Se dă următoarea situație.
Tu și cu partenerul tău sunteți la o petrecere unde tu te simți extraordinar de bine. Nu contează ce fel de petrecere, puteți să vă imaginați orice fel de adunare care seamănă a așa ceva: party la cineva acasă sau în club, nuntă, festival de muzică electronică sau manele, botez, uatevăr. Cert e că ție-ți place acolo de te piși pe tine. Că tocmai ai revăzut oameni pe care nu-i mai văzusei de ceva vreme, că-ți place muzica, că aștepți să vină și sarmalele, repet, nu contează, te simți foarte-foarte bine la sindrofia respectivă.
Ei, și tocmai pe când te bucurai tu mai tare de seara ta reușită și te felicitai în gând pentru inspirația de a merge acolo, îl vezi pe partenerul tău (cu care ești într-o relație serioasă) că apare lângă tine cu o față care nu prevestește chiar cele mai mișto lucruri din lume și-ți spune răspicat:
– Hai să mergem acasă. Io nu mai vreau să stau aici pentru că… [insert here orice motiv vreți voi de pe lumea asta, mai puțin ceva legat de o problemă de sănătate sau ceva legat de viață și de moarte].
Cert e c-a hotărât să plece atunci, pe loc, și vrea să-l însoțiți. Pe considerentul că ați venit împreună, plecați împreună.
Well, ce voiam eu să vă întreb, ce faceți în acest delicat moment? Țineți cont de cererea partenerului, în ciuda faptului că vă simțeați extrordinar de bine și n-aveți niciun chef să plecați acasă? Sau îi comunicați cât se poate de diplomat că dacă vrea să plece, n-are decât, știe drumul. Și că, în ceea ce vă privește, nu vedeți de ce v-ați întrerupe brusc o seară atât de mișto.
Gata? Ați făcut acest lejer exercițiu de imaginație? Perfect. Pentru c-aș vrea să știu cum reacționați dacă lucrurile stau invers, respectiv voi sunteți cel/cea care vrea să plece.
Ca să n-avem vorbe, pentru că vă știu mari maeștri în răstălmăcit cuvintele, nu e o nuntă unde v-ați dus din obligație, nu e petrecerea de ziua lu’ mă-ta sau mă-sa, nu e party de firmă, nu e vreo șmecherie din aia unde românii se mai duc din obligații sociale sau ca să respecte nuș’ce conveniențe, nu sunt implicați eventualii copii ai celor doi.
Ah, sper că e clar pentru toată lumea că, deși peste tot am folosit neutrul „partenerul”, n-am specificat care dintre cei doi e femeia și care e bărbatul, tocmai pentru că nu contează. Oricare dintre cei doi poate fi cel care rămâne sau cel care pleacă. Ca să nu mai spun că poate fi vorba despre o relație gay.
Mno, acestea fiind zise, nu vă imaginați cât de curios sunt de răspunsurile voastre.
P.S. Acest text a fost scris după ce-am citit o postare pe aceeași temă pe Facebook. Mai precis, după ce-am citit comentariile și m-am speriat.
Simplu … plec!
În general respect dorința celuilalt mai mult decât pe a mea. Am eu grijă să-i fwt creierii în mașină 🤪 și să devin campionul reproșurilor 🤪 Not proud for this!
La revers – stau pe aproape ca o formă fără fond. Bibelou. Nu cer, nu vreau, nu beau 🤪😎
Comentariu beton!47
Nu știu, n-am fost pus în situație gen…Dar să știi că pagina către care ai dat link nu mai e disponibilă! 🙁
Comentariu beton!14
@Victore, well, înseamnă că și-a șters postarea.
Venit împreună, plecat împreună. Cum să-i spui iubitei/nevestii pleacă și ne vedem acasă, că pe mine nu mă interesează?
Comentariu beton!34
Foarte simplu, sau v-ati nascut impreuna, de mana si in acelasi timp ? E o relatie egala, nu o relatie de subordonare in vreun fel. Daca ei nu-i place de ce vrea sa-ti ia distractia si tie ? Daca presupunem ca intr-o relatie ambii trebuie sa se simta bine, cum e asta bine pentru tine ? Daca tie iti pasa de ea, ar trebui sa-i pese si ei de tine si sa te lase in pace sa te distrezi, ca poate ai avut o saptamana grea. Dar nu, mergem acasa ca asa vrea iubi. Asta nu e relatie egala, e relatie de tip sef-subordonat in care abuzati emotional fiecare dupa cum poate.
Comentariu beton!34
@unknown: și dacă ți s-a urât ție și vrei să pleci, cum s-ar desfășura lucrurile?
Presupun de asemenea că răspunzi teoretic din moment ce folosești foarte mult persoana a 2a și aș înclina să cred că nu ești într-o relație momentan. Nimic rău în asta, doar observ.
@Cățaua ai dreptate, nu sunt intr-o relatie, sunt casatorit. Si ca sa-ti raspund, ar fi fix la fel, de ce sa-i stric eu distractia si ei daca eu n-am chef ? Daca stiu de le inceput despre ce e vorba si am optiunea asta nici nu ma duc. Daca se intampla pe parcurs sa-mi dau seama ca e de kkat…asta e viata, nu-mi e mie dator nimeni cu nimic, plec sau eventual rezist pana la sfarsit fara figuri si lamentari. Avem incredere unul in celalalt, nu se pune problema de „dar oare ce face”, astea-s copilarii.
Comentariu beton!26
Am patit sa nu imi placa adunarile si chermezele ei. Am stat acolo cu o bere sau un suc o perioada destuuuul de lunga. Am plecat la sfarsit. Am auzit „nu prea ti-a placut” „neah…” asta a fost tot.
A venit cu mine la intalniri unde s-a simtit in plus. Si la fel, aceeasi situatie. Nu ne scoatem ochii, daca vi/vin, aia e, nu imi place, rabd.
In calitate de barbat, sa ii mai si spui pleaca nevestei tale, la o ora rezonabila (00:00) acasa, esti responsabil daca se intampla ceva dupa.
Comentariu beton!47
M-am confruntat cu situația asta de mai multe ori. Mai pe la început, pe consort îl apuca brusc dorința să plece, mai ales dacă eu mă simțeam bine. Mai cu ceartă, mai cu vorba bună, uneori reușeam să ajungem la un compromis de tip „mai stăm un sfert de oră și mergem”.
Mi s-a întâmplat și mie să nu mai am chef să stau la chestiile alea la care se simte el bine cu băutură multă și aceleași povești de 30 ani. Dar am rezistat pentru că așa mi s-a părut corect din moment ce și el face concesii pentru mine.
El mai dispare fără să spună nimic când petrecerea e la noi sau undeva unde se poate retrage la somn.
În rest, acum, ne spunem când vrem să plecăm și stabilim un interval de timp în care să plecăm.
Comentariu beton!31
Si noi tot la aceeasi solutie am ajuns , e cea mai buna ! Stabilim impreuna intervalul orar pt plecare 🙂
Legat de intervalul de plecare, când e vorba de club sau petreceri nocturne, am dobândit un pitic pe creier legat de ora maximă până la care putem sta. Cenușăreasa style, la 4 a.m cel târziu trebuie să fim deja plecați, să apucăm să dormim îndeajuns de puțin încât să ne mai rămână ceva din ziua în curs și îndeajuns de mult încât să nu ne ia o săptămână să ne revenim după noaptea pierdută :-))
Comentariu beton!22
Nu stiu,ca eu sunt ăla care pleacă primu’.Deja ăia care mă cunosc stiu ca dispar ca măgaru’ în ceata.Nevasta oricum se duce in cercuri care se simte bine.Eu in afara prietenilor aia cu care am împărțit peste treijdeani,cu care mă simt relaxat,mă simt oricum nasol.Cu cât sunt mai multi neni,simt că ma sufoc,mă enervez si plec.Ea se simte bine fără mine,eu mă simt bine fără toti aia in preajma mea.Sunt gentelman si vin si o iau,daca baga un șpriț.
Dacă există vreo nominalizare „Sufletul petrecerii” sigur nu as fi pe listă.Nu îmi reproșează nimic,oricum nu mi-ar păsa.Ca să socializezi la o petrecere,trebuie sa mai si vorbesti.
Evitam sa mergem împreună in locuri care unu’ se simte nasol.Are libertatea să se ducă unde vrea,să se distreze in limita la ce considera ea decent.Sincer,fericirea relatiei noastre sta in faptul că nu ne vedem zilnic si avem pasiuni total diferite,prieteni diferiti.
Comentariu beton!91
Exact asa si la mine. In general eu nu suport sa stau mai mult de o ora max doua la petreceri, sunt satula de socializare avand in vedere ca asta fac toata ziua la job. Dar diferenta este ca in cercul meu cica eu sunt sufletul petrecerii, poate pt ca sunt singura care nu bea si pe urma duc pe toata lumea acasa?? :))))
Comentariu beton!17
Ana,nevastă-mea avea aproape douajdeani si eu treijdoi când ne-am căsătorit.A fost mereu incredibil de echilibrata si responsabilă la fiecare pas.La 10 ani de la căsătorie la o petrecere între prieteni buni,probabil a vrut să sărbătoreasca că încă are toate mințile la ea,discursu’ a fost fix asa:
Bă,dragostea mea,tâmpitule,zece ani cu tine au fost ca o călătorie in cel mai vizitat montagne russe,in care stai cu o bombă in brate si in curu’ gol.
Mi-a dat o lacrimă firava.Asta declarație de dragoste,plm.
Comentariu beton!82
edelweiss, bravo, ce sa zic, ai luat-o de tanara si ai stiut sa o si pastrezi langa tine.
Ana,ea m-a luat.Un amic mi-a spus că vezi că fatucii ăleia îi place de organismu tău,na număru’ de telefon si sun-o.Am.sunat-o după vreo două -trei săptămâni si am.confundat-o cu alta.Când ne-am întâlnit,tin minte si acum cum ii venea pe ea rochita aia vaporoasa,a fost soc vizual.Cred că a stat o săptămâna in oglindă,ceva gen.Asta nu m-a împiedicat să îi spun numele gresit.
Ea echilibrata,calmă,sociabilă,comoda si un pericol in bucătărie.
Eu,scelerat,antisocial,in continua miscare,un bucătar excelent.
Nu există retete de succes,doar oameni de succes.
Comentariu beton!43
– Hai să mergem acasă. Io nu mai vreau să stau aici pentru că…
AM VĂZUT PE CINEVA CU O ROCHIE FIX CA A MEA, …#@$…insert here toate înjurăturile posibile 🙂
Nu am plecat pentru că este un om calm, echilibrat, petrecerea era faină, s-a dus și mi-a cumpărat o eșarfă grozavă cu care mi-am modificat rochia instant.
Dar dacă insistam, sunt sigură că plecam împreună.
Ideea e că dacă partenerul meu nu se simte bine îmi este greu să cred că eu aș putea să mă distrez maxim. Deci … plecăm împreună.
Comentariu beton!21
@Mona, problema asta n-am avut niciodată. Mi se fâlfâie magistral dacă cineva are haine identice. 🙂
Comentariu beton!20
@Ady, la nivel de haine de zi, de toată ziua să zic așa, nici eu nu am dileme dilemoase. Dar acolo a fost vorba de o petrecere mai cu dichis să zic așa, umblasem de nebună să îmi caut o rochie nici prea prea nici foarte foarte, nu îmi cumpărasem o rochie nouă de ocazie de ani buni. Așa că am clacat.
Dar e bine să analizezi și să încerci să înțelegi motivul pentru care celălalt vrea să plece, de ce nu se simte bine. Că poate găsești rezolvarea și vă continuați distracția.
Comentariu beton!14
Hmmm, nu am fost în situaţia asta. Probabil aş încerca să negociez ca să fie ok pentru amândoi. De obicei mergeam singură la concerte, întâlniri cu colegii, pentru că fostul coleg de cameră nu excela la capitolul socializare. Dar nu avea nimic împotrivă dacă mergeam eu. Bineînţeles îi propuneam întotdeauna să mă însoţească, dar nu avea nevoie de prea mult timp să decidă că nu.
Comentariu beton!15
Încerc să ajung la o înțelegere și dacă nu se poate,hai acasă, decât să ne scoatem ochii pe urmă mai bine ajungem la un acord.Viața în doi înseamnă mult,lasa fiecare câte puțin ca să iasă lucrurile bine.
Comentariu beton!15
Nu mi s-a întâmplat niciodată ca omul meu să vrea să plece înaintea mea sau să nu se simtă bine la vreo petrecere. De obicei, de fapt INTOTDEAUNA, eu sunt cea care face figuri :))) si o singura data am plecat ca nebuna de la un revelion fara sa ii spun nimic dar in rest l-am convins ca e mai bine sa ma asculte 🙂
Ha .. tipa cu Canada, ltns. Cum l-ai convins? Prin constrângere? Îs curios ce metode de persuasiune folosiți voi femeile … în general 🤪😎
Ce vrei să zici Habarnam? Cum adică metode de persuasiune? Constrângere? Există așa ceva? Nu mai e valabilă aia cu ”femeia trebuie să se teamă de bărbat”? :-)))
Comentariu beton!13
Eu am fost pus in situatia asta de multe ori in trecut. Am facut compromisul si stateam acolo desi nu ma simteam in largul meu, ceea ce a dus la divort :)), serios nu glumesc. Cand eram cu fosta sotie am fost la evenimente la care am mers pt ca am inteles ca nu se cuvine sa mearga singura, am zis okay insa nu stam mult mai ales ca nu stiu pe nimeni sau stiu ca nu ma simt in largul meu, cand am ajuns totul se schimba prin magie, eu singur cuc sau stand ca o statuie langa fosta si incercam sa inteleg despre ce se vorbeste, mai ales in cazul evenimentelor de la slujba. Eu am evitat sa o iau cu mine la evenimentele in care stiam ca nu se simte bine asta pt ca nu vroiam sa se simta stanjenita. Nu am plecat niciodata singur insa a generat multa frustrare am incercat sa ii explic dupa eveniment dar ea zambea si imi spunea ca mi se pare doar mie si ca m-am descurcat bine moment in care am ramas masca, asta este cateodata facem lucruri care nu pot fi explicate rational.
Comentariu beton!16
Simplu: cine nu se simte bine, pleaca! Singur! De ce sa ii strici seara celuilalt care se simte bine (clar ca daca vede ca nu te simti tu bine nu o sa se simta nici el) si de ce sa stai acolo unde nu te simti bine, doar ca mai apoi sa ai prilej sa ceri inapoi favorul pe motiv ca „da’ si eu am stat acolo pentru tine!”.
Ioana, nu e chiar asa. La romani funcționează chestia asta cu judecatul, ce vor spune ceilalți dacă pleci? Ca nu mai suntem cuplu e-am certat? Nu e bine așa mai bine rămâi ca sa eviti toate discuțiile. Crede-ma am trecut prin asta de multe ori. Nu se cuvine, ma scoate din minți chestia asta. Sunt de acord cu tine ca nu trebuie sa strici și plăcerea celuilalt însă in cazul acesta mai bine merg separați și gata sau își găsesc fiecare ceva de făcut și e perfect okay.
Mda, nu stiu ce sa zic. Eu sunt un om destul de echilibrat si treaba asta cu „ce spun ceilalti” nu ma afecteaza absolut deloc. Consider ca fiecare e stapan pe propria viata si decizie si poate daca nu doreste sa nu fie intr-un loc. E dragut sa zicem daca unul dintre cei doi face cate un compromis sa „ramana” de dragul celuilalt, dar e oribil sa astepti de la el mai apoi sa iti intoarca favoarea. Ai asteptari, esti dezamagit mai apoi, faci ce vrei si cand vrei si iti asumi faptele, dormi foarte bine noaptea. Concluzia mea, trasa in urma experientelor traite.
Cu soţul eram subordonată. Nu ceream niciodată să plecăm, răbdam. Ieşeam numai cu prietenii lui şi eram foarte frustrată, dar tăceam. Rar ieşeam şi cu prietenii mei şi el avea mereu ceva de comentat în timpul sau după petrecere. Ştia cum să îmi strice cheful ca să nu mai mergem şi altădată. Băiat descurcăreţ, zău!
Acum aş răbda, aş zâmbi şi m-aş preface că mă simt bine DACĂ mi-ar spune că vrea să fiu musai acolo. Dacă ne înţelegem că ne e mai bine separaţi în seara aia, uraaaaa!
Am constatat că statul ăsta bot în bot non stop nu e tocmai benefic pentru relaţie.
Comentariu beton!42
Noi plecam impreuna. Ni s-a intamplat amandurora, in momente diferite, si n-a fost niciun bai. Dar, de regula, negociem de acasa un interval. Sa ne fie noua bine bate orice socializare. 🙂
Comentariu beton!14
Presupunând că am o relație faină în care încrederea reciprocă e una din chestiile ce ne leagă, dacă aș dori să plec i-aș spune, dar ar avea libertatea să rămână. Dacă ar dori să plece el, l-aș întreba dacă vrea să plecăm împreună și de aici, habar n-am. Ca primă reacție e posibil c-aș dori să-l însoțesc, dar să zicem că suntem la o petrecere a celor mai bune prietene, și atunci aș dori să rămân până la capăt.
Cum ziceam, dacă există acea încredere, oricare din opțiuni ar fi la fel de bună. Dacă ai ajuns în punctul în care te întrebi dacă nu cumva după ce pleci partenerul se apucă sa danseze pe masă și să flirteze cu toate femeile, e semn că e cam de musai să-ți reevaluezi relația sau iluzia ei 🙂
Comentariu beton!19
Acum ceva ani am vazut situatia asta: ea era cea care vroia sa plece, el era super incintat si pilit. Lui i se scurgeau ochii dupa niste tipe de pe acolo. Petrecerea era chiar misto. Ora 3 dimineata.
Vine ea si ii spune
– Vreau sa plec!
El:
– Bine.
Pleaca impreuna, dupa vreo juma’ de ora apare el si da urmatoarea replica, ramasa memorabila:
– Am scapat de nevasta-mea. Acum ma simt cu adevarat pregatit sa fac sex!
Comentariu beton!23
Auuu!!! Doare…
Mda, e cam nasol să faci sex la petreceri cu nevasta de faţă.
@Bogdan, şi ? a făcut sexuţ sau a plecat virgin ?
Comentariu beton!15
Ar fi de cacao sa plec sau sa plece ea.De obicei eu vreau sa plec si dupa ce fornaie nitel se conformeaza:))).Ma refer la din astea mai oficiale,daca suntem undeva unde pot sa evadez,n am nici o jena sa mi bag picioarele in zbenguiala lor si sa ma uit la un film ,sa ma plimb sau sa motai.Prefer oricand o plimbare prin natura unui asa zis chef sau petrecere.Stiu,nu sunt un tip prea sociabil dar compensez prin inteligenta:))))).
Comentariu beton!13
@Marius M, ai sărit peste partea în care explicam că nu e nimic mai „oficial”, este?
Asa e ,dar nu s eu de vina.Ai scris ditamai catastiful:)))))
@Marius M,
Că nu ești un tip prea sociabil dar compensezi prin inteligență, ne-am dat și noi seama, de pe-aici. Dar că moțăi citind textul lu’ Vasilescu, asta-i de neiertat 🙂
Comentariu beton!13
În secunda doi mă ridic și plec. A spune „du-te tu că eu mai stau” echivalează cu o declarație de divorț.
Eu am făcut de vreo câteva ori chestia asta, plecând din restaurante unde nu mă băga nimeni în seamă, de la o nuntă de fițe unde, deși era distracție maximă, mâncarea fusese atât de proastă că mi se lungiseră urechile de foame etc. Asta chiar dacă soția ar fi dorit să mai stea. Dar ea este mult mai tolerantă decât mine.
Se dezbate încă. Ce zici?19
@Hitler ai și ștanțat-o pe ceafă cu numele tău și număr de înregistrare? Jesus, este DOAR o petrecere, cum să divorțezi pentru atâta?!
Se dezbate încă. Ce zici?16
@Vera, dacă buna mea dispoziție este mai importantă decât indispoziția ei înseamnă atunci, da, o petrecere poate fi un motiv de divorț. Și cred că ai înțeles greșit. Asta ar face EA dacă eu i-aș zice să se ducă singură că eu vreau să mai stau. Și invers. Și stii de ce? Pentru că, dacă o dată am venit împreună și am plecat separat, fără să fim de acord sau să stabilim asta amândoi, lucrurile se vor repeta, din ce în ce mai des. Ghici care va fi deznodământul! Eu am văzut chestia asta la mulți în jurul meu, iar acum sunt toți fără verighete pe degete. Oare de ce? Fiindcă nu s-au „ștanțat” unii pe alții?
Ca să înțeleagă toți, pentru mine soția e pe primul plan (facem abstracție de copii), înaintea rudelor, părinților, prietenilor etc. Dacă ea nu se simte bine, mă doare fix în pwlă de restul, chiar și de mine. Și reciproca e valabilă. Așa funcționăm de 15 ani, așa am ajuns să ne acceptăm unul altuia anturajele, ba chiar ei îi place să stea cu bețivii mei (cu unii se înțelege mai bine decât mine 😁), iar mie cu prietenii ei. Nu le amestecăm prea des, dar suntem ok.
Asta înseamnă relație, după mintea mea. Când intervine egoismul de tip „eu mă simt bine, tu pleacă”, aia nu mai este relație. Sunt doi oameni pe cale de a deveni doi străini.
Comentariu beton!47
@Ionut pai vezi cum e cand nu te exprimi cu subiect si predicat din prima?! Ce s-a inteles a fost „ii zic ca vreau sa plec, ea vrea sa stea, eu plec si divortez” ^^
Acum zici ca ea se ia dupa tine si pleaca, desi spui ca va prioritizati intre voi. Iarasi, incorect din punctul meu de vedere. Mori daca rabzi de dragul ei? Sau moare daca rabda de dragul tau? Ia-ti mancare de acasa, daca mancarea e asa importanta incat o pui sa renunte la o petrecere minunata ca ghiortai tu ^^
Apropo de egoism. Vezi ca al tau e : „ce daca tu te simti bine, eu nu ma simt bine, deci plecam”.
Discutabil.
Ionut zice: „Când intervine egoismul de tip “eu mă simt bine, tu pleacă”, aia nu mai este relație. Sunt doi oameni pe cale de a deveni doi străini.”
Eu nu văd aici niciun egoism, mi se pare toleranta pentru plăcerile celuilalt care sunt diferite de ale tale. Egoism mi se pare: „eu vreau să plec, așa că pleci și tu acum cu mine.” Motivele sunt în cele mai multe cazuri irelevante.
Dar nu contează, la ei functioneaza, la noi funcționeaza fix invers. Important e ca amândouă părțile să fie 100% mulțumite de aranjament, să nu se lase cu ceartă după.
Comentariu beton!19
Aha, deci voi ziceți că, din iubire, ăla nefericit ar trebui să rabde pentru că celălalt este fericit, corect? Dar ăla fericit mai este oare atât de fericit când vede că celălalt nu este? Adică, unul se distrează, îl vede pe celălalt că nu, dar continuă să se simtă la fel de bine, fiind recunoscător pentru sacrificiul celuilalt. Ăsta e egoism d-ăla pervers.
Pe scurt, că văd că nu mă fac înțeles: noi ne simțim CEL MAI BINE când suntem ÎMPREUNĂ. Dacă unul din noi nu se simte bine undeva, chiar dacă nu o zice, se simte, și atunci și celuilalt îi piere cheful. Și atunci degeaba se sacrifică unul, că oricum treaba s-a stricat și nici celălalt n-o să fie mai fericit.
Comentariu beton!22
@Ionut exista comunicare. Mergeti prima oara undeva unde doar unul se distreaza, celalalt DA, tace si rabda. Vorbiti apoi si stabiliti ca nu e ok nici ca unul sa rabde, nici ca celalalt sa renunte, deci, la urmatoarea ocazie asemanatoare, se duce numai ala care vrea. Nu cade cerul daca mergeti si separat. Cum zicea si Elena „grupul ei, grupul lui, grupul comun”.
Sau, ma rog, mai sunt si cazuri din astea de simbioza si relatie extraordinara unde sotia face doar ce zice sotul ^^
@Vera, sau soțul face doar ce zice soția. 😜😜 S-au mai văzut cazuri.
Tot ce am scris până acum am scris referitor la speța prezentată de @Mihai. Punct.
Da, există momente când stabilim ce și cum, cât și unde stăm sau plecăm, cine merge și cine nu. Dar eu vorbesc strict de ce a scris șeful mai sus.
Și, da, știu că pentru unii pare incredibil așa ceva, sau că pare ca un fel de subordonare sau alte alea. Mai bate careva câmpii mai jos despre libertate, orgoliu, gelozie, pwla mea.
Nimic mai fals. Este vorba de comportamentul nostru în cadrul relației, în raport cu un eveniment.
Da, poate că pare ciudat sau de neînțeles, dar noi ne simțim cel mai bine împreună, indiferent dacă este vorba de o petecere gen obligație sau nu, un meci sau cumpărat de chiloți. Și ne merge bine așa de atâta timp, o ardeleancă și un ciulin de bărăgan, un Berbec și un Taur (care, dacă ar fi să te iei dupã horoscop, n-ar putea funcționa), doi căpoși cu firi și creșteri diferite, în medii diferite și cu o abordare a vieții total diferită uneori (optimism entuziast versus pesimism feroce😜). Al dracu’ de greu de crezut, nu?
Comentariu beton!18
Ioane, a ajuns Trump presedinte, nimic nu mai e greu de crezut!
Noi trancanim p-acilea sa vina leafa, voi acasa va vedeti de caruta in legea voastra. Win-win!
Ionuț, eu am făcut fix ca tine, adică deși mă simțeam bine și domnul era doar paraponisit – fiindcă îndrăznisem să mă simt bine a reieșit ulterior, am plecat să nu-i lezez locul din ierarhie. Ghici ce stare civilă am acum?!
Văduvă?!🙄
Comentariu beton!46
@Belle, dacă zic că acel episod a fost doar o picătură care s-a adăugat la multe altele și care au dus în cele din urmă la starea ta civilă actuală, greșesc?
Nu știu, nu susțin nicăieri că ce spun eu se aplică tuturor. Mă bazez pe ce văd în jurul meu și la mine. Și eu am văzut că cei care au trăit separat dar împreună (metaforic vorbind), acum trăiesc separat, fără excepție, iar cei care au trăit doar împreună, în proporție destul de mare, încă sunt împreună. În cazul al doilea sunt excepții. În primul caz, eu nu știu vreuna în cercul meu de cunoscuți.
Sunt mai multe șanse să fac eu figuri să plecăm, pe motiv de oboseală (mă obosesc petrecerile aglomerate și zgomotoase, și la care „odihna” înseamnă înfipt în scaun, în haine de la semi-incomode până la țepene pe tine), dar în cazuri d-astea aș face un efort să rezist cât mai mult de dragul lui. Dar cumva să ajungem la un compromis, să nu ajung să vreau să comit o crimă ca să plecăm. 🙂
Bine, dacă îl văd ca se face tot mai criță și știu că după așa ceva zace o săptămână fac tapaj până îl bag într-un taxi. 🙂
Dacă eu sunt aia care se simte bine și el vrea să plece mă aștept la același tratament. Rezistență din partea lui și compromis din partea mea. 🙂
Bine, eu vorbesc teoretic acum.
Dacă e mai importantă petrecerea decât partenerul, probabil nu ești în relația potrivită…
Comentariu beton!21
*Io nu mai vreau să stau aici pentru că…am fost umilit(ă). Se pleacă în clipa următoare!
Elis, welcome back! nu te-am văzut cam de multişor.
@Elis, aoleu! Umilită la petrecere?? 🙄
Eu m-aș simți umilită la o petrecere doar dacă una dintre femei e tunsă drept sau dacă are țâțele mai mari decât le am eu. Dar i-aș lua șosetele ăluia și mi le-aș băga la sutien. Mai grav e când sunt pe stradă că văd fete pieptoase și tunse corect și n-am alternativa de mai sus la îndemână.
Comentariu beton!19
@Elena P, GabiI, am fost în doliu după Elena. Sper că apreciați…
Elena, îți dau dreptate și *și eu mă simt umilită* când văd tâțe mari și glezne subțiri. Amu am vorbit de un caz *special* …vă îmbrățișez
@Elis,
Chiar așa, cum să fii umilită la o petrecere? Nu cred că-ți pune cineva platoul cu ouă umplute pe coafură. Chiar și-atunci, poți s-o dai în glume. În fond, oul face bine la păr 🙂
Venim împreună, plecăm împreună. Pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori m.am simțit stingheră la vreo petrecere, și am plecat împreună, de dragul meu. Și invers. Se întâmplă să mai negociez eu o oră, două în plus. Am văzut oameni care au făcut adevărate scene pe motiv că „tu te simți bine, iar eu mă simt de căcat”. De obicei, sunt fix ăia care „sparg gașca” și strâmbă din nas dacă nu.i anunți cu două luni înainte că sunt invitați la un party.
la inceputul casniciei ne certam magistral doar cand mergeam la petreceri ….mie nu mi placeau prietenii lui ,lui nu i placeau prietenele mele …..in timp am ajuns la concluzia ca noi ne intelegem f bn si nu are sens sa ne certam ptr atata lucru ,in concluzie fiecare iese pe cont propriu iar acasa suntem noi doi relaxati si fara complicatii inutile
Comentariu beton!16
Nu am fost pusa niciodata intr-o asemenea situatie, dar nu cred ca as pleca..poate sunt eu mai egoista dar tin la persoana si la fericirea mea. I-as explica intr-un mod mai diplomat ca imi doresc sa raman.
Băi, frații mei, ce e mă în neregulă dacă pleacă persoana care nu se simte bine și rămâne cealaltă?
„Venim împreună, plecăm împreună!” Wtf? De ce?
Comentariu beton!19
@Big T, nu am nici cea mai vagă idee!!!
Pentru că sunt o grămadă de cupluri care nu fac niciun pas separat. Indiferent că e vorba de petreceri, ocazii festive, cumpărăturile ei de pantofi sau cumparaturile lui de chiloți. Simt că mă sufoc doar scriind exemplele astea, dar unii așa percep ideea de cuplu.
Ca să economisim banii de taxi ?
Comentariu beton!26
@Rox: sunt jumătatea unui cuplu de-ăsta sufocant (pentru alții).
Pentru partenerul meu și pentru mine e foarte respirabil felul în care trăim. Poate suntem noi setați pe altă atmosferă. Dacă nu ar fi, nu am mai fi împreună (de 9 ani, fără o singură ceartă sau scandal).
Și e absolut ok ca tu să fii altfel, să respiri altfel, să-ți trăiești relația în felul tău și al partenerului.
Ca și comentariul lui Big T – e perfect ok să se ajungă la / plece separat de la evenimente/ocazii. Nu suntem toți făcuți pe același șablon (duamne-ți mulțam pentru asta!), nu toate relațiile funcționează la fel și nici nu trebuie.
Comentariu beton!18
@Big T, păi uite de ce: pentru că textul ăsta a fost scris având la bază presupunerea unei relații serioase. Dacă mie îmi place și lui nu, dacă el vrea acasă și eu vreau să mai stau….
Cum aș putea să mă mai simt eu bine la petrecere dacă el a plecat pentru că nu se simțea bine?
Mie știi ce mi se pare cel mai urât? Să ai un minim de discuție acasă despre petrecere, gen: unde mergem? Acolo. Cine vine? Ăla, ăla și aia. Ah, păi nu-mi place. Ok. Vii, că eu chiar trebuie să merg. Da sau nu? Dacă alegi „da” și după aia te ia plictiseala, abia atunci ești chiar obraznic/ă.
Comentariu beton!28
Nu cred că doar cei aflați în relații ”sufocante” au mentalitatea asta. Eu fac parte dintr-un cuplu în care amândoi ne simțim foarte bine și singuri, dar mult mai bine împreună. Eu cel puțin cu siguranță și cred că și el, asta dacă nu doar se preface sau minte al naibii de bine.
Da, dacă plecăm undeva împreună mi se pare normal să ne întoarcem la fel. Mă rog, exceptând călătoriile cu mașina în care, din cauză de stat ca pe ghimpi în dreapta și cu nervii întinși la maxim, au fost situații în care cât pe ce să mă cer eu lăsată în câmp și să vin pe jos acasă, asta ca să-l scutesc pe el de a o face 😀
Comentariu beton!16
@Elena, definește „el nu se simțea bine”. Emoțional sau fizic?
Fizic – dacă îi e rău, are febră, indigestie, orice boală ce-o fi, da, plec cu el, am grijă de el, îl asigur că n-o să moară dintr-atâta etc. Oricum se știe că la bărbați orice chestie e mai gravă decât aceeași chestie la femei.
Emoțional, adică se plictisește că nu cunoaște pe nimeni. Nu, nu plec dacă vreau să mai stau, dar nici nu pot sta liniștită dacă-l văd pe el cum stă pe telefon (că asta face de obicei, sau iese pe-afară și vorbește la telefon să treacă timpul, nu-l poți obliga nici să danseze, nici să vorbească numai ca să facă conversație). Așa că aș sta mai liniștită la petrecere știind că el a plecat acasă unde se simte mai ok decât la petrecerea aia.
„Cum aș putea să mă mai simt eu bine la petrecere dacă el a plecat pentru că nu se simțea bine? ”
Păi, de ce? Te gândești că vai… bietul de el, cum stă trist și supărat acum jucând fifa și bând bere în loc să numere punctele de pe pereți.
E simbioză? Dacă a decis partenerul/a că nu se simte bine și că i-ar plăcea mai mult să stea acasă, mi se pare de bun simț să îi zici că nu e nici o problemă dacă pleacă. Tu te simți bine la petrecere, el/ea acasă. Both happy, long marriage.
Hai, măi, @Rox, pe bune?! Normal că la starea emoțională mă refeream.
În rest, ce să-ți spun, fiecare cuplu funcționează în anumite limite sau reguli, în funcție de parteneri.
Punctul meu de vedere astăzi pe acest subiect este unul clar (pentru mine, clar): premisa de relație serioasă e puțin greșita dacă ajungem să ne spunem „eu m-am plictisit de mor!”. Dacă amândoi suntem la aceeași petrecere și el vine să-mi spună că nu se simte bine și vrea să plecăm, e clar că NU eram ÎMPREUNĂ la aceeași petrecere. Și cred c-ar trebui revizuită această „relație serioasă”.
Că unii nu concep să plece iar alții nu concep să nu plece, e clar vorba de percepție individuală asupra vieții/relației și nu comentez pe aceste lucruri.
P.S. Și nu, nu sunt adepta relațiilor închise. Cred în pasiuni diferite și în momente petrecute fără partener.
Comentariu beton!12
@Elena P, perfect spus.
Eu oricum am senzația că discuțiile în contradictoriu de astăzi nu prea îsi au rostul atât timp cât definiția „relației serioase” diferă foarte mult, surprinzător de mult de la om la om.
„Punctul meu de vedere astăzi pe acest subiect este unul clar (pentru mine, clar): premisa de relație serioasă e puțin greșita dacă ajungem să ne spunem “eu m-am plictisit de mor!”. Dacă amândoi suntem la aceeași petrecere și el vine să-mi spună că nu se simte bine și vrea să plecăm, e clar că NU eram ÎMPREUNĂ la aceeași petrecere. Și cred c-ar trebui revizuită această “relație serioasă”.”
Mie mi se pare o relație serioasă, sănătoasă, tocmai aia în care ești sincer cu partenerul și îi spui că te-ai ‘plictisit de moor’. Tu practic sugerezi ‘mimarea bunei-dispoziții’ din cauză că ești nesigură pe tine/ pe relație.
Presupun că nici dacă nu i-a plăcut mâncarea gătită de tine nu ar trebui să spună ceva, ci să tacă și să înghită.
@Ionuț, 🙂.
@Big T, nu vorbim de mimarea unei stari. Poate nu m-am exprimat clar pentru tine, așa că mai încerc o dată: când doi oameni sunt într-o relație serioasă se SIMT. Nu trebuie sa vină să-mi spună că nu se simte bine pentru că TREBUIA deja să observ asta. Și să fac ceva ca să-i fie și lui ok. Îl știu, îl cunosc, am toate prerogativele ca să-i aduc starea de bine. E o chestie firească. E el, omul ăla cu care am o relație serioasă.
Dacă lui nu-i place cum am gătit nu are cum să mă mintă, pentru că eu simt de la primul lui dumicat băgat în gură că nu-i place. Despre asta vorbesc. Despre oameni conectați.
P.S. Sper că n-am șocat pe nimeni azi cu latura asta umana a mea😂😂
@Elena, eu nu înțeleg care e problema dacă într-o relație serioasă se întâmplă ca unul dintre cei doi să se plictisească la un eveniment de-al celuilalt.
Detaliez din experiența mea: avem grupuri diferite de prieteni și colegi (pe lângă cei comuni), deci inevitabil am mai ajuns la o petrecere cu cunoscuți de-ai celuilalt. Nici eu, nici el nu suntem super sociabili încât să ne împrietenim cu ceilalți și să ne integrăm în grup rapid. Eu dacă mă duc la o petrecere, mă duc ca să socializez, să dansez dacă e loc de așa ceva, să stau o poveste cu lumea. Dacă nu-i cunosc destul de bine, nu fac lucrurile astea, așa că mă plictisesc. Exact același lucru e valabil pentru el în raport cu cunoscuții mei. Da, sigur, stăm împreună la masă, eu cu el, povestim tot felul ce nu apucăm în rest (dacă nu ne asurzește muzica), dar nu pentru asta m-am dus acolo. Dacă vreau așa ceva, ies doar cu el la un restaurant și stăm toată ziua și povestim și nu ne plictisim unul cu celălalt. Dacă stau între alți oameni, mă aștept să interacționez și cu ei, altfel simt că mă aflu degeaba acolo și MĂ PLICTISESC. Da, încerc să-l integrez, și el mă prezintă tuturor pe unde mergem, dar de aici până a ne simți la fel de bine ca partnerul care îi cunoaște pe ceilalți de ani de zile, poate de-o viață e cale lungă la noi ăștia introvertiți. Așa că, da, în relația asta serioasă m-am plictisit mult la evenimente de-ale lui până am ajuns să mă integrez în grupul lui. Iar eu nici măcar nu am un grup în care să se integreze el, prietenele mele sunt separate, nu suntem o gașcă.
EDIT: Da, știm de dinainte de ajunge că celuilalt s-ar putea să nu-i placă acolo. Ce facem? Nu mai mergem? mergem și celalalt strânge din dinți pînă e gata?
@Rox, nici nu ai cum să înțelegi care este problema, pentru simplul fapt că nu e nicio problemă🙂. Poate tu vezi asta.
@Elena, m-am referit la paragraful ăsta al tău: „premisa de relație serioasă e puțin greșita dacă ajungem să ne spunem “eu m-am plictisit de mor!”. Dacă amândoi suntem la aceeași petrecere și el vine să-mi spună că nu se simte bine și vrea să plecăm, e clar că NU eram ÎMPREUNĂ la aceeași petrecere. Și cred c-ar trebui revizuită această “relație serioasă”.”
De ce e greșită premisa de relație serioasă? De ce nu e ok situația ca unul să se plictisească la un eveniment de-al celuilalt și ar trebui revizuită relația?
Mă gândesc că foarte probabil avem așteptări diferite de la parteneri, de aici diferența de opinie, dar sunt curioasă de a ta.
Dacă el ar vrea sa plece, m-aș împacheta instant, luat rămas-bun de la gazdă/grup. Ura și la gară.
Dacă aș vrea eu să plec el ar accepta imediat, eu aș insista să rămână totuși dacă se simte bine, el ar insista să vină cu mine, eu aș insista iar să rămână. În cele din urmă ar veni cu mine.
Suntem de-ăia dubioși care fac totul împreună și renunță la orice pentru celălalt și fericirea lui (sau ei, să nu se interpreteze unidirecțional).
Am fost împreună inclusiv la petreceri de muncă de-ale lui și de-ale mele, a fost foarte ok de fiecare dată. Avem și noroc cu colective și culturi relaxate și ok, nu se simte prea tare a obligație sau scrobeală.
El e un morocănos natural, eu sunt o introvertită sadea dar prin prisma joburilor pe care le avem ne-am adaptat în așa fel încât putem foarte ușor să părem sociabili și deschiși în public. Că na, câteodată e musai, mai ales în roluri foarte customer facing.
Nici lui nici mie nu ne plac aglomerările gălăgioase, cu atât mai puțin în plan personal și în situații în care nu cunoaștem prea bine grupul. Și cum majoritatea prietenilor noștri sunt acasă ori prin alte țări ale lumii, nu prea apucăm noi petreceri, mai degrabă adunări prietenești la bere și povești fără număr, fără număr.
Comentariu beton!21
Aprobă și dă „like” încă un „dubios”.😜
@Cățaua, @Ionuț, hai că ne strângem ușurel ușurel. Punem de-un chef?
@Ionuț: nice to be in the same club 🙂
@Mona: și tu, Brutus? 🙂 Punem dară, la plăcinte – înainte! :))
Pentru cazul în care suntem invitați împreună, mi se pare puțin ciudat ca partenerul meu să vină la mine să-mi spună că nu se simte bine și că vrea acasă. Eram împreună la petrecere? Eram! Și atunci eu ce făceam în timp ce el stătea ciușdit într-un colț?! Ha?
Bun, trecând peste faptul că nu l-am observat, deși ar fi trebuit, dacă vine și-mi spune „hai acasă!”, plec. Orgoliile nu au ce sa caute într-o relație seriosă. Du-te tu, că eu mai vreau să stau. Cum așa?
Dacă chiar e musai să facem act de prezență acolo, stabilim de la început cât stăm. Dacă nu vrea să vină și eu chiar trebuie să merg, atunci mă duc, semnez condica și mă întorc acasă. N-aș putea să mă distrez singură în timp ce el stă acasă singur.
Deși eu ca individ n-aș putea funcționa într-o relație cu un grup unic de prieteni. Eu cred în grupul meu, grupul lui și grupul nostru. Iar grupul nostru trebuie ales pe placul amândurora.
Comentariu beton!23
Ce simt de proprietate dezvoltat la romani! Uitam ca suntem oameni liberi (desi in relatii) si nu avem dreptul sa santajam emotional partenerul ca sa plece sau sa stea undeva doar ca asa vrea plua noastra. Motivele sunt oribile: orgoliu, gelozie, gura lumii…wtf?
De plecat plec instant de unde vreau io, sa ramana ea sa se cordeasca cu toti, de ramas, iarasi, raman unde vreau io, n-are decat sa se duca sa se cordeasca cu toti.
Loialitatea fata de cuplu, fata de Celalalt si in general o intelegere mai profunda a vietii, sunt virtuti, calitati, pe care le ai sau nu le ai, sunt in felul tau constitutiv dintotdeauna sau n-au fost deloc, nu-s niste chestioare circumstantiale cum zici tu, posibile de la si cinci si de la fara cinci sa nu mai.
Se dezbate încă. Ce zici?10
Altul… deci daca ii place la o petrecere inseamna ca se fwte cu toti?!
Stai execrabil la capitolul „incredere in partener”. Quelle surprise…
Alege-le mai bine, Einstein! ^^
Nu, mai Mozart, vrea doar sa ramana sa mai asculte si ea putina muzica disco.
Îţi place sau nu:
0 
0
Anut trecut, în vară, mă sună o prietenă mult mai tânără decât mine decât mine să ieșim în club, ea, eu și o altă tipă cu iubitul. Accept, bărbatul fiind plecat din țară îl înștiințez corespunzător că mă duc la dezmăț cu puștimea.
Cuplul respectiv: ea vădit cu chef de dans și distracție, el ori ciufut din oareșce motiv, ori născut plictisit. În vreo oră el pleacă, în vreo 30 de minute apare un alt tip cu care tânăra domnișoară s-a întreținut mai mult decât pasional pentru restul serii. Acum vreo 3 săptămâni am aflat că domnișoara petrecăreață și domnul plictisit s-au căsătorit.
Faianțaru’, eu prefer totuși să cred că astfel de situații sunt excepțiile, nu regula.
Comentariu beton!17
@Faiantaru’ Pai atunci trag concluzia ori ca iti plac femeile „de lume” ori ca nu stii sa alegi o femeie „de casa”. A cui e vina?! Sa sufli in ciorba stii? Ca pari sa insisti sa alegi o singura tipologie. Si apoi te vaiti ca suntem toate la fel.
Nu esti corect!
@Faianțare,
Bag seama că ai scos, delicat, din ecuație varianta că tu pleci sau rămâi ca să te cordești cu toate (sau cu vreuna). Mda, ești un sfânt 🙂
Dar una peste alta, cum naiba, într-o astfel de situație, te duce mintea numai la secs? Pe bune, merge cineva în cuplu la o petrecere cu gândul s-o ardă cu altcineva acolo? Că nici singur/ă dacă mergi n-ai garanția asta 🙂
Comentariu beton!16
Aloooo, Lorena, zi-le tu, fatah, ca fetele astea se incapataneaza sa nu inteleaga, ca o femeie poate fi si de casa si bagaboanta. Ca nu se devalorizeaza cu nimic, ce, le-o muta vreunul din loc ?
Faianțaru’, stai că s-ar putea să înțelegem diferit termenii. Ce-nseamnă pentru tine ”femeie de casă” și ”femeie bagaboantă”?. Că mie ambele îmi sună cam nasol…
Comentariu beton!16
@Faianțare,
O femeie poate fi și… și… Întrebarea e, oare vrea asta?
Și cu bărbatul cum rămâne, în opinia ta? Că n-ai ciripit nimic de el 🙂
@ Laura
E, hai, lasa, ca si tu ai ignorat cu nonsalanta cea de-a doua parte.a comentariului meu.
Pentru unii fidelitate sexuala e ca si crezul in divinitate, o chestie absolut facultativa, ceva acoloashea, da bine in ochii unora si prost in a altora, te poti lipsi sau nu de ea in functie de interlocutor sau de interes, ca doar nu ti-o cere careva sa te si arunci de pe stanca s-o probezi, nu ? Si daca ti-o cere, pai atunci e neom, da-l in plm, nici o flegma nu merita. Puteai sa remarci, de voiai, fireste, ca io tocmai asta ziceam, ca povestile de gen sunt strict apanajul mintilor foarte tulburi de felul lor.
Cum sa-ti esplic eu tie mai bine si sa scot totodata in evidenta si valoarea capitala a primei partii a comentariului meu? Uite, JLo, stim bine, o tinut-o pana pe la 45 numai in selfiuri din pat cu babarditorii ei cu 20 de ani mai tineri. E, ajunsa acum la 50, i s-a sculat de casatorie cu unul, fireste, iarasi mai tanar ca ea (42). Da, nu asa pe dragoste si alte vrajeli, ci pe chestiile cu adevarat relevante, el trebuind sa semneze ca renunta la copiii lui anteriori mutandu-se la ea si ca musai sa ramana la forma fizica actuala pe viata, ca pe aia n-o excita ceva de mana a doua, nu nenicuuule, trairi la 60 – 65 ca la 20. Ea nimic, cum, nu compenseaza deja pe deplin totul ?
Lasa-ma sa chicesc ? Este ca esti total de acord cu ea si ca-s anumite chestii de principiu pe care nu le inteleg io ? Ce daca ea s-a futut cu tot continentul pana la 50, ea acuma are ganduri serioase, asa ca celalalt mai trebuie doar sa se conformeze, sa si-o traga numai cu ea, ca-i chestie de principiu. E, acuma, poate-poate, dar sincer nu prea cred, ca o ma intelegi si pe mine cand zic „S… p… la gandaci, faaa’ ? Te cordesti tu sa nu cu altii, mir egal !
Anduto,
fireste ca-s ratiuni care se exclud reciproc ! Le-am invocat eu ?
As spune ca o curva este una disperata de pula, dar nu-mi permite cercul select pe care tocmai il frecventez, nu stiu daca ma-ntelegi, si as spune ca cea de casa pune prioritor pret pe valori sufletesti, aici sunt sigur ca nu ma intelegi defel (vorba unei indragite artiste, cam care ar fi alea mai bune ca pula ?).
@Faiantaru mama, ce-ti place sa musti de c.ur femei care nu umbla cu broboada legata sub barbie. Care e problema daca JLo isi traieste viata si schimba cati parteneri vrea? Ca doar nu-i pune la munca silnica. Si e „libera de contract”. Acum doar n-ai pretentia ca femeile sa se f.uta strict cand sunt casatorite ca altfel sunt „curve”… Pune-ma pe lista, am preacurvit (ma rog, nu chiar „prea”, da’ nici nu-s calugarita, dracu’). In ceea ce priveste fidelitatea, aproape 12 ani n-am ridicat ochii din ochii sotului. Si am destule prietene care-s fidele. Da, le cred, le stiu, le vad.
Daca tu n-ai gasit una care sa te f.uta doar pe tine, poate e si vina ta. Csf, cauta si femeia ce nu primeste acasa… E mai bine asa, cu insinuari de 2 centi?! Misoginismul asta nu-ti face cinste, zau! ^^
@Faianțare,
Hai că am aprofundat a doua parte a textului tău. De acord cu tine la partea asta. Dar fără impuneri și forțări, ci așa, natural.
Cât despre exemplul tău cu JLo – cum naiba găsești tu exemplele astea extreme ? :))) Și ca răspuns: băbăieți, fata aia (JLo) dă pe-afară de talent, muncă și bani. Bani pentru care chiar a muncit, că pentru 5 minute de videoclip văzut de noi ea a transpirat luni de zile, mii de ore ca să iasă totul perfect. Urmăresc un serial cu JLo în rol principal – joacă excelent! A făcut și crește 2 copii. După toate astea, e fix treaba ei să aibă pretenții până la cer. Că-s banii ei (în jocul căsătoriei cu pu.lică). Și tocmai că are experiență și vede în jur excrocherie și ipocrizie, fata se pune la adăpost de un eventual impostor și fu.tăcios de vecine 🙂
Cât despre condițiile de fidelitate și alte alea, ea își permite să le ”țipe” pă hârtie, dar nu cumva noi toți așteptăm fidelitate până la moarte de la partener? Că primim sau nu e altă poveste, dar așteptări tot avem. Așa că… Până la urmă, asta-i oferta ei, dacă ăla acceptă, bine, dacă nu, nu. Că nu-l forțează nimeni.
P.S. Și nu mai crede și tu toate scandalurile din presă, 50% sunt deformări, exagerări, minciuni. Din partea mea, că-i ea, alta sau altul care fac și dreg – e fix treaba lor, viața lor. Nu judec că nu-s în papucii lor.
Comentariu beton!14
Faianțaru’, și o femeie care pune preț pe ambele- și pe valorile sufletești și pe pe plua bărbatului ei exclusiv – aia cum se numește? Femeie de casă bagaboantă?
Comentariu beton!15
@ Vera
Tu o dai complet pe dos de cum am spus-o eu. Nu ca Jlo sau tu ati dat cu ea peste tot deranjeaza, foarte bine, dati in continuare cu iubirea in oameni si de iii terminati pe toti mai luati-o odata de la capat, ci ca acuma mai vrei sa si interzici altuia ce nu-ti refuzai tie, ca deh, nu se mai pliaza pe interesele tale. Ca vezi Doamne are obligatii morale fata de tine si nu mai stiu ce ???!!! Ti-am mai spus-o cred ca de trilioane de ori, si predicator moral si libertin merge doar de-ti gasesti prostii.
@Faiantaru Păi logic că se schimbă datele problemei atunci când intru într-o relație. Suntem eu și el EXCLUSIV. Dacă vrea exclusivitate, evident. Altfel, să-și caute pe altcineva. Eu nu-mi împart prostu’ și nici prostu’ meu nu mă împarte. I will love and respect my prost! ❤️
Anduta,
aia se numesc oameni cu un simt,nepervertit al echitatii. Io am zis proritar, ca ti-e mai importanta sau mai draga persoana decat pula ei (da’ de unde sa stiti voi chestii dinastea ?), nu ca una o exclude pe cealalta.
Laura,
am apucat sa-ti spun ca ala e spotiv de performanta, vedeta NFL, multi-milioanar si poate sa aiba cate femei isi doreste? Ca poate sa-i dea jet si ei si banilor ei la orice moment vrea el si ca tocmai de asta sare babet grabita cu contractul ?
@Faiantaru’, șerif, nu știu din ce motiv absolut toate comentariile tale intră la moderare. M-am uitat dacă nu te-am banat eu sau ceva. Nimic. Pur și simplu nu înțeleg de ce.
@Faianțare,
Păi dacă-i așa minunat omu’ de ce se mai încurcă cu ea? Nu cumva e mai interesantă decât altele?
Și așa cum prezinți tu situația lor, io mă întreb de ce naiba ar vrea ăștia doi căsătorie 🙂
@Faiantaru
Noh, ACUM chiar m-ai enervat!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Deci Alex Rodriguez e „sportiv de performanta, vedeta NFL, multi-milionar” si JLo e „babet” si o curva care „s-a futut cu tot continentul”?!
Wraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Mor! Ca n-am cum sa-ti crap capu’!
@Faianțare,
Hai că am dat un research, că m-ai făcut curioasă.
1. A. Rodriguez este ”fost” sportiv, iar ea este încă o artistă în vogă.
2. El e cu 6 ani mai tânăr, diferența nu-i prea mare.
3. Iote ce scrie la gazetă: ”Oricum, A-Rod este un A-lister în materie de datinguri. Printre cuceririle lui se numără Madonna (2008), Kate Hudson (2009), Cameron Diaz (2010-2011) şi Demi Moore (2012).”…
Eee? Deci concluzia ta este că el e băiat gigea și ea e o curvă, așa-i? Misogin mai ești, ceva de speriat! 🙂
Comentariu beton!19
Vera,
nu te mai lasa chiar asa fraierita de photoshop ! In 3 -4 ani nici ala n-o mai salveaza.
@ Laura
In voga, asa, cam ca Banica Jr. ?
Buei, mie sa-mi raspundeti drept, fara aburela, fara s-o mai dati in diverse, vi se pare ok sau nu ca dupa ce lumea te-a lasat sa faci ce vrei, ce ti-a poftit inimioara, n-a incercat defel sa te lege, nu ti-a impus nimic, nu ti-a bagat restrictii, tu sa vii acuma, hop, sa arunci repede plasa peste unul mai tanar, sa-l prinzi cumva legat ? Asa, numai pe baza de tupeu si ipocrizie.
@Faiantaru nah, eu nu mai pot. Zău! Pe mine nu mă mai întreba de chestii sensibilicoase, că io mă pun la mintea ta și fac dracu poc. Și-i păcat de tinerețile mele și dă trupușoru’ suav!
Faianțaru’, sună bine, frumos și simandicos ”simț nepervertit al echității”, dar o să prefer sintagama ”bărbat/femeie de casă bagabont/oantă”, pentru a cărei moșire îți acord 99,9% credit. 🙂
Ești misogin rău (sau poate e doar o percepție), sper doar să nu fie din cauză că viața te-a nedreptățit mai mult decât poate ar fi fost cazul.
Mai, Anduta,
stii cum e si asta cu misoginia barbatilor ? Cum nu va convine ceva, cum n-o mai scoateti la capat, aaa, stai, „Esti misogin !”, de parca-r ar fi asa, un bau-bau sau un fel de joker tinut in maneca, parca-r spune nu stiu ce grozavie despre interlocutor sau ar tine loc de contra-argument. Nu spune nimic, dar absolut nimic, in afara faptului ca n-aveti deloc obiceiul sa va mai uitati cand si cand in propria ograda, ma’ poate o fi sau nu asa, trecand direct la acuze. Cum credeti ca cineva n-o sa mustaceasca la acuza de a fi facut resentimental in baza a nu’s ce presupuse experiente anterioare tocmai de voi ? Care sunteti incomparabil mai resentimentale decat barbati …
Of, @Faianțare, stai așea că acu m-am bruftuluit și eu și poate fac poc înaintea Verei…
Mdeci JLO, panarama dreaq care a dat cu …presupusu-n toată floarea cea vestită și acum e nașpa că îl pune pe sărmanu’ Arod să dea cu pixu pe hârtie cum că n-o să facă, n-o să dreagă… Că ăla e fie minor, fie retardat și n-are discernământ și tre să ne plângem noi de mila lui… JLO este, așadar, o zdreanță ordinară care nu se mai satură de pwlă și nici n-ar împărți cu altcineva…
Zi-mi, te rog frumos, în acest caz, cum se numește Hefner, ăla de și-a luat nevastă ce n-avea nici jumate vârsta fiilor și pe care a pus-o să semneze prenupțial că renunță la orice pretenții asupra averii lui? Ăla a fost un bărbat adevărat, așa-i?
În continuare cred că nu e posibil ca un bărbat să întâlnească doar genul de femeie descris de tine, Faianțare, decât dacă ăla e singurul cerc în care se învârte. Sparge-ți bula și uită-te în jur. Să ne pui pe toate în aceeași oală e unul dintre cele mai superficiale moduri de înțelegere a vieții.
Ți-am mai citit comentarii misogine, dar azi te-ai întrecut pe tine. Și nu e un compliment ăsta, să știi!
Comentariu beton!13
Ilinca,
cred ca ajuta mai mult discutiei daca mi-ai dezvalui ce anume ti s-a parut a fi misogin in comentariiile mele, nu aprecieri generale despre cum iti par sau nu eu, ca pe asta o rezolvi foarte lejer, doar cu putin scroll pana pe comentariul anterior.
Scuza-ma, dar e usor rizibil sa ma acuzi tocmai pe mine ca as generaliza, ca v-as arunca in aceeasi oala, cand, dovada mai sus, voi insiva va ipostaziati intr-un singur fel, anume indiferent de cum ati fi si indiferent de obiceiurile avute la viata voastra, va considerati perfect rotunde, numa’ bune de sotii. Iarasi, trebuie sa-mi cer scuze atragandu-ti atentia ca intri in coliziune flagranta cu propria ta afirmatie, cum ca ar exista totusi femei rau famate (desi eu nu cred asa ceva cu putinta), alea cu care pasamite as fi eu de-a face in exclusivitate. Ori exista, ori nu exista asa ceva ?! Fii amabila si lamureste-o.
Nu stiu pe cat am lasat eu impresia ca Hefner ar fi fost idolul copilariei mele sau ar fi mentorul meu in viata, dar stii, pana una-alta femeile au obiceiul sa-si vanda serviciiile sexuale barbatilor si nu invers. Uite, in ciuda multiplelor mele calitati evidente, zau daca m-as incumeta la asa ceva. Trebuie sa fii insa usor naiva sa crezi ca mai prostesti in zilele noastre un miliardar sau vreo mostenitoare de miliardar (deh, in-cre-di-bil, barbatii chiar pot avea si fiice) cu putin lov acolo. Ca-i pa atat de usor pe cat iti inchipui tu sa faci mana grebla dupa jumatate din miliardele lor. Sigur, primesti beneficii, dar hai, mai subtire, mai de bun-simt, vrei sa te multumesti cu mai putin, bine, nu vrei, atunci nici cu atata. Asemanarea intre Jlo si Hefner e ca niciunul nu-i pune partenerului pistolul la tampla, diferenta insa ca Hefner ii mai si ofera ceva la schimb. Chiar pot sa bag mana foc ca Rodriguez ala nu asteapta s-o mostenesca pe Jlo, desi repet, e oricum o naivitate sa crezi asa ceva. Dar ea … numai conditii, numai ultimatumuri si alde astea ca „avem valoare”.
@Faianțare,
Da, ai apucat să spui de el. Dar las’ că nici ea nu-i vreo sărăntoacă. Și nici boccie nu e. Dacă dai vina pe photoshop, ia de vezi niște clipuri sau filme (http://s9.ro/gdo). Ok, make-up-ul își face treaba, dar cât? Că-s unele de 30 care n-arată ca asta de (aproape) 50. Mă rog, aici e chestie de gusturi…
Și să știi că nu-s deloc fan JLo, dar recunosc niște calități la oameni fără să fiu topită după ei.
Cât despre misoginism, recunoaște că ești campion. Comentăm pe-aici și de-ale femeilor, și de-ale bărbaților, bune-rele, da’ tu, orice subiect ar fi, pui mitraliera pe femei. Capitulez și io zicând: bine că n-am vreunul ca tine prin preajmă, că l-aș fi sugrumat până acum 😂 😬
@Faianțare,
”Dar ea … numai conditii, numai ultimatumuri si alde astea” – adică așa zice presa, da? Păi presa va accentua ce-i de scandal, doar n-o să zică cum îi pune ea ventuze pe spate. Ce naiba crezi toate balivernele? 🙂
Faianțaru’, m-ai înțeles greșit, ”ești misogin” nu s-a vrut a fi o insultă, ci o observație venită din felul în care emiți uneori judecăți de valoare asupra diverselor calități morale sau intelectuale ale femeilor la general și nu numai. Și ca idee, misoginismul, peste o anumită limită, la fel ca misandrismul, mi se pare tare trist. Oi greși, nu zic, dar așa mi se pare mie.
Comentariu beton!15
@Faiantaru’: te fac un cuvânt? Ia, „gigolo”. Dă-i cu Gugăl și stinge lumina, că alunecă mai ușor.
Te citez: „Nu stiu pe cat am lasat eu impresia ca Hefner ar fi fost idolul copilariei mele sau ar fi mentorul meu in viata, dar stii, pana una-alta femeile au obiceiul sa-si vanda serviciiile sexuale barbatilor si nu invers. „
Ce păcat că s-a șters postarea la care se face referință!
Nu s-a întâmplat niciodată ca el să-mi ceară să plecăm de la vreun eveniment și nici eu nu țin minte să o fi făcut vreodată vehement. Ne plac amândurora în general petrecerile, ieșirile, întâlnirile, nu-mi aduc aminte să fi fost la vreo sindrofie în care să nu mă fi simțit bine chiar deloc, sau să se fi întâmplat ceva și să-mi doresc să plec ca din pușcă. Uneori mă mai cer la plecare pe motiv de oboseală, dar tatonez și eu frumos terenul -Eu ’’Ce facem, mai stăm?’’, El ‘’Ai obosit? Te-ai plictisit?’’, Eu ‘’Păi cam da, dar mai rezist, dacă e’’, ‘’Hai te rog încă X timp’’ sau ‘’Hai să salutăm lumea și plecăm’’ – și plecăm împreună.
Ipotetic vorbind, nu cred că aș avea o problemă ca el să rămână și eu să plec, dar chiar nu cred că ar face-o. Eu clar nu, oricât de bine m-aș simți.
Comentariu beton!20
Unul nu se simte bine automat cuplul nu se simte bine. Deci plec odata cu ea! Nu prea mi s-a intamplat ca eu sa nu ma simt bine…
Comentariu beton!13
La mine chestia asta se exclude din start. Daca nu-i place si chiar nu mai poate sa stea poate sa plece si ne vedem acasa. La fel valabil si in cazul meu. Nu-mi strica nimeni distractia, nici macar sotia si nici eu nu o stric nimanui. Chiar daca suntem casatoriti nu sunt sclavul nimanui iar unitatea de masura e aceeasi pentru amandoi. Nu mi se pare normal sa santajezi emotional partenerul, e o dovada de egoism feroce. Ca sa fie o relatie reusita trebuie sa putem functiona impreuna si separat.
Cineva apropiat din familie (și holtei momentan) îmi spunea că pentru el partenera perfectă e una independentă, care să-l țină permanent în senzația aia că e gata oricând să-l părăsească. Și că relația ideală pentru el e una în care să fie permanent nesigur de parteneră, cu tumult și scandaluri și împăcări. Na. Independență. Câți oameni atâtea tipuri. 🙂
Cățaua, tare asta, să-și dorească nesiguranță…eu asociez nesiguranța cu lipsa de încredere, ceea ce mi se pare foarte de nedorit într-o relație sănătoasă. Dar, na, cum ai zis, câte bordeie, atâtea moduri de a gândi/simți.
Iar independența în cuplu mi se pare un subiect atât de interesant și de controversat încât cred că ar merita un articol separat 🙂
@Anduța, de acord.
@Mihai Vasilescu: domnu’ boss, iaca, dacă nu s-a mai scris deja, temă pentru un articol viitor: Independența în cuplu.
@Cățaua, pai articolul ăsta despre ce-a fost?
@Mihai,
Noi vrem peste tot, nu doar la petreceri 🙂
Corect,vreti peste tot,nu doar la petreceri.
Sau crezi ca n-am văzut aia cu moțaitul?
@MariusM, iubire, respect, atenţie, nu ?
Shoric.da da daaaaaaaaa..
@Mihai Vasilescu: eee, da’ independența asta îi subiect complex și multi-fațetat. Ei lasă, poate într-o zi când stăm mai slab cu inspirația pornim o serie tematică.
Noi suntem ciudații ăia care l-ar lăsa în pace pe celălalt să facă fix așa cum se simte bine. Mai mult, niciunul dintre noi nu umblă cu ultimatumuri de genul: „Dacă eu vreau să plec, atunci plecăm, nu mă interesează că tu se simți bine rupând ringul de dans sau depănând amintiri cu unii cu care nu te-ai mai văzut de 5 ani. Asta e, ghinion, hai acasă.” Nu exista cale mai scurtă spre un scandal monstru privind îngrădirea celuilalt 🙂
N-a fost cazul până acum, n-am plecat separat de la petreceri, cred că nu am fost în locuri în care celălalt să se simtă atât de auirea încât să vrea să plece. Sau chiar dacă am fi vrut să plecăm separat nu s-a putut din motive logistice. Pe de altă parte, dacă stim că există șanse ca celălalt să nu se simtă în largul lui, mai bine stă acasă. De exemplu, eu nu m-am dus cu el la întâlnirea de nu știu câți ani de la terminarea liceului (in deplasare de pe o zi pe alta) că am știut că o să mă plictisesc, el s-ar fi stresat că eu mă plictisesc și nimeni nu ieșea bine din situație.
În general, am ajuns împreună și am plecat împrună la/de la petreceri.
Ocazional, s-a întâmplat să ajungem la momente diferite (fiecare venit din altă direcție) sau să plecăm separat (vreo altă obligație) – oricum, rar.
Ideea e că pentru noi nu-i un capăt de țară dacă se întâmplă asta, nu ne pasă că ”nu dă bine ca imagine”.
Ne respectăm preferințele și dacă vreunul din noi n-are chef de o petrecere, rămâne acasă și îl lasă pe celalalt să se simtă bine.
Dar dacă la o petrecere unul din noi nu se simte în largul său, celălalt cam simte/vede și se prinde că-i rost de plecare. După mulți ani într-o relație ”radarul” stărilor celuilalt funcționează ca uns 🙂 Șușotim, negociem, plecăm împreună.
Nu mi-ar tihni să rămân la o petrecere de la care el ar pleca cu capsa pusă. Iar dacă motivul ar fi oboseala, știm dinainte și stabilim un timp de stat.
Una peste alta, niciunul din noi nu agrează ”să se sacrifice”, și nici nu facem scene de prost gust în public. Am oroare de așa ceva.
Comentariu beton!15
Am recitit textul propus, să sesizez nuanțele, să văd ce mi-a scăpat dacă se discută despre șantaj emoțional, relații de subordonare etc. Și nu prind ideea.
Deci, e vorba despre doi oameni normali, aflați într-o relație serioasă (asta implică și ceva cunoaștere a partenerului, ceva sentimente, ceva planuri de viitor, chestii din astea).
Și avem așa, unul se distrează, altul nu pentru că … ceva. Poate s-a distrat și a intervenit ceva. Poate că a fost indispus de la început, nu știm. Cert este că răbufnește cu o cerință pe care o și motivează.
Păi, cel supărat, ca om normal și rațional, își vede partenerul că se distrează maxim și decide să îi strice cheful? Așa de amorul artei? Nu cred. Dacă vrea acasă brusc înseamnă că s-a întâmplat ceva. Mai ales că are și un ton autoritar, „hai să mergem acasă” deci e clar că a ajuns la capătul răbdării.
Eu una așa văd scenariul. Văd doar că partenerul meu are o problemă. Îl cunosc, îl știu cu bune și rele, am încredere în el, știu că nu mi-ar strica distracția decât dacă chiar este la mijloc o problemă. Că rochia, că mâncarea, că vecina, nu contează. Dacă el îmi cere să plec înseamnă că pentru el este de nesuportat. Și altceva nu contează.
Comentariu beton!15
Eu cred că e important motivul pentru care ți s-a tăiat și vrei să te cărăbănești de acolo… vrei să pleci pentru că ți-e rău? (fizic, ai o bubă care doare și vrei doar pat și nani) Nu mai stăm nici cât să zicem „pa”! Vrei să pleci pentru că te-ai plictisit? Da’ tu ce ai făcut ca să nu te plictisești? Vrei să pleci pentru că așa a făcut și el/ea la ultimul chef din partea ta? Vrei să pleci pentru că te-ai săturat să îl vezi cum îi curg balele după orice piți/să o vezi cum își freacă lasciv unduiosu-i trup de orice libidinos de pe ring? Dacă e așa, nu mai bine pleci și din relație? Numa’ zic!
Ușor asemănătoare e și situația în care unul dintre parteneri ar vrea să danseze, celălalt nu. Stai proțăpit(-ă) pe scaun până te ramolești sau mergi să dansezi?
Până la urmă e vorba despre până unde mergi pentru confortul/buna dispoziție a partenerului. Coroborat cu nivelul de încredere între parteneri și cât de multă nevoie ai să îți exerciți ”dreptul de proprietate” asupra sa.
Pentru că eu sunt aia mai aiurită și diafană din relație (și mai pusă pe zbenguială), se prea poate să nu îmi dau seama imediat că al meu nu se simte tocmai bine la eveniment. Dar, dacă spune clar că nu se simte bine și vrea acasă, agreăm în cât timp plecăm, ne luăm la revedere și aia e. În schimb, el e atât de atent la orice schimbare de dispoziție a mea, încât imediat ar observa dacă ceva nu e în regulă. Dacă l-aș vedea cât de bine se simte, l-aș ruga să plecăm numai dacă aș fi cu cel puțin un picior în groapă sau pe acolo. Cum plm să îți vezi parteneru fericit și tu să vrei acasă, fără să fii pe moarte?!
Comentariu beton!11
La faza cu dansul, la ai mei părinți situația e următoarea: tata n-are ureche muzicală, n-are ritm, n-are chef, mama le are pe toate (le avea, că acum are 3 operații pe același picior). La chefuri făceau un dans împreună (de plăcere pt amândoi), apoi tata găsea pe careva (chiar și cunoscut la fața locului) să stea la șuetă și mama rupea ringu-n două. Niciun fel de infidelitate implicată de nicio parte, nici măcar în vis.
La nunta lor, petrecută în zona tatălui, tata aproape n-a ajuns pe ringul de dans, maică-mea a plecat în papucii soacră-si, deși până atunci nu știuse jocurile/dansurile locului. 🙂
Comentariu beton!11
@Ady, păi fix despre asta e vorba: dacă tu ești două bețe stângi și un bivol african ieșind din noroi e mai grațios ca tine, iar soața/iubita are chef și potențial de dans, o ții legată de tine la povești când ea ar rupe ringul?
Tu, femeie, când știi că bărbatul tău, suarele ochilor tăi, ar prefera să-și epileze ouăle cu ceară încinsă, decât să danseze, îl târăști pe ring?
Mie mi se pare că toate astea se reduc fix aici: până unde pui presiune pe partener pentru ceva ce îți dorești? Până unde poți să accepți presiune din partea partenerului/ei pentru ce își dorește. Cât anume din dorințele noastre se subordonează dorințelor partenerului de cuplu? Și cât de reciprocă e treaba asta?
Apropos de părinți: tata, în tinerețe, mare crai și dansator. Mama, mai stângace și mai timidă, nu-i plăcea ei tare mult atenția. La ceva chef, cineva îl întreabă de ce nu dansează (îi mai plăceau și băutura și vorba lungă). El răspunde că nu vrea să vada lumea că are nevastă șchioapă. Într-un final, nevastă-sa: treci și mă joacă, fire-ai tu să fii, că acum toată lumea se uită după ”oloagă”! :)))
Într-un astfel de caz, ii explic delicat și tandru că ”nimeni nu e obligat să roiască în jurul tău șu să-ți dea atenție ca și cum ai fi regina balului, in Cristosu’ mă-tii de ofuscata dreq!” ”Reiterează rugăciunea după vreo două ore, dar fii atentă să nu am nimic contondent prin preajmă! Altfel, te iubesc, ești unica…bla, bla” Dacă nici una din abordări nu dă roade se aplică măsura de urgență: 300 de vodcă la un pahar, dat repede pe gât și după aceea … oricum, nimic nu mai contează! Dimineața se bea ceai de sunătoare, tu bei și ea sună!
one word: individualism.
adica da, te iubesc, ma iubesti, am/ai nevoie sa stiu ca sunt/esti important, da, imi pasa etc. Dar: suntem doi indivizi cu spatii si idei proprii, avem dreptul sa nu ne placa aceleasi chestii/oameni etc si deci sa ne bucuram de ele individual.
Pt ca atfel dam in chestiuni psihologice: „persons who are partners in our life are always mirrors that reflect our beliefs, desires, thoughts, NEEDS.” De aplicat pe speta (cerem cuiva sa se comporte invers de cum simte, pt ca nesiguranta, vulnerabilitati and so on)
ha ..ha…ha…cum ar fi daca nenea Misu s-ar ridica in timpul premerei unei piese de teatru si ar pleca acasa pentru ca s-a plictisit ?
@sorina aurolacul, am făcut asta. Evident, nu era un spectacol în care juca domnișoara Petrică. A propos, vezi că se zice „spectacol de teatru”, piesa e doar pe hârtie. Știu, și eu am aflat târziu. 😛
Sorine, sa-ti traiasca soata. Daca e tot aia de-o cheama ca pe mine. O floare i-ai dus azi? O bonbuana ceva? 😀
@Vera cu placere, soata tot aia e cu care merg si ma intorc impreuna !
nenea Misu faptul ca ai parasit alte piese de spectacole in premiera pe motiv de prezenta din obligatie/curiozitate nu se pune…..incearca situatia extrema …..pentru care arunca manusa si rebela prietena Aida Silvia….
1 cred ca e vb despre postarea Aidei,de ieri.
2 la noi (eu si partenerul care cf NCC e sot 😊) fiecare lasa de la el in astfel de situatii. Adica daca are chef sa plece si mie imi place, imi spune si mai ramanem putin si reciprica e tot asa….win-win.
Nu de alta, dar cine seamana se aduna, zice o vorba din popor asa ca, daca sunt astfel de disensiuni in „celula” societatii atunci se rupe chimia.
@Mihai Vasilescu, mare jmecher mai eşti. Tocmai paranteza aia „cu care eşti într-o relaţie serioasă” a iscat ceva controverse pe aici.
Cum zicea şi ElenaP, dacă ai ajuns la faza să faci compromisuri repetate la petreceri de genu’ „eu plec, treaba ta dacă vii sau nu cu mine”, ceva nu este în regulă, bine, fac excepţie cuplurile de 16-20 ani care au mintea-n pwlă ca iezii.
Nu că mă laud, dar am cea mai neserioasă relaţie de aproape 25 ani cu cea mai mişto tipă care are zeci de defecte (de fapt cred că am luat-o defectă ) dar, cum eu sunt perfect, am reuşit să trecem peste toate şi … pfff, băi, mă bufneşte plânsu’.
Iubi, dacă citeşti pe aici… să mor io, după ce se termină campionatu’ mă întorc acasă la tine şi o să mergem la petrecerea aia de revelion la care visezi de 20 de ani şi o să rezist până la periniţa de la 6 dimineaţa. Pwp dulke…
Comentariu beton!15
Asl pls că ceva nu se pupă 😋
Să-mi permit să zic : tâmpitule dă-te jos de pe Tâmpa?
Oricum pentru mine ești top 5 trollz 🤪
Barbatu-meu si cu mine avem gusturi diferite si prieteni f diferiti. Participam la multe sindrofii separat pentru ca nu ne place sa ne obligam la chestii neplacute celuilalt. De multe ori mergem impreuna la petrecerile „lui” si apoi ma retrag discret si ma suna cand merg sa il iau: asa el poate sa bea, eu sa ma netflixez sau alte cele muieresti si toata lumea e fericita.
Cand merg la ale mele, el merge la poker sau alte cel cu baietii si il sun eu cand sunt gata si pot sa merg sa il iau. Avem 2 masini dar si constiinta cat sa nu consucem sub influenta.
Sunt si paranghelii la care obligatoriu tre sa mergem impreuna ( chestii in familie sau similare) care ne sunt la fel de neplacute amandurora asadar ajungem la consens fff rapid cand sa plecam- impreuna.
Nu prea vad de ce ( intr-un mariaj sanatos si cu toate ingredientele enumerate ca obligatorii la starea civila si in fata preotului) sa stai siamez langa celalalt si sa injuri intre dinti sau sa ratezi ceva ce iti face placere.
Imi place sa imi vad sotul fericit/multumit si pot accepta ca se poate simti bine fara mine. si viceversa.
@Ana HaGa, mă gândesc că dormiţi şi în camere diferite pentru că e cam naşpa să vă deranjaţi reciproc când ajungeţi târziu acasă.
@șoric Mă întreb uneori de ce comentariile tale urlă a frustrare, invidie și răutate.Îi comentezi pe toți și-i critici, ești fiert de oftică. Așa viață de că.cat ai că trebuie să vomiți aici numai replici otrăvite?! Ești un personaj foarte neplăcut. :/
La ceas de seară care are curajul nebun să îl extraga,in viata si oarecum întreg pe domnu’ Faianțaru’?Se pot oferi voluntari neni care si-au realizat toate obiectivele propuse,care au dat imobile in plată,care au fost iertati de cămătari,care au nepoti.Swatu’,Sealu’,Sasu’ au refuzat categoric,Mossadu’ încă se gândește,da’ nu mai este timp.Aud țipete inumane si pleoscaitul unui ou strivindu-se de caldarâm.
Comentariu beton!11
@edelweiss, eu cred că încă se descurcă bine. @Faianţaru’, tu eşti ultima speranţă a patriarhatului….rupe-le poşetele boss !!
@Edel&Shoric,
😂 😂 😂
Nu sunteți normali…
Relax, Faianțarului nu i s-a clintit nici măcar un fir de păr de pe… de pe unde o avea el.
Și dacă nu clacam noi, el ar fi continuat să scrie postări într-un roman-fluviu finalizat spre luni, când ar fi adormit cu țeasta pe tastatură și cactusul anti-muieri pe umăr.
@Shoric, totul până la poșetă! Dacă vrei s-o rupi, aduci una nouă (și draguță)
Seara bună! Voi fi off-topic și-mi cer scuze pentru asta! Despre ce e vorba: Ajunși în cameră după aventura ”universitară” de azi, după ce mi-am văzut de ale mele am (re)luat la puricat ”blogulumiai”. și m-am întors și la articolul de ieri (vreo presimțire ceva, deși eu sunt cam butuc la d-astea cu simțurile! 😀 ). Eeee, aici am vrut să ajung: doresc să-i răspund lui Ady: am văzut Salina Turda de acum doi ani. Admirabilă lucrare omenească peste ce-a muncit natura milioane de ani! Recomandăm oricui, oricând! Noi am stat în gazdă la 1 minut de mers pe jos de intrarea veche a salinei, la doamna Doina în gazdă și asta în sine ar fi o poveste întreagă (frumoasă, evident!). Dar nu e locul ei aici. Vrem și zilele astea să mai vedem ceva ”sărării”: Cojocna, Dej…Și Elena P zicea ieri că vrea să vadă toată țara. Se merită! O seară frumoasă vă dorim!
Ahaa, deci doamna Doina cunoaşte intrarea în vechile tuneluri dacice 🙂
Băi oameni buni! Oamenii din zona asta îs …. Dacă te superi pe ei…până să se prindă ”că-i bai”, ție-ți trece supărarea! Uiți de ce te-ai enervat! 🙂 Sunt calmi, echilibrați. Așa și cu doamna Doina de-acum doi ani: gen ”nu-i grabă”, ”nu-i bai”…Belea! 🙂
Dacă știa sau nu de tuneluri….Am uitat s-o-ntreb. N-am avut răbdare! 😉 Bonus: în zona Turzii mergeți să vedeți și Cheile Turzii. Un traseu de o oră- o oră jumate. Ieșirea dintre munți e ca-n poveștile cu Heidi: pe o pajiște alpină! Extraordinar (pentru cine iubește așa ceva).
Eu am fost în vizită la o prietena în Cluj care m-a dus și la salină și pe chei.