Sfatul meu ar fi să vă salvați pe undeva link-ul către textul ăsta, ediție revizuită și adăugită. Nu de alta, dar se pare c-am reușit să strâng la un loc cele mai frecvente greșeli de utilizare a limbii române.

Decât sau doar

Aș vrea să se poată da amendă pentru folosirea abuzivă a lui “decât”. Să găsească un sistem de monitorizare și cum l-au auzit pe unul că zice ”am decât 50 de lei la mine”, hop să sară cu amenda. Să umble mulți grammar nazi pe străzi, camuflați în liceeni analfabeți. Și cum te-au auzit, să te ardă pe loc. Ca-n tramvai.

Deci, dragii mei, “decât” se folosește NUMAI împreună cu o negație: ”NU am decât 50 de lei la mine”. Și în cazul în care vă este așa greu să țineți minte asta, aveți varianta de rezervă: îl folosiți pe “doar”. Care este mai nepretențios și nu-i trebuie negații și alte căcaturi menite să încurce lumea: ”Am doar 50 de lei la mine”. Și-ați rezolvat problema.

Care sau pe care

O să ne păstrăm în linia de mai sus. Nu de alta, dar exemplele plastice sunt cel mai ușor de reținut. Deci, ”bunăciunea care am cunoscut-o ieri dimineață” nu are cum să fie corect. Și nu pentru că nu aveai cum să cunoști o bunăciune în zorii zilei, ci pentru că întotdeauna pronumele relativ “care” cu funcția sintactică de complement direct trebuie să fie însoţit de prepoziția “pe”. Cazul este Acuzativ. Deci, reluăm: ”bunăciunea PE care am cunoscut-o ieri dimineață”!

Noștrii sau noștri

Niciodată, dar absolut niciodată: “noştrii”! Nu știu cum să fiu mai clar de atât. NICIODATĂ! Ia să v-o explic pe înțelesul vostru. “Noştri” este echivalentul masculin al lui “noastre”. Deci ar fi “baieţii noştri” și “fetele noastre”. În cazul în care am încerca să articulăm adăugând un “i”, deci “baieţii noştrii”, automat la feminin ar fi “fetele noastrele”. Păi? Ne curge scuipat din gură?

Vroiam sau voiam

Ah, da. De când voiam să ajung aici. Știți voi să existe în limba română verbul “a vroi”? Cam cum s-ar conjuga, ha? Eu vroi, tu vroiești, el… ce căcat face el? Aud? Nu există “vroiam”! Voiam, da? Hai că se poate. Ușor, ușor le prindem pe toate.

Place sau plăcea

Și asta ar trebui băgată la sistemul de colectat amenzi pentru buget. Aud zilnic de câteva zeci de ori “place”. Pe genul ”ce mi-ar place să-l aresteze pe Dragnea”. Greșit! Și nu partea cu Dragnea, ci ailaltă. Pentru că este “mi-ar PLĂCEA”.

Conjugarea lui “a fi”

Mă rog, știu că p-asta o scriu degeaba. Pentru mulți “i-urile” din coada lui “fi” sunt și vor rămâne o enigmă toată viața.

Fii cuminte!
Să fii cuminte nu mai e la modă.
Să nu fii cuminte, că vezi tu acasă!
Nu fi cuminte, fraiere!
Să fi știut că vine și fata aia cuminte.
Aș fi cuminte dacă aș avea de ce.
Promit că voi fi cuminte, iubitule!

Și explicația pentru voi ăștia care strâmbați din nas: se folosește “fii” doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual/să nu fii trist). În toate celelalte situații se folosește “fi”.

Servici sau serviciu

Poți să rămâi fără serviciu pentru că ai adus un prejudiciu (nicidecum prejudici) firmei pentru care lucrezi. Io așa zic. Și dacă zic io, așa e! Excepție fac cazurile în care te plângi că e greu la “scârbici”, caz în care nu mai contează forma corectă și, practic, îți meriți soarta.

Vre-o sau vreo/vre-un sau vreun

În limba română cratima leagă cuvinte cu sens de sine stătător. Dacă voi îi găsiți un sens lui “vre”, atunci puteți să-l scrieți cum vreți (scuze “vre-ți”). Dar în acest caz, să vă văd cum procedați pentru “vremuiește”? Așa că ce-ar fi să scriem noi frumușel: VREO și VREUN!

De-al meu sau de-ai mei

Acu’ eu vă zic că în 99% din cazuri o să auziți așa: ”pe nașpeta aia a combinat-o un prieten de-al meu”. Greșit, fraților! Și nu pentru că a făcut-o pe săraca fată nașpetă, ci pentru că se spune “un prieten DE-AI MEI”. De ce? Pentru că “de-ul” ăla îl înlocuiește pe “dintre”. Și nu cred că vrei să spui “pe nașpeta aia a combinat-o un prieten dintre al meu” decât dacă eşti semi-retardat. Și tu nu ești, nu-i așa? Aceeași situație pentru: ”pe negrul ăla uriaș mi l-a prezentat o prietenă de-a mea”. “DE-ALE MELE”, da?

O dată sau odată

“M-am culcat cu el doar O DATĂ”! Bine, noi toți știm că este o minciună, dar măcar te-ai exprimat corect.

“ODATĂ mă culcam cu el”! Simt un pic de regret, este?

Deaia sau de-aia

“Deaia nu m-a mai sunat ăla”. Draga mea, DE ACEEA nu te-a mai sunat, pentru ca esti agramată. Si pe “de aceea”, îl transformăm în “DE-AIA” sau măcar în “D-AIA”. Ai înțeles?

Țigare sau țigară

Oameni buni, veniți-vă în fire! Cum mama dracului să zici “țigare”?

Vin-o sau vino

Serios, “vin-o”? Adică să o vii pe ea? Întotdeauna scriem “VINO”.

A se merita și a se risca

Cele două verbe “a merita” și “a risca” nu sunt NICIODATĂ precedate de pronumele reflexiv “se”.

Așa că ”se merită să te riști cu două blonde odată” (deși în acest caz puteți folosi liniștiți și “o dată”) devine profund inutilizabilă din punct de vedere lingvistic, dar perfect aplicabilă în practică. Dacă vă ține.

Fortuit

Well, știu că e greu și că Gică Hagi îl mai folosește greșit cu sensul de “forțat”, dar “fortuit” înseamnă întotdeauna “ÎNTÂMPLĂTOR”!

Grizonat sau Grizonant

Și eu mi-am luat-o peste bot cu chestia asta. Da, da, căutați voi “grizonat” în dicționar. Nimic, nada, niente. Grizonant și atât! Așa că, ”fată, l-aș lasă pe ăla cu părul grizonat să-mi facă ce vrea el” devine complet eronat și nu din cauza comportamentului profund imoral.

Umpic sau un pic

Chiar trebuie să explic asta? Eu am crezut că e o glumă sinistră. Dar îl văd folosit din ce în ce mai des. ”Vin umpic mai tarziu”?! WTF? E sub demnitatea mea să scriu forma corectă.

Metrii sau metri

Păi dacă folosești nearticulat “metrii” cu doi “i”, “tipul ăla mișto avea aproape doi metrii”, dacă vrei să-l mai și articulezi cum faci? Folosești trei “i”? ”Metriii ăia de voal au rămas nefolosiți, că nu m-a mai luat de nevastă, porcul dracului”. Așa ziceți voi că e bine? Hai, fetelor, că se poate.

“Ca și” în loc de “ca”

Oricât de bine aș explica eu de ce nu poți să folosești “ca și”, a făcut-o deja mult mai bine domnul Exarhu.

Să aibă

Nu, nu e corect nici “să aibe”, nici “să aivă”, nici ruda lor de la țară “să aive”.

Datorită și din cauza

Mno, aici lucrurile par să fie clare, nu? “Datorită” are conotaţie pozitivă, “din cauza” are conotaţie negativă. Știți voi “P-ăla l-au avansat datorită mie” versus “L-au dat afară din cauza mea”. Well, cu toate astea se pare că există o situație la care nu s-au gândit niciun lingvist și niciun academician până acum.

Greșeală sau Greșală / Înșală sau înșeală

Ia să vedem dacă știți care dintre următoarele două formulări este cea corectă:

“Mă înșeală din greșala, ea de fapt tot pe mine mă iubește”

sau

“Nu mă înșală din greșeală, ci pentru că nu mă mai iubește”

Când vă prindeți care e varianta corectă, o să vă prindeți și cum se folosesc corect “înșală” și “greșeală”.

Altă alternativă

De câte ori o să auziți pe cineva spunând “n-am avut altă alternativă”, puteți să-i comunicați din partea mea c-a avut. De exemplu, putea să învețe limba română și astfel ar fi aflat ce e ăla un pleonasm.

Cam astea ar fi cele mai întâlnite (mă rog, dacă n-o punem la socoteală pe duamna Dăncilă care, practic, este un izvor nesecat de perle). Dar, dacă mai aveți și altele, aștept completări ca sa le strângem pe toate.

sursa foto