7,003 cititori

Urlă valea când te piși

Pentru că azi, 15 ianuarie, o să geamă profund și intens tot internetul sub greutatea versurilor eminesciene și a omagiilor aduse în cinstea zilei de naștere a poetului nepereche, mi-am zis că n-ar fi rău să las aici una dintre poeziile care n-au ajuns niciodată în manuale și care mai mult ca sigur nu va pica nimănui niciodată la Bac. Păcat, mare păcat. Pun pariu că, după ce-ar fi citit această capodoperă, mulți dintre elevii de toate vârstele ar fi devenit mult mai interesați de studierea operelor maestrului Eminovici. Continuarea

2,540 cititori

Magda Panda

Stateam langa Grozavesti (cu chirie, intr-o casa veche) dar imi faceam veacul prin minunata Regie. Ceea ce era foarte misto, in timpul anului universitar. Dar eu voiam sa va povestesc o intamplare dintr-o vara, cand studentii plecau in orasele de bastina, iar Regia ramanea parasita, ca o fata mare suspecta de sifilis. Dadeai cu tunul si nu gaseai un om. Eu lucram in Bucuresti, asa ca ramasesem p-aici. Numai ca ma plictiseam ingrozitor. Toti prietenii erau plecati care incotro. Dupa ce ieseam de la munca, incepea chinul. Nu aveam cu cine sa ies sa stau la un pahar de vorba. Aveam acasa un televizor, care prindea doar programul doi al TVR-ului. Ia incercati voi sa va uitati numai pe TVR2. Pai ? Sa nu-ti iei campii ? Ajunsesem sa intreb de vorba portarii de pe la camine. Incepusera sa ma evite si aia. Se prefaceau ca dorm, cand ma vedeau ca apar.

In aceasta atmosfera de un plictis ingrozitor, intr-una din seri, imi cautam o “potentiala victima”, care sa-mi suporte vorbaria macar o ora, doua. Nimic, nu “cadea” nimic. Continuarea