Măcar o dată pe săptămână, dacă nu chiar mai des, primesc pe chat câte un sfat de genul celui de mai jos (ca să fie clar, mirobolantul mesaj se referea la acest text):

„Nu stiu cine esti si cu ce te ocupi..Vreau sa citesc articole bune scrise de oameni inteligenti si interesanti, nu astfel de subiecte ca cel din poza..(mi-a ramas pe retina poza aia). Sunt oameni si oameni..suntem diferiti.. In loc sa-ti consumi energia cu scarbosenii din astea, dar si sa critici, mai bine te-ai lasa, sau ai scrie ceva util. De exemplu, incearca sa scrii despre un om care face fapte bune, care promoveaza Ro sau care face ceva interesant. Detaseaza-te de ceea ce urat, si cauta frumosul. Iti va fi tie bine, in primul rand. Zi buna.„

Pe lângă aberațiile de tip „caută frumosul” (a propos, m-am uitat pe profilul cetățencei sfătoase și încă nu-l găsise), pe lângă întrebarea mai mult decât firească „dacă nu-ți place, de ce continui să citești?”, sunt stupefiat de lejeritatea cu care oamenii aleg să dea sfaturi în stânga și-n dreapta, deși nimeni nu le cerere părerea, dar mai ales deși nu au competențele necesare.

Distinsa făptură, care s-a milostivit să mă scoată din negura necunoașterii, spune încă de la început că nu știe cine sunt și cu ce mă ocup. Dar, după cum observați, asta n-o oprește sub nicio formă să mă ia la rost și să-mi dea și sfaturi. Iar la întrebarea mea legitimă în legatură cu ce-o autorizează să facă asta, mi-a răspuns că a făcut și ea blogging. M-a pufnit pe loc râsul.

Hai să ne înțelgem, lăsând falsa modestie la o parte, acest blog este printre cele mai citite din țara asta. Și n-o spun eu, o spuneți voi, o spun cifrele, o spun agențiile și nu în ultimul rând o spun cei pe care blogul ăsta i-a ajutat în diverse ocazii. Iar asta înseamnă un singur lucru: că fac bine ce fac.

Și-atunci, cum plm să vii tu, nimeni de pe stradă, să-mi dai sfaturi? În calitate de ce? Și fără să faci măcar un minim de research ca să vezi dacă nu cumva aberezi.

Mie, personal, mi-ar fi rușine să fac așa ceva. Să mă duc la niște cetățeni, care deja au dovedit că știu cu ce se mănâncă domeniul lor de activitate, și să le spun, apăsat și convins, cam ce cred c-ar trebui să facă dacă vor sa le fie bine în viață.

Prin urmare, pentru toți acești sfătuitori de ocazie, am și eu un singur sfat (nesolicitat, desigur): ia mai duceți-vă în pula mea cu sfaturile voastre!

Atât pentru azi.