De fapt, articolul ar fi trebuit să aibă titlul „cum să NU vizitezi coasta amalfitană”. Pe care poți s-o vizitezi cum vrei tu, dar în niciun caz cu mașina. O să și explic de ce, ca să nu mai facă și alții greșeala mea.

Înainte sa mă hotărăsc să închiriez mașină, am tot căutat informații relevante pe net. În sensul că nu-mi era foarte clar dacă-mi trebuie sau nu. Da, mai ziceau unii și alții că e greu cu parcările, că drumul e foarte îngust și se circulă greu, dar, una peste alta, nu mi se părea ceva de speriat. Și toate astea pentru că n-am găsit un singur articol în care să scrie negru pe alb: dacă vrei să te duci, în august, cu mașina pe coasta amalfitană, mai bine îți bagi un băț în… partea dorsală. Adânc, foarte adânc.

Mno, să le luăm pe rând.

În Italia ai trei posibilități mari și late să parchezi. Prima – pe locurile free, marcate cu alb. Astea sunt așa, un fel de Fata Morgana, a auzit toată lumea de ele, dar de văzut nu le-a văzut nimeni. Cel puțin, nu în zonele unde te interesează pe tine să ajungi. A doua – pe locurile cu plată, marcate cu albastru, unde te costă un euro pe oră. Astea există, sunt peste tot, doar că în zonele pline de turiști n-o să le găsești niciodată libere. A treia – în parcările private. Astea sunt de două feluri: cu preț pe oră (de la 2.5 euro, la 6) sau cu taxă fixă de 20-30 de euro. Well, partea cu adevărat nasoală este că în cele două orașe, Amalfi și Positano, cele mai vizitate, niciuna dintre cele trei posibilități nu-ți folosește la nimic, pentru că toate locurile de parcare sunt pline de la prima oră până noaptea târziu.

Bine, ar mai fi și-a patra: lași mașina pe locurile marcate cu galben, pentru persoane cu dizabilități sau aiurea, unde ți se pare ție c-ai avea loc. Dar pregătește-te să decartezi o amendă de câteva sute de euro, că ăștia nu glumesc cu așa ceva.

Iar dacă ești extrem de norocos sau ai linie directă cu bărbosul suprem și totuși găsești un loc de parcare, crede-mă, de bucurie îți vine să nu mai iei niciodată mașina de acolo.

Dacă nu te interesează partea cu parcatul și-ți spui, exact cum am făcut și eu, „lasă că n-o fi dracul chiar atât de negru, mă descurc eu cumva”, mai trebuie să știi că șoseaua care străbate coasta este extrem de îngustă, plină de serpentine și viraje foarte strânse. Pe multe porțiuni nu au loc să treacă una pe lângă cealaltă mașinile care vin din sens opus și una dintre ele trebuie să dea cu spatele până unde e drumul mai lat. No fucking joke, am văzut asta de cel puțin trei ori.

În plus, unele curbe sunt atât de strânse că nu există niciun pic de vizibilitate. Ca să te asiguri că nu vine nimeni din sens opus, trebuie să te uiți în oglinzile de pe marginea drumului (și tu nu ești obișnuit să faci asta), iar unde nu ai oglinzi trebuie să claxonezi și să te rogi să nu vină nimeni sau, dacă vine, să-ți audă claxonul și să reducă viteza. Și toate astea se întâmplă în condițiile unei aglomerații greu de imaginat, în condiții de presiune maximă de la cei din spate, pentru că se circulă aproape permanent în coloană și în condițiile în care va trebui sa te obisnuiești cu scuterele care sunt peste tot și care par a ave propriile lor reguli de circulație. Mno, pe scurt, dacă nu te știi șofer și stăpân pe volan, sfatul meu e să stai pe fundul tău și să nu te duci cu mașina.

Ah, încă ceva, dacă îți imaginezi cum să te plimbi tu așa romantic de-a lungul coastei și din când în când o să mai oprești să mai faci câte o poză mișto cu marea, zarea și culoarea, ei bine, o să rămâi cu visatul. Sunt șanse mai mari să câștigi la 6 din 49 decât să găsești un loc liber pe marginea drumului.

Repet, nu știu ce se întâmplă în aprilie sau în octombrie, dar în august situația stă exact cum am descris-o. Și totuși, cum faci să vizitezi coasta? Că doar de-aia te-ai dus acolo.

Îți cauți cazare în Salerno, unde, pentru că deja vorbim despre un oraș mai măricel, prețurile sunt mult mai decente decât pe coastă. Mă rog, nu atât prețurile în sine, cât raportul calitate preț. Eu am stat într-un apartament, luat prin airbnb, care arată ca-n reviste. În plus, tot pentru că orașul e mai mare, deci nu mai există viermuiala de turiști de pe coastă, am găsit și parcare de fiecare dată când am avut nevoie (nu moca, după cum spuneam, așa ceva nu există, dar am găsit parcare din aia marcată cu albastru).

În căpoșenia mea inconștientă, m-aș fi dus cu mașina de la Salerno spre Amalfi, că doar de-aia o închiriasem. Marele meu noroc a fost că l-am rugat pe Fabio (tipul care mi-a închiriat apartamentul) să-mi dea ceva sfaturi vizavi de mersul cu mașina. Pe om l-a pufnit râsul când a auzit ce vreau să fac și mi-a zis că singurul sfat pe care mi-l poate da e să las mașina la Salerno. Abia atunci mi-am dat seama că mă încăpățânez aiurea și-am renunțat.

Așa c-am lăsat mașina în Salerno și de acolo am mers cu feribotul până la Amalfi. Iar de la Amalfi la Positano, am luat autobuz. Nu pentru că mi-aș fi dorit, dar am ajuns prea târziu în port și-am pierdut ferry-ul. Ca să fie clar, de la Salerno poți sa iei ferry-uri pentru orice localitate de pe coastă, iar între localități te poți plimba cu autobuzele. Care sunt relativ ieftine, vin destul de repede și-ți oferă și experiența mersului pe șosea, pe coastă, dar cu mult mai puține riscuri. Pentru că șoferii ăia care le conduc știu drumul cu ochii închiși.

Dacă totuși ai apucat să închiriezi mașină și nu mai poți anula rezervarea fără să pierzi banii, folosește mașina să vizitezi alte zone. Ești în Italia, ce naiba, la fiecare aruncătură de băț o să găsești câte o piatră celebră sau un loc în care să-ți dorești să mergi. Du-te și vizitează Pompeii sau du-te pe Coasta Cilento. A propos, mie Coasta Cilento mi s-a părut, de departe, cel mai mișto loc pe care l-am văzut în vacanța asta. Am ajuns, la recomandarea unei preietene de-ale radarului uman, la Perdifumo, o localitate micuță, mai precis un sătuc, care arăta exact ca-n filmele vechi italiene. Să vă mai spun și că la cârciuma din sat am mâncat dumnezeiește?

Gata. Sper să fie de folos cuiva articolul ăsta, că de-aia a ieșit lung cât o zi de post.

P.S. Să nu uit, dacă vrei o experiență de neuitat, du-te și plimbă-te cu mașina pe străzile din Napoli. Am înțeles că numai la Istanbul mai există haosul perfect care domnește pe străzile din Napoli. E adrenalină curată modul în care mașinile nu respectă nicio regulă, scuteriștii zboară din toate direcțiile pe lângă tine și pietonii traversează pe sistemul fiecare pe unde poate. Totul sub privirile placide ale polițistilor, desigur.