Pentru că azi, 15 ianuarie, o să geamă profund și intens tot internetul sub greutatea versurilor eminesciene și a omagiilor aduse în cinstea zilei de naștere a poetului nepereche, mi-am zis că n-ar fi rău să las aici una dintre poeziile care n-au ajuns niciodată în manuale și care mai mult ca sigur nu va pica nimănui niciodată la Bac. Păcat, mare păcat. Pun pariu că, după ce-ar fi citit această capodoperă, mulți dintre elevii de toate vârstele ar fi devenit mult mai interesați de studierea operelor maestrului Eminovici.

Cu alți ochi analizezi „Somnoroase păsărele” sau „Glossă”, după ce te scalzi în rimele și metaforele profunde, după ce intri în ritmul moale și dulce al acestei poezii care prezintă aproape alegoric unul dintre adevărurile incontestabile ale inefabilului feminin: pizda este lângă cur.

Alei puică…

…De când dragă te purcişi
Urlă valea când te pişi
Merge drumul din lindic
Până chiar pe sub buric
Şi buricul frică n-are
Că el merge tot călare.
Da lindicu-i mânios
Că el merge tot pe jos
Pe speteaza pulii late
Pe băşine afumate.
Mult mă mir şi mă gudur
Cum stă pizda lângă cur,
Şi nu moare
De putoare.

Superb sau cum? Iar dacă aveți impresia că versurile de mai sus au fost doar un accident nefericit, dați un search pe google după alte creații nepieritoare ale Eminescului, precum: „Cum mă trece”, „Măi jupân fanaragiu”, „Pune capul”, „Șezi călare” și multe altele în care poetul folosește la fel de temeinic și inspirat termeni licențioși pentru care azi primești aproape automat suspendare pe Facebook și care ultragiază adânc fetele din agențiile de PR. Dăcât că, în cazul bardului din Ipotești, se consideră că este vorba despre artă sau ceva.

Well, nimic nu e întâmplător pe lumea asta, nici măcar faptul că „neperechele” a murit de sifilis, nu?