În anul ăsta care tocmai se duse, am tot umblat prin cârciumile din București și din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, în general. Mi-am zis că e mai eficient așa decât să dau iama prin hypermarket-uri, după care s-arunc o grămadă de mâncare. Știți cum e, mereu cumperi mai multă mâncare decât ai nevoie. Pe când la cârciumă e mai simplu, ai comandat, ai halit, ai plecat în treaba ta. Unde mai pui că nici nu mai trebuie să stai să gătești.
Revenind, cum mă preumblam eu așa prin restaurantele patriei, am realizat cam ce dezastru trebuie să fie pentru angajatorii din domeniul HoReCa și cam cât de greu (spre imposbil) trebuie să le fie să-și găsească oameni pe care să nu le vină să-i dea afară de-a doua zi. Și zic asta pentru că rar de tot am dat peste câte un chelner dispus să-și facă meseria cum trebuie. Sictirul, tupeul și fețele agasato-plictisite par să fie însușirile de bază ale ospătarilor în perioada asta. Pot să număr pe degetele de la o singură mână de câte ori m-am simțit cu adevărat bine în vreun loc.
Mno, partea nasolă e că eu dau bacşiş la chelneri de fiecare dată. Nu contează că m-au tratat cu fundu’ sau că berea a fost caldă şi ciorba rece, trec peste toate şi las un minim 10% din nota de plată de fiecare dată. Și asta în ciuda faptului că de multe ori îmi jur că n-o să las niciun leu șpagă. Nu pot, frate, la final nu mă rabdă inima să nu las bacșișul regulamentar de 10%.
Ce voiam să-ntreb, sunt eu prost sau aşa face toată lumea? Voi aveţi vreo problemă de conştiinţă dacă ospătarul a fost nesimțit și prin urmare nu-i lăsaţi nimic? Vă puteţi uita în ochii chelnerului când aduce restul și-i faceți semn să-l lase pe masă și s-o-ntindă?
Dar în sens invers cum stă treaba? Dacă v-au plăcut locul, mâncarea și servirea sunteți dispuși să lăsați mai mult decât de obicei? Contează dacă sunteți într-o cârciumă unde mergeţi des sau într-una în care ştiţi că n-o să mai călcați prea curând spre niciodată?
Fetele? La voi cum stă treaba? Sau e un subiect care nu vă priveşte şi nota, cu șpaga aferentă, cade exclusiv în sarcina nefericitului care v-a invitat la masă?
P.S. A, să nu uit, care-s chestiile care vă enervează cel mai mult la ospătari? La mine începe să se zbată vena aia groasă de la tâmplă dacă, de fiecare dată când am nevoie de el, trebuie să aștept câte cinșpe minute numai ca să-mi apară în raza vizuală.
Eu nu merg decât rar la restaurant. Şi da, las bacşiş. Umpic mai mare dacă a fost servirea mai bună. Dar merg mai des la un pub unde au doar cafea şi băuturi. Acolo ştiu deja angajaţii. Las şi acolo, proporţional cu consumaţia.
Comentariu beton!27
Minusul e pentru „umpic”. Atât! 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?28
Papi, nu mă deranjează minusul, dar era trolling, chiar ştiu cum se scrie. 😛
Dar la ceilalţi de ce le-ai dat?Că e plin de mânuţe roşii. 🙂
Comentariu beton!27
Scuze, nu văzui ghilimelele si urăsc mizeria aia de cuvânt. Ăsta de azi e doar al doilea minus pe care il dau, iar eu dacă dau minus îl şi argumentez. Aşa că inrosirea de mai jos nu e de la mine, se pare că s-a trezit heitărul de serviciu.
Comentariu beton!21
Papi, nicio problemă, dar chiar s-a trezit heitărul, că eu nu ţi-am dat dislike. Poate nu a primit bacşiş. Heitărul.
Comentariu beton!18
A primit multe pe aici heităru’, dar sigur nu şpagă 😀 Stai că încă nu i-a urat Vera nimic pe ziua de azi 🙂
Buna ziulica, Papi!
@Vera: Săr’naaa! 🙂
Daca nu imi place de servire, nu ramane spaga. Am platit si cu 70 de bani (76 lei si 70 bani comanda) si nu am avut nicio mustrare.
Daca imi place de servire, se lasa bacsis.
Conteaza strict servirea de catre acel om. El reprezinta restaurantul in fata mea in primul rand. Dar nu ma razbun pe restaurant. El asteapta bacsis. Daca nu l-a primit, va injura dar va stii ca a facut ceva naspa. Depinde de el daca remediaza au ba.
Dupa ce am primit 3 comenzi la un restaurant diferite fata de ce am cerut eu, am lasat spaga. 10 bani. Pot fi si nesimtit.
Comentariu beton!55
O sa bei flegme si cine stie ce o sa mai mananci. Vezi tu, metalu’ ne rupe buzunarele,nu ne trebuie, poti sa l pastrezi. Sigur ai mai multa nevoie de el
Întotdeauna las bacșiș măcar 10 %. Dar am și două precizări:
1. Nu ies foarte des, deci nu sărăcesc dacă las bacșiș.
2. Nu mi s-a întâmplat să dau peste o servire atât de proastă încât să nu las bacșiș.
În altă ordine de idei, am ieșit la un date recent și el a plătit consumația. La următoarea întâlnire o să plătesc eu, mai ales că eu l-am invitat acum. Mi se pare normal și de bun simț.
Comentariu beton!56
Nu las bacsis daca nu imi place servirea. Cazul 1: intr-o pizzerie chelnerita putea la propriu atat de tare a transpiratie ca era sa cad cu nasul in farfurie. Am detectat-o , am luat-o de maneca si i-am rugat sefii sa o scoata din sala. Dar inainte sa o adulmece putin.Oricum fugeau toti clientii de parca era stare de urgenta in local, ghinionul meu a fost ca mimoza a aparut si a baletat in jurul nostru cand deja mancam. Bacsis…doar daca as fi fost bata. Cazul 2: Sighisoara, ne grabeam si am cerut 4 ciorbe . Dupa minute de asteptare am rugat un alt chelner sa ne aduca acele ciorbe daca nu cumva de-abia fierbe vaca in oala. La sfarsit a venit primul chelener cu nota de plata si a cerut 41 lei. Eu eram deja ca o oala sub presiune si l-am rugat politicos sa imi justifice pretul. Paaai, 4 ciorbe x 7 lei = 32 lei si cu o apa de 5 lei = 41 lei in total. Ba, ejti nebun, in loc sa-ti dai seama ca nu prea ai cum sa furi la o nota cu 4 ciorbe , sa ai nesimtirea sa aplici matematica cu teorema ta de aplicare in fata clientului care deja s-a prins ca furi…sa-ti ceri singur bacsis cand nici macar nu ai servit acel client? Am sters cu el pe jos, am racnit in local si i-am atentionat pe toti clientii sa-si verifice nota de plata. Ciorbele le-a platit el, dar asta a fost decizia sefului lui nu a mea.Si nu, nu mi-a fost rau de la blesteme in ziua aia.
Comentariu beton!82
Sincer, eu n-as fi avut curaj sa mananc ciorba dupa scandal :))
Comentariu beton!20
…ciorba am mancat-o inainte de scandal, pt ca am cerut-o frumos de la al 2-lea chelner…sincer, eu as fi plecat in momentul in care ,,4 ciorbe dar cat se poate de repede veneau la Sighisoara via Barcelona”, dar aveam 2 copii mici flamanzi si nu mai aveam unde manca in acea noapte.De obicei sunt foarte politicoasa da’ nu stiu de ce unele persoane isi inchipuie ca in momentul in care au in fata un 1.50 m considera ca esti cantitate neglijabila.Ma infurii rar dar cand o fac e naspa, adica tre sa fie nesimtirea mare sa reusesti sa scoti demonii din mine.
Comentariu beton!14
Dacă mă simt bine și omul își cunoaște meseria, normal că las bacșiș. dar dacă servirea e proastă și chelnerul nesimțit, 0 bacșiș fără mustrări de conștiință.
Mă enervează să nu vină să ia comanda. Dacă până vine mâncarea poate să mai dureze și nu depinde doar de el, să stau un sfert de oră fără să mi se ia comanda e nasol. Mă ridic și plec.
Comentariu beton!36
Eu las în funcție de cum m-am simțit. Dacă mi-a fost foarte bine las mai mult de 10%, dacă n-a fost ok, las mai puțin. S-a întâmplat să nu las nimic atunci când a fost dezastruos, dar cred că doar o dată s-a întâmplat.
Era o fată la Irish Pub-ul de la Unirea care te întâmpina cu un zâmbet luminos de uitai toate relele din ziua aia. Mă duceam acolo zilnic de dragul ei. În rest îmi doresc ca cel care servește să nu-și verse frustrările pe mine. Pot să accept greșeli dacă văd o atitudine ok.
Îmi place să merg la cârciumi noi să văd cum e și dacă e totul e ok, mai merg și altă dată. La noi în gașcă de obicei eu aleg unde ne întâlnim.
Comentariu beton!28
Bacșiș dacă personalul a fost ok, bacșiș suplimentar dacă a fost super ok.
Plus că, fiind mai puțin predispus la experiențe atunci când vreau să mă simt bine, de obicei merg în același loc unde mi-a plăcut.
Dacă este orice nașpa (timp îndelungat de luat comanda, chelneri sictiriți) m-am ridicat dupa max 10 minute sau, dacă nu am încotro și trebuie să rămân, zero bacșiș, numărat și plătit la leu și bănuț, plus nu mai calc pe acolo.
Comentariu beton!21
Da, las bacsis indiferent de situatie. De obicei mai mult in restaurantele in care merg mai des obicei. Bine acolo sunt tratat si altfel. Adica mi s-a intamplat sa ma duc la o carciuma, unde mergeam destul de des inainte si m-am intalnit cu un amic care tocmai iesise: ” Frate nu ai loc sa arunci un pai! Nu mai sunt mese!”. Am intrat inauntru si ne-am asezat la una din mesele la care stateau de obicei ospatarii. Stiam de fapt ca acolo o sa stam, pentru ca pe aia de obicei o tinea ospatarul sef pentru noi pana in ora 10, dar amicului i-am spus ca poate avem noroc.
PS: Ca tot se vorbea ieri despre cum e afara – si acolo se lasa bacsis numai ca acesta este inclus in bon. Sa fiu sincer chiar daca stiu ca este asa tot mai las acolo ceva euro in plus.
Merg rar la restaurant și doar în câteva testate, unde totul este impecabil. Las bacșiș fără nici o reținere, cota obișnuită de 10%. Dacă îmi place mâncarea transmit mulțumiri bucătarului.
Anul trecut prin noiembrie, am avut o întâlnire la București, cu colegii din toată țara și spre seara ne-am îndreptat spre Hanul lui Manuc. Câteva chestii mi-au plăcut maxim.
1. De la masa noastră am văzut chelnerii, toți adunați în jurul „antrenorului”, să zic așa. Le dădea indicații, apoi a bătut din palme și ăștia s-au zburătăcit în viteză prin restaurant. Servire impecabilă.
2. La final, am fost întrebați cum vrem să plătim bacșișul, pe nota de plată sau separat.
3. Da, prețuri măricele, dar totul a fost perfect așa că am plecat complet „satisfăcută”.
Așa de supraviețuire, apelez la pizza cu livrare la domiciliu, asta dacă chiar nu sunt în stare să fac o papară sau să bag 2 cartofi la copt.
La Hanul lui Manuc imi place si mie.
Fiind un nene care își iubeste semenii la fel de mult ca un drug înroșit înfipt în dos,evit pe cât se poate socializări culinare.
Soața mare fana de grămezi umane parașutate in locații gastronomice,mă târăște după ea.
Conversatia după umplerea tractului digestiv.
Io:Bag pwla in ei,nu dau nimic in plus.
Ea:Hai mă că mâncarea a fost bună.
Io:A fost bună,să cheme bucataru că-i dau lui bacșiș,nu vitei asteia după care m-am uitat ca Mossadu după jihadiști timp de 18 minute si 22 de secunde.Da ce plm’s io să dau din mâini ca si cum as cere penalti,fotbalist?
Comentariu beton!83
Nu stiu despre voi, dar eu intru aici sa citesc comentariile lui edelweiss
Încercam să-mi imaginez cum ar fi să am un soț sau un șef ca tine!😀
Da,dar depinde de cum se poarta.A fost o data cand s a gresit de doua ori la aceeasi comanda,era o fata care lucra in vacanta ca ospatar.A adus berea gresita,apoi a uitat sa aduca salata .Prima data s a inrosit,a doua oara am crezut ca intra sub masa .I am lasat bacsis mai mult ca de obicei,am vazut ca era afectata ca a gresit.In schimb daca vad nesimtire in ochii ospatarului…Si inca ceva,nu merg la restaurant cand ma grabesc,mai bine mananc covrigi.
Comentariu beton!42
Eu nu las bacșiș decît dacă am dispozitie bună. Mie cine îmi dă bacșiș?
Se dezbate încă. Ce zici?29
@Daniela, știi că în multe cârciumi chelnerii sunt plătiţi cu salariul minim tocmai pentru că primesc bacșiș?
Taranca ! Asa sunteti multi 😉 nu stiti sa apreciati aceasta meserie deoarece lucrand in favrici si uzine automat nu primiti spaga !!!! Dar de obicei se lasa peste tot si la frizerie magazin bar restaurant etc 😉 mai invata de la alti
Las in general și mai ales dacă merită. Dacă mă tratează cu „le cur” plătesc cu cardul! ?
Comentariu beton!23
Tu ăsta, care nu îți prea place subiectul de azi, problema nu e clientul care lasă sau nu bacșiș.
Problema e angajatorul care te pune la muncă pe minimul pe economie și tu că îl accepți. Nici un job nu ar trebui sa fie influențat de „șpagă”. Dacă patronul ar da salarii decente (din partea mea poate include bacșișul in preț/bon și acesta sa ajungă la angajați și să nu mai fiu eu stresat dacă sa las bacșiș sau nu sau daca îmi pune chelnerul ciorba in brațe pt că nu îi convine jobul) și angajatul ar fi motivat să își facă treabă nimeni nu ar mai fi frustrat. Și încă ceva…frate te-ai angajat ca și chelner? Asumă-ți treaba asta și fa-o bine. Și să nu povestim că e greu sa lucrezi cu oamenii pentru că la supermarket nu lăsăm bacșiș când ne scanează produsele sau in orice alt magazin mai mic, benzinărie etc.
Comentariu beton!52
iar bacsis lasam aproape toti, dar nu la nesimtiti, ar fi si culmea sa platesc nesimtirea
Comentariu beton!15
Bacsis las cand merita, indiferent daca mancarea e buna sau proasta. Daca omul care ma serveste e politicos si servirea e facut bine, las bacsis.
Poate din cauza ca am lucrat ani buni si stiu cum merg treburile, sunt mai dura. Daca ospatarul e sictirit, plictisit, arogant si imputit, ma arde la nota de plata, se misca-n reluare…Nu las nimic. Daca localul e jegos nici nu stau, plec imediat. Sau daca nu-mi place mirosul din interior. Va recomand sa va uitati atent in jur, cat de curat este, cum sunt fetele de masa, paharele, daca-s pline de jeg si pete, plecati naibii de-acolo. Iar daca pute a acru, statut, fum de tigara, stricat…Clar nu e loc de mancat.
Comentariu beton!37
@Gina, fii-mea a lucrat ca barman și am văzut ce înseamnă să servești fiecare client cu zâmbet pe față și o vorbă drăguță chiar dacă lucra de 15 ore.
Când am făcut revelionul la o cârciumă am lăsat mult celor care ne-au servit, cu gândul la ea, sperând că și ei îi va lăsa cineva. Din câte am observat, lumea nu e prea darnică în noaptea aia.
Comentariu beton!21
Recomand Margineni, Jour Fixe si Joseph pentru ospatari buni si mancare pe masura. Nici pe mine nu ma lasa inima sa nu dau, ca nici eu daca as fi in locul lor nu as alerga cu zambetul pe buze pe la toate mesele.
E excelent localul Mărgineni, ospătarii sunt ok, doar o dată am văzut un tânăr ospătar răcit, strănutându-și în mână și punând mâna pe pahar după fără să se spele.
Dincolo de servire, mie-mi plac ospatarii cu simțul umorului…Fra’ ceafa asta zici ca-i de caine mort, zice un prieten.
Domnule draga, sa stiti ca noi nu gatim animale vii, raspunde ospatarul.
Comentariu beton!74
Nu las bacșiș dacă servirea a fost infectă. În privința timpului de așteptare am niște pitici pe creier. Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori să aștept 10-15 minute până să fiu băgat în seamă, iar în momentul în care, în sfârșit, am fost observat, m-am ridicat și am plecat. Dacă servirea e ok, las chiar mai mult decât ar trebui.
În cazul locațiilor pe care le cunosc și le frecventez des situația se schimbă. Acolo știu la ce să mă aștept, cunosc angajații sau chiar patronul, normal că las bacșiș, iar dacă servirea mă surprinde neplăcut n-am nici o jenă să le atrag atenția sau chiar să-i ameninț că nu mai calc p-acolo cât oi trăi (de parcă i-ar afecta cu ceva??).
Despre calitatea oamenilor n-am ce zice. Ca în aproape toate domeniile există o lipsă cruntă de „profesioniști”, ca să zic așa. Motivele sunt 3:
1. Cei buni au plecat sau sunt pe picior de plecare p-afară.
2. Patronii nu organizează traininguri pentru cei din subordine, ci merg pe principiul „învață pe parcurs sau zboară”.
3. Dispariția școlilor de meserii și a liceelor de profil. Nu poți să ai pretenții ca absolvenții de „teoretice” să se priceapă la chestii practice, mai ales că se aplică punctul 2 peste tot.
Salariul nu intră în discuție, cunosc mulți oameni bine intenționați, care nu pun banii pe primul plan, încearcă să-și facă treaba cât mai bine dar…nu au habar cum s-o facă. Așa că învață pe nervii clienților. Asta dacă nu adoptă atitudinea „lasă ca merge și așa”.
Comentariu beton!36
Ai descris exact situatia ! Am fix acceasi parere si lucrez in domeniu , f greu mai gasesti sa angajezi ospatari.
Pe mine m-a intrebat unul si la interviu daca las bacsis si ce ma determina sa nu las sau sa las ma mult. Daca nu imi pune ciorba in cap, intentionat, ii las bacsis. Stiu ca e ff greu sa lucrezi cu oamenii. Daca am ceva de spus o fac, dar bacsisul tot il las. Daca vrea sa inteleaga, o va face oricum. Daca nu…doar ma injura si atat…nu il motivez. Asa simt eu.
Apropo, am ajuns sa lucrez cu ala care ma intreba de bacsis. Ditamai managing directorul la nivel european, nu lasa bacis. Francez, ce sa-i ceri?
O nouă zi pentru mânuțe roșii !
1. Ne luptăm să ne descotorosim de șpagă, mită, atenții si alte…bacșișuri. Și ne luptăm puternic…încurajându-le.
2. Tu, ăsta care citești, primești bacșișuri la muncă la tine (aici nu mă refer la chelneri, frizeri, mecanici, taximetriști și…doctori) ? Eu nu primesc și totuși îmi fac treaba…
3. Merg des prin restauranturi, baruri, cafenele și localuri…băi, dacă mi-a placut de servire și de mâncare, las ceva. Nu calculez procente, că asta-i ca aia cu 10km admiși peste limita de viteza. Ne place să importăm obiceiuri, dar suntem campioni la ipocrizie (tipsurile sunt trecute pe notă în țările cu apă caldă, căci ospătarii nu au salariu de la patron, din ce știu eu, ăsta-i motivul)
4. Nu poți să dai cuiva de pomană pe motivul că a cărat farfurii și scobitori la masă. Îmi place să cred că tipsurile se împart cu bucătarii ! Pentru suc și bere plătesc deja accize și taxe pe bule
5. Nu ma consider zgârcit, prefer să dau banii pe donații pentru copii cu probleme. 6.Așa fac eu, nu mă luați ca exemplu, că se indreaptă lumea apoi și dispar pesediștii !!!
Comentariu beton!41
În ”țările cu apă caldă” ca SUA, dacă nu lași bacșiș sau nu lași destul, te urmărește chelnerul pe stradă. Și nu mai ai ce căuta acolo. Plus că lumea va fi de partea lui.
Se dezbate încă. Ce zici?11
Aproape de fiecare dată las bacșiș. Procentul este calculat în funcție de servire, atât. Dacă mâncarea e nasoală o trimit înapoi, fără excepție și nici nu mai comand altceva în loc. Prefer foamea în favoarea flegmelor (poate sunt eu superstițios). Am bunul obicei de a explica ospătarului baza deciziei, indiferent dacă e de bine sau nu. În general, locurile unde merg mai des sunt cele unde nu am avut probleme, dar nici aici nu am jene în a atrage atenția, inclusiv patronului. Au fost situatii când am lăsat 30% și situații cand am luat și ultimul ban din rest. În privința maximei enervari, după faza cu așteptatul pentru orice și a scârbei ospătarilor, mor când mi se rotunjeste suma de plată. Atunci ospătarului îi rămân exact acei 50 de bani – 1 leu 2, cu care a rotunjit. Dacă e mai mult cer tot restul și pa, pa. Dar așa ca final, DA, în majoritatea cazurilor pățesc la fel, foarte mulți ospătari sunt mega deranjați și agasați de clienți.
Ies destul de des şi în cârciumi noi dar şi în locuri des vizitate. N-am putut niciodată să nu las nimic, mă gândesc totuşi şi la omul care mă serveşte. Dar dacă mă deranjează ceva, o spun imediat şi chiar funcționează, adică măcar vezi o îmbunatățire a situației, cel puțin cât sunt eu în zonă.
Ca şi procent, 10-12%. Iar dacă sunt „afara” tot las ceva in plus, chiar daca am vreun 12% deja pe nota de plată.
PS: Aaaa, şi am grijă să am ceva cash mereu la mine, in cazul in care plătesc cu cardul.
În funcție de servire. Aici e greu să gasesti chelneri nesimtiti si mâncare făcută in bătaie de joc, dar mi s-a întâmplat chiar de Sfântul Ion. Nu ma lăsat nimic.
Aici? Unde, pe luna?
Călătoresc mult, serviciul o cere, respectiv restaurantele sunt la ordinea zilei. De regulă mai las ceva, dar nu mă conduc de regula cu 10%. Dacă e restaurantul hotelului, atunci trec totul în contul camerei și deobicei cobor la masă doar cu telefonul în mână, respectiv nici nu am de unde lăsa ceva.
Când sunt acasă, adică în Germania, unde îmi duc oficial veacul, se aplică legea rotunjirii notei. Respectiv cafeluța de 2.30 devine 2.50. La sume mai mari e la discreția ta până unde rotunjești. Sau a consoartei, în cazul meu, că ea e cu studii în economie. Eu sunt doar un biet matematician-analist…?
Comentariu beton!16
Lasam putin mai mult atunci cand totul a fost ok si chelnerul este zambaret/glumet si de bun simt, in caz contrar nu lasam nimic, platim mancarea si atat. Insa, am un prieten care a lucrat in acest domeniu cand era in facultate si emoatizeaza cu toti chelnerii, prin urmare lasa bacsis tuturor indiferent de felul in care a fost servirea.
@Eliza – din comentariile pe care le-am citit majoritatea spun ca lasa doar daca le place cum sunt serviti. Omul ala sta cam 15 ore in picioare pentru „noi” cei care suntem in restaurant, culmea trebuie sa se imparta la X mese cate are arondate si sa fie serviabil cu toti. Frate si e cel mai greu sa lucrezi cu oameni, mai ales cu cei care vor sa se simta bine si care au pretentii uneori exagerate. Sunt curios daca vreunul s-a pus vreodata in pielea omului (ospatarului) sa isi imagineze cum este sa cari mai mult de 3 farfurii, sa fii mereu zambitor, sa fii impecabil pentru 5 lei in plus cat lasa majoritatea.
Ce sa zic prietenul tau care „emotizeaza” (n.r. a se citi empatizeaza) a facut chestia asta si poate a intalnit oameni ca tine care au platit mancarea si atat si a gasit fix cat scria pe nota de plata 76 lei si 70 de bani cum zicea unu mai sus. Si nu vrei sa stii ce o fi fost la gura lui cand a deschis mapa aia mica de piele. El stie cum este sa ai si zile mai bune si zile mai proaste in care poate nu prea ii iese de minune serviabilitatea fata de client. Stie ca uneori nu are timp nici macar sa fumeze o tigare pentru aia 10% in cel mai bun caz. Si daca data trecuta nu i-ai lasat nimic cred ca daca te intorci, te trateaza si mai prost pentru ca stie ca oricum nu ii lasi nimic. Asa ca in loc sa fie o situatie win-win, este de fapt taman invers tocmai datorita abordarii uneori gresite a clientului!
Da admit si ideea ca omul este platit pentru ceea ce face … dar sunt foarte multe de discutat! Pana la urma fiecare face cum stie mai bine.
Deci se pare ca nu sunt singura care de sarbatori am mancat prin oras, partea proasta ca am reusit si eu cu sotul sa nu mai lasam bacsis asta e ! Daca avem timp gatim acasa chiar f bun si daca e deazastru ma cert pe mine iar in ce priveste angajarea chelnerilor e mai rau decat ai descris , lucrez intr-un club de bowling de 9 ani intr-un oras mic dar ma ia cu frisoane cand trebuie sa cautam ospatar. 🙁
Pt manute rosii primite vreau sa-i intreb daca ei ar fi lasat bacsis dupa ce au gasit in fasole cu ciolan o capsa care parea de la un nasture de blugi , cam asa arata ….acum fiecare cu imaginatia care o are cam ce putea sa faca bucatarul ….eu stiu poate o fi mancat si el prea mult de sarbatori si au explodat blugii pe el 🙂
Două întâmplări:
1. Botezul nepoatei mele în februarie anul trecut, restaurant de fițe, lume multicică, sala plină și „dăcât” 3 ospătari la 60 de oameni și nici pe ăia nu prea-i vedeam că se omoară cu treaba, de trebuia să-i caut prin bucătărie unde stăteau la palavre în loc să fie în sală. La sfârșit l-am întrebat pe văr-miu dacă i-a plătit înainte și mi-a confirmat bănuiala, așa se explica atitudinea lor.
2. Botezul diabolicei mele urmașe, în aprilie, restaurant destul de bun. Când am făcut contractul cu firma am întrebat dacă plătesc ospătarii separat și mi s-a răspuns că da, ei au tariful lor de 100 de lei de persoană. Ok, dar dacă nu-i văd în permanență în sală, nu or să vadă niciun ban pt că nu sunt bătaia de joc a nimănui pe banii mei. În concluzie, nu am avut nicio treabă cu ei și, pt că am fost mulțumit, în loc de 300 de lei, le-am dat 400. Când am ajuns acasă mi-a dat nașul, din portbagaj două sacoșoaie imense cu tot ce nu se consumase, în condițiile în care puteau să le oprească ei.
Comentariu beton!30
Mihai, da’ ce jihad ai dezlănţuit azi, plouă cu minusuri, zici că e rupere de nori.
@GabiI, or fi pe fază mulți oameni care lucrează în domeniu. 😉
Si ospatarii au net nelimitat !
Pai de aia astepti 15-20 de minute pana apare un ospatar. Toti stau si citesc blogu lui @Mihai Vasilescu. Si mai dau si minusuri. 🙂
Comentariu beton!33
Da, las bacsis de fiecare data, minim 10%. Daca servirea a fost ok sau sunt intr-o dispozitie ok, plusez.
Din pacate insa, avem chestia asta de a lasa bacsis chiar daca serviciile n-au fost ok. Nu doar la restaurant ci si la coafor, spre exemplu. Si cred ca-l lasam prost, “de rusine”, desi poate multe s-ar schimba la chelneri, ospatari daca am taxa serviciile proaste.
La coafor nu e de lasat bacsis. Au preturi nesimtite si majoritatea nu dau bon. Daca faci o socoteala cat castiga intr-o zi, iti vine sa te lasi de IT.
de f’o 5 ani evit restaurantele
pai dacă onor chelnerita după ce mi-a adus mâncarea strănuta, ce pot eu să cred că a făcut când avea patru farfurii în mâini ?
mai cinstite mi se par duduile de la impinge-tava
da boss, știu că după ce te-ai scarpinat in cur îmi pui mie ciorba de burtă. n-am surprize, stiu la ce m-aștept și clatesc cu multă tărie.
profilactic
acu 15 ani am avut un pretenar care a lucrat la o fabrică de mezeluri
ghici ce ? de-atunci nu mai mănânc mezeluri
Comentariu beton!15
Colonele, când umblu prin delegații, la împinge tava mănânc. E plin ochi de lume. Nu are cum să fie mâncarea stătută, să mă exprim elegant. Ăsta e primul criteriu pe care îl iau în considerare când sunt în deplasare și aleg un restaurant/terasă.
Comentariu beton!14
ai impresia că nu știu ?
da vorbeam de calitatea personalui , parcă….
să-mi bag pwla in opera mobile
Colonele eu am pe cineva care lucreaza la o fabrica de pui. Ghici ce de vreo 10 ani nu mai mananc pui decat daca e din ala tare si imi rup dintii in el – adica de la tara! Pentru cei care nu au rude la tara e simplu gasiti o baba, din aia care vinde oua la poarta, luati nr de telefon si cumparati oratania. Zice aia saru’mana daca ii dai si un bacsis si ti-o si curata de pene in 2 timpi si 3 miscari!
Pe mine mă macină groaznic conștiința dacă nu dau șpagă. Trebuie să fie chelnerul cel mai nesimțit și mâmcarea cea mai proastă din lume ca să ajung la măsuri d-astea radicale?. Și dacă o fac nu mai calc pe acolo că cine știe ce-mi pun în mâncare????
e poza reală ?
io credeam că la femei e genetic să nu dea șpagă, să nu lase rest și să cumpere toate prostiile de care n-au nevoie doar pentru că scrie „redus de la….”
Colonele, ce fel de femei cunoşti tu? 😛
cunosc FEMEIA , boss
și mi-e de-ajuns
Sandurz, eşti primul care îmi spune „boss”. 🙂
În Italia nu există bacșiș. Se gătește foarte bine și se comportă foarte bine personalul. Ca tu să revii la ei, ca afacerea să prospere. Ești minunat tratat de cum intri până ieși .
Am fost la București în septembrie și am aflat de bacșișuri. Practic toată lumea dă bacșiș, e practic obligatoriu. E lege nescrisă. Și m-am mirat foarte! Nu sunt de acord. Am scris pe fb chestiunea si o amica din America mi-a zis că nu-s bună creștină. Că nu știu ce este munca în restaurante. Ba știu! Am spălat vase!
Ea zicea ca a lucrat ca și chelner și că bacșisul este parte din salariu, cu banii ăia se întreținea. Am răspuns că nu sunt obligați clienții sa-i plătească asigurarea la mașina ori chiria ci fix patronul care a angajat-o.
Văzând subiectul tău de azi iar mi-am amintit cât de revoltată am fost în Ro . Mâncam la La mama și obligatoriu seara se ieșea la bere deci zilnic vedeam chestia asta. Leo punea câțiva lei iar băiatul meu , unul sau altul, adăuga. Abia la sfârșit am aflat și noi că trebuia dat 10% și m-am enervat și mai tare. O dată am vrut să văd ce se întâmplă dacă nu lași bacșiș . Nu s-a întâmplat nimic dar nu am revenit acolo…
Deci NU, un NU hotărât! Salarii decente pentru chelneri, da. Și comportament gentil mereu.
Comentariu beton!24
@GMT, cum să nu existe?! Am fost în Veneția și cel mai tare mi-am dorit sa mănânc o pizza originală. Am intrat într-o cârciumioară mică, cu patru mese, pe Canal Grande. M-am asezat la masa de lângă bar. Ospătarul mi-a luat comanda stând în spatele barului. Ca să nu mai zic că l-a fel mi-a dat și farfuria. Practic nu s-a deplasat niciun centrimetru. La final pe bon aveam trecut și bacșișul. Normal c-am intrebat ce naiba a făcut de banii ăștia?! Mi-a zis că așa e regula.
Comentariu beton!12
GMT, la Venetia am platit bacsisul inclus pe bon, din cate imi amintesc 1 euro de persoana. Probabil doar acolo, in Italia. Asta a fost in perioada carnavalului acum 5 ani, parca.
Cred ca de asta am fost si noi uluite, se depasise consumatia cu 4 euro, pe bon. Am fost vizibil mirate si fara nicio suparare si cu capul plecat una dintre fete ne-a aratat clar pe bonca e taxat separat bacsisul. Cred ca era gata si sa renunte la el, dar nu a fost cazul. Apropos, noi chiar ne pregateam sa le lasam ceva, dar ceva mai putin. Pizza fusese foarte buna, servirea cam ca la noi, dar foarte rapida.
P.S. dar sunt de acord cu tine, desi las bacsis fara sa calculez procentul din acelasi motiv ca al lui AndreiB, parca.
P.P.S. Daca ajungeti pe clisura Dunarii sa stiti ca vara cei mai multi chelneri sunt elevi de la liceul foarte bun din zona, unii dintre ei chiar copiii posesorului pensiunii si/sau colegii copilului.
Comentariu beton!14
Elena P, zi frumoasa! 🙂
Comentariu beton!15
Zgarca esti!Pai femeia avea grija sa nu te ingrasi sau sa faci carcei de la stat pe scaun si tu vrei sa n o platesti in plus?
@Sandra, la fel și ție! :))))
@GMT, cum sa nu fie bacsis in Italia? se numeste „coperto” si e inclus de cele mai multe ori in nota de plata. Iar unde nu e inclus, se asteapta bacsis. Incearca sa mergi in roma si sa nu lasi bacsis! Eventual sa te si intorci in acelasi loc :)))))))))
Hihi, am plătit la „coperto” in Italia, că aş mânca gratis vreo două săptămâni la cât am cotizat – şi era de 12%, n-am vazut niciodata 1E. In Venetia am vazut pentru prima oara taxa asta, la fel ca aia pentru statul la terasă şi tare mă miram la vremea aia… dar acum mi se pare ceva normal, poate n-ar strica să se practice şi pe la noi la scară națională.
Elena, Sandra, orice ai consuma in Italia intr-un local este trecut pe bon coperto, cuvantul coperto care poate fi 1 euro, 2 depinde. Este faptul ca ocupi un loc in local si este inclusa servirea, servetelul etc. Cumva este bacsisul oficial. Dar tu nu trebuie sa scoti un alt ban.
Singl, Papi, exact. Il coperto este bacsisul adica servirea si tot , fata de masa, servetelul, lingurita ca le consumi , ca sunt curate. Eu de cand sunt aici nu am vazut pe nimeni dand bani in plus fata de cei scrisi pe bonul fiscal. Il coperto poate fi 1 euro sau 2 ori 2,50 . Mai mult nu am vazut sa fie…
Nu stiam de ce-mi ard obrajii. La atatea palme rosii…:)…La fel pe fb, lumea era oripilata. Pai oripilata sunt si eu. A scris bine Mihai: spaga! E halucinant. Sa platesc un ospatar ca m-a servit! Pai e meseria lui, e platit pentru asta. Patronul trebuie sa-l plateasca, nu eu. Dupa cum gandesc romanii care dau manute rosii, tre sa platim pe toata lumea care ne ofera servicii. Imi cantareste o vanzatoare un chil de carne, tre sa dau ca m-a servit. Doamne, fereste de asa gandire primitiva! Tre sa dau la posta, la medic, la profesor, la cel care-mi vinde bilet de tren, la toti. Cand mananci in restaurant , pizzerie ori cand bei o cafea in bar oricum platesti un pret de n ori mai mare decat pretul real. Cam de 7 ori mai mult platesti. Si deci ce platesti cand platesti? Materia prima , munca bucatarului, a ospatarului , curent electric, caldura, tot. Mai tre sa dai bani ca s-a purtat frumos. Pe bune, e halucinant. Ei sa-ti multumeasca tie ca ai ales acel restaurant, acea pizzerie, acel bar pentru ca cumparand , manacand la ei ai platit salarii si bogatia patronului. Locuiesc la Torino, mentalitatea asta e, am fost si in sud tot asa gandeste lumea. Oriunde ai intra sa cumperi, in magazine, ti se multumeste ca ai ales sa cumperi, sa dai banul acolo. Comportamentul civilizat, amabil este de la sine inteles.
Comentariu beton!27
@Papi, 12 % din 9 euro inseamna 1 euro si 8 centi (eram tentata sa scriu „egal cu” ), deci coperto sau bacsis inseamna cam acelasi lucru, justificat poate un pic mai detaliat/sofisticat, doar e pe bon. GMT are dreptate, noi eram pregatite cu bacsis in numerar si n-am fi avut cui sa-l dam, chelnerul disparuse, plata a fost facuta la casa de marcat.
Ne-au vazut cand adunam monezile, au inteles ce aveam de gand si ne-au privit cu mina schimbata, as zice usor ofensata dar cu respect, foarte serios zic. Usor zic, pentru ca stiau deja teoria tips-ului in bransa, logic. In concluzie, erau foarte multumiti de viata si probabil salariul lor. Italia in sensul asta detine principii foarte sanatoase, stiu sa faca turism de calitate, dar si comert asijderea.
Asta e opinia mea, poate subiectiva in raport cu experientele altora.
De altfel, in Rimini pot spune ca e un pic altfel, iar conationalii nostri cu care s-a intamplat sa fiu in vacanta acolo erau foarte indignati ca nu pot vorbi cu chelneri/vanzatori in limba engleza. Eu m-am amuzat copios, si tot prin comparatie, serviciile erau ceva mai proaste decat in zona Venetiei, iar ei erau din nou suparati din cu totul alt motiv. Venisera aici sa exerseze limba engleza. 🙂
Comentariu beton!19
De obicei las bacșiș..depinde de ospătar..Nu ma afectează timpul de asteptare..mai mult de 15 minute nu am stat niciodată..Mi s-a întâmplat să fiu servită în sictir si atunci nu am lăsat..cel mai tare moment a fost când am ajuns într-un pub unde domnișoara ospătar ne-a luat efectiv la rost ca i-am dat comandă prea mare și că nu reușește să țină minte..ne am amuzat toata seara..evident zero bacșiș plus glume de rigoare la adresa dumneaei:)
@Rocks, eram la Dalboca acum vreo doi ani. Grup de vreo 20 persoane. Am oprit un chelner și l-am rugat să ne ia comanda. Foarte amabil ne-a zis că vine, dar să nu vrem nimic repede. Am așteptat noi……. nu știu cât. La un moment dat se ridică bărbatu-meu de la masă. Nu l-am văzut unde se duce. După vro 20 de minute în care noi restul ne întrebam ce face, unde e, apare cu o tavă imensă plină cu pahare și sticle, tot ce comandasem de băut. A zis că lui îi era sete și că n-avea chef să mai aștepte. La bar i-au pregătit comanda cu aceeași cerință:Nu repede. La sfărșitul mesei am hotărât în unanimitate că tot el merită și bacșisul.
Comentariu beton!12
Mi-am permis și eu o zi să mă trezesc la 10.30 și deja sunt 1300 de accesări ale subiectului de azi?! Ca să nu mai zic că am impresia că te citesc mulți ospătari, după culoarea roșie a blogului.
Și ca să-ti răspund la întrebări:
– las șpaga mereu. Sunt câteva meserii pe care oamenii le au și trăiesc din asta.
– nu contează faptul că merg în aceeași cârciumă. Acolo e firesc ca ospătarul să mă perie că știe că-s atentă la final cu el. Deci se poate ca atitudinea lui să fie forțată.
– dacă mă invită undeva un „nefericit” până la final îmi dau seama dacă vreau să mai ies cu el măcar o dată. Dacă vreau, clar rămân datoare cu o „plată” a următoarei ieșiri. Dacă nu-mi place, platesc atunci pe loc partea mea.
– acum că nu se mai fumează în restaurante mă mai enervez câteodată dacă nu vine ospătarul repede. Dar înainte să mă crizez mă uit și la cât e de plin localul și câți angajați are. La un restaurant cu 20 de mese și patru ospatari aleg dacă vreau să stau sau nu.
Comentariu beton!18
Misule ce-ti veni cu subiectul asta?! E unul pe aici de uraste pe toata lumea. Revenind la subiectul de azi. Las spaga daca imi plac serviciile:
– atitudinea celor care servesc, ceea ce de multe ori poate salva si o servire mai slaba dar si o mancare mai putin reusita (mai o gluma, mai un dialog spumos, de obicei te pliezi pe client)
– profesionalismul asta daca este un restaurant cu pretentii de „fine dining”
– mancarea daca are „sare si piper”
Mereu o servire buna va salva o mancare mai putin buna. Reciproca nu este mereu valabila.
Las spaga si daca serviciile nu au fost bune sau mancarea nu a fost buna, doar ca alt procent si imi permit sa le spun ce as face eu pt a imbunatati situatia.
Unii fac confuzia intre taxa pe serviciu/servire (service charge) care este uneori adaugata la nota de plata si care uneori (pt ca asa vrea muschii proprietarului) merge la companie in buzunar si bacsis(tips) care merge strict la ospatar in buzunar, asta daca este numerar.
Sunt multe de spus pe acest subiect, doar ca azi exista unul pe aici caruia nu-i convine nimic.
Hmm..
Depinde de tara in care ma aflu si cine plateste ( eu, sotul, compania):
Cand ies cu sotul ( avem conturi comune dar si personale) consumatia o plateste cel ce are initiativa si celalat bacsisul.
Compania pentru care lucrez ( Knauf- nemti) ne permite sa lasam 15% bacsis cand platim cu CC companiei.
Cand sunt singura/platesc eu:
In Belgia salariile chelnerilor permit un trai decent- 5% pentru un chelner mai saritor/zambitor si pana la 15% daca am eu cerinte speciale si sunt accommodate cu zambetul pe buze. Mi s-a explicat ca nimeni nu asteapta mai mult decat cativa euro.
In SUA salariile chelnerilor sunt absolut execrabile ( sunt state in care personalul de servire nu e supus minimului pe ora) si acolo las 15% pana la 25 % in cazul unei persoane foarte amabile care nu ma sacaie prea tare- ai optiunea sa lasi cash dar si tip pe card- e o rubrica pe nota pe care o completezi tu cu suma dorita.
In Romania ma jeneaza mult discriminarea clientilor; observ des ca personalul de serviciu roieste in jurul persoanelor la care ” se vede bogatia” in timp ce altii asteapta nepermis de mult. In cazuri de genul las un bacsis obscen- cat sa il pun pe ganduri ca poate nu trebuie sa mai judece oamenii dupa straie. Nu stiu daca are efect- imi place sa cred ca da :)))
Celor ce isi fac meseria impecabil nu doar le las bacsis ci ii tratez ca pe egalii mei, schimbam o vorba un compliment: observ ca face mai mult decat banii in orice tara te-ai gasi.
Am observat in comentarii o remarca: eu nu primesc bacsis la serviciu. Munca lor e sa iti ia comanda si sa iti aduca mancarea. Zambetul, extra amabilitatea sau acomodarea unor cerinte nu stiu daca e pe lista lor deci cand o fac ca sa se simta clientul mai bine, prefer sa rasplatesc efortul extra pe care il pun in munca lor.
Nici eu nu primesc bacsis ca sa zambesc frumos dar primesc prime sau comisioane sau mariri in cazul in care fac mai mult decat mi se cere- cred ca e acelasi lucru dar semantica difera.
Comentariu beton!23
Nu obişnuiesc să iau masa în oraş. Prefer pub-urile. Nu sunt genul de persoană cu pretenţii exagerate, ci doar rezonabile. Cel puțin asta cred eu. Nu simt nevoia ca ospătarii să facă glume sau să îmi zâmbească de parcă am fi cei mai buni prieteni. Mă aştept totuşi din partea celor care servesc să preia comanda rapid, să fie politicoși şi îngrijiți. Vreau ca farfuriile și tacâmurile să fie curate și frumos aranjate. Am mirosul foarte fin și îmi dau seama dacă pentru furculițe și cuțite s-a folosit aceeași cârpă cu care au fost șterse mesele de zeci de ori.
Dacă se respectă criteriile de mai sus las o sumă de maximum 10%. Pot lăsa şi mai mult, dacă servirea depășește așteptările. Nu am probleme de conştiinţă când ospătarii sunt nesimţiţi, dar aşteaptă să primească ceva. „Rușinea“ mă ocoleşte şi când îi văd că mai au puțin și îţi spun că mai bine ai fi stat acasă. În astfel de situaţii îi privesc în ochi şi zâmbesc amabil, în timp ce iau și ultimul leu de pe masă. Nu ezit și nu îmi pasă ce gândesc despre mine. Nu mi se pare corectă nici practica de a include automat bacșișul în suma finală.
Comentariu beton!12
Nu prea intru des in restaurante, dar vin si eu cu o intamplare de anul trecut din august: eram cazati la o pensiune in statiunea Felix, era a treia seara cand luam cina acolo. In primele doua seri ne-a servit un baietan care parea cam adormit de felul lui, dar a fost foarte amabil si i-am lasat bacsis, chiar daca mancarea n-a fost chiar supercalifragilistica. In a treia seara am nimerit la un alt ospatar, mai ‘brunetel” de felul lui, si care vorbea cu o alura de smecheras de cartier, care nu prea ne-a placut. Cand ne-a adus mancarea, sotia mea a gustat de doua ori din ceafa de porc la gratar comandata si mi-a zis ca nu este comestibila (eu si pustoaica din dotare comandaseram altceva, ca nu ne place ceafa). Asta e, ne-am zis ca n-are rost sa ne stricam mini-vacanta pentru atata (mai ales ca mai aveam doar o zi de stat), sotia a zis ca nu vrea sa mai comande altceva si ne-am vorbit sa-i lasam totusi bacsis omului, ca servirea fusese buna, asa ca l-am chemat sa ne faca nota. A intrebat daca poate sa stranga de pe masa si, vazand ca friptura sotiei este aproape neatinsa, a intrebat-o daca s-a intamplat ceva. Atunci sotia i-a spus ca e prost facuta si nu se poate manca, dar ca nu-i nicio problema, se mai intampla. Auzind asta, baiatul imediat ne-a zis ca nici nu se pune problema s-o platim, ca o duce inapoi la bucatar, ceea ce a si facut, dupa care s-a reintors la masa si ne-a cerut scuze pentru inconvenient, spunandu-ne ca e un bucatar nou, care acum „se rodeaza”. Cu toate ca sotia mancase deja cartofii prajiti care insotisera friptura, n-a trebuit sa platim nimic pentru portia respectiva. Bineinteles ca i-am lasat omului bacsis, ca l-a meritat din plin. In schimb, acum vreo 3 seri, dusesem pustoaica la patinoarul din oras, unde este si un restaurant frumos ce inconjoara patinoarul si ne-am gandit ca, daca tot stam la supraveghere, s-o facem stand la masa in restaurant, la un cappucino. Am asteptat 25 de minute doar pana a catadicsit un ametit de chelner sa ne ia comanda, plus inca vreo 10 pana ne-a adus bauturile. Daca n-ar fi trebuit sa asteptam ca fata sa-si termine ora de patinaj, am fi plecat de mult, dar asa am ramas, dar si flacaul cu pricina a ramas fara bacsis.
Comentariu beton!14
Nu reusesc sa tai foarte mult din bacsis cand sunt nemultumita, trebuie sa fie ceva grav ca sa nu dau deloc. Am boala pe ospatareii care nu isi noteaza comanda, dupa care vin cu altceva. Ii vezi ca se balbaie cand repeta comanda cu tine de fata, le mai spui o data, dupa care te rogi sa nu-ti aduca miel in loc de pui ( nu de alta, dar educatia te impiedica sa-i dai “mielu” inapoi).
Ma enerveaza faptul ca s-a pus cutie de tips la majoritatea fast-foodurilor si patiseriilor. Oricum esti servit cu aceeasi fata acra ca si inainte. Nu vad de ce ei ar fi diferiti fata de vanzatoarea de la paine.
Depinde cât de important mă face să mă simt.Vorbesc serios.Dacă e atent și se comportă ca la carte,îi dau lui și precizez că e strict pentru el.Asta pe lângă ce las în cazul în care mâncarea a fost gustoasă.În general bacșișul lăsat în nota de plată se împarte la toți ,lucru care mi se pare firesc.In spatele ușilor închise sunt oameni care ore întregi frig,fierb,toacă,învârt în oale și tigăi,spală vase.În defintiv la un restaurant mergi să mănânci ,nu mergi la stand-up comedy.Dacă e mâncarea prostă,dar chelnerul simpatic și empatic,lucru puțin probabil,oricum știe că vinde mizerii,îl las lui ceva simbolic și nu mai calc în restaurant .Dacă deja știe să îmi recomande un vin ,să îmi recomande un fel mâncare (împrieteniți-vă cu ospătarii,unde mâncați frecvent,știu ei ce știu)îmi întoarce comanda la bucătarie,că e prea crudă/prea prajită/prea sărată/prea rece și revine cu scuzele de rigoare și zâmbetul pe buze ,deja joacă la alt nivel și clar se alege cu un bacșiș.
Comentariu beton!16
Am lucrat ceva ani in domeniu. Cuvântul cheie este ‘zâmbește’. Zâmbește zâmbește zâmbește. Fă-l pe om să se simtă în largul lui. Dacă zămbesti si ești politicos sau glumeț, dupa caz, multe îți vor fi iertate.
Daca ies undeva și mi-a plăcut servirea las peste 10%. Dacă ospătarul e sictirit și se poartă de parcă l-aș deranja nu-i las nimic. Și nu mă mustră conștiința nici un pic.
În ultimul timp de câte ori am fost in România la restaurant ii vedeam pe ospătari butonând telefonul intr-un colț iar eu imi rupeam gâtul după ei.
Maria, citeau blogu’ lui Mihai, vezi comentariul lui Shoric.
Gabil, dacă citeau blogul lui Mihai i-am iertat ?!
Cu o raceala zdravana si batista la nas, scriu cu ultima ramasita de putere.
Eu am asaaaaaaa personalitate mai aparte 😛 si la contactul cu persoane needucate fac urat. In persoane includ si chelnerii. Nu de multe ori am fost certata de prieteni cu care ieseam la masa ca nu las bacsis in conditiile in care servirea era execrabila si am si spus acest lucru.
Nu sunt per total bitch-ii :)))) dar daca nu ma tratezi bine, nu te tratez bine.
E principiul fidelizarii clientului. Nu sunt absurda, nu vreau sa ma tratezi regeste daca suntem la carciuma din coltul strazii, dar ma astept la curatenie si un pic de bun simt.
In capitala e teroare, resturant cu 5 mese ocupate, si tu vii sa iei comanda dupa 20 de minute de la asezarea la masa…motiv: erati ocupata….ma???…pe bune????
In sfarsit, fidelizarea clientului ar trebui sa fie un scop al personalului, deoarece clienti frecventi = nota de plata = bacsis.
Am vazut mai sus o mentiune de Italia cred si ca nu exista bacsis, that is so wrong. La italieni te taxeaza si pentru ca stai la terasa si se numeste taxa de scaun sau ceva de genul. In multe tari bacsisul se taxeaza pe nota de plata.
foarte rar mi s-a intamplat sa fie atat de rau incat chiar sa nu las bacsis. Dar atunci cand e cazul, adica treaba e nasoala nasoala, nu imi fac mustari de constiinta. Platesc cu cardul, zambesc si ciao!
In rest platesc tot cu cardul dar am mereu cash pt bacsis iar acolo unde servirea e extrem de buna, las mai mult de 10%.
Ah, si bacsisul nu il las pt calitatea mancarii, pt aia platesc pretul din menu, bacsisul il las exclusiv pt servire.
Fiind vorba de un serviciu, atitudinea contează mult. Bonusul pe care îl las este în funcție de cât de mulțumită am fost, nu am un procent fix.
În România obișnuiam să mănânc des la crâșmă, nu mi-a plăcut niciodată pauza de prânz la birou, nu suport să-mi numere cineva dumicații sau să mănânc pe tastatură. Așa că am luat la rând localurile din zonă și m-am lipit de unul, datorită personalului.
Prima dată când am fost la ei aveam o figură cam abătută, din cauza unui proiect care nu mergea bine. Mi-au adus mâncarea cu o surpriză, un smiley desenat cu sos pe farfurie. M-au cucerit. Timp de doi ani banii mei pentru masa de prânz au ajuns în buzunarele lor.
O întâmplare la polul opus: în altă cârciumă, tot în București, chelner indolent cu mutră acră. Cer nota, trec 15 minute și nimic. După câteva amabilități cu barmanul, plătesc cu cardul și îi las și omului de-o cafea. Îl văd de la bar pe Ghiță, ajuns la masa mea, cum se albește la față. Găsise șervețelul pe care i-am scris că din moment ce nu s-a obosit să aducă nota, am considerat că e din partea casei.
Comentariu beton!20
Aia cu bacșișul pe bon mi se pare o măsură cam idioată. Aveam un prieten care lucra pe vremuri la Irish Pub la Unirii (nu cred că mai există acum). Aveau politica asta și erau destul de avangardiști ( vorbim de acu’ 10 ani). Problema era că bacșișul se împărțea la sfârșit în mod egal între toți. Dacă bucătarului sau barmanului nu aveau ce să le facă, cu chelnerii erau probleme. În timp ce unii se dădeau peste cap să fie totul ok, alții aveau un mare sictir în ei.
Ionut, bacsisul pe bon este cea mai corecta si mai civilizata forma de bacsis! Mi se pare jenant sa dai bani unui ospatar care ti-a zambit si sa nu dai bani unuia care nu ti-a zambit. Poate ca ala care nu ti-a zambit e vai de capul lui si vai de de sufletul lui , poate ca tocmai ala ar avea nevoie de un ban. Bacsisul este cersetorie, inutil sa ascundem. Cel ce da, da din mila, din bunatate, din multumire…Pe bon dai indiferent de cum e omul care te serveste. Bun, rau, amabil sau ba etc. Daca nu esti multumit , pai acolo nu te mai duci. Eu detest spaga si am vazut atatea priviri miloage dupa ea si atata conditionare incat as face orice sa dispara de pe fata pamantului. Cat costa sa bei o cafea ori sa mananci o pizza ori o ciorba? Atat. Pai atat dai, cat scrie pe bon. Ce face patronul cu banii e treaba lui.
@Ionut, La Irish Pub-ul de la Unirii toți chelnerii făceau rotație la bar și la bucătărie.
Nu mi s-a părut nici mie corect ca fata cea mai simpatică să aibă cel mai mult de muncă pentru că toți clienții voiau să fie serviți de ea și apoi bacșișul să se împartă și cu chelnerii nesuferiți.
Cand merg singura sa mananc pe undeva, in funcție de ce mananc(a se citi nota de plata), las bacsis cat ma simt, nu calculez aproape niciodata un anumit procent, ceva sa fie decent. Si fac asta pentru ca, de multe ori, fiind singura la masa(nu stiu daca e de bine sau de rau?) exista mereu ceva care mi se ofera gratis, din partea casei, pana astept comanda. Apoi mai este si conversatia, asa ca nu se poate sa nu lasi ceva. Anul asta mi s-a intamplat sa platesc cu cardul si sa nu las nimic pentru ca, desi restaurantul nu era foarte plin, am fost lasata sa astept pana au venit sa ia comanda. Chiar as fi plecat daca aveam posibilitatea de a manca altundeva la ora aia. Cand sunt in companie, lăsăm bacsis, dar si atunci pe cat au fost chelnerii de gentili, se cat de rapid serviciul. Cand ies cu colegii/ prietenii, se imparte cifra la cati suntem si oricum , mai mereu, se pune mai mult, ca se rotunjeste.
Femeile sunt mai zgârcite decât bărbații, voiam să zic :))
@Miruna, nu cred așa cevaaa! 😛
Miruna, nu stiu daca e zgarcenie. Poate ca e. Eu ma uitam cu groaza cum barbatii din fam mea aruncau banii pe bacsisuri. Daca mergi o data pe an sau de doua…ma rog, nu se pune. Dar zilnic, o perioada,iaca se aduna. Dar sa lasam banii, sa zicem ca unul are un anume simt al banului , altul alt simt. Ca principiu zic, nu este elegant. Pentru ca apar tot felul de senzatii, de priviri, de conditionari care nu-s neaparat placute. E un obicei prost, dupa parerea mea.
Nu aș zice mai zgârcite direct, ci mai pretențioase, mai căutătoare de nod în papură, poate chiar mai exigente, depinde cum vrei să zici. Și atunci se manifestă ca niște scorpii (în viziunea unora) și nu lasa bacșiș sau lasă foarte puțin.
Mai degrabă o să găsești un bărbat dispus să treacă cu vederea o scăpare decât o femeie.
Daca a fost nasol si nu mai revin in urmatoarele 6 luni acolo, las bacsis foarte mic sau deloc. Daca ma mai duc (de obicei ma duc unde mancarea si servirea sunt ok, nu imi place pe timpul si banii mei sa isi bata joc unii de mine), de obicei am motive sa las intre 10 si 20%, in functie de valoarea notei de plata si de cat de bine m-am simtit. Ah, si mai am un obicei pacatos, sa ma uit pe nota de plata, de cateva ori (mai ales in strainatate, in orasele turistice), am gasit nota incarcata cu cel putin un produs pe care nu l-am comandat, deci atentie si la asta.
Noi am patit-o fix la Bucuresti. Intr-un mic restaurant italian. Italianul de la Bucuresti a pus pe nota de plata in loc de o portie, doua. Nu am verificat dar acasa ne-am uitat pentru ca ramasese impresia aia de prea scump totusi. Ne-am intors a doua zi si cu zambetul cel mai fermecator patronul si-a cerut scuze. A fost o eroare tehnica, masina a batut gresit. Ne-a dat banii inapoi. Evident ca nu a fost asa ci ca a incercat. Normal ca-i lasesem bacsis, cum sa nu dai unui om atat de fermecator? De aia zic, unele zambete nu sunt cum par.
Șpagă n-am dat niciodată la restaurant pentru că e împotriva principiilor mele și, mai mult, n-am avut motiv, n-am cerut să-mi facă favoruri, ilegalități, deci pentru ce să dau șpagă?
Bacșiș dau, dar întotdeauna pe merit, nu consider că e ceva obligatoriu.
Ca să dau un exemplu, am fost recent la un restaurant cunoscut „păstorit” de un bucătar cunoscut de la noi (nu cred că e al lui personal, dar oricum, nu contează). Eram opt. Când ai o masă de opt persoane, te gândești că dacă-ți faci treaba cum trebuie, s-ar putea să te alegi cu un bacșiș baban și te cam dai peste cap*. Dar, surpriză. Atât de multe lucruri au mers prost încât faptul că mâncarea în sine a fost bună la gust n-a mai fost suficient încât să rezulte ditamai bacșișul. Și a fost doar bună, nu spectaculoasă. La o notă de aproape 900 de lei, nu știu dacă s-au adunat 15-20 de lei bacșiș. Fiecare dintre cei prezenți a avut măcar un motiv de penalizare. Ce-mi pare rău e că nu am lăsat și un bilet scris punctual cu aspectele la care mai au de lucrat, dar nu e târziu pentru o recenzie.
Ceea ce trebuie să înțeleagă și proprietarii de localuri și personalul este că bacșișul e opțional, nu e de la sine-înțeles, iar dacă patronii își plătesc angajații cu salariul minim pe motiv că își completează din tips, atunci să facă bine să-i instruiască să fie brici de la început până la sfârșit.
* Bine, ar trebui să te dai peste cap pentru orice client la fel, indiferent ce și cât comandă.
Merg rar la restaurant; atunci cand o fac, las 10-15% depinde de cum se rotunjeste suma si de cat de bune au fost mancarea si servirea. Daca a fost cu sictir din partea chelnerului/chelneritei, dar mancarea vine repede si-i buna, merge 10%.Daca-i si sictirita si proasta las ori 5% ori nimic.
De regula insa, arunc o privire pe meniu si review-uri inainte ca sa nu imi pierd timpul pretios. Ador cum la un restaurant cu servirea buna iti pune sticla mare de apa pe alta masa, astfel incat sa iti reumple paharul mai usor; si cum apare chelnerul/chelnerita sa aranjeze un nimic de pe o masa vecina doar ca sa traga cu privirea sa vada daca iti lipseste ceva. Ce nu suport e mai degraba legat de bucatari si anume sa fie o lista de ingrediente trecuta in meniu si sa te trezesti ca fie lipseste ceva, fie a fost inlocuit cu un alt ingredient fara sa te intrebe nimeni. Imi aduce aminte de patania de la nunta cand in loc de bujori roz, m-am trezit cu trandafiri englezesti.Cand am intrebat-o pe inculpata raspunsul a fost “Am mai avut o nunta in aceasi zi tot cu bujori si am dus trandafiri englezesti si nu si-a dat seama.” Ete ca eu chiar mai vazusem bujori in viata mea.
În tinerețe am lucrat ca ospătar într-un restaurant unde nu erai lăsat să servești la mese decât după cel puțin 2 săptămâni de training,existau pași de servire a clientului și exista chiar și un program gen „clientul misterios”,care te evalua lunar și în urma vizitei lui,dacă obțineai un punctaj prea slab,erai dat afară!Salariul era minim pe economie,cred că undeva cam la 400 000 lei vechi,vorbim de 1999- 2000,iar tips-ul ajungea undeva la peste 10 milioane,pentru un om care chiar muncea!Nu se punea problema de zâmbet si de amabilitate,dar chiar si așa,aglomerația,lipsa personalului,oboseala și alte neajunsuri te făceau uneori să ai și zile proaste,ca ospătar!Uneori era atât de aglomerat încât nu mai aveai halbe în care să duci berea la masă,și te plimbai prin sală sperând să debarasezi una goală,deși aveai 7 mese și treabă ca la balamuc.Și evident că nu puteai să-i spui clientului de ce te plimbi și nu-i duci berea,și evident că ciuciu tips de la masa aia,și situațiile de genul ăsta erau destule!Din care motiv mereu las tips generos la restaurant,indiferent de natura serviciului sau alte detalii,conștientă fiind că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par!
Comentariu beton!15
Cât despre răceală și strănuturi în farfurie,am lucrat și cu febră peste 39 și cu mucii curgând în timp ce aveam mâinile ocupate,pentru că nu-ți dădea nici dracu’ liber dacă nu erai mort!Răcit,leșinat,erai în program,veneai la muncă,așa că nu e tocmai vina ospătarului care după ce că muncește bolnav,își mai pierde și tips-ul,că de ce-a venit la muncă așa!
Mari G,cu tot respectul,dar mie dacă îmi vine la masă un ospătar gripat, cu mucii pe piept și strănutând,cer condica de reclamații,o scriu ,mă ridic și plec.Asta în cazul în care sunt bine dispus și nu chem patronul să îl anunț că urmează să îl reclam la Sanepid și la Protecția Consumatorului.Trebuie să fii inconștient sau extrem de idiot să lași un angajat bolnav să manipuleze mâncare.
Așa trebuie făcut,Paco!Îți dai seama că orice om ar trebui să zacă-n pat la febră așa mare,dar….nu idioți și inconștienți le-aș spune,ci mai degrabă doritori de bani cu orice preț,mârlani pentru care nu contează nici o regulă,că doar țara asta e a lor,primită moștenire de la tăticii lor!Și când spun asta știu exact ce zic : patronii restaurantului în care am lucrat sunt băieții de securiști care după revoluție au „împărțit pâinea-n felii”,dețin multe lanțuri hoteliere în București și alte zone turistice ale țării,precum și nenumărate terenuri și clădiri,în puncte cheie,foste întreprinderi comuniste!Și din păcate,pentru ei nu există reguli,regulile sunt pentru pulime!Deci faptul că le veneau angajații raciti la muncă cred că era ultima scamă de pe costumele lor!
Lăsăm sau nu, în funcție de experiența avută și regula restaurantului.
– 10%, dacă mâncarea și servirea au fost de la ok în sus.
– 20%, dacă mâncarea și servirea au fost excelente.
– 5%, dacă mâncarea n-a fost chiar gourmet dar chelnerul și-a dat silința.
– 0% dacă bacșișul e deja inclus în nota de plată
– 0% dacă servirea e proastă, chiar dacă mâncarea e ok. Contactul meu e cu chelnerul, nu cu cheful/bucătarul și dacă las bacșiș chelnerului doar pentru calitatea mâncării, nu am nici o garanție că nu și-l păstrează pentru el.
Ce ne enervează la personalul de servire:
– în România, luatul la per tu din start, dacă nu ne cunoaștem dinainte. În UK nu avem problema asta, că și „tu” și „dumneavoastră” tot „you” se intitulează. 🙂
– ignoratul cu bună știință al solicitărilor.
– neglijența (igienă, comportament, îmbrăcăminte).
– omisiunile (de exemplu, smântâna care costa extra, dar nu se menționează, o vezi la sfârșit pe nota de plată); nu e niciodată chestiune de bani, doar de principiu.
Și eu am o problemă cu personalul car consideră că ne putem tutui doar pentru că PĂREM de vârstă apropiată. Dacă vine chelnerița și mă întreabă „Ce să-ți aduc?” sunt tentată să mă holbez la ea întrebandu-mă dacă cumva ne cunoaștem și nu mă prind eu. Dacă e chelner, mă gândesc că e pur și simplu needucat, lipsit de maniere.
Legat de chestiile extra, eu am un fix – citesc meniul din scoarță-n scoarță. Nu s-a întâmplat să mă trezesc cu surprize cu privire la cost, de obicei sunt toate trecute undeva spre sfârșit. Daca nu sunt trecute în meniu și te trezeșt cu ele pe nota de plată e cam problemă.
@Andra,întămplarea face ca vecina mea de pat să fie bucătar șef,care lucrează în domeniu decăt de 20 de ani.A spălat vase,a fost ospătăriță,ajutor de bucătar,bucătar,administrator de restaurant,bucătar șef.Când primești altceva în loc de ce ai comandat,nu e vina bucătarului,ci strict a ospătarului.Orice bucătar anunță ospătarii că produsul x nu mai este disponibil și să recomande altceva pentru că e doar bucătarul are acces la frigidere și stocuri..Doar că pe ospătari îi doare în pix ,pentru că ei sunt Dumnezeii restaurantului și tu primești pireu în loc de orez basmati.Că îl doare gura să îți recomande în loc de ciorba de burtă care s-a terminat, o ciorbă de văcuță excelentă specialitatea bucătarului,așa pe un ton complice.E mult mai ușor să se întoarcă din bucătărie cu un sictirit: nu mai avem ,doriți altceva? Nu degeaba ospătarii versați ,îti aruncă în timp ce frunzărești indecis meniul:avem un șalău cu capere excepțional sau niște paste bolognese ca la mama lor,doriți să încercați?Obligația ospătarului e să vină să te anunțe,în nici un caz să modifice comanda de capul lui.Ospătarii lasă comenzile și bucătarii le pun în practică conform comenzii.In general bucătarii șefi au făcut și practică de ospătari,în schimb ospătari cu școală de bucătarie nu prea am văzut.Când o să auzi urlete din bucătărie ,în general se ceartă un bucătar cu un ospătar.Iar când îți ajunge mâcarea rece e pentru că în majoritatea cazurilor ospătarul o ciupește de buci pe colega în timp ce comanda ta așteaptă deja ieșită de un sfert de oră.Plus că ospătarul e obligat să trecă pe comandă ceea ce ceri tu ca și client:mai bine făcut, fără sare,sunt alergic la produsul x,vreau ciorba mai fierbinte,pastele mai al dente,etc.Lucru pe care în majoritatea cazurilor nu le face,iar apoi aruncă vina pe bucătărie.Pe un bucătar o să îl vezi pe sală în trei cazuri:când e și patron și iasă să ia pulsul meselor,când a fost chemat expres să fie felicitat personal sau când el sau un ospătar a dat cu mucii în fasole și trebuie să dreagă busuiocul.Liantul dintre bucătărie și noi ca și clienți este ospătarul.Dar cum cele două tagme se au precum șoarecele cu pisica,ciubucul e la client.Comentariul nu a fost o apologie pro bucătari și anti ospătari.Ambele au incompetenții lor ,asta e sigur.
Comentariu beton!14
Exact așa cum ai zis Paco.
Eu am lucrat in domeniu câțiva ani buni. La masă de patru persoane sau mai mică nu prea aveam voie să scriem comanda. Se presupunea că un ospătar bun poate memora comenzile. Si ‘dădea’ bine la client.
Dacă era foarte aglomerat ne ajutam între noi când o comandă era gata. Și trebuia ca dintr-o privire, în funcție de tacâmurile de pe masă sa pui mâncarea in dreptul omului. Fără să întrebi cine are pește, friptură etc. Doar dacă erau două farfurii exact exact la fel întrebai.
Iar un șef bucătar care are cu adevărat ouă in pantaloni, sau in fustă, va face o uriașă diferență în ceea ce privește mersul localului. In cele mai multe locuri are un cuvânt greu de spus la concedierea/angajarea ospătarilor. Am iubit serviciul respectiv, dar simțeam că imbătrânesc si nu mă mai țin balamalele ?
Cunosc 2 cazuri de restaurante cotate de la bine in sus care au fost preluate de marlani cu bani care au vrut sa se apuce de afaceri fara sa stie cu ce se mananca asta.Asa ca prima masura a fost:baaaaaaaa,dar cat dracu castiga bucatarul asta,ce ,e bucatarul regelui ?Asa ca bucatarul a plecat,a angajat altul la jumate din salariul fostului si in doua trei luni din restaurant plin a ajuns sa isi faca cruce cand are trei clienti concomitent.
@Paco, cu tot respectul pt doamna care din cate am inteles de la tine este super bucatar. Dar nu mereu este vina celor care lucreaza ca si ospatar. Cand un bucatar e praf si ospatarul e praf atunci poti spune ca vei avea parte de o experienta „minunata”. Comunicarea este esentiala intr-un restaurant si nu numai. Stiu destui bucatari care nu au treaba cu gatitul, dar au treaba cu tipetele in bucatarie si nu tipa la ospatari, ci la colegii din bucatarie. Asta pt ca au vazut prea multe filme cu bucatari care tipau. Exemple iti pot da gramezi: imi scoate cate un platou de branzeturi cu biscuti dulci si ii refuz comanda sau nu-mi place aranjamentul din farfurie si la fel ii refuz comanda sau uita sa-mi puna mai stiu eu ce pe farfurie sau ii cer friptura „medium” si-mi da „well done”. Evident ca daca-mi greseste de prea multe ori eu sunt cel care tipa mai tare ca el. Experienta cu o mancare mai putin gustoasa poate fi salvata daca ai un ospatar bun care stie cum sa puna problema in fata clientului. Dar, daca si ospatarul e slab pregatit si nu stie sa empatizeze atunci la revedere client. Da, ca un restaurant sa functioneze ai nevoie de un bucatar „bazat”.
@Maria, da, un ospatar bun memoreaza comanda. Si chiar era un exercitiu bun pt memorie. Azi si cu carnetel si-mi „distrug” mesele de doua persoane. Farfuriile pe mese se pun in functie de pozitia clientului la masa plecand de la „1” si in sensul acelor de ceasornic. De regula, daca restaurantul permite, inclusiv pe bonul ce pleaca spre bucatarie se trece pozitia clientului pt ca de cele mai multe ori exista un alt coleg/colega ce aduce mancarea la masa si atunci stie unde sa puna fiecare fel de mancare. Ospatarul, in restaurantele care sunt restaurante face „atmosfera” se ocupa de client, castiga banii. Desigur intr-un restaurant va fi mereu despre lucrul in echipa si cu oameni.
Vad o multime de comentarii mai ales din partea celor care sunt doar consumatori si nu au avut de a face cu tot mecanismul business-ului.Eu personal sunt bucatar,chef cum le place multora sa se afirme, insa la inceputuri am fost si eu ajutor de ospatar si ospatar dupa care am decis sa intru in bucatarie..de ce? pentru ca nu sunt facut sa fiu ospatar:)..nu pot sa zambesc unui client care intra in restaurant , unul decent spun eu, si asteapta de la mine linguseli pentru tips sa ii creasca orgoliul mare sau sa faca nu stiu ce comanda despre care abia stie cum se pronunta doar pentru a se da mare in fata tinerei copile agatate de curand sau noului cerc de prieteni.Acum ca si client cand merg intr-un restaurant stiu exact la ce sa ma astept inainte sa ma asez la masa.Las bacsis intotdeauna pentru ca stiu ce inseamna,exceptie fiind cazurile in care ospatarul nu isi face treaba,nu sunt pretentios de fel..doar bunul simt, sau cand preparatul de la bucatarie nu corespunde cu ce at trebui sa fie in realiatate…Nu poti sa mergi la in resdtaurant sa ceri burger si sa iti aduca carne pentru chiftelute in schimb si sa iti zica, ca asa se face burgerul la noi:)
Cei mai tari cu bacsisu lasat la un restaurant au fost romanii astia cu cetatenie roma in Spania:
http://stirileprotv.ro/stiri/international/120-de-romani-au-fugit-dintr-un-restaurant-din-spania-fara-sa-achite-consumatia-la-ce-suma-se-ridica-nota-de-plata.html
Dupa ce au fost prinsi au declarat: Da` ceam facut sefu` ? pai neau dat manele reci, deaia nu am lasat bacsis.
Eu las.
In jur de 10% e norma. Asta daca e servirea bună.
Daca e foarte bună urc. 20-25% fara regrete.
In cazurile in care merg des procentul e un pic mai mic. Și ei știu că e mai important sa vii des decât să lași de fiecare dată procent mare.
Dacă e restaurant cu % impus (sunt câteva țări cu astfel de reguli, sau când e grupul mare) nu mai adaug nimic decât dacă e vreun super servici.
Dar am negociat până la 0% deși eram grup mare, dar chelnerița era într-un mare fel proastă. M-am dus politicos la metre-de și i-am explicat că înțeleg că e destul de aglomerat și nu are cum să îmi dea alt chelner, dar nu pot sa accept „service included” pentru ce presta domnișoara. A acceptat, mi-a spus că ea nu va afla de la el, dar va vedea în factură. Gagica a venit neagră cu factura și tremura de draci când tasta pe POS. Dar…
Și am fost și în alte ocazii. Metre de era ok, zâmbitor, tipa a dispărut. Asta a fost la București!
De final: o chelneriță ucraineancă într-un restaurant de steak din Zurich. Am rugat-o dacă poate să ne explice „cut”-urile de vită. Cam 30 de minute ne-a vorbit! Cu bucăți reale de friptură, cu schema a viței, știa procentele de grăsime din fiecare fel! La final am strâns cash pentru ciubuc. Nu a acceptat, alea erau regulile casei.
@Yo, pt ca am dreptul la replica, iti raspund asa:
1. Nu inteleg huntingul de greseli de scriere, pe comentarii, daca nu esti Pruteanu sa ai vreo fobie la litere lipsa ?…multumesc pt corectura.
2. Am fost plecata din tara si am mancat la restaurante fara stele Michelin si nu mi s-a intamplat NICIODATA sa intalnesc ospatari care sa nu merite bacsis.
3. Cum ai judeca daca un medic ar avea o „zi proasta” exact cand esti tu programat la operatie….??
4. Retorica intrebarea dar, de ce multi se intreaba ” in ce tara traim?” si totusi au mentalitatea asta?
PS: un om care are respect pt toate ocupatiile din COR. ?
@Eliza – da ai dreptul la replica, pe care nu ti-l ia nimeni. Data viitoare te rog raspunde tot ca si comentariu la comentariul pe care l-ai scris pentru ca risti sa pierzi replica dreptului la replica, in cazul acesta din partea mea. Sa o luam punctual:
1. Nu o lua personal, m-a distrat doar faptul ca ai scris emotizeaza. Daca nu era cuvantul acela nu „av3@m” nici o problema. Nu sunt vanator de greseli – si eu la randul meu fac greseli, desi ma dau rotund cateodata. Si ca si @Paco, nu imi place sa dau degete jos fara sa argumentez. Diferenta intre noi doi este ca eu doar argumentez prin „vorbe” acel degetel pe care virtual l-as fi dat, @Paco il si apasa.
2. Cred ca discutam despre minunata patrie. Dupa cum am spus mai sus intr-un comentariu, eu nu prea am intalnit restaurante pe afara, in care „tips-ul” sa nu fie inclus in bon, in tarile pe care am avut placerea sa le vizitez. Si chiar si asa, tot am lasat ceva in plus. Deci sigur as lasa bacsis si in strainatate fara sa tin cont de stele.
3. Eu as duce si mai „sus” la un alt nivel aceasta intrebare. „Ce s-ar intampla daca un pilot se avion ar avea o zi proasta” si tu te-ai afla printre pasageri? PS. Ca si raspund totusi la intrebarea ta: Probabil rudele tale nu ar mai da „spaga” la medici.
4. Hmm aici ai apasat o coarda sensibila si sunt multe de spus problema fiind foarte complexa. As ataca-o in cateva cuvinte incercand sa acoper mai multe planuri.
Parerea mea este ca multi uita de unde au plecat si uita prea repede faptul ca Romania i-a creat si format ca si oameni. Scoala pe care au facut-o, indiferent ca a fost cea a „vietii”, cea de „soferi” sau pe bancile generalei, liceului sau a facultatii, a fost facuta aici. Marea majoritate a oamenilor care nu au studii si nu numai, care sa le permita sa duca un trai decent acasa, dau vina pe guvernanti si pe presedinte care nu le dau/da nimic. Atentie este o chestie generala, este vina lor niciodata a ta. Apoi intre Romania si presedinte + guvernanti niciodata nu este semnul „=”. Apoi acesti oameni apuca calea strainatatii, unde la inceput le este putin greu, dar apoi se realizeaza cat de cat si pot duce un trai ok care sa le permita cam orice. Apoi se intorc acasa in vacante si spun ca tara noastra e de cacat, ca acolo e asa si la noi nu bla bla bla. Dar cu banii pe care ii castiga afara multi fac niste palate aici acasa.
Mai sunt oameni care „strang din buci” tot anul pentru o vacanta de 3 saptamani pe meleaguri straine. Nene astia sunt cei mai tari, dupa ce vad ce este acolo, cand vin acasa sunt cei mai inversunati de „tara in care traim!”. Uita ca resort-ul de vacanta este facut sa iti ia ochii si ca au si aia „leopardul” lor in spatele gardului vopsit. Mama si cand vin acasa, ce este la gura lor?!?!? Ca sa iti dau un raspuns mai scurt totul tine de mentalitate si de educatie. Suntem acolo, peste granite ne comportam civilizat, ajungem acasa wow tre sa demonstram ca suntem cei mai tari din parcare, desi nu trebuie sa dovedim nimic nimanui.
Toate cele bune!
PS2: Eu sunt YO si nu Yo. Spun asta ca mai este o persoana care comenteaza cu numele Yo si nu sunt eu.
@YO man ? la pct 3 chiar ai atins un sb sensibil, eu scriu acum aceste randuri pt ca acum 10 ani eram intr-un spital din Buc, unde 3 luni de zile medicii romani incercau orice sa gaseasca o solutie sa ma faca sa traiesc si fara sa raman cu vreun handicap….guess what? Au reusit fara spaga, asa ca am fost la ei anual sa le multumesc si atat, fara cadouri si alte alea. Discutia se poate intinde f mult si nu am timp sa scriu, mai ales de pe tel, but nice talking with YOu. ?
@Eliza – same here! O discutie civilizata, in care s-au adus argumente, mi-a placut!
Sa fiu sincer eu am ceva pitici pe creier, in sensul bun al cuvantului,
cand vad numele asta si poate si de asta am comentat, dar sa nu mai spui la nimeni!
Cat despre doctori: Acum 3 ani am internat-o pe maica-mea, iar un doctor a salvat-o de la intalnirea brusca cu taica parinte! Am fost la el sa ii dau spaga si mi-a dat banii inapoi spunand ca un simplu multumesc este suficient. Mi-au dat lacrimile! Si sunt om in toata firea sau asa am pretentia despre mine.
Tot in acelasi salon cu maica-mea era o „spanioloaica” care venise acasa pentru o interventie chirurgicala. Auzind discutia mea cu mama cand ea ma indemna sa ii dau niste bani, intervine spunand ca nici acum nu am scapat de metehnele astea romanesti?!?!? ca in Spania doctorii nu accepta asa ceva. I-am taiat-o scurt „de ce nu v-ati operat in Spania si o faceti aici. Va spun eu? Cu tot cu spaga la doctori tot cheltuiti mai putini bani decat ati fi facut-o acolo. Asa ca lasati povestile cu lupul moralist si sa va vedeti de ciorba d-vs!”.
Multumesc domnului doctor DINCA de la spitalul CFR din Ploiesti pentru ca maica-mea este acum in viata!
@Maria,nu mai departe de anul trecut Doamna bucătar șef a zburat doi ospătari:unul care,,a uitat” să scrie pe comandă faptul că s-a comunicat expres de către client că este alergic la pește și fructe de mare,lucrul care presupune utilizarea de ustensile separate pentru gătit(tigăi,cratițe,cuțite etc)plus atenție mărită la manipulare și pregătire,iar altul nu a vrut mușchiul lui să schimbe o porție de mâncare(nici măcar nu s-a sinchisit să întrebe la bucătărie dacă se poate,deși se putea fără probleme) care pentru gustul clientului era prea sărată,deși clientul precizase clar că nu dorește deloc sare din cauze medicale.Norocul celor doi,ca lucrurile să nu degenerze,e că oamenii au întrebat înainte să guste dacă mâncarea e conformă,ospătarii au dat- o cotită,că stați să verific la bucătărie ,unde au început să urle și să facă gălăgie că ei au spus ,dar bucătarii nu îi bagă în seamă,bla,bla.Bucătarul:Aici am comenzile voastre,scrie undeva ceva de alergii și alte chestii?Ospătarul:Nu ,da’io am zis!Cui?Vouă,și nu e treaba mea,voi s-o rezolvați!Da???Nici o problemă!Doamna ,a ieșit din bucătărie,a mers la mese,a ciorovăit cu clienții s-a întors în bucătărie ,a refăcut comenzile ,a chemat-o deoparte pe patroană ,care după 5 minute i-a anunțat pe vajnicii ospătari că la finalul lunii pot să își caute alt loc de muncă.Oricum era o chestiune de timp,datorită comportamentului.Dacă s-ar fii întâmplat ceva restaurantul risca o amendă babană și eventual închiderea pe termen nelimitat,mai ales că în Spania sunt obligați să afișeze un anunț prin care clientul este rugat să informeze o eventuală alergie.În ultimele zile am observat,că și pe meniuri sunt trecute în dreptul fiecărui produs din meniu,eventualele ingredinte alergene.
@Paco, pfff, da` ce clienti sensibili se perinda pe la carciuma Doamnei tale.
Meniul la crasma aia cred ca este ca prospectul unui medicament:
Varza cu ciolan de porc :
– se poate folosi doar pentru a umple matzu`
Contraindicatii :
-a nu se folosi daca esti gras(a)
Ceafa de porc este posibil sa contina urme de rucola si salata.
Daca mancati gras , resturantul nostru recomanda sa consumati coca cola zero zahar.
Cand mai veniti pe la restaurantul nostru, sa aveti adeverinta de la medicul de familie.
Bai, este absurd. daca ai probleme delicate, nu te duci sa iei masa in oras.
@Shoric, câtă vreme proprietarul restaurantului nu are alergie la banii plătiți de o persoană cu probleme, iar bucătarul nu face urticarie gătind meniul respectiv, nu văd care-i baiul.
J@Paco
Asta cu alergiile e serioasă treaba. Am lucrat si pe vapoare de croazieră si acolo m-am ocupat din timp in timp (rotație) de cei cu probleme de genul ăsta. Și stiu cum e să ai un pasager care e in pericol de moarte mereu. Ei își aduceau medicația dar seriozitatea e vitală in cazuri de genul. Nu o dată mi s-a întâmplat ca ospătarul sau bucătăria să nu ia în serios boala omului.
@Paco, ce ar face Doamna dacă un client refuză un ingredient din motive subiective (n-are alergie, nu-i face rău în alt mod, dar nu-i place nici poleit cu aur). La un moment eram într-un local și o prietenă a vrut o salată de ceva și presupunea și praz. Bucătarul prezenta felurile (un local mai hipsterish 🙂 ) și fata a întrebat dacă se poate fără praz. Nu, că asta e rețeta, că desăvârșește gustul, că echilibru, că miau, că bau, că nu se poate. A comandat altceva până la urmă.
@ Shoric, e un pic trist să zici că dacă alergii atunci să mănânce acasă. Nu înțeleg de ce un om cu o problemă nu se poate bucura de viață (ieșitul în orș la masă, în cazul de față) la fel ca altul. Eu nu am, dar sincer spun – mi-ar fi teama să merg în restaurantele de la noi dacă aș avea vreo alergie gravă. mi-ar fi teamă că nu-și ia nimeni precauțiile de genul celor descrise de Paco.
@ Ady In cazul prietenei tale, eu aș fi luat-o așa cum e și aș fi dat prazul la o parte pur și simplu (dacă era crud și se putea scoate ușor).
Dar am văzut o fază cred că în Sex and the City în care Carrie comandă o salată și insistă să nu aibă pătrunjel. O intreaba una dintre celelalte: „De când ești tu alergică la pătrunjel?” Și ea zice: „Nu sunt, doar că nu-mi place și dacă spui asta nu te bagă în seamă, doar dacă ai alergie te iau în serios.”
Minim 10%.. plus o rotunjeala, ca sa ma asigur ca in gandul ospatarului va urma un “trai-i-ar neamu lui dă băiat finuț”..
Apoi…urasc sa mi se adreseze ospatarul, benzinarul, vanzatorul sau taximetristul, sau orice alt fel de prestator, la pertu, mai ales la modul “ Ia zi șefu’..”
Urasc condiția “asta am, asta mananci”… Am facut spume la un birt in Bușteni cand am cerut omleta la micul dejun, și moldo-kelnerul mi-a aruncat un iritat “n-am uomleta, iț’fac uochiuri”..
Urasc chelnerii din carciumi mediocre care se poarta precum ar fi la Ritz… Cer un ketchup, si cand aduce sticla mi-o prezinta ceremonios, ca pe șampanie din ‘62..
Cu putina parere de rău în suflet că nu am trăit asta pe plaiurile natale, cea mai buna servire, pot sa o numesc chiar impecabila, am avut-o la un restaurant de pe litoralul bulgăresc. Pe langa servirea ireprosabila, am rămas foarte tare impresionați că ceea ce am comandat a venit foarte repede și mai ales de faptul că acel chelner a avut numai sugestii potrivite și cel mai important : era foarte glumeț și indiferent cat de morocănos ai fi fost, te-ar fi binedispus.Jumate in engleză, jumate in română :).
Șpaga – jumătate din consumație, doar pentru că a meritat-o din plin.Seara faina!
@Shoric,e chiar de-a dreptul amuzant la Doamna la restaurant.Ea e mereu un zâmbet și o rază de soare.Mai ales când
intră 25 de comenzi cu fructe de mare ,15 paella cu creveți și una de snițel cu cartofi prăjiți pentru unul alergic la fructe de mare.Să vezi ce mișto e să lași tot,să ocupi un ochi de aragaz,să te speli bine pe ,mâini,să folosești tigaie curată,cuțit curat,blat separat și să dai peste cap toată bucătăria pentru un rahat de șnitel cu cartofi.În acele momente minunate,coboară toată pleiada de sfinți ,locțiitori și alți locuitori ai Cerului.E foarte mișto,.De faptul că e absurd,pot să te pun în legătură cu patronii poate reușești tu să îi convingi că 5000 de feluri de mâncare aduc mai multă bătaie de cap decât bani.
@Paco, da bai, si ala care a comandat snitelu de porc cu cartofi nu lasa nici bacsis.Patronu `nostru este stapanul nostru, sau cum era !?
@Marius,Doamna mea nu super bucătar,ci e Bucătar Șef,adică șefa bucătăriei.Super bucătari sunt ăia cu stele Michelin.Cu urlatul și cu mult zgomot pentru nimic se ocupă celebrii Chefi:Scărlătinescu,Dumitrescu și alte maimuțe urlătoare făcători de mici ,senvișuri și a căror principală ocupație e nimic.Activitatea zilnică a unui sef de bucătărie e să stabilească meniul,să își facă stocurile,să coordoneze activitatea din bucătărie,să priorizeze comenzile și în general să se asigure că totul merge bine și fluent.De ospătari se ocupă șeful de sală,dacă el există în locația respectivă.Dacă nu patronul,în măsura în care e capabil,desigur.Bucătarul primește feed back-ul clientului prin intermediul ospătarului.În momentul în care ospătarul e depășit de situație sau nu știe să rezolve o situație delicată(un floc în ciorbă)apelează la șeful de sală care la rândul lui ia legătura cu bucătarul.Împreună cu clientul hotărăsc dacă schimbă ciorba,clientul nu plătește consumația ,îi aruncă ciorba în cap sau îl bat măr pe client și îl scot afară cu șuturi în fund.
În altă ordine de idei într-un restaurant fiecare se crede cel mai important:ospătarul că el cel cu care interacționează cu clientul,bucătarul că el dacă nu face potolul ,ospătarul nu are ce vinde,somelierul că el știe anii cu rouă și lună plină pentru pinotul din 76,femeia de servici că fără ea,citez,,dacă nu aș fii eu v-ar mânca șobolanii”.Iar peste toți planează triumfător patronul,care evident știe să ducă cinci farfurii deodată,știe să facă cu o mână un bechamel și cu cealaltă decorează un platou cu foaie gras,extras cu mâna lui dintr-o rața vie,plus știe pe de rost toată lista de vinuri pe ani și țări.Singurul defect e că habar nu are cum se conduce un restaurant ,dar ce mai contează când știe atătea lucruri și poate la orice oră să înlocuiască pe oricine.Ca să concluzionez:poți să ai cel mai bun bucătar și cei mai buni ospătari, dacă nu ști să îi faci să lucreze în echipă,să ști să temperezi orgolii,să controlezi situațiile de criză inerente ,mai ales într-un domeniu unde se lucrează sub presiune,poți să închizi și să te întorci înapoi la sămsărit terenuri și mașini din Germania.Sau să îl rogi pe tactu să îți găsească un post de deputat,oricum multă minte nu îți trebe.
Fiecare dintre noi este un fel „ospatar” in viata reala…..ce daca tu esti un comercial plin de zambete si amabil….atat timp cat echipa de la tehnic, logistic….si alte departamente sunt subordonate celei care se culca cu boss si au mancat matraguna …… ii doare fix in pix de clientul nostru….fraierul nostru……tu simplu ospatar ultimul pe scara trofica ce dreaq poti face…..itzi iei mwe permanent si de la clienti si de la conducere…….asa ca eu cand merg la restaurant chiar daca imi aduce ala o bere calda si o friptura talpa……..stiu ca nu e vina amaratului…….ii las bacsis dar ii mentionez mereu „sa nu-i imparti cu nimeni ca nu merita”
Buna seara…
Cum sa va explic eu voua…acuma depinde de locatie…eu stiu prin cate am trecut si las bacsis (nu spaga) spaga iau doctorii, demnitarii etc…in fine…
Unde vreau eu sa ajung…un ospatar vechi intr.un restaurant gen 7-8 ani…ala stie sa faca bani, ala nu sta in 2-3 floci cat ii lasa clientul…cine a lucrat in domeniu stie ce si cum…is multe de povestit va dau un exemplu:
Mie imi raman 4-5-6 chifle de la o masa…eu in sectie m.i le pun undeva…imi vin 2 clienti le duc ce.au comandat ciorbe,fel 2 etc..pe parcurs daca „gicu” mai vrea paine iau de acolo…stiti voi de unde ;)) buuun…de pe la nunti, botezuri, avorturi etc mai ramane bautura aperitiv gen Alexandrion, Jb etc…baietii au „biberoanele” in bar pregatite…daca facem socoteala 4 chifle+un „rachiuas” face undeva la 15 lei…cand cere clientul nota eu ii comunic cat are de platit…daca tine vrajeala incasez banii daca nu si imi cere nota ghinion…o sa le marc…Dar va asigur eu ca 90% din clienti nu o sa ceara bon fisal…deci acesta ii doar un simplu exemplu…si sunt si alte „combinatii” am spus.o si o mai spun…un ospatar bun nu asteapta, isi ia el. Bine ca o sa inceapa astia acu’ prin comenturi Aloooo beee prima oara invata sa scrii corect in limba romana si dupa intra aici sa comentezi…sa ne intelegem, eu nu am intrat pe vre.un site cu variante pentru bac la LB. ROMANA…am intrat sa le inchid gura la astia care cred ca daca nu lasa bacsis la ospatar ala pleaca pe 0 acasa…in multe restaurante ospatarii au o galetusa de smantana in bar stiti voi…din aia la 10 lei de la coltu’ restaurantului…bang bang frumos in cesti…la o masa de 3-4 persoane la 4 ciorbe ai din start 4 smantani×3 lei= 12…mai bagi o apa plata din aia la bidon de 5 L…cand ajungi la masa desfaci fain frumos si ii torni lu’ Gicu in pahar…bang bang :)) astia de nu aveti dupa ce bea apa…nu mai are rost sa va povestesc cum fac ospatarii bani ca va apucati de meserie dupa ;)) mai faci cate.o cafea iacobs in loc de hausbrand =))) Alooo..eu vorbesc aici de „maghernite” nu de restaurante de 5* ca acolo nu poti sa faci mai nimic…taman la maghernitele astea fac ospatarii bani. Ce sa mai di colo colo…v.am pupat 😉 Acu’ hai luativa de mine si invatati.ma lB Romana ca numai de asta sunteti buni…sanki iorgu saracu’ ;)))
P.s: Mai este clientu’ ala…care se pune (pun) daca sunt mai multi la masa…si nici bine nu ajung la ei la masa sa le iau comanda imi spun ca ei se grabesc si ca vor sa fie serviti repede…buuun pai bai nenea Frectie…te inteleg ca te grabesti dar ce nu intelegi tu ii ca eu ca sa te servesc pe tine repede trebuie sa ies din tiparul meu, din zona mea de confort…fiecare ospatar are un tempou al lui…in fine…deci cand ai pretentia sa fii servit repede tre’ sa sari si cu banii…atentie nu cu „banutii”, cu banii. Si acuma ce sa vedeti…asta de se grabea pana acu sa manance, dupa ce a servit masa comanda o cafea si se intinde omu’ pe facebookk….aaaaa pai asa.mi esti tu mie mancami.ai pwla….pana acuma te grabeai si dintrodata nu te mai grabesti, nu? ;))) clientu nostru, stapanu’ pwlii..
:))
Cazul 2 …Tu ca client daca stii ca nu lasi niciodata spaga, te mai cunosc si ospatarii de „baiat bun” nici bine nu te pui la masa atentie, care masa??? Aia nedebarasata bineinteles…ca tu nu te poti aseza la o masa curata sa vina omu’ sa.ti ia comanda linistit…nuuuu tu te pui acolo unde.i mizerie si te mai miri cand vine ospataru’ sa.ti ia comanda ca da firmiturile pe jos…da unde pwla mea vrei sa le dea? Aaaa…stiu…tu vrei sa vina frumos cu tava, cu ancarul…sa faca servicii…ca le si dai bani multi;)))
Eu las spaga indiferent de servicii, mai ales daca.i incepator…apropo’ il invat si cum sa faca bani…eu pe unde.am trecut am mai dat cateva ponturi pe ici pe colo…le.am lasat si facebook.ul meu ospatarilor…si ce credeti?? Baietii chiar au facut bani…ca ospatar poti schimba cate restautante vrei…pana gasesti unde se fac bani…sunt si restaurante cu sefi de sala etc…dar sunt si restaurante cu un „patronas” care mai trece pe la restaurant cand si cand…voi o sa ziceti ca ce faci cu 2-3 chifle si 3 cafele…da, da se aduna…si la sfarsitul zilei cand inchizi tura poti pleca linistit cu un 300 de lei…mai dai si dreptu’ la bucatarie…sa fie bine ca sa nu fie rau.
Bă prostilor toti sunteti niste imbecili
O sa pornesc commentul.meu printr-o logica obscur de simplă
Conteaza 100000000% (un milion la suta) cine iti aduce bautura si mancarea la masa idiotilor Cioabă cand este ospatar si te serveste la masa poate sa iti puna ceea ce a gătit 100 de „chefi” michelin in acelasi timp
Si tot asa