Eram în Italia și tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, mi-am zis să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băejnebun, mi-a pocnit ăla una peste mâna cu care-i întinsesem banii, de-au zburat mintenaș în toate părţile. După care a mai început și să urle și să facă circ, de se uita lumea la mine ca la urs.

Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană: “Boss, las-o-n plm de treabă că n-am omorât-o pe doamna mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani”. Din păcate, cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un “vaffanculo mascalzone”, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin.

În Londra, a alergat după mine până în stradă tipa care vindea la Tesco ca să-mi dea cei câţiva penny pe care nu-i luasem la rest. Fază pe care am păţit-o aproape identic prin toată Europa civilizată, pe unde mi-au umblat picioarele. Nu toţi alergau după mine, dar toți făceau gură dacă le lăsam câteva monede, de ziceai că i-am înjurat de mamă.

Revenim pe plaiurile lui Bucur şi presupunem ca te-ai dus să-ţi iei bilet la film. La Mall. Dacă te uiţi cu atenţie, o să constați cu uimire că pe lângă fiecare casă de marcat există și o cutiuţă pe care scrie mare “tips”.

După care, dacă vrei să te respecţi ca un boss adevărat, te aşezi și la coadă la popcorn sau nachos. Menu xxl, se ştie. Well, exact când dai să plateşti, observi aceeaşi cutiuță neagră pe care stă lipit un leucoplast alb. Leucoplast pe care cineva a scrijelit cu pixul: “tips”.

La plecare, observi c-ai rămas fără țigări și te duci să-ţi iei. Ce să vezi, nici băieţii de-acolo nu s-au lăsat mai prejos, cutiuța e la locul ei. Dăcât că la ăștia nu mai e neagră, e transparentă și au scris “tips” cu un marker permanent. Albastru.

Ce voiam eu să-ntreb, pentru ce, frate? Ok, am înțeles cum stă treaba la ospătari, dar să mor eu dacă pricep pentru ce ar trebui să le dau bacşiş flăcăilor ăstora care nu fac absolut nimic în plus față de ce le cere job-ul.

Pentru că stau cu curu’ pe scaun şi-mi vând un bilet la film? Păi, plm, în naivitatea mea crezusem  că exact de asta sunt acolo.

Pentru că mi-au pus nachos într-o caserolă de plastic? Și io care credeam că în fişa postului lor scrie: “te-am angajat exact ca să vinzi nachos şi popcorn, dăăă”.

Pentru că mi-au întins un pachet de ţigari? Păi și ce-ar fi vrut? Să sar peste tejghea și să mi-l iau singur?

Nu pe bune, păi în ritmul ăsta mă aştept să încep să gasesc cutii din astea pentru “tips” abolut peste tot. De ce n-ar pune în metrou, câte două în fiecare vagon, cu un text drăguț pe ele: “o mică atenţie pentru conductor”. Sau în autobuze: “şoferul vă mulţumeşte anticipat”. În tramvaie: “daţi un ban pentru vatman”.  Sau la intrările în biserici şi le numim cutia milei. Oh, wait…

Cum rahat să dispară vreodată noţiunea de “şpagă” din mentalul colectiv, dacă s-a ajuns să se cerşească bani pentru activităţi la a căror bună desfășurare factorul uman nu intervine în niciun fel?

Serios, în ritmul ăsta mă aştept ca în curând automatele de sendvişuri sau cafea să aibă inclusă și o modalitate de a lăsa bacşiş. Pentru că de ce nu?

Chiar sunt curios dacă cineva de pe-aici a băgat vreodată vreun ban în cutiuțele alea. 

mihai_vasilescu_uimit