Gata, am capotat. În trei zile de mers cu maşina şi de ascultat radio, m-a adus la exasperare piesa asta. Ba chiar m-a făcut să ajung la concluzia că melodiile Corinei Bud (fostă Ciorbă) sunt hit-uri internaţionale, care ar merita să fie prezente în Billboard.

Trebuie să ştiţi despre ce vorbesc. Practic nu există post de radio să n-o difuzeze în neştire. Plus că o cântă Randi, care am înţeles că este ceva sex-simbol pentru tânăra generaţie. Hai să ne uitam un pic peste ea.

Cred ca cine-a inventat
Dragostea a fost barbat,
Nu-i usor sa dormi cu dor.
Dragoste, tu joc ciudat
Mi-ai dat lumea peste cap
Te urasc te si ador
Sincer daca te-as prinde te-as lega
Sa vezi si tu cum e sa fii asa

În primul şi în primul rând, ritmul este de manea. C-o fi, c-o păţi, ce să ne mai ascundem după deget, ascultaţi un pic cum sună. E manea sută la sută. Guţă, Salam şi Adi Minune cred că-şi taie venele pe lung de ciudă că nu le-a venit lor ideea.

Nu înteleg de unde trage concluzia că dragostea a fost inventată de un barbat. Doar pentru că el e un tăntălău care “doarme cu dor”? După care mă confuzează complet la chestia cu “legatul”. La ce se referă? Dacă zice de “ea”, cea care-i provoacă poluţii insomnii, are perfectă dreptate. Este dovedit ştiinţific că cea mai mare dovadă de dragoste este să-ţi legi partenera. Plus ca aşa nu te poate înşela. Win-win.

REFREN:
Un ochi rade altul plange,
Cand s-o am ea din nou fuge,
Dragoste nu am rabdare,
Pana vara viitoare.
Rau cu rau dar si mai rau,
Sa nu stiu numele tau,
Dragoste nu am rabdare,
Pana vara viitoare.

Mi-e lene să caut cine a fost textierul piesei, dar este pur şi simplu prost. Cum să formulezi “când s-o am ea din nou fuge”? Nu era mai simplu şi mai logic “când s-o am din nou, ea fuge”? Mă rog, măcar este de la sine înţeles de ce aleargă. Cum dracului să n-o zbugheşti când îl vezi pe unul care cu juma’ de faţă râde şi cu cealaltă pişă ochii. Eu aş rămâne traumatizat cu săptămânile dacă mi-ar apărea în cale aşa ceva.

Voi înţelegeţi de ce termenul limită este “vara viitoare”? Că eu nu pricep şi pace. De ce nu iarna viitoare? Sau de 1 Mai? La chestia cu “să nu ştiu numele tău” m-a pierdut complet. Adică recunoşti cinstit că nici măcar nu ştii cum o cheamă, dar mă freci pe mine la cap cu dragoste and shit. Şi mă rog unde şi când ţi-a furat inima? Dansa pe o boxă în Loft şi cum ai văzut-o ţi-ai spus: “să moară familia mea, uite cum arată bagaboanta asta”? Aaa, da, da, cred că asta e. Şi acum aştepti să vină vara viitoare ca să dai din nou pe undeva de botoxată. Pare logic. Da’ nu mai bine iei tu cluburile din Bucureşti la rând? Sunt şanse mari de tot s-o întâlnesti pe undeva beată moartă sau măcar coxată. Iar dacă nu, crede-mă, e plină balta de peşte.

Te alung si-apoi te chem,
E noroc sau e blestem,
Tu ma tii sub vraja ta.
Zbor cu tine s-apoi cad,
Tu-mi esti rai, imi esti si iad,
Imi tii captiva inima

Sincer daca te-as prinde te-as lega,
Sa vezi si tu cum e sa fii asa

Labă, labă, labă, labă şi în cele din urmă labă.

Mai funny este că omul o ţine una şi bună cu legatul. Eu zic că dacă tot o priponeşte de calorifer, n-ar strica să-i dea şi vreo două la ficat. Nu lasă urme şi-i arată cine e şeful. Asta este întotdeauna calea spre fericire.

REFREN:
Un ochi rade altul plange,
Cand s-o am ea din nou fuge,
Dragoste nu am rabdare,
Pana vara viitoare.
Rau cu rau dar si mai rau,
Sa nu stiu numele tau,
Dragoste nu am rabdare,
Pana vara viitoare.

Prima oară când auzi refrenul nu încerci decât un sentiment de uşoară supefacţie. Ei bine, la repetare, începi să simţi ură faţă de umanitate şi să iei în calcul că la o adică te poţi refugia undeva în Parâng, să trăiesti doar din ce vânezi şi să mai auzi note muzicale doar când ies vânătorii la treabă şi sună din corn.

Si nu stiu de ce
Fug de iubire,
Apoi deschid ochii
Si-o caut in nestire
Nu pot trai cu tine,
Dar nici fara tine

Ok, am să te lămuresc eu de ce “fugi de iubire”. Pentru că eşti un dobitoc sinistru. Iar asta cu “acum vreau, acum nu mai vreau” îmi sună a boală psihică gravă. Eu zic că un control de specialitate ar face minuni.

Tu vrei sa imi iei
Totul din mine,
Si-apoi sa ma lasi
Sa strig dupa tine,
Oare de ce e rau
Cand doare atat de bine

Auzi, repetiţia asta de pronume, “să îmi iei totul din mine“, este jenantă până şi pentru un elev de clasa a patra. Iar dacă pentru Eminescu au găsit scuze la tâmpenia aia cu “cobori în jos Luceafăr blând”, tu nu dovedesti decât că eşti stupid şi că limba română este pentru tine ceva deosebit de dur şi abstract.

REFREN:
Un ochi rade altul plange,
Cand s-o am ea din nou fuge,
Dragoste nu am rabdare,
Pana vara viitoare.
Rau cu rau dar si mai rau,
Sa nu stiu numele tau,
Dragoste nu am rabdare,
Pana vara viïtoare.

A treia oară când auzi refrenul este deja mult prea târziu. Dai tâmp din cap, zâmbeşti cretin la lumea care trece pe lângă maşină, în timp ce un firicel de salivă ţi se prelinge uşor din colţul gurii pe piept. Spre seară, te trezeşti fredonând lălâi prin casă “până vara viitoare”, în timp ce schimbi frenetic canalele la televizor în căutarea emisunii lui Măruţă.

P.S. Dacă printr-o minune există cineva printre voi care nu ştie la ce ma refer, aveţi mai jos capodopera.