Mitul spărgătoarelor de case e doar un mit?

Să fie sănătoși! Se merită unul pe altul!
Oho, câte dis voi primi! 🙂 🙂

De vină sunt ambii și cel care înșală și cel care sparge casa. Nu vorbim aici de ”one night stand” când agăți pe una/unul la bar și ăla/aia habar nu are că ai nevastă/soț, copii, cățel, purcel acasă. Vorbim de amanți care se ajung și vor mai mult, de relații extraconjugale care strică bunul mers al familiei. Și să nu mai aud aia cu ”bărbatul caută la alta ce nu îi oferă soția acasă” pentru că deja e fumată. Este și vina lui că soția nu îi mai oferă sau că el nu mai are ochi să vadă. În concluzie, vina e la amândoi. Oricând poate exista o discuție sinceră cu ce merge și ce nu în relație, dacă merită încercat să se îndrepte lucrurile sau nu astfel se evită ca unul să fie în impostaza de înșelat. ”Spărgătorul de case” nu ar avea vreo șansă dacă cel care înșală nu ar da de înțeles că e available. Deci vina e de ambele părți. Zic și eu teoretic, nu am trecut încă prin așa ceva, dar prefer să ies dintr-o relație cu demnitate decât să fiu mințită/înșelată sau mai rău, să fiu cea care înșală și produce suferință/destramă familii etc.

Eu sunt de părere că vina este comună. Soțul, spărgătoarea de case, dar și soția. Și mai cred și că nimic nu este întâmplător. Vorbesc din poziția de actuală soție și fostă spărgătoarea de case. În prezent căsnicia mea a împlinit 12 ani, iar fosta soțului meu are o casnicie frumoasă de 8 ani. Înainte de a arunca cu venin faceți o introspecție.

din punctul meu de vedere problema e simpla: ti-ai jurat (sau nu) fidelitate, la bine/rau bla bla bla cu el, nu cu cele 3mld de fomei pe lumea asta.
ca aia stia ca el e insurat si bla bla bla? stai linistita, soro, ca daca nu era aia era o alta si daca nu era o relatie cu una erau multe fwtaiuri cu multe altele. Problema este cel ce e in cuplu.
In cazul @Verei, ca acu citii si eu commentul ala, specimenul ala e un jeg uman. Iti abandonezi consoarta dar nu iti abandonezi copiii. Asta e cel mai grav din pc meu de vedere. Faptul ca a inselat, a lasat, s-a fwtut sau mai stiu eu ce, e una. E problema lui cu soata. Faptul ca ti-ai lasat si uitat de copii n-are nici o treaba cu cine te-ai fwtut ci doar cu faptul ca e un jeg ca mai jeg de atat nu exista. Te poti lasa de sot/sotie pt ‘nspe motive. Nu te poti „lasa” de copii!! O s-o repet pana mor. Te poti fwute sau sta sau insura cu cine vrea pwla ta dar atunci cand copiii tai au nevoie de tine, in orice fel, MUSAI sa fii acolo!!!
@Vera, darling, unu ca fostul tau mai bine il pierzi decat sa-l gasesti!

Mit? Din punctul meu de vedere nu e un mit. Situaţia nu e simplă deloc, pentru că atât oamenii cât şi relaţiile sunt complexe şi diferite unele de altele.

Cum văd eu lucrurile?

Iulia îşi expune părerea după ce experienţele trăite de ea au fost cicatrizate de timp. Probabil că s-a îndrăgostit din nou şi acum e fericită, de aceea priveşte cu detaşare.

Vera este în cu totul o altă situaţie, pe care am experimentat-o şi eu la mustaţă. Şi pot spune că dacă aş fi scris eu în acea perioadă ar fi făcut colaps blogul de atâtea cuvinte puse în moderare. Şi asta nu pentru că eram eu îngrozitor de rănită şi fără frâne, ci pentru că adevărul este mereu undeva pe la mijloc.

De fapt toate persoanele implicate au partea lor de vină. Nu doar soţul, nu doar soţia, nu doar amanta. Şi evident, amanta nu e mereu inocentă, mitul spărgătoarei de case nu e un mit, ea chiar există. E vorba despre femei cărora nu le pasă decât de propria bunăstare. Să detaliez :
~ De multe ori acei bărbaţi ajung în braţele lor din cauza plictiselii sau a unor neînţelegeri din familie.
~ De regulă bărbatul se plânge cât de scorpie e nevasta, moment în care amanta se transformă într-o hienă ce va devora cot la cot cu bărbatul piedica din calea ‘fericirii’ lor.
~ O vreme el se va simţi ‘înteles’ şi cocoloşit ca pe vremea când era băieţel la sânul mamei.
~ Dar va veni o vreme în care adrenalina se consumă treptat, când amanta se va plictisi de aşteptare şi va începe să dea ultimatumuri. Când lui i se ia aşa o ceaţă de pe ochi şi se simte prins între două lumi, când devine nesigur încotro să o ia.
~ Începe să se certe şi cu amanta care devine la fel de pisăloagă ca şi soţia de acasă. În acest punct, dacă soţia îl mai primeşte, posibil să se întoarcă la ea, să scape de amantă. Dacă soţia nu poate trece peste trădare, se duce la amantă. Dacă va fi fericit? Probabil că nu.. Fericit a fost doar în primele zile ale noii relaţii clandestine. Cum de altfel fericit a fost şi când şi-a cunoscut soţia.

Aceasta este o situaţie în care evident apare ‘spărgătoarea de case’. Pentru că ea se implică activ în destrămarea familiei, nu stă şi aşteaptă ca întâi familia să se destrame din cauze interne. Dimpotrivă, ea e cea care înnoadă mereu fitilul până când ceva face bum! la final. Bum! în ochii ei, sau în ochii soţiei , sau în ochii tuturor.

Repet, ceea ce am spus mai sus este o doar un mod în care poate decurge o relaţie, care se pliază pe subiectul de astăzi.
Evident, rămân n cazuri nedezbătute, dar nu fac obiectul temei .

Omul este o creatură foarte nestatornică care îşi fură singură căciula.

Babaieti,eu am invatat in timp sa nu judec pe altul .Nu esti in situatia lui,poti doar presupune ce s-a intamplat acolo sau ce gandea unul sau altul cand a facut cutare lucru.Pana acum am evitat sa fiu implicat in chestii dubioase in casnicie pentru ca asa cum spunea Vera,unii au visuri mai simple,nu doresc neaparat sa mearga in Honolulu in vacanta.Ca sa spun ca n-as fi facut asa ceva daca eram in locul sotului ei nu pot,n-am fost in locul lui,nu imi dau cu parerea.
Totusi,ceea ce ma face sa cred ca Vera are dreptate si ala e un om de nimic e faptul ca nu il doare capul de copii.Acum puteti sa spuneti ce vreti,orice argument i-ar trece cuiva prin cap sa il disculpe,nu exista.Ai facut un copil,ala n-are nici o vina.Da,poate nevasta nu ti-a facut ciorba buna,nu a facut curat,orice.Pui punct si va vedeti fiecare de treaba lui.Copiii i-ai facut,ai grija de ei.PUNCT.

Eu sunt cam misandra, nu de felul meu ci pentru ca am tot observat barbatii in distinsa mea viata oropsita. Barbatul vrea familie- nevasta, copii, casa, confort, imagine sociala etc- dar si amanta cu care sa impartaseasca alte chestiuni vitale. Rar isi lasa nevasta pentru amanta dar amanta tot asteapta si tot spera si tot crede promisiunile lui. Daca nevasta e una cu caracter si demnitate si nu accepta, casa se sparge. Daca nu, nu. Iara, daca amanta e una cu caracter si demnitate, il lasa pe domn. Intrebare: casa se sparge prin divort sau prin mici sau mari fisuri, fracturi, despartiri interioare si exterioare? Corect, o femeie cu bun simt nu se apropie de un barbat insurat dar parerea mea e ca in mai toate povestile de case sparte, barbatul este principalul responsabil. Trebuie sa tina cu adevarat la femeia si la copiii personali, sa-i protejeze si sa-si respecte promisiunea facuta la casatorie. Iubire, fidelitate. Cu orice pret.

Când un cuplu merge prost, dăm vina pe ăla care face primul pas în afara lui – curva, porcul, distrugătorii de familie.
Acuma, întrebarea-i logică. Cel puțin așa o simt eu – CARE familie? Prezența copiilor nu-i semn că aia e familie, decât în mintea ăluia care o definește precum MInunata Coaliție și care fac, din interes sau neputință, o gravă confuzie de roluri.

Eu găsesc aberant să te raportezi la relația cu un bărbat din perspectiva rolului tău de mamă. E un artificiu care se practică de când îi lumea și funcționează după …
”dacă-i faci un copil, l-ai prins!”
Nu. dacă-i faci un copil el devine ȘI tată. Iar asta atrage după sine obligații față de copil, nu îl constrânge să te iubească pe tine mai mult sau să te respecte în plus.

Când alegi să fii părinte, asumi grija față de prunc, nu adorația necondiționată față de mumă-sa ori tat-so.

Deci, ce caută copiii în context?

Faptul că ai copii cu un bărbat care, renunțând la rolul de iubit, renunță și la cel de părinte e o alegere a cărei consecință trebuie să ne-o asumăm.

Iulia vorbește despre ASUMARE și, în opinia mea, definește corect cuplul. Destrămarea sau ocrotirea lui stau EXCLUSIV în sarcina celor care îl formează.

Nu există ”al treilea” decât dacă ne mințim și mințim oamenii în jur. Dacă ești conștient de tine însuți simți că nu mai merge, realizezi că vă țin împreună doar datoriile, copiii, obișnuința, Dar nu mai sunteți cuplu, sunteți parteneri de afaceri. Nu există că n-ai știut, că te-a luat prin surpindere, că nu ți-ai dat seama, că ai crezut că … NU, bre, nu! Știi când cineva te iubește și, mai ales, știi când nu mai ești iubit!

Iar când cei doi nu mai sunt un cuplu, inima lor e liberă și-s pregătiți să formeze altul. E doar o chestiune de timp și e incorect să dai vina pe primul care pleacă.

Cu atât mai mult, e aberant să dai vina pe al treilea! El ocupă un loc liber. Și da, uneori n-ai ce face, nu te mai potrivești în locul ăla orice ai face. Cinstit ar fi să recunoști și să pui punct. Dar noi nu suntem cinstiți cu noi înșine, darămite cu partenerul. E greu și-s ultima care condamnă.

Dar e logic, e la mintea oricărei vite – nu-ți poți găsi jumătatea dacă ai deja una!

Vera,
Să-l știu cu mine și copiii, în fiecare Crăciun, dar cu sufletul în altă parte nu e o opțiune pe care să mizez. L-aș da afară din casă. Dacă nu l-aș mai iubi, l-aș da afară din orgoliu. Dacă l-aș iubi, cu atât mai mult, l-aș trimite să fie fericit fiindcă varianta de a suferi împreună sub ochii copiilor nu-i în interesul nimănui. Nu-i ăsta modelul pe care vreau să-l aibă ei în viață.

Și apoi, doi adulți care au copii rămân părinții acelor copii chiar dacă nu mai e iubire între ei. În locul iubirii ar trebui să rămână prietenia sau măcar respectul, în cantitate destul de mare astfel încât ei să poată să se achite, fiecare, de rolul de mamă sau tată.

Este totul atat de relativ in plm.

Ce imi place mie de barbatii care arunca cu rahat in femeile care sunt si mame cu plozi mici si care nu stiu unde sa se imparta mai repede. V-ati pus in papucii ei? V-ati luat vreo zi libera sa aveti grija de plozi, sa gatiti, sa faceti ordine si ea sa mearga la SPA sau undeva sa fie fix o lady? Nu, va zic eu.

Majoritatea cazurilor pe care le am in jurul meu sunt clasice si tipice, ea e multitasking si el se bate cu pumnu’n piept ca aduce bani in casa. Asa si? Si ea aduce, nu de alta dar o fi muncit „proasta” pana sa se apuce sa se inmulteasca cu un idiot.

Cu inselatul, inselat e alta treaba! Eu am o vorba, hotul neprins e negustor cinstit. Daca ai mers sa scuturi barzoiul si nu produci repercursiuni acasa, aia e, shit happens si cu totii suntem oameni si suntem supusi tentatiei si greselii.

Dar, cand a 3-a roata tine mortis sa bage zazanie si sa traga boul la caruta ei, deja stam altfel de vorba. Lasa omul sa puna el capat, nu ii dai si tu motive. Poate e satul de ciorba si vrea o tocanita, da-I tocana si gata, acum nu ii promite si fois gras.

Din punctul meu de vedere in situatiile in care se rup casnicii din cauza relatiilor extraconjugale, eu impart vina in 3. Pe primul loc e boul, pe al doilea curva si pe al treilea proasta. Boul ar trebui sa o bage si cam atat, curva ar trebui sa ia cat I se ofera fix si proasta, daca simte ca boul trage in alta directie ar trebui sa ii puna boarfele in brate din timp si sa il pofteasca in ‘zda ma’sii unde vede cu ochisorii lui inocenti si plin de lacrimi.

Cum zicea si Oscar Wilde:

„Singura modalitate de a te elibera de ispită este să-i cedezi.”

Cazurile în care el/ea își anunță jumătatea că vrea să se separe /divorțeze înainte de a-și găsi pe cineva sunt rare spre deloc. După ce își găsește persoana el/ea declară căsnicia/relația închisă, ceea ce mi se pare execrabil. Și nu, nu cred în spărgătoarea de case, cred că cercopitecul nu apreciază suficient ce are acasă.