Text scris de Elena.

Visul meu dintotdeauna a fost să am doi copii. Eu am un frate şi-o sora şi traiul alături de ei mi-a lăsat nişte amintiri din copilărie “de neuitat”. Adult fiind şi pregătindu-mă pentru viaţa în doi, mă gândeam că ar fi fain să-mi învăţ copiii cum să se închidă unul pe celălalt în frigider sau în dulap, cum să lase fierul de călcat în priză sau tuciul pe foc şi să plece la şcoală. A, şi frate-său sau soră-să să doarmă în timpul asta. Ştiți voi, chestii d-astea care te ajută să devii un adult ce se aruncă cu capu-nainte şi nu simte nicio durere pentru că a fost deja călit pentru tot ce poate fi mai rău.

Acum pentru că au trecut deja 10 ani de când sunt mamă pot să vă spun din propria experiența că dacă nu ştii să gestionezi foarte bine apariţia primului copil în viaţă de cuplu, acesta se transformă în “cel mai bun contraceptiv’. Ca să nu mai zic că pentru noi ăştia mai visători ar fi bine ca la certificatul de căsătorie să fie atașat un bileţel pe care să scrie: “până să apară copilul în viaţă voastră insistaţi pe preludiu! Cât puteţi voi de mult. Săriţi şi peste sex dacă e nevoie! O să vedeţi că mai târziu de ce.”

Bun. Până pe la un an, un an şi jumătate mai poţi să te bucuri de „libertate” în mişcare. Principiul „oriunde, oricând şi oricum” funcţionează perfect. După ce-a-nceput copilul să meargă şi să ajungă cu mânuţele la clanţa, ai belit-o! La propriu. Sub plapumă şi cu lumina stinsă. Iar frăţiori îi vei face foarte greu. Şi pe-ăia în spasme. Asta dacă nu vă lecuiţi între timp şi decideți să rămâneţi la un singur copil. Dacă totuşi sunteţi un cuplu activ şi nu va puteţi abţine (gizăs, ce părinţi!) o să vă las câteva recomandări mai jos, recomandări care vă vor salva copilul de la sechele pe viaţă şi pe voi de nişte explicaţii jenante date psihologului copilului:

– schimbaţi-va programul de muncă sau anunţaţi-va şeful că pauza de masă trebuie s-o petreceţi acasă. Şi nu neapărat pentru că soţia găteşte dumnezeieşte, ci pentru că aia-i ora când doarme copilul. Atenţie însă, copiii se scoală brusc. La fel trebuie să se întâmple şi cu voi. Exersaţi până va iese! Dacă nu, mai bine stați în banca voastră.

– dacă sunteţi nişte părinţi libertini şi aţi decis că cel mic poate să doarmă singur la el în cameră, cumpărați-i papucei d-ăia de casă cu ţiuitoare la fiecare pas. Ştiu că e înfiorător zgomotul, dar măcar o să fiţi atenţionaţi că ATUNCI este momentul să terminați ORICE activitate). Bine, „terminaţi” n-o să fiţi. Dăcât psihic!

– să nu credeţi niciodată că achiziţionarea unei jucării noi, sofisticate şi foarte scumpe va face copilul să aibă o ocupaţie preţ de juma’ de ora măcar, timp în care voi să faceţi “ceva”. Ei bine, „preţ” ăsta se va limita doar la banii cheltuiţi aiurea. Lipsa voastră din camera îl va transforma brusc în Speedy Gonzales şi cu nor de praf în urmă lui o să apara pe neaștptate lângă patul vostru. Surprizăăă!

– schimbaţi broasca de la baie. Să fie neapărat una cu cheie, da? Şi nu uitaţi s-o suciţi spre dreapta. De cheie vorbesc.

– blatul din bucătărie va fi una dintre cele mai frumoase amintiri. Dar veți ajunge să-l urâți. De acum înainte pe el va stă doar copilul în timp ce voi veţi face ca toate ielele ca să deschidă guriţă să-l hrăniţi. Nu vă lăsaţi păcăliţi că va face nani după aia. „Boala porcului” apare doar la maturitate. Iar atunci voi veţi fi prea bătrâni pentru ..orice.

Şi nu în ultimul rând:

– sunaţi-vă providerul de cablu să scoată programele XXL. Nu de imaginaţie aveţi nevoie. Ci de timp. Uitaţi-va la filme din anii ’40. Alea mute. Veţi învăţa care sunt „semnele” pentru: acum, daaa, stânga, dreapta, urcă-te, apleacă-te şi multe altele. Evitaţi filmele mute cu Charly Chaplin. De râs o să râdeți mai târziu.

Cu plăcere!

mihai_vasilescu_painti_copil