9,394 cititori

Mai stau cinci minute

Vine un moment în viață când te desparți de copilul din tine. Și, de cele mai multe ori, vine pe neanunțate, fix cum s-a întâmplat la mine. Era o seară oarecare când mi-am luat la revedere de la el. După cum ziceam, nici măcar n-a fost o chestie premeditată, dar simt că a fost definitivă. Păcat, ne înţelegeam aşa de bine, eu şi cu el, că uneori nici nu ştiam care-i unul si care-i altul.

Ruptura s-a produs brusc, fără niciun avertisment. O ardeam liniştit pe net, televizorul mergea în surdină şi dintr-o data am simţit nevoia presantă s-o fac. Nu ştiu ce mi-a venit, dar l-am luat pe puştiulică ăla care rămăsese pitit în mine şi i-am aplicat lovitura fatală. Iar asta s-a întâmplat fix când am deschis larg fereastra și am zbierat, cât m-au ținut plămânii, la cei trei-patru copii care jucau fotbal sub geamul meu:

– Băăă, da’ mai terminați cu mingea aia, că vin la voi și v-o sparg!

Moment în care toate babele din blocul primilor mei ani de viață, cele care mă porcăiau când le prindeam câte un voleu necruțător în gemuri cu “mingea de 35”, s-au răscucit satisfăcute în morminte. Mă dovediseră.

Evident, pe neobrăzaţii ăia mici i-a durut drept în partea unde nu-i bate soarele de mine și-au continuat să lege pasele și să finalizeze cu șut la poartă. Ce să zic, urâte vremuri mai trăim, vremuri în care se găsesc mingi de piele pe toate drumurile. Pe vremea mea suportai mai usor o ameninţare cu bătaia, decât una cu spartul mingii. Şi vorbim despre cele de cauciuc, că pe aia de piele doar nu erai nebun s-o scoţi din casă. Nţţţ.

În schimb, dacă p-ăia mici i-am speriat puțin spre deloc, cam asta a fost cu ce mai rămăsese cu copilul din mine. E clar că e mort şi îngropat, din clipa în care am ajuns să mă streseze în asemenea hal sunetul unei mingi lovite de asfalt. Din punctul ăsta, mai am doar să încep să mă uit urât în metrou la adolescenţii care nu-mi cedează locul și mă pot retrage liniștit la azil. Sau să încep să vorbesc cu „pe vremea mea”. Oh, wait…

Acu’ vă las, mă duc să găsesc o bucățică de vată să-mi bag în urechea dreaptă, că mă trage curentul ceva de speriat. Plus că mai sunt și nervos, nu-mi aduc aminte unde-am pus căruciorul pentru mers la piață.

Vă mai spun doar c-am scris acest text la invitația celor de la VEKA, pentru toate ferestrele copilăriei mele. Pentru fereastra lu’ madam Păunescu, de la doi, care avea auzul atât de fin că nici nu atingeai bine mingea și-și scotea fața acră pe fereastră să vadă care-s ăia care joacă fotbal. Pentru fereastra duamnei Popescu, de la parter, că multe oale cu mâncare i s-au mai prăpădit de la aceeași minge care, din motive independente de voința jucătorilor, intra pe fereastra larg deschisă și se oprea fix în iahnia de fasole cu afumătură

Și nu în ultimul rând, pentru fereastra bucătăriei de la etajul trei, scara C, fereastră pe care ieșea mama să mă strige în casă. Mă rog, uneori nici nu mai ieșea, doar striga din bucătărie. De fapt, ca să fiu foarte sincer, nici măcar din bucătărie, ci de pe hol. Și, credeți-mă, pe mama n-aveai cum să n-o auzi decât dacă erai rezident permanent al Planetei Marte. Ba chiar, cred că și de-acolo se auzea, mai stins așa, dar se-auzea când susura dulce:

– Mihaaai, treci în casă!

De prisos să mai spun că întodeauna urma cea mai cunoscută propoziție a tuturor timpurilor:

– Mai stau cinci minute.

Mno, dacă aveți și voi #PovestiLaFereastra, cei de la VEKA s-ar bucura să le strângă pe toate într-un singur loc. Voi le lăsați la mine pe blog, de restul se ocupă ei.

107 de păreri la “Mai stau cinci minute

  1. noi aveam un tovaras de joaca : Danut…si vesnic, ca era sau nu prin preajma, iesea bunica lui pe geam (deja ajunsese la o varsta la care gandurile ii haladuiau pe te miri unde) si striga, vocea isi pastrase basii: Danut, hai la mama.Asa azi , asa maine, incat Danut ajunsese rasul tuturor copiilor de care voiam sa ne batem joc; un fel de „Cristi” al zilelor noastre

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 0

  2. Hoho, Vasilescule, grele vremuri te așteaptă! După ce îți pui vată în ureche, urmează să te așezi la fereastră să păzești locurile de parcare!

    Comentariu beton! Thumb up 75 Thumb down 1

    • locul de parcare il va pazi, dar nu isi va mai aduce aminte care e masina lui

      Comentariu beton! Thumb up 102 Thumb down 0

    • @biaggio, nu vrei să știi cât am râs. :)))))))

      Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 0

    • Alooo, fac asta și acum. 😀

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

    • Eronat, @Mona😉 te asezi pe banca in fata blocului si supraveghezi indeaproape tot ce misca😆: cine vine, cine pleaca, cu ce s-a imbracat…adica iti iei in primire rolul de camera de supraveghere. Eu am trei 😉

      Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 0

    • Ahahahahaaaaaaa.
      Acu’ să-i văd pe cei de la VEKA. :))))))))

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • Cei de la #VEKA erau cu: ..si daca cracii bat in geam?

      Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 0

  3. How mijto! Ț-am zâs vreodată că-s topit după felul tău de a prezenta unele publicități? Complimente meştere-n condei. Aş da cu basca de podea, dar țin la ea😆
    Şi da, am Veka pă venghe. Ză best.

    Comentariu beton! Thumb up 36 Thumb down 0

    • Sărna.
      Plm, așa cred eu că trebuie să arate publicitatea.

      Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 0

  4. Tanti mama lu Mihai !!
    Il lasati pe Mihai afara ?

    Uite mah ca nu ne aude.Si-au pus geam de ala nou.

    Comentariu beton! Thumb up 66 Thumb down 0

    • Păi și nu știți să dați cu pietricele?

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

  5. Stau la etajul 10, zgomotele de la sol sunt foarte suportabile. Cu ferestrele închise chiar inexistente. O să fiu cea mai zen babă din bloc!

    Comentariu beton! Thumb up 44 Thumb down 2

    • Vizor ai?

      Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 0

    • Am. Iar dacă până la vârsta senectuţii o să-mi iasă și levitatul în poziția lotus, îl voi folosi negreșit. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  6. Tocmai ce m-a întrebat fiu-meu duminică: mama, dacă ai avea mulți bani ai plati șoferul de la mașina timpului ca să te întorci în copilărie? I-am zis că nu, pentru că n-aș vrea să mai am capul spart de patru ori și nici ambele mâini rupte în același timp. Am râs ca nebunii, dar după aia i-am spus că da.

    Fereastra aia de la etajul patru, da, mi-e dor de ea. Noi suntem trei frați. Așa că strigam pe trei voci și pe rând “mai stau 5 minute”. Câștigam 15. Dar aveam pe scară o familie cu șase copii. Ăștia câștigau mereu timpul ăla. Ăla, frate.

    Comentariu beton! Thumb up 49 Thumb down 0

    • Adică se puneau câte 5 minute la fiecare? Moamă, ce tare!

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

  7. Într-o vacanţă de vară, să fi avut 9-10 ani, eram la Timişoara la rude. Am ieşit cu văru-meu să ne jucăm cu mingea pe aleile dintre blocuri. Lângă noi se jucau şi nişte băieţi mai mari, la care văru-meu privea cu jind, da’ ăia nu-l băgau în seamă.
    Deodată zdrang! băieţii au spart un geam şi au tulit-o. Noi ne-am apropiat să vedem geamul spart şi căscam gura, văru-meu cu mingea în mână. La care vine unul dintre băieţi şi zice: fugiţi băi mormolocilor, că dacă vine baba acas’ vă jupoaie!

    Comentariu beton! Thumb up 38 Thumb down 1

  8. Eu sper sa traiesc impreuna cu copilul din mine inca! Desi, incep si eu sa privesc chioras la asta mica atunci cand imi spune, “Gabi, hai sa ne jucam”!
    Ce partide de fotbal se incingeau pe strada vara si iarna de hochei! Si nimeni nu a strigat la noi sa nu mai racnim!
    Pe bunica mea, cea care m-a crescut, copiii de pe strada o strigau “TantiGabi”. Adica, TantiGabi, Gabi a spart geamul de la numarul cutare, TantiGabi, Gabi a injurat, TantiGabi, Gabi a furat struguir/mere/pere, TantiGabi, Gabi arunca cu soparle si broaste pe noi, etc… Mancam bataie cu joarda peste picioare ca pe paine, dar a fost frumos si nu uit, plangeam si dupa o jumate de ora iar bagam ceva de isi faceau cruce ai mei. De ex, dupa ce am vazut “Angelica, marchiza ingerilor”, am inaltat in varful ciresului salbatec din curte unde imi construisem o coliba din scanduri, un catarg cu un drapel rosu mare, pe care desenasem niste lanturi rupte. M-au rupt si pe mine cu bataia, in anii aia securitatea era la post. Am si fugit de acasa si am dormit 2 nopti pe cetate, cu sfintii si fantomele de acolo-Cetatea Devei-, exact in perioada in care actiona ucigasul in serie Ion Ramaru. In a doua fuga am dormit pe un bloc, langa aerisiri, ca era toamna si era cam rece. Ma cataram ca o pisica pe exteriorul blocurilor de 9 etaje, pe banda metalica de la paratrasnet, in timp ce jos ma astepta bunica cu nelipsitul instrument din dotare, joarda, ea care nu a inteles niciodata ca pentru mine pedeapsa adevarata era munca in gradina in timp ce copii bateau mingea! Si apropo de minge, cred ca am spart mai multe mingi decat toti cei de aici la un loc, avand in vedere ca bunica ma aproviziona cu ele de la un magazin unde era prietena cu sefa de acolo si aia aveau marfa dosita din belsug(asta am aflat-o mai tarziu!). Dar, am ajuns expert si in umflarea cu pompa de la bicicleta si repararea mingilor sparte!
    Am avut si una de piele, cu camera si siret, pe care am castigat-o de la DCA cand am dus 500 perechi de aripi
    -elitre- de carabusi. Am umblat ca bezmeticul noaptea pe langa stalpii din oras sa adun aripile carabusilor cazuti, in cutii de chibrituri. Nici nu stii ce simpatica a fost figura bunica-mii cand s-a trezit cu o gramada de bete de chibrit si nici o cutie, in caseta unde tinea ea maruntisuriule! Mingea aia era singura pe strada si m-am si batut cu cineva pentru ea, am si acum semn cum mi-a spart buza cu pumnul.
    Asa ca, l-am iubit si il iubesc pe copilul inca existent in mine!
    Iar tu, Mihai, sa stii ca acel copil din tine nu a murit, doar doarme si se va trezi mai incolo cand vei privi la unul care se joaca in nisip si-ti va veni sa-i iei galetusa si lopatica sa-i arati cum se face un castel si-ti vei da seama ca imperfectiunea lui este mai tare decat liniile tale drepte!

    Comentariu beton! Thumb up 76 Thumb down 0

    • Știu, am pățit recent. 😉

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

  9. Cine pune pariu ca edelweiss ne povesteste cu i-a facut unuia o fereastra guler?

    Comentariu beton! Thumb up 48 Thumb down 0

  10. La noi pe stradă era suficient sa strige o singura mamă sâmbata pe la 13.14 : DESENEEE!!!

    Comentariu beton! Thumb up 36 Thumb down 0

    • Adică era nevoie să spună o mamă când erau desenele? Pfff… amatori. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • Mihai, nu era nevoie, doar ca astia micii cam uitau sa si manance!

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

  11. Noi aveam un mosulet ce scotea dusul pe geamul de la baie ( parter) cand jucam la peretele lui ” un, doi, trei, la perete : Stop! ” Si o babuta ce ne turna apa in cap, cu ligheanul, de la etajul unu.

    Dar si o vecina draguta, la parter, care atunci cand facea chec ne dadea castronul si lingurite sa terminam aluatul. Si cate o felie din produsul finit.
    Iar pe bunica mea, cand striga ” Laura, treci in casa!” cred ca reactionau toate Laurele din cartier 🙂

    Evident, raspunsul subsemnatei era:”Mai stau un pic” sau “Imediat”. Imediat ce se traducea tot in cinci, zece minute, pana “susura” a doua oara …

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 1

  12. @Mihai, pentru așa ceva ai merita să vin să-ți arunc un șobolan mort pe geam, Rahova style. 😜
    Eu nu m-am despărțit de copilul din mine. E tot acolo, pe undeva, dar e mai sfios și apare mai rar, lăsându-l mai mult pe adult să se ocupe de ceilalți doi copii care au ieșit din mine. Dar și când apare… 😀😀
    Povești am vreo câteva. Ehe, dacă exista Veka “pe vremea mea” nu mai aveam ocazia să dezvolt o relație aproape simbiotică cu sticlăria făcută cioburi. Dar să încep, zic. Ferea! 😜😀
    Primul geam l-am spart prin clasa a 6-a. Era o nișă, un spațiu de vreo câțiva metri între școală și sala de sport unde ne strângeam să jucăm miuța când era ocupată curtea școlii. Desenam porțile direct pe pereți cu cretă și dă-i și mână. Cum, dracu’, încăpeam 3 la 3 în nișa aia unde acum m-aș sufoca singur, nu-mi pot imagina! Într-una din zile am prins mingea nasol și s-a dus fix într-un geam de la etajul 1. A venit directorul să vadă ce și cum și a rămas mască când a auzit că eu sunt vinovatul. Fac o paranteză: încă mai eram premiant pe atunci, participam la olimpiade diverse și aveam poza pe panoul de onoare. 😜 Nu-i venea să creadă că eu sunt derbedeul care distruge bunurile școlii. Am scăpat ieftin: ne-a luat mingea și ne-a zis că ne exmatriculează pe toți dacă mai jucăm acolo. A doua zi eram iar la “datorie”. 😀
    Al doilea incident a fost mai grav și mai imbecil. Printr-a 8-a ne-a pus profa de mate un exercițiu pe tablă. Era simplu, logic, dar mințile luminate (printre care și eu, cică!) n-au reușit să-l rezolve. Trecea pe la fiecare și, când auzea “nu știu”, jap! ne ardea două palme peste față. Ne-am răzbunat eu și încă vreo doi colegi seara, când am ieșit de la ore. Am spart cu pietre toate geamurile de la etajul 2 al școlii, singurele care nu aveau plasă sau gratii. Ne-am răzbunat sau așa am crezut, fiindcă profa era și directoare adjunctă și ni se părea că, dacă stricăm școala, o lovim și pe ea. Copii tâmpiți și fără minte! Nu s-a aflat niciodată cine a fost fiindcă cei câțiva martori au tăcut mormânt sub amenințarea unor bătăi cumplite.
    Am mai spart un geam în fața blocului, tot cu mingea. A fost un pic cam nasol fiindcă era un geam mare, de ușă de balcon de sus până jos, iar copilul vecinului în cauză se juca fix lângă ușă. Marele noroc a făcut ca nici un ciob să nu-l atingă. Ta-su mai avea puțin și ne bătea. Eu eram terminat, mi se înmuiaseră picioarele și-mi dăduseră lacrimile. Au pus toți băieții din fața blocului bani (de fapt, părinții lor, dar nu toți au aflat asta😜😜) și i-am pus omului geamul la loc.
    În liceu am mai spart un geam. De fapt, nu prea a fost vina mea, dar…. Îl deschisesem ca să intre aerul, că era prea cald în clasă, n-am știut că trebuie proptit cu ceva, s-a făcut curent și s-a trântit, spărgându-se. Ne-a trimis dirigintele pe mine și pe încă unul să îl punem la loc. Cum liceul era la Piața Unirii, am mers la o geamgerie de la Budapesta. Una din geamgeriile lui Mincea, celebrul șef al galeriei Rapidului. Și acolo, spre norocul nostru, era și el (de obicei stătea la altă geamgerie, pe undeva prin Berceni). Am stat vreo 2 ore la taifas cu moșul, timp în care alți doi angajați ne-au pus geamul nou. Bineînțeles, taifas despre fotbal. 😀😀 A aflat că suntem nebuni cu fotbalul, că suntem steliști, și ne-a umplut capul cu povești de la meciuri, din peluză, dinainte și după ’89. Îl ascultam cu gura căscată, fermecați de câte știa și câte trăise. Istorie vie, nu altceva. Ne-a dat și ceva suc cât am stat acolo. A fost ceva deosebit. Mă bucur, totuși, că nu mi-a “răpit” Veka plăcerea de a sparge acest geam. Doar pe acesta. 😉
    Aș mai avea vreo câteva întâmplări d-astea, dar m-am întins mult și iar vin reclamațiile cu TLDR.
    P.S. Lăsați, dracu’, copiii să se joace și să facă gălăgie, c-oți avea destul timp să vă odihniți pe lumea cealaltă!

    Comentariu beton! Thumb up 52 Thumb down 0

    • Să facă la ei la bloc, da? 😛

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 2

    • Clar, vin cu șobolanu’ ăla! 😜

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @Ionut vai, mi-ai amintit de frati-miu acum niste revelioane. Iesim regulamentar in strada, aprindem fiecare bombe/petarde/artificii etc. Aprinde si frati-miu o barosana, pleaca aia cu avant, noi toti “whoaahh”. Si zbuffff in blocul de peste strada fix in geam. Si se aude de langa noi: “baaaa, geamul MEU!!”
      Ahahahaha, am zis ca mor! I-a platit aluia geamul si ala nu s-a suparat! 😛

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 1

  13. Bloc P + 3, o singură scară, aproape tăți copchiii de aceeași vârstă, grup bine sudat.
    ”Mama lu’ Mihaela, le lăsați pe fete afară?” Că Mihaela avea o soră mai mică, cu statut de tolerată și, prin urmare, anonimă.
    Noi stăteam la parter. A mea mamă trăgea câte-o pipă – Snagov, Amiral, uneori o kentană superlong – la geam și se uita la noi cum jucam coca-cola (elasticul).Sau doar ne asculta chirăielile. ”Eu nu pricep ce joc îi ăla, că vă certați tot timpul. Și unde-i ghemul de elastic nou?”
    ”Buuct, nu mă-ntere’, ai buctat!”
    ”Nu se pune!”
    Fereastra aia de la bucătărie, îmbrăcată în cea mai hidoasă perdea din emisfera nordică, maro de scena crimei după o lună cu flori mari galbene, auzea multe.
    Și mai multe a auzit și văzut fereastra de la camera de zi, când mucea de mine de clasele primare a convins un vecin să mă extragă din casă, că era o zi de august superbă și mama plecase după cafea la cofetărie, încuind, desigur, prunca în casă.:)

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

  14. Ferestrele copilăriei mele nu au avut traume din cauza mingilor. Dar cu siguranţă au clătinat dezaprobator din balamale când au asistat tăcute la unele evenimente ce mă aveau pe mine drept cap de afiş. Pe vremea aceea mama se trezea devreme, ne pregătea micul dejun, apoi ne dădea şi nouă deşteptarea ca să mergem la şcoală. Ea pleca înaintea noastră, noi o urmam la scurt timp; generaţia cu cheia la gât. Dar nu înainte de a rezolva cumva cu tartinele cu unt şi gem de pe masă care, nu ştiu de ce, nu ni se păreau deloc apetisante. Iniţial le-am aruncat la coşul de gunoi, dar la un moment dat le-a descoperit mama şi ne-a ţinut morală. Aşa că, în ultima vreme, le înfăşuram în hârtie, le luam la şcoală şi făceam schimb.
    Totul a mers ca pe roate până într-o dimineaţă când am intrat în bucătărie să înhăţăm sendvişurile şi am dat cu ochii de două farfurii mici, plate, din care se holbau la noi două ochiuri reci şi slinoase. Panică! Cum să le băgăm în ghiozdan fără să murdărim cărţile. Sora mea stătea cuminte şi aştepta ca eu, sora cea mare, să rezolv situaţia. Şi am rezolvat-o: au plonjat ca nişte ozn-uri fix prin geamul deschis din bucătărie, jos în iarba din spatele blocului. Sigur le va mânca vreo pisică şi va şterge urmele! Eram satisfăcută de isprava mea.
    Seara mama a coborât să pună rufele la uscat; le întindea în spatele blocului unde vecinii întinseseră sârme lungi şi multe, ca un adevărat portativ muzical. Când se întoarce vine glonț direct la mine, cu privirea pe care un copil pus întruna pe șotii o recunoaşte fără greş din prima secundă.
    ‘- Am călcat afară pe ceva moale… când mă uit: ochiurile mele!’ o aud că îmi zice pe ton ridicat. Şi continuă apoi, nedumerită, mai mult pentru ea:”- M-am trezit de la 6 să le fac şi îmi ieşiseră atât de frumoase!’. Mie mai că-mi venea să plâng. De regret – că i-am jignit capodoperele culinare şi de ciudă – că nicio afurisită de pisică nu le-a mâncat, cât a fost ziua de lungă. Bine, drăcuşorul din mine se gândea: ‘dacă nici mâţelor nu le-au plăcut…’.

    Cât despre fiorul momentului în care îţi dai seama că urmele mici ale tălpilor de copil ţi se pierd încet în zare, a fost în ziua în care am privit pentru ultima oară ferestrele căsuţei bunicilor. Le-am privit din afară şi am realizat că nu le voi mai vedea niciodată din odaie.

    Comentariu beton! Thumb up 34 Thumb down 2

    Comentariu beton! Thumb up 48 Thumb down 3

  15. vasilescu ,sa privesti urat si la tinerii care se saruta pe strada .

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 0

  16. Pentru mine, mingea de 35 de lei e dovada suprema pe care o arunc in nelipsitele dispute cu nostalgicii comunismului, perioada in care suprema industrie romanească nu reusea sa facă o banala minge rotunda. Tin minte si acum cum din maldărul de mingi luam una cate una si le aruncam in sus sa le verific dacă nu sunt prea ovale. Nici nu ma mir ca plecau din spit in toate geamurile, cata vreme mingea de 35 avea propria vointa. Mai ales daca era vulcanizata a cincea oara cu cuțitul înroșit in foc, peste care se aplica un petic de la mingea veche.

    Comentariu beton! Thumb up 29 Thumb down 1

  17. Stăteam la et 10, ai mei inca stau acolo, milițieni pe bulevard opreau gandim mașinile, puține la vremea aia, eu cu frate miu si inca 2 vecini de la 9 deschideam balconul inchis pe vremea aia- era lux (aceleași geamuri le au ai mei ca n au pus inca termopan în toată casa), aruncam cu cartofi în ei, dar cand găseam rosii si ouă ce cool ne simțeam si dupa ne puteam sa nu ne vada!Milițienii erau ținte sigure si cum puteau sa arate dupa….nebunie.Azi asa, maine asa se apuca mama de o prajitura- ioc oua.Copilarie!Acum astea sunt povești pentru copiii mei si sa vezi râsete….

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 2

  18. dar perdeluta are fereastra veka?mie aia imi place ….cum se ridica ia incetisor de un colt ,cum vezi niste ochi ce iscodesc ,cum se lasa la loc ca si cum s a ridicat singura si din greseala si vezi mana care ii aranjeaza pliurile iar si iar si iar ….a naibii perdea niciodata nu sta cum trebuie

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 2

  19. De la vată în urechi mai e un pas până la vată în nas.

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

  20. ”The creative adult is the child who has survived . ” (autor necunoscut)

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 1

  21. In cazul meu si al gastii mele de la bloc era mai greu sa-l ignoram pe “batranu’ de la bloc” (avea v-o 45). Asta statea la parter, pozitionat spre strada. Adica fix in locul unde ne desenam noi frunza sau ne construiam castelu’. Dupa primele iesiri in decor, era mai previzibil ca o musca deasupra unui rahat. Prima data deschidea geamul, la pasu’ doi urla la noi, stiam deja ca mutarea trei era sa sara pe geam si sa inceapa sa ne alerge. Eram singura care nu fugea niciodata. Era nasol tare in vremea aia sa te iei de fata lu’ arabu’, indiferent ce varsta aveai, ca nebunu’ ala povestea tuturor cum a dat el soarele si luna inapoi omenirii ca sa se nasca fii-sa. Si nici pana azi nu s-a dezis de acest breichin niuz. Asa ca, eu ramaneam sa-l incurc in timp ce restu’ o lua goana si se propteau fiecare dupa cate o masina la care proprietaru’ tinea, mai mult decat proverbial, ca la ochii din cap. Si de acolo incepeau sa-l ingane. Eu, ramasa fie gardian al castelului, fie in casa mea invincibila din frunza (sau in galusca principala – depinde de cursul jocului) ii strigam ca suntem doar niste copii (el suferea ca n-avea) si ca d’aia, de rau ce e cu noi, Allah nu-l lasa sa aiba si el unu. A tinut-o asa zilnic, timp de 4 ani. Ne-am oprit singuri si am mers in gasca sa-i cerem iertare in ziua in care i-a murit cainele. Era cel mai mare dog german pe care l-am vazut in viata mea. Suficient de batran cat sa-i creasca creierul suficient cat sa nu mai incapa in cutia predestinata. Linistea pentru caine a tinut o zi. Asa, cat un doliu pentru un strain care te-ar fi sfasiat de viu de cate ori ii intrai in raza vizuala. Restul zilelor am tacut de teama sa nu pateasca si el povestea cainelui, ca ne-am gandit noi ca de la nervi i s-a umflat creieru’ amaratului pana la implozie, iar noi tineam la “batranu’ nostru de la bloc”, era singurul adult care se punea zilnic la mintea noastra.

    Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 0

  22. Cănd mi se taie fluxul de informație și celule nervoase își trag sufletul, se mai întămplă să rămăn uneori cu privirea pironită aiurea și cu o față tămpă căteva secunde.
    Nu știu cănd a fost prima dată, dar mama mă întreabă tot timpul cănd mă vede așă dacă mă uit iarăși pe fereastră…
    Ea zice că atunci cănd rămăi tămp privind aiurea,te privești de fapt pe tine prin fereastra sufletului …
    Si tot ea zice că fereastra trebuie să fie mereu mereu curată și mereu deschisă…
    #pacomotherlonglifeforever

    Comentariu beton! Thumb up 73 Thumb down 0

    • Bă, omule, uneori mă lași cu gura căscată. Ca acum.

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 0

    • Aoleo, atunci am sufletul tăt un haos, că uneori abia pot să revin înapoi la realitate. Si-s buimacă toată. Oare are cineva ceva împotrivă dacă mă mut “acolo”?

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 2

    • @Paco, pentru această explicație dau un whisky d-ăla bun dacă ne-om vedea vreodată. 😜
      Mie nu mi-a ieșit până acum decât “îmi odihnesc ochii” de câte ori m-a întrebat nevastă-mea de ce mă uit prin ea și nu aud ce-mi zice. 😀😀

      Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 0

  23. Mdeci, eu inca nu am ucis copilul din mine ca mai dau muzica tare tare duminica pe la 3 🙂 Insa cea mai tare faza pe care am auzit-o despre copilul/adolescentul din noi ( adica din el, caci despre un vecin este vorba) a fost asta:
    Acum un an am plecat eu fain frumos in weekend prelungit sa-mi aliniez chakrele si energiile bulversate.
    Demn de mentionat ca stau (nu pentru multa vreme caci mi s-a luat) in celebrul Pipera City intr-un complex da case gard’n gard. Si cand am plecat eu asa, pe miercuri am dat mail “la vecini”:
    ” Gogule vedeti ca plec patru zile. Asta e partea buna, pentru mine. Partea nasoala pentru voi este ca ramane fii-mea acasa, 19 ani neimpliniti , si nu garantez ca nu va da party. Daca o ia pe campii rau ma sunati. Va pup pe chakre. Pa!” Si am plecat. Raspunsuri dragute gen ” hai have fun, lasa ca ne descurcam, nu s-or darama peretii… si noi am fost tineri…bla bla” Patru zile, liniste si pace, armonie si aliniere de chakre. Niciun mail, niciun telefon, nimic. Ma gandeam eu in sinea mea ” Babaiatule, i-a venit mintea la cap copilului si nu a spart boxele… Oare…” Stiam ca e casa plina, adica n-aveam nicio indoiala desi ea mi-a spus ca e cu 3-4 prieteni.
    Si vin acasa duminica seara. Am crezut ca mi-a spart cineva casa. Si facuse deja o tura de curatenie. Dar nu se vedea. In fine.
    A doua zi ma intalnesc cu vecinii. Liniste, nimeni nu zicea nimic. Radem glumim si intreb: babaieti dar sunteti ok? Ati fost plecati in weekend? sau cum?
    La care unul dintre ei imi zice: Bai Lili, duminica dimineata pe la 5 am venit de la un party si eram cam obosit , ma pregateam sa dorm… La tine haos. Am iesit in curte, le-am facut poze cum dansau ei asa pe gazon si ti-l calcau in picioare, si m-am apucat sa iti scriu pe whatsapp ca de joi e party non-stop,dar acum e maxim, ca vreau sa dorm si ca nu se mai poate. Si cand sa dau send m-am mai uitat la poza si mi-am zis // Bai c***e, asa bosorog esti? Tu ce p**a mea faceai la 18 ani cand pleca ma-ta de acasa? Ai uitat ca ai daramat casa? Baga capu’ ala prost in perna si dormi si taci! Ca muzica e chiar ok!!!// si m-am culcat. Iar muzica chiar era misto, sa ne dea si noua playlist-ul”
    Ma rog, dupa aia mi-au spus detalii de weekend insa copilul din noi a ramas. La fiecare petrecere din vecini participa.
    Iar palylist-ul e chiar misto 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 49 Thumb down 1

  24. Eu am crescut intr-un loc relativ linistit, printre blocuri, in Drumul Taberei. Linistea era din cand in cand tulburata de subsemnata, care avand diferite necesitati, se posta sub geam si tipa: Mama! Nu se intampla nimic, asa ca urma racnetul: Mamaaaa!!!!! Mama nu auzea, dar auzea invariabil un vecin, cu vocea groasa, care tuna : “da’ du-te la ma-ta si n-o mai striga!!!” Si dupa asta ma para mamei ca nu-l salut cand il intalnesc pe strada!

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

  25. Atunci cănd ți-ai pus gratii la geamurile propriului suflet și privești de după ele cu teama să nu te lovească cineva cu mingea, doar atunci copilul din tine a îmbătrănit .

    Ai grijă de ferestrele sufletului tău.Pentru cele le casei tale există Veka.

    #pacopresidentfreetermopaneforpeople

    Comentariu beton! Thumb up 51 Thumb down 0

    • @Paco, boss, am trimis acest comentariu direct la VEKA. Nu glumesc.

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 0

    • Paco, pot sa te citez?Adică
      …ăăăă, te voi cita…🤗

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @Paco, la fel ca pt altii cativa de pe aici ai bere, vin, vischeanul single malt sau ce vrea muschiul tau. Esti tare.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  26. Bre Mishu , io sunt doar un pic dus cu capu ,nimic mai mult. Cred ca alții au povești mai faine de împărtășit..Numa zic.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • Man, azi am văzut numai povești mișto pe-aici, dar comentariile tale… speachless.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  27. Apropo de ferestre, eu am băgat bani în scoală, printr-o fereastră…în sensul că am luat moneda, am aruncat-o fără să ma uit unde și s-a auzit un geam spart, la scoală…

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  28. Ferestrele copilariei mele? E prima data cand ma gandesc la asta…stiam exact care este fereastra sub care trebuie sa fac liniste. Domnul Geancu avea o mana grea. Asa spuneau copiii. Era si fereastra care ti-aducea gogosi in zilele de vara. Si bani si covrigi cand veneai la colindat. Doamne, cat am iubit fereastra aia! Dar cea mai draga mi-era fereastra ( tot la parter) la care vedeam vesnic chipul bunicului. Paralizat fiind, era pus in fiecare dimineata in dreptul ferestrei(de catre bunica-mea) ca sa nu se plictiseasca…Era fereastra la care fugeam ,,sa fac cu mana,, parintilor cand plecau si la care ii asteptam sa se intoarca… Era fereastra la care priveam jocurile copiilor cand eu eram prea bolnava pentru a iesi. Era fereastra in dreptul careia imi smulgeam mana din mana iubitului de o vară…Era fereastra pe care o abuream ca sa pot scrie cu degetul S+….si au fost multe litere.
    Acum, cea mai draga mi-e fereastra de la care-mi face cu mana fiica mea si de la care intr-o zi, peste multe ierni, imi voi privi nepotii.
    Multumesc, Mihai, ca m-ai facut sa ma gandesc la asta.

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 1

  29. Spechless vor rămăne doctorii cănd va fi cazul să stabilească un tratament adecvat.
    @Elena P.
    La faza cu “șoferul din mașina timpului “, mi-a rămas cafeaua în găt preț de căteva secunde.
    Ca orice nebun cu acte,
    Eu visez să scriu o carte.
    Ăsta era titlul..

    PS.@Laura G, la multi ani pentru ieri.
    #pacopresidentfightangainstalhzheimer

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

  30. N-am spart geamuri, dar le-am sărit. Vreun an, cât am stat la parter, prin clasa a IV-a, nu cred că am folosit ușa apartamentului decât la sărbători când mă obliga mama să-mi pun rochie/fustă și pantofi de lac.

    Și-mi mai amintesc ferestrele ceaușiste prin care intra frigul, iar dacă ningea se strecura zăpada pe lângă ele. Oricât încerca tata să le facă mai etanșe, nu reușea – niciun drac de material nu rezista. Și ajungeam tot la pus pături, cârpe…

    Când ne-am pus termopane mi s-a părut a doua minune a vieții mele. Prima fiind mașina de spălat automată 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

    • Hăăăăăăău, Dirty Nano 🖤 🖤 🖤 🖤 🖤

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @Paco, sa-mi fwt una. Ascult melodia asta de o saptamana in fiecare zi. E ceva in atmosfera, astrele s-au incurcat sau nu stiu, dar ceva nu e in regula. ca sa zic asa, “poate, poate intr-o alta viata ma voi regasi”.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  31. Vasilescule! dar de sentimentul acela de nerabdare sa ajungi mai repede afara la gasca, cand zburai pe scari…., sentimentul acela de bucurie deplina si fericire absoluta sa te joci cu copii , iti aduci aminte? Babaiatule! daca iti aduci aminte , inseamna ca nu esti pierdut! copilul acela mai exista inca!!

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Ăla nu se poate uita.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • Noi nu zburam pe scări, ni se părea prea lent, ci încălecam balustrada și ne dădeam drumul câte 2-3-4 etaje.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  32. @Vera nici nu ai înjurat şi semnele puse la final sunt inteligibile la mine pe device.Zi cu cuvintele tale ce e baiul..

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @Paco am pus cinci inimioare negre. Dirty nano sunt mișto rau!

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  33. Geamuri nu am spart, nu am sărit, nu am distrus. Fiind un copil relativ liniștit, o singura amintire am la capitolul asta.
    Eram 2 frați crescuți de bunici, la țara ( un cătun de poveste din Ardeal), doar când începea școala eram strămutați la oraș. Eram ca doua mici sălbăticiuni, toamna aveam mâinile negre de la nuci verzi, eram Arși de soare, și nu prea ne găseam locul o vreme.
    Așa ca, pitiți după geamurile de la balcon, etajul 2, pe inserate, aruncam după trecători cu tot felul de fructe și “vorbe”.
    Copilul din mine încă nu a murit, se joaca toată ziua ( și uneori și noaptea), cu alți 3 copii deosebiți.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  34. @Vera normal că sunt tari.Doar sunt timişoreni.Timşoara oferă lumii nunai lucruri de senzație.
    #pacopresidentproundtobefromtimisoara
    #freemarijuanaforturistsintimisoara
    #freewilly.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • Păcat că noi timișorenii, în general, nu ne respectăm orașul și nici valorile.
      Dar…. ” vrem o țară ca afară “, să vină alți să o facă, noi suntem prea comozi.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  35. “mai stau cinci minute” se transforma in zeci de minute. Ferestrele nu ar fi ajutat deloc in acele vremuri. Terenul de fotbal era oarecum mai departe de bloc si cand eram in mijlocul actiunii, putea sa ma strige de milioane de ori. Iti dai seama ca nimeni nu renunta la echipa ca mai apoi sa-ti zica, bai ne lasi acum cand am reusit sa castigam prima partida?! Al meu tata venea dupa mine, dar pana si el mai statea si astepta.”O faza si gata” mergem, “hai, ca asteapta mama cu masa pusa”, “imediat” si evident, ca nu zicea, nu. cand se mai baga si el la o echipa, era tragedie pt amandoi. :))) Geam cu mingea nu-mi amintesc sa fi spart, cu capul am spart. Nici acum nu-mi dau seama cum de nu mi-am taiat gatul. Daca aveam veka atunci probabil imi faceam doar un mare cucui. Copilul din mine nu va pleca niciodata (nici macar atunci cand voi avea unul de crescut), asa am decretat si asa va ramane. . Zilele trecute am facut cateva pase in parcul prin care trec de la statie spre casa, cu niste micuti albionisti. Foarte tare, ei galagiosi, eu oleaca gafaind, dar smecherie.

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

  36. Bine că-i vorba de Veka, nu de lipici de dinți, să ne fi povestit cum ți-a sărit proteza din gură când te-ai înfoiat la copiii ăia. @Vasilescule, leagă-l bine p-ăla micu’, să nu mai fugă, cele mai urâte riduri sunt alea de pe suflet. Povești altă dată că azi n-am timp, am intrat numa’ să-ț’ spun că mi-a plăcut textul.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  37. Am o curiozitate: parintii nu aveau nici o problema ca spargeai ferestre si trimiteai mingea in mancarea de pe aragaz?

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 6

    • @E.O.,
      Îți zic io, că mă enervezi: ce curiozități tembele ai și tu!

      Da, părinții au o ”problemă” când copiii fac năzbâtii. Și e ok așa, tot ei rezolvă ”problemele” astea ca și pe cele mari, adevărate. Că de-asta sunt părinți. Dacă nu le-ar rezolva, ar fi doar niște spectatori – trolli fără haz – ca tine 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 0

    • Well, aș minți să spun că nu aveau. Partea nasoală e că mama era iute la mânie și degrabă vărsătoare de sânge de plod neastâmpărat.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Laura G, Happy birthday for yesterday! Nu iesi din starea de “party” pt o persoana ursuza. Copile stai bland.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Marius,
      Mulțumesc! ️🎉 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @E.O. Se pare că părinții noștri erau foarte chilleanu. Bytheway.com, mama mă iubește ca pe un copil normal, deși m-a născut o ușoară formă de retard mintal.

      #poacopresidentfreehugesforretardpeople

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

  38. Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 3 Thumb down 10

    • Bă, E.O., tu ești vampir energetic, bă! Tu sugi și energia dintr-un Ups din două comentarii, aideplm!!
      Dementoru’, huooooo!!

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 3

    • @E.O., daca ai fi existat in anii copilariei mele, desi era cate o persoana de genul, te- as fi terorizat non stop. Cei mici inteleg daca are cine sa le explice, dar si le place sa “terorizeze” persoanele ursuze. Sorry no offence.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • Săracul om, cât ghinion… cine naiba a mai auzit pân-acu’ de copii care zbiară? @E.O., să ne anunți când faci nunta, te sponsorizez cu niște dopuri de urechi de ultimă generație, d-alea bune, cu tijă filetată de titan.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Didinoo,trăiț’ar filetantele h’olandeze , întreb pentru un pretin însurat dacă iE bune şi contra nefestei … şi dacă iE pă culoarea looozzz 😉

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • Deci tu ai o problemă cu megafoanele și vuvuzelele pe stadion? Adică în locul unde, prin definiție, este zgomot și haos până la extrem? Prietenește te sfătuiesc să mergi la un consult. Nu știu exact de care, orl sau psihiatrie, dar trebuie să fie ceva în legătură cu intoleranța la zgomote puternice.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • @HabaRnaM, loz, moz, nu contează, culoarea-i la cererea clientului. Îs bune pentru orice fel de zbierătoare, rămâne numa’ cu vocile din cap.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

    • Nu stiam ca a nu dori sa-ti zbiere toti dementii in cap te face bolnav psihic.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • In plus, chiar Mihai comenta ca faceau copiii zgomot cu mingea. Asta ce mai e, psihoza?!

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  39. În spatele blocului în care am crescut pe timpul anilor școlari, ceea ce e acum parcare pe atunci era terenul nostru de fotbal. Ne construisem singuri porți și aveam campionate. Ne făcusem chiar și o cupă. Atât de tare se dusese buhul campionatelor de fotbal, că au venit și antrenori de la echipa târgului să caute noi talente.
    Da’ nu cumva să vă imaginați ca ferestrele au rămas intacte (tanti Gica, te rog încă o dată să ne ierți). Când nu mai era chip să spargem geamuri ne mutam în fața blocului. Doar că acolo era mai nasol, că dădeam mingea în curtea la Doamna Coca. Și rar supraviețuia (mingea, da? ), chit că avea doar buruieni în curte.
    Alt’dată am reușit să sparg un parbriz de Dacie 1300. Înainte de ’90. Ce bătaie mi-am luat.

    Cât despre copilul din mine, rar îl pierd. Doar că acum își cumpără și mai multe jucării. Îmi ia juma de oră să dresez aspiratorul și să fac halei-hap cu praful de pe mobilă, dar îmi ia 3 ore să-mi șterg de praf mașinuțele, corăbiile și avioanele. Trenulețele sunt ale lu’ fi-miu ăl mare.

    Nu mă deranjează copiii care urlă sau dau muzica mai tare în parcul din spatele blocului.
    “-Băbăieți și fete, mai în surdină cu înjurăturile, că ăștia sunt prea mici să învețe de acum. Și treceți repede în grădină cu țigările că vine poliția.”

    Și da, mai bag și eu un fotbal sau un tenis cu pruncii, când au nevoie de un om în plus.
    Sau rațele și vânătorii. Sau volei. Sau badminton. Sau șotron. Sau.
    Și bătaie cu apă.

    Ce mișto e să fii copil.
    Mai vreau.

    Și-mi place și să-i privesc de #lafereastramea.
    Și să le văd bucuria lor inocentă.

    Am avut o mică depresie când fi-miu cel mare a trecut de la grădiniță la școală. Pentru că simțeam cum începe să se năruie lumea de magie fermecată pe care am construit-o în jurul lui.

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

    • Macar el a avut parte de o lume de magie fermecata. Unii copii fac treaba pe langa casa sau sunt scosi la cersit sau furat.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  40. N-am nici timp, nici chef, dar hai să vă zic câteva dintre amintirile mele ce implică o fereastră. Asta aşa pentru maestru-n condei ce va da de băut în câteva zile. Virtual ofc.

    Pe când schimbam primul prefix eram destul de permisiv, ca și acum, doar că dacă mă supărai te băteam cu bolovani – uneori.
    N’fine.. mă jucam cu vară-mea și într-un moment de refulare am luat un bolovan alb-gălbui și am dat după ea. S-a ferit și ghiuleaua mea a trecut printr-un geam dublu și a aterizat fix pe masa din bucătăria de vară unde bunicul meu mânca ciorbă dintr-un blid mare de tablă. În urma nefericitei interacțiuni a rezultat: după pui de ardelean să nu dai cu bolovan, că dacă nu-l nimerești sigur ai să o pățești. Am luat bătaie cu prosopul. Nu mă bătea niciodată cu palma din motive de … tâmplărie/rotărie.
    Singurul moment când bunicul m-a înjurat de mamă a fost când i-am dat cu piatra-n zamă.

    Cea mai recentă amintire ce implică o fereastră e de azi când am apăsat butonul și-am lăsat geamul pentru a primi o amendă. Vorba aia: am parcat de 145 de lei în stație. Toată afacerea a durat 15 minute. Ne-am complimentat reciproc, ne-am plâns de sistem, am dovedit că ştim legea şi abuzurile de ambele părți. Am zâmbit amar și şăgalnic și ne-am văzut de drum. Era blondă cu chipiu, ținută impecabilă, dicție perfectă şi de la poliția locală. La glezne nu m-am uitat.
    De aveam fereastra Veka sigur arunca cascheta 😉. Sigur o să ne mai vedem.

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

    • @Habare,
      Am pățit la fel acum vreo 2-3 luni. Oprit aproape de stație, la un chioșc, să iau niște fursecuri. Nici n-am oprit motorul – 3 minute și la ieșire zbang, minus 145 lei. Cele mai scumpe fursecuri ever 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @HabarNaM hai sa dăm mână cu mână cei cu… bruxism. Ți-ai luat gutieră? Eu mă duc luni să imi ia mulaj. Uooffff

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Laura G o fo’ cadoo de ziua ta ? N-ai zis nimic să mă inspir și eu. Aveam de plătit nişte meseriaşi. Aşa pățeşti când carduri foloseşti precum influențăru’ şăf.
      @Vera Ehh .. să muşcăm din duşmani 😆 N-am timp să ajung la dentist deși ar trebui. Sper măcar analizele să mi le fac luna asta că am discount la clinică.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @Habare,
      În urmă cu 2-3 luni, bre. Nu ești atent la clasă, ziua mea a fost ieri.
      Și cred că am miorlăit pe-aici și-atunci 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • Îmi cer scuze de această reprobabilă eroare. Mă jucam cu animalele, făceam prea multe și ma gândeam la prea multe.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  41. Tineti minte cum toate fetitele vroiau sa fie Nadia??
    Dupa ultimul premiu al Simonei Halep a vrut fiu-miu sa jucam tenis. Am jucat ce am jucat până a obosit si m-a lăsat singură. Unde să joc? La perete.Care perete? Cam 2 m între doua ferestre, unde altundeva? Nu spun de câte ori am dat în geam si mi-a stat inima. Noroc că nu mai sunt ferestrele de pe vremea Nadiei. Sau a lui Hagi, asta pentru ca ati fost mai multi cei care ati spart geamuri datorita fotbalului.
    Asta a fost o întâmplare reala. Dar uite ca istoria se repetă si pentru copiii nostri, au si ei oameni care îi impresionează.
    Dacă aş întâlni-o vreodată pe Simona, pentru asta i-as multumi, pentru că a impresionat un copil într-atât încât acesta a vrut sa fie ca ea.
    Ce vroiam sa spun? Doar că este si asta o idee de publicitate pe care mi-ar plăcea să o văd.

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  42. Am pus povestea gratiilor lui Paco pe frigiderul meu. Am vrut să pun și poza ici (de 5 ori am încercat), dar cred că nu-i place link-ul. O găsiți pe peretele virtual.

    Acum am în plan s-o mut #lafereastramea

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • Bravo man 😆 până la urmă nu e dracul atât de negru. Uneori ne inspiră cine nu te gândești că te inspiră. Insistă cu poza aia că nu toată lumea îți poate admira păretele. Am fost mişcat de cuvintele lui senor Paco. Zâmbesc! Și îmi arăt și incisivii 😆😊

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • HBR, o să-l împartă Bazil dă pă perete, de are voință.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  43. Na, eu nu mai zic nimic. La 42 de ani ai mei nu mai merg la cinema pentru că mi se pare că ăia de pe ecran vorbesc mult prea tare pentru auzul meu fin. M-am ramolit.
    Dar tot aș mai sta 5 minute. Ce vremuri…

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  44. Nenumărate geamuri le-am spart bunicilor cu mingea de fotbal, norocul facea ca era un geamgiu in sat ce statea la vreo 15 minuye de mers si omul ne ajuta pe loc de cum aveam nevoie. Ultimul geam spart care imi amintesc ( desi nu a fost spart de mâna mea ), ultima saptamana de scoala prin a7a sau a8a, in laboratorul de informatica inca se foloseau mouse-uri cu bilă, ne gandim noi sa luam doua bile si sa le aruncam pe geamul clasei cam de la un metru distanta sa vedem cine e mai puternic, bineinteles eu fiind stangaci am avut un unghi mai bun de aruncat, saracul meu coleg a aruncat cu bila direct in geam de praf l-a facut, un coleg de nota 20 ce a luat doar asupra lui fapta comisa.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  45. Licean pe la 16 ani la Liceul Gheorghe Lazăr Sibiu. Obișnuiam să jucăm fotbal pe terenul de handbal al liceului, una din porți era în dreptul unei ferestre a casei unui vecin. Din prevedere s-a montat un grilaj zdavăn de protecție care să împiedice spargerea geamurilor. Cam cât timp credeți că rezista grilajul între două reparații? Nu mai mult de două săptămâni. Am ajuns să cotizăm toți ca să reparăm grilajul omului.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  46. Noi aveam o gradina cu doua banci si o masa pe care jucam remi. Vecina de la doi, baba perfecta, care era in permanenta pe balcon si croseta botosi si fulare si stia tot ce misca in bloc, era cea care arunca galeata cu apa pe piesele noastre. Dupa ce ne strica jocul ne razbunam jucand un remi pe viteza, un fel de popa prostu, rasuceam plasticele alea cu destul de mult zgomot pana se sesizau toti vecinii.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.