Lăsați șpagă la ospătari?

Da,dar depinde de cum se poarta.A fost o data cand s a gresit de doua ori la aceeasi comanda,era o fata care lucra in vacanta ca ospatar.A adus berea gresita,apoi a uitat sa aduca salata .Prima data s a inrosit,a doua oara am crezut ca intra sub masa .I am lasat bacsis mai mult ca de obicei,am vazut ca era afectata ca a gresit.In schimb daca vad nesimtire in ochii ospatarului…Si inca ceva,nu merg la restaurant cand ma grabesc,mai bine mananc covrigi.

Mi-am permis și eu o zi să mă trezesc la 10.30 și deja sunt 1300 de accesări ale subiectului de azi?! Ca să nu mai zic că am impresia că te citesc mulți ospătari, după culoarea roșie a blogului.

Și ca să-ti răspund la întrebări:
– las șpaga mereu. Sunt câteva meserii pe care oamenii le au și trăiesc din asta.
– nu contează faptul că merg în aceeași cârciumă. Acolo e firesc ca ospătarul să mă perie că știe că-s atentă la final cu el. Deci se poate ca atitudinea lui să fie forțată.

– dacă mă invită undeva un „nefericit” până la final îmi dau seama dacă vreau să mai ies cu el măcar o dată. Dacă vreau, clar rămân datoare cu o „plată” a următoarei ieșiri. Dacă nu-mi place, platesc atunci pe loc partea mea.

– acum că nu se mai fumează în restaurante mă mai enervez câteodată dacă nu vine ospătarul repede. Dar înainte să mă crizez mă uit și la cât e de plin localul și câți angajați are. La un restaurant cu 20 de mese și patru ospatari aleg dacă vreau să stau sau nu.

Hmm..
Depinde de tara in care ma aflu si cine plateste ( eu, sotul, compania):

Cand ies cu sotul ( avem conturi comune dar si personale) consumatia o plateste cel ce are initiativa si celalat bacsisul.

Compania pentru care lucrez ( Knauf- nemti) ne permite sa lasam 15% bacsis cand platim cu CC companiei.

Cand sunt singura/platesc eu:

In Belgia salariile chelnerilor permit un trai decent- 5% pentru un chelner mai saritor/zambitor si pana la 15% daca am eu cerinte speciale si sunt accommodate cu zambetul pe buze. Mi s-a explicat ca nimeni nu asteapta mai mult decat cativa euro.

In SUA salariile chelnerilor sunt absolut execrabile ( sunt state in care personalul de servire nu e supus minimului pe ora) si acolo las 15% pana la 25 % in cazul unei persoane foarte amabile care nu ma sacaie prea tare- ai optiunea sa lasi cash dar si tip pe card- e o rubrica pe nota pe care o completezi tu cu suma dorita.

In Romania ma jeneaza mult discriminarea clientilor; observ des ca personalul de serviciu roieste in jurul persoanelor la care ” se vede bogatia” in timp ce altii asteapta nepermis de mult. In cazuri de genul las un bacsis obscen- cat sa il pun pe ganduri ca poate nu trebuie sa mai judece oamenii dupa straie. Nu stiu daca are efect- imi place sa cred ca da :)))

Celor ce isi fac meseria impecabil nu doar le las bacsis ci ii tratez ca pe egalii mei, schimbam o vorba un compliment: observ ca face mai mult decat banii in orice tara te-ai gasi.

Am observat in comentarii o remarca: eu nu primesc bacsis la serviciu. Munca lor e sa iti ia comanda si sa iti aduca mancarea. Zambetul, extra amabilitatea sau acomodarea unor cerinte nu stiu daca e pe lista lor deci cand o fac ca sa se simta clientul mai bine, prefer sa rasplatesc efortul extra pe care il pun in munca lor.

Nici eu nu primesc bacsis ca sa zambesc frumos dar primesc prime sau comisioane sau mariri in cazul in care fac mai mult decat mi se cere- cred ca e acelasi lucru dar semantica difera.

Nu prea intru des in restaurante, dar vin si eu cu o intamplare de anul trecut din august: eram cazati la o pensiune in statiunea Felix, era a treia seara cand luam cina acolo. In primele doua seri ne-a servit un baietan care parea cam adormit de felul lui, dar a fost foarte amabil si i-am lasat bacsis, chiar daca mancarea n-a fost chiar supercalifragilistica. In a treia seara am nimerit la un alt ospatar, mai ‘brunetel” de felul lui, si care vorbea cu o alura de smecheras de cartier, care nu prea ne-a placut. Cand ne-a adus mancarea, sotia mea a gustat de doua ori din ceafa de porc la gratar comandata si mi-a zis ca nu este comestibila (eu si pustoaica din dotare comandaseram altceva, ca nu ne place ceafa). Asta e, ne-am zis ca n-are rost sa ne stricam mini-vacanta pentru atata (mai ales ca mai aveam doar o zi de stat), sotia a zis ca nu vrea sa mai comande altceva si ne-am vorbit sa-i lasam totusi bacsis omului, ca servirea fusese buna, asa ca l-am chemat sa ne faca nota. A intrebat daca poate sa stranga de pe masa si, vazand ca friptura sotiei este aproape neatinsa, a intrebat-o daca s-a intamplat ceva. Atunci sotia i-a spus ca e prost facuta si nu se poate manca, dar ca nu-i nicio problema, se mai intampla. Auzind asta, baiatul imediat ne-a zis ca nici nu se pune problema s-o platim, ca o duce inapoi la bucatar, ceea ce a si facut, dupa care s-a reintors la masa si ne-a cerut scuze pentru inconvenient, spunandu-ne ca e un bucatar nou, care acum „se rodeaza”. Cu toate ca sotia mancase deja cartofii prajiti care insotisera friptura, n-a trebuit sa platim nimic pentru portia respectiva. Bineinteles ca i-am lasat omului bacsis, ca l-a meritat din plin. In schimb, acum vreo 3 seri, dusesem pustoaica la patinoarul din oras, unde este si un restaurant frumos ce inconjoara patinoarul si ne-am gandit ca, daca tot stam la supraveghere, s-o facem stand la masa in restaurant, la un cappucino. Am asteptat 25 de minute doar pana a catadicsit un ametit de chelner sa ne ia comanda, plus inca vreo 10 pana ne-a adus bauturile. Daca n-ar fi trebuit sa asteptam ca fata sa-si termine ora de patinaj, am fi plecat de mult, dar asa am ramas, dar si flacaul cu pricina a ramas fara bacsis.

Depinde cât de important mă face să mă simt.Vorbesc serios.Dacă e atent și se comportă ca la carte,îi dau lui și precizez că e strict pentru el.Asta pe lângă ce las în cazul în care mâncarea a fost gustoasă.În general bacșișul lăsat în nota de plată se împarte la toți ,lucru care mi se pare firesc.In spatele ușilor închise sunt oameni care ore întregi frig,fierb,toacă,învârt în oale și tigăi,spală vase.În defintiv la un restaurant mergi să mănânci ,nu mergi la stand-up comedy.Dacă e mâncarea prostă,dar chelnerul simpatic și empatic,lucru puțin probabil,oricum știe că vinde mizerii,îl las lui ceva simbolic și nu mai calc în restaurant .Dacă deja știe să îmi recomande un vin ,să îmi recomande un fel mâncare (împrieteniți-vă cu ospătarii,unde mâncați frecvent,știu ei ce știu)îmi întoarce comanda la bucătarie,că e prea crudă/prea prajită/prea sărată/prea rece și revine cu scuzele de rigoare și zâmbetul pe buze ,deja joacă la alt nivel și clar se alege cu un bacșiș.

Fiind vorba de un serviciu, atitudinea contează mult. Bonusul pe care îl las este în funcție de cât de mulțumită am fost, nu am un procent fix.

În România obișnuiam să mănânc des la crâșmă, nu mi-a plăcut niciodată pauza de prânz la birou, nu suport să-mi numere cineva dumicații sau să mănânc pe tastatură. Așa că am luat la rând localurile din zonă și m-am lipit de unul, datorită personalului.
Prima dată când am fost la ei aveam o figură cam abătută, din cauza unui proiect care nu mergea bine. Mi-au adus mâncarea cu o surpriză, un smiley desenat cu sos pe farfurie. M-au cucerit. Timp de doi ani banii mei pentru masa de prânz au ajuns în buzunarele lor.

O întâmplare la polul opus: în altă cârciumă, tot în București, chelner indolent cu mutră acră. Cer nota, trec 15 minute și nimic. După câteva amabilități cu barmanul, plătesc cu cardul și îi las și omului de-o cafea. Îl văd de la bar pe Ghiță, ajuns la masa mea, cum se albește la față. Găsise șervețelul pe care i-am scris că din moment ce nu s-a obosit să aducă nota, am considerat că e din partea casei.