Te fac una pă inteligenţă?

Eu fază ca asta n-am mai păţit. Staţi că vă zic acu’.

Eram la o bere alaltăieri seară şi la un moment dat apare la masa noastră un nene, sărit de 60, jerpelit ca vai de lume şi abţiguit binişor. Deci se înfiinţează lângă noi, aruncă o privire scurtă spre pachetul de marlboro al prietenului cu care depănam poveşti şi ne întreabă dacă nu-i dăm şi lui o ţigară.

Eu am ridicat din umeri, iar amicul meu i-a făcut hotărât din cap în semn de „nu, dă-i bătaie la altă masă”. Da’ care alta, că a noastră era singura ocupată. Lămurit că nu primeşte nimic, în plină retragere glorioasă, Nea Jerpelitu’ mai aruncă una, ca să-şi joace ultima şansă. Se uită în ochii mei şi zice:

– Te fac una pă inteligenţă?

Al dracului, la fix m-a nimerit. Io nu suport să pierd nici la cărţi, d-apăi să rămân pasiv la o astfel de provocare. Afront şi mai multe nu.

– Pă inteligenţă, merge, zic. Cum facem?

– Eu vă întreb ceva şi dacă nu ştiţi să răspundeţi, îmi daţi o ţigară.

Băejnebun! Omu’ vrea concurs? Let’s the game begins!

– Perfect, hai să dăm drumul la treabă.

Şi m-am înfipt în scaun. Ăsta se gândeste un pic în gol şi apoi mi-o aruncă:

– În ce an a avut loc răscoala de la Bobâlna?

Muhaha, am rânjit şi i-am dat-o scurt:

– 1437!

Şah-mat! Lui Nea Jerpelitu’ nu-i vine să creadă c-a pierdut. Dar se repliază, are instincte bune, de jucător. Întinde coarda, simte că m-a prins.

– Mai am dreptul la încă una?

Io-mi frecam mâinile.

– Bagă, şefu’!

– Când a avut loc răscoala lu’ Gheorghe Doja?

Sfinţi din ceruri, ce vrea ăsta, mă? Jur că m-a luat cu transpiraţii reci, deşi afară erau 35 de grade. La orice mă aşteptam, numai la bulangiul ăsta de Gheorge Doja, nu. Când dracului a fost? Cred că dacă era linişte deplină mi s-ar fi auzit creierul cum scârţâie de la efort. Cumva, nu întrebati cum, am făcut nişte asocieri în minte şi mi-a răsărit anul într-un colţ de cortex.

– 1520.

I s-a luminat faţa lu’ Jerpelitu de ziceai c-a câştigat la loto. Nici dacă-i găseam nevastă nu ar fi belit dinţii la mine în halul ăla.

– Nu, 1514.

Şi am început să ne contrazicem. Eu o ţineam pe-a mea, el pe-a lui. Scot telefonul.

– Boss, dacă e ca tine, te-ai făcut cu o ţigară.

Dau pe google. Morţii şi răniţii lui de Gheorghe Doja, cu războiul lui ţărănesc cu tot. Da, exact, 1514. Scot o ţigară din pachetul de pe masă şi i-o întind cu o demnitate de luzăr absolut. În momentul în care a luat-o, am înţeles exact înţelesul expresiei „vae victis”.  Dar Nea Jerpelitu’ cred că era jucător de „păcănele” împătmit. Nu ştia când să se oprească. Cu ţigara în mână, o dă subtil ca un rinocer pe un câmp cu margarete:

– Dacă te mai întreb una şi nu ştii, mai îmi dai o ţigară?

– Se poate, boss, mai îţi dau. Hai, dă drumul la morişcă.

– Când s-a înfiinţat partidul comunist român?

Acu’, eu ştiu că aduc a june prim, dar chiar să te uiţi la mine şi nu-ţi dai seama că am prins nişte ani pe regimul „ălălalt”? Sau, cine ştie, poate chiar arăt atât de bine că de-aia nu se prinde lumea. Da, da, cred că asta e. 😉 Cert e că s-a tăiat singur cu întrebarea.

– 8 mai 1921.

Şi i-am făcut cu ochiul. A încasat-o şi a mai încercat un contraatac firav:

– Dar la 8 mai 1821 ce-a fost?

– Boss, ce naiba, eu nu te-am jignit. Tudor Vladimirescu, revoluţie, chestii… 

Şi-a dat seama ca altă ţigară nu prea mai sunt şanse să pupe. S-a înclinat omu’, şi-a cerut scuze pentru deranj, a mulţumit şi a plecat. Iar eu am ramas cu gura căscată. Vă daţi seama cât am fost de uimit, dacă nu mi-a dat prin cap nici măcar să-i fac o poză? Mie, care fotografiez toate căcaturile. Damn!

Cert este că, deşi era la fel de jerpelit ca la sosire, îl vedeam cu alţi ochi. Habar nu am, poate erau nişte chestii învăţate şi repetate, poate că în afara celor patru întrebări nu mai avea nimic în repertoriu. Dar ce importanţă mai are? Ia gândiţi-vă, dar sincer că nu vă vede nimeni, la câte dintre ele aţi fi răspuns fără ajutor?

sursa foto