți să zici prin Mihai (mail) cine/unde caută s-ar putea să știu pe cineva. În decembrie își căuta de lucru. Nu bag 100% mâna în foc pt seriozitate (e o fostă colegă de la un curs pe care l-am urmat în perioada șomajului), dar nici ultima aiurită nu e. Din câte știu, ar fi mulțumită cu 3000 net.
Ps. Are ceva studii superioare și a mai lucrat ca recepționeră.
Comentariu beton!16
Jamilla,
nu sunt Gigi Contra, jur, dar ca să faci ce zici tu, respectiv ” tie iti trebuie creierul si timpul sa iti gandesti strategia si pasii urmatori. sau asa ar trebui.” nu e normal să te asiguri, în primul rând, că primul nivel funcționează beton? Că ai oamenii potriviți la locul potrivit? Că dacă nu îi ai, degeaba ai strategie, se prăbușește baza.
În rest, da, lucrurile sunt și cum zici tu, există pretenții exagerate de fiecare parte a baricadei.
Comentariu beton!20
Viitorii angajaţi visează la salarii mega uriașe tocmai pentru că se discută de o acută lipsă a forţei de muncă pe piaţă. Așa că se consideră „îndreptăţiţi” să ceară salarii mari. Chiar dacă sunt varză la nivel de abilităţi pentru postul respectiv.
Iar treaba cu „am auzit că la firma X, angajatul are salariu de Y Lei/Euro/Dolari” este și pentru că sunt mulţi lăudăroși care vor să pară super valoroși.
@Constantin, nici n-ai idee cum cu lăudăroșenia! Lucram la banca x, într-o zi îmi povestește mama că i-a povestit o cunoștință (învățătoare) că a aflat despre un fost elev al ei (de la bunicul elevului 🙂 ) că lucrează la banca x, că vai ce tânăr e și e deja mare șef în departamentul cutare și are multe mii de lei salariu și bla-bla.
Eu lucrasem cu „departamentul cutare” dar n-auzisem de numele tipului, intru la lista internă de angajați (m-a mâncat unde nu mă vede soarele 🙂 ), nu-l găsesc, rog o colegă de birou care se avea bine cu cineva de la HR (am avut ceva mâncărime 🙂 ) să întrebe dacă tipul a lucrat vreodată în banca x. Negativ pe toate planurile. 🙂
I-am zis maică-mi și i-am zis să transmită că să revizuiască bine povestea că am foști colegi plecați prin aproape toate băncile românești și la ce draci am chiar fac investigații. 🙂 N-a mai povestit nimeni nimic.
Comentariu beton!16
Altceva lipseste la modul dramatic la noi : respectul pentru munca. Daca ne-am inteles la ceva atunci si eu ca angajator respect si tu ca angajat iti faci treaba cum trebuie. Ar trebui sa fie in primul rand un contract social , inainte de cel legal pus pe hartie. Dar lumea , mai ales cei mai tineri nu respecta munca. Coroborat cu piata muncii , care este cel putin ciudata, face ca intradevar sa fie greu de gasit angajati care sa si vrea sa munceasca pe salarii rezonabile. Din pacate nu putem oferi toti 2000 euro/luna pentru femeia de servici. Asa ca pe de o parte angajatii vor bani multi, pe de alta parte habarnuam de nimic si nici nu sunt dispusi sa invete. Si este de la greu la foarte greu de gasit un echilibru. Si totul ca sa iti spuna ca merge infirmiera la spital de stat ca se castiga mai bine 🙂
Jamilla ,un patron poate da afară un angajat neserios , da invers !!!
Raspund aici tuturor.
@Mihai, eu inteleg revolta ta si nu o consider deloc nejustificata. d’aia, ca si tine, merg in 4 carciumi in Bucuresti si alea ale prietenilor. clar se poate sa iti respecti angajatii, ce te faci insa cand ei nu te respecta pe tine? care e secretul sa ii gasesti? ce te faci cand, cu salariu de 1500 euro, bucatarul iti iese in restaurant inainte de ora pranzului, cand stie ca locul se umple pana la refuz, iti lasa sortul pe tejghea si iti spune din mers ca i-au confirmat altii ca ii dau 50 de euro in plus si e si mai aproape putin de casa? cum controleaza un patron de carciuma dispretul cu care te trateaza pe tine un angajat care azi e frustrat – indiferent daca din cauza unei betii cu prietenii pana dimineata, ca sufera de singuratate sau de ejaculare precoce? ce daca ei stiu cat de mult inseamna in tips sa te trateze onest, nu preferential, ca oricum nu o fac. ce daca legea spune ca esti obligat sa oferi un preaviz? pana la urma da, ii gasesti, dar pana la urma suferi si tu patron, si tu client si, cateodata, ramai si fara carciuma tocmai pentru ca noi, clientii, avem pretentia sa merite pe ce platim de la atmosfera la gust.
@Ady, da, ii spun lui Mihai.
@Mona, eu in general nu cred in „lucrul cu amanuntul” daca esti la nivel micro, iata, cum zice Mihai, o carciuma, da! testezi, alegi cu grija, verifici, supraveghezi apoi iti gandesti pasii urmatori, ca sa aiba ce sa urmeze. dar cand ai un sistem de francize? e brandul tau, proprietar e Mihai si oricat ii impui tu prin contract, tot la mana lui esti. la fel si cand ai un administrator care, in fond, ar trebui sa fie prelungirea ta. intr-o afacere macro, din pacate, controlul nu mai este la tine, iar clientul o sa iti ponegreasca brandul, nu angajatul.
@Constantin – exact asa! eu am cautat in comunicare si replicile erau: la ce foame de oameni e in domeniu, ma asteptam la mai mult, da’ pot sa vin o luna daca e, intre timp pot sa plec la altii. si nu, nu avea experienta, dar avea un cv cu 6 locuri de munca intr-un an.
@Razvan, exact! pe mine ma uimeau oameni de hr sau „patroni” care ma vanau sau imi ofertau diverse posturi si beneficii, da, cateodata cu salarii mult mai mari decat cel pe care il incasam eu la vremea respectiva si erau socati ca nu sunt interesata sau ca nu vreau sa plec – cine mai sta la un loc de munca 17 ani?! pai iata, eu. pentru ca mi-am respectat angajatorul, pentru ca datorita lui am invatat foarte multe lucruri pentru care imi ofereau altii ceva mai multi bani, pentru ca am invatat sa nu abandonez o barca din care au debarcat multi, adesea pentru nimic sau pentru mai rau, pentru ca fidelitatea si onestitatea pentru mine sunt cuvinte cheie, pentru ca aveam intelegere si pentru ca atunci cand consideram eu ca nivelul, experienta sau rezultatele ma confirma, ma duceam sa discut cresterile salariale – argumentam si eu (niciodata ca piata da mai mult sau ca am primit alte oferte sau ca… nu santajam, negociam), argumenta si managementul si la final era bine. in plus, as’ fi crezut ca asta ar fi un gest de apreciat de un viitor angajator, nu o mirare sau un handicap 🙂
@oviwan – cand nu esti respectat, cand nu primesti ce ti s-a promis, cand crezi ca ti-ai atins potentialul maxim, pleci! tocmai pentru ca, iata, evoluam pe o piata a muncii deficitara. o piata in care, indiferent de nivel, varsta, expertiza, cineva o sa te angajeze.
@Jamilla, părerea mea e că în primul rând, ca angajator, ar trebui să-țu cunoști oamenii. Ar cam trebui să știi ce-i poate pielea fiecăruia, mai ales unuia pe care îl platești cu 1500 de euro pe lună. Dar, da, nu contest că te poți trezi că un om de la care nu te așteptai, te lasă cu curu-n baltă în mijlocul zilei. Situație în care rezolvi cum ai rezolva și dacă aceluiași bucătar i s-ar face rău înaintea prânzului. Astea sunt cazuri punctuale și extreme. Când ți se întâmplă, anunți clienții, cauți alt bucătar, rezolvi până la urmă. Textul meu de azi se referea la cu totul altceva și știi și tu la ce.
@Mihai, stiu, dar tot as’ vrea sa iti citesc parerea si despre partea cealalta. nu ca n-o stiu, da’ sa fie publicata 🙂
Jamilla,
Cu alte cuvinte, omul nepotrivit îți distruge brandul 😀 deși cred că acel contract de franciză îți permite să iei măsurile potrivite, la momentul x.
@Mihai
Exemplul cel mai bun pentru oglindirea societății și a pieței muncii și a modului în care e văzută aceasta realitate de „piața muncii”:
Comentariile Jamillei au avut o proportie incredibil de mare de degetele roșii negative !!!
Ori cand niste comentarii pline de bun-simt si de cunoaștere clară a pieței, sunt taxate cu gesturi care non-verbale înseamnă „pleaca de aci’ cucoana ca stim noi mai bine cum e cu munca – huo patronilor – mai intai sa dati salarii mari și apoi sa aveti pretentii” mie mi-e clar ca lucrurile stau prost – și stau prost în societatea românească suficient de leneșă și inculta cat să-și asume carențele proprii fără a se uita la paiul din ochii altuia.
In calitate de „patron – huooo „, alergat până la gat între meandrele statului român și modelul comportamental românesc cvasi-medieval, care defineste modelul local de business, eu vad lucrurile precum Jamilla și precum alți „patroni” care își vad incet-incet plăcerea de a face treaba și business, ingreunata de povara ( subliniez povara ) angajatului vesnic nemultumit, needucat , nedoritor de educatie.
Desigur, exista multe modele de patroni absolut jegosi dpdv uman si fara nici cea mai mica aplecare spre un minim calcul financiar de profitabilitate. Dar nu mi-i dați doar pe aia de exemplu, cand realitatea e mai mult dură la nivelul angajatilor a caror vina e dubla ( ca și a mea in calitate de consumator de altfel) – vrem salarii mari dar sa cumparam ‘eftin. Acceptăm orice rahat de cumparat, dar vrem sa avem mulți bani. Și apoi ne plangem ca suntem plătiți de rahat și la negru și mai știu eu cum. Ne put rosiile strâmbe ale vecinului și luăm de la un lanț local din sat, nu ne plac serviciile providerului X dar luăm ca e ieftin, nu ne place coada la low-cost dar ne inghesuim ca sardeaua cu sacoșa de rafie și exemplele pot continua.
Si cel mai important: fara educatie , fără voința de a invata și de a face ceva, fără a susține inițiativa locală, doar cautand oportunități si 50 de euro în plus la salariu, plus o mica combinatie care sa ne facă sa ne simțim smecheri, va veți plânge cât veți mai putea și cât va fi piața sus, in mod artificial, precum in 2007. După care va începe iar Valea Plangerii….pentru ca noi ca țară suntem deja din ce în ce mai scumpă și mai prost utilizata ca ca infrastructură pentru 2020…and more
Vreți sa va spun cum va arăta viitorul ? E simplu:
Aia buni, cu knowledge și educatie emotionala si cognitiva, vor decola în afara precum au făcut-o și alte capete mai luminate . Ăilalți vor deveni consumatori EU de prim rang cu o presiune din ce în ce mai mare, data de cheltuielile în care se vor fi inglobat ( eu am iPhone 7 pe puncte dar secretara mea are iPhone 11 in rate ) și apoi, de muncitorii străini ( da, pe ăla îl plătesc mai bine decat pe tine ca munceste mai bine și cu mai mult respect si-mi oferă ce nu vreți voi sa oferiti , predictibilitate ) Așa cum noi, timp de 30 de ani am invadat țările în care angajații plictisiti si cu burta plina, făceau figuri la șters la cur si la curatat toalete, așa vom fi și noi invadati. Corul plângerii începe deja sa se auda în servicii și/sau in construcții, unde se prefera sa aibă, un nepalez civilizat decat un ospatar scarbit si agramat, dar român neaoș cu rădăcini dacice.
Cu cultura organizationala actuala si cu infrastructura existenta, cu o datorie externă de peste 10 ori mai mare decat cea a cizmarului (plătită cu sange în 10 ani de zile, un echivalent a vreo 200 de ani, acum, la randamentul muncii actual ) Romania va avea probleme mari. Bucurati-va de plasme și aiphoane acum, nota de plata o VOM plăti la batranete și va fi pasata si urmasilor nostri. Nu mă exonerez de nimic – fac și eu parte din aceasta masa de platitori, dar hai sa spunem lucrurilor pe nume, nu sa facem mult zgomot pentru nimic. Sunteti la fel de vinovati ca si angajatorii vostri și din păcate cel puțin numeric raportul e de ordinul zecilor sau sutelor de ori mai mare. Și faptul ca nu sunteți de acord cu un om muncitor, precum Jamilla in acest caz, nu face decat sa confirme cancerul moral al societății românești.
Vae victis, pana una alta
Comentariu beton!20
@Motzu’, mno, mie mi se pare tare c-ai exptrapolat de la niște patroni de cârciumi, la problemele societății românești. Ceea ce, poate nu e chiar greșit, pentru că societatea românească, așa cum arată ea la nivel macro, se poate oglindi la nivel micro și în modul cum funcționează restaurantele. Totuși, eu am avut și niște exemple pozitive, niște exemple care arată ce SE POATE. Așa că dacă aplic extrapolarea ta, dar în sens invers, de la la restaurante spre societate, înseamnă că se poate. Totul e să vrem.
Motzu, deci dupa tine toti aia care au plecat si pleaca in continua, au facut-o si o fac de buni ce sunt patronasii din Ro, nu ? Sute de mii de meseriasi si calificati si specialisti au ales sa plece pentru ca in tara munceau pe bani buni si nu erau exploatati, nu ??
Si chiar si aia necalificati care fac parte din milioanele de romani plecati, aia nu au plecat sa miroasa panselute, au plecat pentru mai multi bani. Ca munca usoara nu e sa mergi la camp sau la ingrijit batrani, sa zici ca vai aici erau putori. Nu vrei sa stii ce povesti am auzit de la o ruda plecata in Germania la asa ceva, ca la ea in oras ar fi fost platita cu minimul pe economie si cu doi copii nu prea isi permitea asemenea salariu de lux.
Putori sunt aia care stau acasa pe ajutor social.
Deci ? Daca patronii aia intelegatori si oropsiti ca nu gasesc oameni buni, sunt si erau pe toate gardurile, cum de au plecat oamenii ? Sunt milioane de nemultumiti si cati patroni? Oare unde o fi problema de fapt ?
Daca meseriasii si specialistii aia erau platiti cat de cat ok, nu ca afara, dar cu salarii care sa le permita un trai bun, de ce ar mai fi plecat?
Unde erau salariile alea de 2500 de lei si locuinte gratuite care li se ofera acum muncitorilor vietnamezi, nepalezi samd ?
Ca pana sa plece romanii in halul asta, sa dea dracii daca vedeai anunturi de angajare care sa ofere asa ceva.
Postul ala de receptionera pe 3000 de lei si program de sase ore, unde e postat, de femei precum cea de care spune Ady nu l-au vazut???
Na aici anunt: „Suntem in cautarea unei persoane cu zambet si bucurie,sa fie responsabila si in masura sa gestioneze programul a mai multor persoane ,sa stie contabilitate primara,sa vorbeasca engleza.”
Salariu BRUT pe luna
400 – 500 €
Bun salariu pentru Bucuresti, nu? Si pentru contabilitate primara si engleza fluent ca banuiesc ca nu au nevoie de” helau ai em za secretari” si sa gestioneze agendele mai multor persoane, toate astea evident cu zambet si bucurie cand la final de luna primeste fabuloasa suma de pana in 1700 de lei.
Cati patroni scriu salariul in anuntul de angajare ?
Secretara de la firma unde am lucrat acum cativa ani lua 2000 de lei dupa 8 ani de munca acolo, program de 8 ore si 2 sambete pe luna. Crezi ca daca una ca ea vedea salariu de 3000 si program de 6 ore nu ar fi aplicat in secunda doi?
Da unde sunt salariile astea ma nene ca daca bagi cautari pe site-urile de anunturi ori nu au salariu mentionat da vreo doua pagini de cerinte, ori vezi scoruri precum cele de mai sus. Culmea ca le vad numai pe forum-uri, scrise aproape mereu sub forma „am eu o cunostinta care ofera marea cu sarea…”, dar niciodata nu le-am vazut pe net. Si daaaaca ar fi e unul din 100. Restul, trai neneaca pe 1500- 1700 de lei.
Nu spun ca nu sunt multi cretini, e plin de ei, da nene, patronii care azi plang si suspina, au facut in trecut niste greseli si acum le platesc. Si-au batut p de oamenii buni si aia s-au tirat afara, mno ia cu paine unsa cu nepalezi, ca pe ai tai ai zis ca merge sa ii scuipi.
Insa tu poti da vina mai departe pe angajatul roman, ala care in tara muncea pe nimic si tragea ca prostul, da care in alte tari dupa cativa ani e angajat instant pe un salariu bun si unde are mari sanse de a ajunge pe posturi de conducere dupa cativa ani.
Stii ca dupa patru ani de munca intr-una din firmele unde am lucrat, patronul a inceput sa dea salariile cu intarziere de chiar si trei luni? Iar de sarbatori efectiv ne cerseam salariile doar ca sa aflam dupa ca omul a facut Craciunul la Paris ? Sau ca a amanat plata salariilor ca sa isi duca q8-ul in service unde a platit o suma egala cu 8 salarii? Stii ca am lucrat cu 7 LEI PE ORA in 2018? Sau ca in 2008 am plecat de la firma fiindca patronul M-A MINTIT ca imi mareste salariul dupa ce am preluat postul cuiva care plecase? Ori ca am o colega care are doua locuri de munca sa isi poata creste copilul? Stii cat ia in total? Sub 3000 de lei pe luna.
Dar voi nu stiti din astea, voi va uitati in ograda voastra si preferati sa pupati in dos amaratii aia care vin in Romania la lucru si injurati romanii care din pacate nu si-au permis sa stea sa sape si sa caute dupa exceptiile de patroni cu bun simt.
Comentariu beton!35
Jamilla, schimbând locul de muncă nu se rezolva problema patronilor focusați DOAR pe propria persoana. Pe de altă parte,sunt de acord cu doamna patroană de cofetărie sau patiserie care a postat pe.aici : să fi aproape de angajații tăi și să primești în schimb …canci !
@ mihai – dap ai dreptate – am extrapolat – și da se poate si in sens invers daca se vrea 🙂
@ Io mi’s – Stai ca vorba rabinului ” si tu ai dreptate” – sigur m-au pocnit nervii ieri cand am văzut atmosfera de „huo patronii” dar desigur, cum si spuneam exista si inca intr-o mare masura povesti ca cele ce le-ai scris mai sus cu multe jigodii puse pe făcut bani rapid.
Aia cu plecatul afara „de prea mult bine” e cu doua tăișuri – nu toți cei ce au plecat afara au facut-o pentru bani sau de foame ci pentru o calitate mai bună a vieții chiar dacă poate acolo muncesc mult mai mult decat ar munci in RO – poate poți să-mi explici altfel decât prin prisma salariului ( sociologic si fara patima as prefera ) cum oamenii care aici își bat joc de treaba acolo lucreaza cuminti si fac treaba buna?
Ce vroiam sa spun și m-am alambicat în scriere, ieri :
1. Salariile mai mari nu vor rezolva nimic dacă nu se autoeduca „piața muncii” – tocmai avem vreo 150 de ani de lipsa de educație – aia cu mierea din interbelic e poezie – la fel a fost din 1848 încoace cu comunisti sau fără.
2. Autoeducarea trebuie sa includă și verticalitate – au și alții verticalitate chiar dacă nu au stomacul plin – ca sa evitam aceasta ieșire din tema – astfel încât cetățeanul normal mai intai sa se respecte pe el, să renunțe la achiziții cantitative în detrimentul calitativului astfel incat rezultatul sa se intoarca către el. NU poți cere salarii mari dacă consumi mizerii cu valoare adaugata mica. Nu merge economic sa cumperi doar paine alba dar sa vrei sa ai bani de cozonac. E un cerc vicios
3. Nu va fi mai bine în următorii 20 de ani în ciuda patriotismului și protocronismului dacic – vine generatia Z care va avea ( ARE ) șanse dar si debitele generatiilor X si Y – debite uriașe iar eu unul în afara polemicii mi-as face griji pentru cine și mai ales cum se va achita pensia noastra. Daca o apucam si nu crapam in intersectie de infarct injurand fo’ duamna Fii Rea, in orice forma va fi în viitor
Zi faina
@io mi’s – te felicit pentru adevărul scris cu patima de om pățit! Cât am fost student, la zi, la turism, cu zero ajutor de la părinți am fost nevoit sa lucrez cam toată facultatea, de la barman, vânzător,agent vânzări, toneta ziare, orice, să-mi pot continua studiile! Ca sa vă faceți o idee, când toți erau bucuroși că termina ,,stressiunea” și merg la munte sau la mare, la mine începea îngrijorarea cu unde stau peste vară că se închide căminul din Hasdeu și apoi ce muncesc sa am ce manca! Pe lângă acești ani munciți fara sa conteze la vechime, am întâlnit toate jegurile de patroni exploatatori. Cea mai jegoasa a fost o patroana de la o firma de tonete de ziare care m-a dat afară după ce mi-a căzut un geam peste mana, taindu-mi trei tendoane de la mana, când încercam să ies pe geam din cămin, după ce un alt dobitoc de paznic a închis căminul cu lanțul, uitând că eu sunt înăuntru! Eu aveam la mine încasările din ziua anterioara, iar în timp ce mă opera nu mă gândeam de loc ce va fi în viitor cu mana, ci eram îngrijorat sa nu-mi dispară banii patroanei, sa nu creadă cumva că i-am luat eu! A trimis pe cineva la spital dupa bani și m-a dat afara fara să mă anunțe, fara să mă întrebe dacă mai pot munci! Am rămas și azi cu 10% disfunctionalitate la mâna stângă! De atunci am reușit să evit sa mai lucrez pentru vreun patron, lucrez doar la stat sau pe cont propriu!
@@@Constantin,cum s a creat aceasta acuta lipsa de personal?daca ar mai fi fost 100 care asteapta la usa cum le place multor patroni sa afirme,in multe locuri de munca ar fi tot minimul pe economie;nu bag mana in foc ca inca nu se mai lucreaza pe minim dar nu la nivelul din trecut.
Comentariu beton!14
@Satan
Tu ai citit cum trebuie ce am scris eu?
Fiindcă te contrazici în afirmaţii. Viitorii angajaţi spun că este lipsă de forţă de muncă (ca să-și justifice pretenţiile). Patronii care își cunosc afacerile își preţuiesc și angajaţii. Iar ca să înţelegi mai bine cum funcţionează piaţa muncii la un alt nivel: sunt căutaţi acei angajaţi care sunt valoroși. În anumite afaceri nu mai este timp pentru formarea unui angajat. Așa că se dorește unul care a confirmat. Și da, aceluia i se propune o sumă mare la angajare. Tocmai că pleacă dintr-un alt loc, unde deja este valoros.
Sunt salarii mari, dar acelea sunt acordate CELOR CARE MERITĂ.
In romanika au impresia batronii ca daca iti dau un salariu esti un fel de „om de casa=sluga”. Crasma pe care o frecventez in rm vl este un exemplu elocvent:
-cea care este contabil primar inlocuieste cu brio chelnaritele care se decid sa nu mai vina;
-cand nu sunt clienti in restaurant aud „spalati si voi geamurile ca uite ce murdare sunt” ;
-„cine vrea sa se plimbe cu x5” =cine imi spala x5, dar sa fie mai bine spalat ca data trecuta;
-si cireasa de pe tort: „cine il plimba pe azorel?”
„Dar ce bine a fost in maldive si vietnam…. Draga”
Comentariu beton!25
Păi lasă și tu numele cârciumii din râmnicu vâlcea.
Silviu, asta este deja un defect de mentalitate. asa cum ospatarul nu are de ce sa spele geamurile, ca nu e treaba lui, nici daca nu sunt clienti, ca nu e responsabilitatea lui sa aduca clienti, ci sa ii serveasca, asta cu sluga e din doua directii: partonul care te trateaza ca pe o achizitie, ca pe un bun, dar si clientul care, pe acelasi sistem, te trateaza la fel pe principiul: eu te platesc, datorita mie ai salariu, eu dau spaga la final. cand o sa scapam de mentalitatea asta si o sa facem diferenta intre un serviciu platit VS proprietate, o sa fie putin mai bine. sper.
@Mihai Vasilescu, după castronul ăla de zahăr ai devenit cam agitat şi tot sari la gâtu’ cârciumarilor. Eu sunt sigur 99% că ăia la care faci tu referire nu au nicio treabă cu horeca. Sunt „patronii” care au încercat cu un magazin de haine&papuci şi nu a mers, după aia au încercat cu unu de chinezării şi nu a mers nici ăla şi au ginit ei că unii are cârciumi unde se face haleală şi intră mulţi muritori de foame să mănânce şi şi-au zis : Hopaa, ia să fac şi io asta, ce mare jmecherie e ? Angajez pe unu’ care ştie să facă cartofi pai şi ceafă la grătar şi o tinerică cu ţâţe mari să servească pe bani puţini şi gata… să vină caşcavalu’ boss, da’ repede, că am văzut un beamve la ofertă pe olx.
Comentariu beton!23
Bă Shoric eu zic decât că ej cam prost.
Eu ca om amator de crâșming îți spun că prețurile au crescut și calitatea serviciilor oferite a scăzut. Pe toate fronturile: mâncare mai proastă, personalul a scăzut calitativ-uman, prețurile sunt la deal bine. Criza lipsei de oameni se simte, inclusiv la patroni de bine, pe care îi cunosc personal și mai beau o bere cu ei. Și oamenii sunt dispuși să plătească bani buni, nu de un ciocoringo.
Unde lucrurile încă merg bine, cârciumile sunt pline ochi. Rezervi cu 2 zile înainte pentru o ciorbă.
@Mihai
Am mâncat la D’Amicii în Vâlcea. Absolut geniala taverna. Au o mâncare…
Bă Ionut B, io cred că tu faci parte din statistica aia care zice că 40% citesc un text dar nu-l înţeleg. Tu eşti genul ăla care linge o ciorbă dă burtă, gratis, după ce-l linge în cur pe patronu’ de bine.
Mihai, iti multumesc pentru articol! Ce bine e cand cineva intelege!
Am lucrat la un faimos lant de fast-food, sa zicem asa, bazat pe salate. Am avut luni cand de la o tura de 8 oameni am ajuns la 4 oameni. Trebuia sa refuzam comenzi pentru ca nu avea cine sa le faca. Am ajuns de la a acoperi postul meu, la a ma ocupa de 3 posturi in acelasi timp! Sa mai zic ca nu voiau sa ne dea concediu? Trebuia sa acoperi suplimentar cealalta tura pe niste bani de nimic, in conditiile in care eram rupti in gura de munca. Abia aveam timp sa ne luam pauza de masa, si lucram 13 ore. Cand vreo tura de 4 oameni mai cereau 100 de lei in plus la salariu pentru faptul ca de fapt lucrau cat pentru 8 oameni, patronii au refuzat! S-a intamplat treaba asta de minim 2 ori pe aceeasi locatie, oamenii au plecat in aceeasi zi, intreaga tura.
Sa fie vreo coincidenta ca acum din fostii colegi doar cativa mai lucreaza in industrie? Restul ne-am reprofilat. Si da, am invatat skill-uri noi, unii ne-am deschis chiar propria firma. Altii au plecat in strainatate, unde au salarii decente si isi permit lucruri la care aici nu prea aveau cum sa si le permita.
Iti multumesc pentru faptul ca vrei sa le deschizi ochii, poate vor intelege intr-un final. Apropo, aveau incasari mari, nu era problema de bani. Au preferat sa chinuie oamenii si sa ne impuna tot mai multe reguli de coinduita, cred ca unii chiar se distrau cand ne vedeau disperati sa facem cat mai multe in acelasi timp.
Comentariu beton!34
Tot citind pe aici mi-am adus aminte cum s-a numit prima crâșmă de la mine din localitate (în 1990). Era începutul epocii privatizării. Oamenii nu aveau nicio treabă cu ceea ce însemna conceptul. Erau doi fraţi cărora le mersese bine pe vremea lui Ceaușescu. Așa că s-au gândit să cheltuie cumva banii adunaţi. Nu de alta, dar le era teamă că o să rămână fără lovelele necinstite. S-au gândit și la un nume pentru local: „Fraţii”. Dar au zis să fie în ton cu vremurile noi. Așa că au zis să scrie firma în engleză. Toate bune și frumoase! Numai că au zis să nu mai cheltuie bani și pentru inscripţionarea ei. Și au făcut-o ei amândoi. Uite așa a apărut în ’90 prima firmă de la noi din comună: „BRADERS”
P.S. Nu, nu se numeau Brad sau ceva. Pur și simplu au scris exact așa cum se aude. Și da, firma mai există și astăzi. Tot așa se numește.
Comentariu beton!17
@Constantin: daca a rezistat atita timp, circiuma aia a devenit un brend local
Când dă braderu’ cu brendu’ pică Brenda-n B.H 90210. Am râs. Mersi.
Uite și link către ea, că am căutat acum.
https://www.listafirme.ro/braders-srl-857328/
Văd că firma a fost înființată în ’92, dar ea era acolo din 1990. 🙂
A funcționat pe șestache 2 ani. 🙂
fain articol dar as schimba „cât să le dau, ca să nu plece din prima lună” cu „cat sa le dau sa plece singuri si sa nu trebuiasca sa platesc somaj si poate nici chiar restul de luna de la ultimul salar”. Principiul ala cel putin functioneaza aici in Canada hehe
Pe vremea cand eram client la Vo…fone, , si am fost o perioada destul de lungă, aveau o tanti care raspundea la telefon, cred ca o plateau excelent, raspundea la orice ora sunai , nu era niciodata nervoasa, te intampina politicos cu : buna ziua, ati sunat la Voda.. ne, pentru limba româna apasati tasta 1. Stiu ca nu e crâsma dar as fi curios daca cineva e abonat la ei, mai e tanti aia?
Nu mai este la Voda..ne, este la Gi..gi.
@@@Motzu,vrei sa ti trimit niste preturi la produse de prin Anglia?sau de prin Spania,Italia,Olanda?si nu la produse pe care eu le consider un moft gen tigari,cafea,alcool,droguri;doar pentru produse alimentare si cateva cosmetice uzuale.
Cum se face ca romanul ajuns in strainatate pac devine foarte harnic?adica din puturos ce era aici acolo reuseste sa se integreze la munci unde exista norma(fabrici),munca fizica(la camp,la ingrijire de batrani,la ferme);stiti ce le doresc eu la patronii astia care vor numai ei sa traiasca bine,patroni ce nu se mai satura sa si schimbe masinile anual si sa si achizitioaneze sapte case?doresc sa ajunga sa ofere salarii nu de 1.800-2.200-2.500-2.700 cat sunt acum in piata muncii,ci de 3.500-5.000 si sa nu si gaseasca oameni pe care sa i angajeze!din pacate nu se va intampla asta fiindca este dat ordin de la stapani ca sa fie pus in practica planul Kalergi(pentru cei care nu stiu in ce consta,gasiti articole pe internet)deci oameni pentru angajare vor gasi in permanenta(nepalezi,vietnamezi,congolezi,indieni,chinezi,thailandezi,pakistanezi,myanmarezi,srilankalezi,filipinezi etc.
Inteleg ca in anii ’90 a fost estrem de greu pentru afaceristii romani,asa zisii patroni(niste parveniti cu aere de granguri),poate si anii 2.000,insa acum nu mai au nici o scuza;multi din ei au 3-4-5 afaceri,sunt plini de bani
Iar in privinta celorlalti care sunt la inceput de drum,daca nu si permit sa plateasca cat de cat bine,nu i problema:sa munceasca ei,copii lor,parintii lor pe banii care i ar oferi unui salariat.
Domnul Satanescu,
Înțeleg ca nu mi-ati spus nimic interesant, altfel decât ceea ce credeți ca ar fi un ceva plan măreț care alături de Bildberg (ohhh) isi impune sa ii sărăcească pe cei săraci și sa ii îmbogățească pe cei bogați. Si ca toți cei care pleacă, lucrează în afară la munci sub demnitatea lor. Chestie de ‘networking’, dacă ma întrebați
Restul au fost supărări și frustrări – pot înțelege și asta
Problema e ca nimic din supărările acestea nu va influenta pozitiv ce se va întâmpla cu România în următorii 20-30 de ani. Ori punem osul la treaba ori ne înfundam în hazna mai mult decât suntem – și la un moment dat rahatul va depăși și tastatura telefonului pe care tastam cu toții pe FB și pe bloguri. și se va așterne liniștea
Motzu out – mai comentam și pe altele – dar aici ne oprim
Spor
P.S De fapt reluând unele comentarii, în scopuri pur sociologice, îmi dau seama ca cel mai mult doare, nu salariul mizer, ci faptul ca patronul nu lucrează cot la cot cu angajatul. Chestie de ‘respect’, nu ?
15 kilograme de cartofi.
Zilnic.
Atat curata doamna care detine, impreuna cu familia, o berarie in Bavaria.
Face asta pentru ca este cea mai in varsta (se apropie de 80 de ani) si are ceva probleme cu picioarele, deci e una din putinele treburi de care se poate ocupa fara sa-si inrautateasca starea de sanatate.
Beraria e infiintata pe la sfarsitul secolului XIX si a fost mereu a acestei familii. Produc berea proprie, atat de buna incat unii vin de la 40-50 de km numai pentru berea aia. Iar mancarea e ceva de vis, servirea la fel… Si da, timp de vreo 10 ani am vazut aceiasi chelneri (dupa aia ne-am mutat din zona, ca probabil ei tot acolo sunt).
Si l-am mai vazut pe patron debarasand mese.
Si pe sotia lui la bucatarie.
Si pe mama lui (doamna de care ziceam la inceput).
Pentru ca… mentalitate.
Pe Strada Mihai Eminescu ,la Mon Paris Reataurant, au acelasi personal amabil si profesionist de sala de peste 3 ani de cand frecventez eu..maxim am vazut ca s-au inmultit dar cei vechi au ramas.Local dragut mancarea foarte buna si o atentie deosebita la detalii…totul curat si de caliatate.Mancarea are acelasi gust de atatia ani si imi e greu sa cred ca au schimbat staff ul…deci sigur e aceeasi echipa.Ceva bine tot fac angajatorii…nu sunt rare datile cand i-am vazut servind sau ajutand in bar sau carand marfuri ….Ca ei sigur mai sunt…angajatii par happy…..deci ….sunt mai mult de 3 locuri 😁🥳 Bravo lor si celor ca ei
Manufaktura, Mall Promenada.
Dupa 2 ani de frecventare aproape zilnica, i-am intrebat:
„-Mai baieti, carciuma asta e a voastra, sunteti franciza?
-Nu, dar avem un patron misto.”
Intradeva, asa este din pacate!!! ” Saracutii” patroni din domeniul Horeca mai omit sa spuna ca salariul pe care il ofera este de maxim 2000 pe luna si bineinteles un contract de munca cu minim pe economie sa NU plateasca taxe prea mari!!!! Plus ca li se mai cere Ospatarilor si 4-5% din totalul vanzarii facute intr-o zi ca Spaga pentru restul personalului din restaurant(Bucatari, Barman, Femeie Vase etc…. chiar si pentru Manager) desi in nota de plata NU este inclus tips-ul… Ei iti cer sa dai 4-5% din valoarea fiecarei note de plata… Doresc personal cu experienta,profesionalism si daruire, ei cer si cer si cer dar ofera NIMIC!
Ce doresc dumnealor de la angajati si ce ofera eu persona o consider astfel:
AM BANI PENTRU O DACIE 1310 SI VREAU SA IMI CUMPAR UN FERARI!!!!