Aşa cum vă promiteam ieri, astăzi am un al doilea articol trimis de către un cititor. Este o opinie personală, directă şi destul de tranşantă vis-a-vis de prezenţa copiilor (altora) în perimetrul lui. Aşadar, luaţi de citiţi. Guest Post by M. Duran.
Trăim într-o continuă evoluție, legi care ne reprezintă interesele, servicii îmbunătățite ce ne conferă un confort sporit în mediul și în societatea în care trăim, iar asta ne bucură. Dar, vedeți voi, există totuși un aspect destul de neglijat: copiii.
“Da’ ce ai, dom’le, cu copiii?” ar putea întreba unii. Vă spun dinainte că nu am nimic cu ei. Mă jur pe roșu și pe toate culorile curcubeului. Ba, dimpotrivă, îi atrag! Se pare că EI au ceva cu mine. Nu știu, fratemeleu, dar vin la mine mai ceva ca la dozatorul de înghețată. Și nu asta ar fi problema majoră, ci faptul că pur și simplu nu pot să mă bucur ÎN LINIȘTE de apa minerală pe terasă, de cina din restaurant, de șezlongul de pe plajă, de banca din parc, de zborul cu avionul, de filmul la cinema, de statul la coadă în supermarket, de apartamentul meu (fără să fiu nevoit să închid geamurile, cu riscul să rămân fără oxygen), ș.a.m.d.
Repet, nu am nimic cu copiii, dar tare aş vrea să știu cine a fost trend setter-ul în materie de parenting al secolului 21? Cine a fost nenorocitul ăla care a dat dreptul acestor pui de homo sapiens să îmi invadeze spațiul și dreptul la micile bucurii ale vieții? Sunt un adult maltratat, sub continuă teroare infantilă. De am ajuns să-mi fie rușine de mine când mă uit în oglindă și spun: “NU MAI SUPORT COPIII!!!”.
Da, dragi părinți, apreciez și respect dragostea care o purtați pentru odraslele voastre și buna intenție de a ne perpetua specia. Sincer. Nimic mai uman și mai natural în asta. Dar la mine, în calitate de adult fără copii cine se gândește? Eu, care am decis să amân acest proces cât mai mult posibil (din motive personale) merit eu așa ceva? Pentru că dacă îmi exprim nemulțumirea față de acțiunile spermatozoizilor evoluați, deseori risc să primesc o uitătură din aia de zici că sunt Bau-Bau şi replica standard: „Lasa-l, mă, că e copil…” Băi, am 32 de ani și tot las, dar ăștia nu se mai opresc din făcut copii, iar mie nu-mi rămâne decât să „las” în continuare. Şi mă sperie gândul acesta. Sincer.
Uneori, când văd câte un copil liniștit și cu bun simț, zău de nu îmi vine să mă duc la părinții lui și să le sărut mâna, pentru că au reușit performanța să-l facă pe acel copil să înțeleagă că oamenii mari sunt și ei oameni, cu sentimente și nemulțumiri. Şi că la un moment dat o să crească şi el mare şi va trebui să-şi înveţe proprii copii să coabiteze într-un mod plăcut cu cei din jurul lui, nu numai că sunt speciali și unici. „Cei mai speciali” si „cei mai unici”.
Nu știu dacă sunt eu un monstru sau rata copiilor răzgâiați, needucați, egoiști și nesimțiți este în continuă creștere. Până la urmă, ca să nu mă ascund după deget, o să zic pe bune: ce dracu de educație le dați copiilor de ajung în stadiul în care să nu mai conteze că pur și simplu DERANJEAZĂ oricât de mult ne-ar plăcea copiii? O musca sau un țânțar, dacă te sâcâie pe la urechi, le plesnești. Nici astea nu au discernământ și totuşi nu stă nimeni să zică „lasă-l, mă, că e doar un țânțar, nu știe ce face”. Ironic, nu? Acuma nu zic că încurajez violenţa, dar era un exemplu despre reacția firească și instictul pe care un om iritat le are, pentru contrast. Ca să numai zic cum copilul ăla nu o să afle ce este aia responsabilitate și va ieși un dobitoc care crede că viața e roz și totul îi este permis. De aici până la infracţiuni mai este doar un pas foarte mic. în schimb, cu siguranță o să ştie că nu are voie să vorbească cu străinii, să nu bage degetele în priză și să se spele pe mâini. Cam puţin, nu credeţi?
Având toate aceste date, nu mă pot opri să nu mă întreb: adulții fără copii sunt oare în pericol?
Există vreo conspirație să fim eliminați? Pentru că n-am văzut nicio lege care să ne protejeze de acest fenomen. Normal, ăla care ar da o astfel de lege, care să ne ușureze traiul, ştie prea bine ce riscă. Ar fi imediat catalogat ca fiind un monstru insensibil. Și iată că până la urmă ne învârtim în cerc. Deci clar este ceva pus la cale, exterminare prin stress, neliniște, acte de vandalism infantil pe care nimeni nu ia inițiativa să le oprească.
Revenind la celebrul „lasă-l, mă, că e doar un copil și nu știe ce face”, ei bine, am nesimțirea să va contrazic. Să-mi fie cu iertare, dar majoritatea copiilor din ziua de azi ȘTIU ce fac și o fac bine. Și vă zic și de ce cred asta. Să știi să folosești o tabletă cu jocuri, ai nevoie de ceva IQ în parametrii rezonabili și de niscaiva discernământ, corect? Eh, şi ăsta e doar un exemplu. Atunci, CUM MANETA MEA nu știe copilul că ceea ce face e antisocial, atunci când merge la străini și îi agasează în mod intenționat și le urlă în creier, în timp ce părinții zâmbesc? Iar tu fierbi pe dinăuntru pentru că nu știi cum să le spui să și-l țină în lesă. Mda, asta voi decideți, eu am deja convingerile mele. Mai sunt acei copii care ți-o fac cu vârf și îndesat, apoi și își pun fața aia de nevinovați și de victime, iar când părinții nu sunt atenți îți trag un zâmbet diabolic.
Eu unul sunt de părere că viața fiecăruia dintre noi trebuie prețuită și merită să avem grijă de ea. Gândiți-va numai ce șanse mici sunt ca, dintre milioanele de spermatozoizi, tu să fii cel mai sprinten și să ai deosebita onoare să te transformi într-o ființă umană, în timp ce fraierii ceilalți s-au rătăcit pe drum pentru că n-au avut cauciucuri de iarnă. Așadar, prefer să mă bucur de propria-mi „veaţă” fără aditivi și fără stress. Atât cât pot, cel puțin. Dat fiind faptul că locuiesc într-o țară unde aproape totul e permis, probabil că sunt şi foarte expus fenomenului. Cu toate astea asta, nimeni nu dă dreptul niciunui copil sau părinte să-mi invadeze spațiul. Never!
Dar cum dracul nu e chiar atât de negru, am înțeles că, mai nou, patronii și organizațiile din domeniul HORECA vor să dezvolte un concept ANTI-MOTHERFUCKERS, unde adulții pot intra doar dacă-și lasă copiii la intrare, legați cu lesa. (Glumesc). Totuși, măcar într-unul din ăsta voi fi în siguranță și sigur îmi voi cheltui toți banii acolo, ca la lăutari, doar ca să încurajez conceptul. Îmi las și plasa la intrare, dacă este nevoie (pentru cei ce știu de vremurile dinainte de ’89). Voi fi primul la rând, mai ceva ca la coada de la iphone-urile nou-apărute. Așadar, încă mai există speranță.
Fie-mi iertată atitudinea, îmi plac copiii, iar ce am scris mai sus este ca la Discovery sau Crime Investigation Channel: DRAMATIZARE. Am cunoscut copii (puțini ce-i drept) cu care ți-e mai mare dragul să stai și să te joci sau să-i înveți lucruri, pentru că sunt raționali, conștienți, cu bun simț și frumoși în interior. Bravoi părinților care și-au făcut datoria și nu i-au lăsat să stea cu bona filipineză sau să caute pe Google „ce să faci când copilul…”.
Notă: Am scris acest articol cu intenția de a atrage atenția asupra fenomenului antisocial manifestat împotriva adulţilor fără urmaşi, iar copiii cu probleme medicale sau dizabilități nu fac subiectul acestui text.
sursa foto
Si daca noua deja ne-au crescut copiii si nu avem jiganii de lasat la intrare in acel minunat spatiu child free, ne vorprimi totusi? Nu de alta, dar mai avem putin si ne ducem in desert in concediu, doar-doar scapam.
Un copil de 8 ani este prins de învățătoare cand se masturba. Învățătoarea cheamă părinți la scoala. Care vin. Cu un avocat. Cu un avocat!!!! Bă, ești nebun?!?! Cu un avocat!!! Nu îmi trece!
Comentariu beton!39
Ohooooo…stai sa vezi cum este să ai 30 de ani, femeie si sa NU vrei copii. Zici ca ii omori cu alegerile tale…Si sa spui exact ce ai spus tu în articol si sa se uite lumea la tine parca esti criminal in serie. Bleahhh..
Comentariu beton!44
M. Duran, mi-ai făcut ziua. 🙂
Comentariu beton!12
Ma bucur, sa ai o zi frumoasa
Are dreptate, pe alocuri, dar si exagereaza mult. Dar este corect ca parintii care isi lasa plozii sa agaseze oamenii din jur ar trebui judecati si condamnati.
Comentariu beton!14
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.4
Intentia nu era sa descurajez rata natalitatii, ci constientizarea parintilor cu privire la efectele educatiei ‘moderne’ date copilului asupra societatii in general, daca tot au un copil.
Comentariu beton!32
Te-ai luat de parinti sau de plozii lor, esti bun de ars pe rug. Mai ales daca tu nu ai copii. Replica este aceeasi intotdeauna: tu sa vorbesti cand o sa ai. De parca nu-mi pot da cu parerea despre o masina decat daca mi-o cumpar. Retarzi.
Comentariu beton!51
Si problema e ca te gandesti sa faci unul de-al dracu’ doar ca sa le dai replica, dar dupa aia realizezi ca e ireversibil si uite cum IAR lasi de la tine…
Comentariu beton!14
Daca evitai ultimul cuvant, comentariul tau era „beton”. Nu compara un copil cu o masina, ci cu o reprezentanta intreaga de combine si tractoare, toate in miscare.??? Acum, serios vorbind, sa stii ca e si ceva adevar in chestia asta cu „sa vorbesti cand o sa-i ai pe ai tai”. Nu exista nici o scuza pentru marlanii care nu-si educa copiii, care nu-si fac timp pentru asta, care au trantit plozii doar ca sa bifeze ceva pe o lista cu „lucruri de facut”. In acelasi timp insa, incearca sa-l inveti pe un copil de cativa ani sa se comporte civilizat in societate, cand el mai mult de jumate din timp traieste intr-o lume de basm, imaginara, amesteca realitatea cu fictiunea si crede ca orice e posibil si permis. Crezi ca e simplu? Al meu se credea spiderman, asa ca s-a catarat pe un nene in parc pentru a ajunge la crengile unui copac. Am ramas trasniti! Au urmat scuzele, munca de lamurire etc. Acum avem o perioada ninjago.?? Stiti ce e asta? Nici noi nu stiam. Se crede cateodata omulet ninja de lego si orice chestie din mana lui devine o potentiala arma. Iar munca de lamurire, explicatii etc. Toate astea pe langa mancatul singur, mersul la wc, salutat, formule de politete, dezbracat si imbracat, spus povesti, „de ce-urile” criminale etc. Deci, da, faptul ca ai facut un copil implica niste schimbari si responsabilitati imense, nu ai nici o scuza pentru faptul ca nu l-ai educat cum trebuie, dar…..toate astea nu le stii pana nu-l ai. Stiu ca toti care nu au ar dori sa vada doar copii foarte bine educati, care nu deranjeaza, care fac tot ce li se spune, un fel de hitlerjungend disciplinati. Eer, surpriza, nu prea e asa. Incercati!??
Comentariu beton!29
Fiind de aceeasi parte a baricadei, nu am cum sa nu va dau dreptate. Totusi, subiectul articolului este parintele, nu copilul, ma gandesc. Toata aceasta problematica ne priveste pe noi, parintii si ar trebui sa ramana doar a noastra. Daca (inca) nu e si a celor fara copii, sa respectam realitatea si sa nu le-o bagam pe gat doar pentru ca exista. Cu atat mai mult sa o prezentam ca pe o scuza. Nici eu n-as asculta detaliile tehnice ale motociclistilor care isi ambaleaza noaptea motoarele.
Eu de perioada ninja am scapat cand l-am inscris la un club de Karate pentru micuti. Si mi se pare ca s-a mai linistit fata de cat de zvapaiat era.
Iar desene sau calculator maxim 1 ora pe zi. Aternativ, daca alegi desene nu stai la jocuri.
Nu zic ca e un model, dar la mine a functionat.
Genial articolul…constat cu placere ca tot ce ai scris aici pune punctul pe I ,fara menajamente,fite sau alte kkaturi.Chiar ieri am fost nevoita sa strig pe fereastra la doua mamici care stateau cu fundul pe bordura la barfa in timp ce copiii lor tipau [ dar tipete din acelea care iti zgariau creierii } sa plece naiba de sub geamul meu ca nu mai suportam.Dupa ce mi-au aruncat niste priviri care m-au lasat indiferenta, si-au luat {plozii } copiii si au binevoit sa-si ridice fundurile si sa plece.Fara suparare, si eu am crescut 2 copii dar niciodata nu le-am permis sa deranjeze sau sa invadeze spatiul sau linistea nimanui,si acelasi lucru il doresc si eu pentru mine.
Comentariu beton!28
In educatia copiilor se reflecta educatia parintilor. Mie imi place sa dau exemple pentru ca generalitatile nu ajuta. Deci, se stie ca pana la o anumita varsta, copiii nu au sonor. Al meu, la 4 ani si ceva, are doua pozitii: tare si in soapta. In soapta, fiindca l-am invatat acest lucru, siliti fiind de aparitia celuilalt, mai mic. Acum, cand vorbeste foarte tare si deranjeaza pe cei din jur, avem 2 posibilitati: ori il batem la cap sa coboare vocea, intelege si face asta…vreo 5 minute, sau nu-l bagam in seama. Pentru parintele obisnuit cu galagia copilului, volumul lui nu este deranjant. Dar, trebuie sa constientizeze ca e deranjant pentru ceilalti. Si aici intervine educatia parintilor. In privinta lui „lasa-l, mah, ca este copil”, e cea mai mare tampenie si ar trebui scoasa din vocabularul tuturor. Daca el arunca cu nisip pe prosopul altcuiva sau deranjeaza cu picioarele in ratb, sau…etc. iar persoana „deranjata” zice „lasa-l ca e copil”, totul s-a terminat. Trebuie sa ai o foarte mare autoritate asupra lui, ca parinte, pentru a-l convinge ca nu conteaza ce spune celalalt, tot nu e bine ceea ce face. Si iar intervine educatia si rabdarea parintelui, care trebuie sa insiste, si sa ignore „sfatul” venit de la ceilalti. Bineinteles, daca parintele tine tv-ul la maxim in casa, daca se distreaza cand progenitura deranjeaza pe altcineva sau daca, pur si simplu, gesturile copiilor lui sunt doar o rutina pe care nici nu o observa, atunci se ajunge la ceea ce numim „copil prost crescut”. Rezultatele le-am discutat deja ieri. Si mai e ceva, foarte interesant: in momentul in care ai copii, devii „imun” la anumite actiuni ale lor care inainte te deranjau. Deci, si parintii trebuie atentionati de cei „deranjati” de copiii lor. Unii chiar nu mai realizeaza ca exista persoane pentru care faptele copiilor sunt agasante, deranjante si inadecvate pentru locul in care se afla si cei din jur.
Comentariu beton!33
Il regasesc pe fi-miu in povestea asta! Are tot 4 ani, tipa de ne dor urechile. Ii atragi atentia, dar apoi abia daca-l auzi cand sopteste :). Cand se gaseste in parc cu prietenii, zici ca s-au intalnit surzii. Ai dreptate cand spui ca si parintii trebuie atentionati. Ne-am obisnuit sa traim in vacarmul asta, nu ni se pare ciudat cand ii auzim urland. Inainte de a-l avea, eram comentator sef despre altii: „Oare nu-l vede? Oare nu-l aude?Lume nesimtita…” :). Noroc ca-mi amintesc ce „probleme” aveam si ma straduiesc cu educatia, astfel incat copilul meu sa nu deranjeze adultii. De altfel, sunt total de acord cu postarea lui M. Duran. Resortul in care am fost cazati anul trecut, avea o piscina dedicata adultilor. Pana si noi, ca parinti, faceam cu randul acolo ca sa avem parte de putina liniste!
Comentariu beton!14
absolut de acord cu mesajul articolului. la asemenea situatii asist destul de des. am incercat sa discut cu parintii copiilor, dar nu ai cu cine, o tin sus si tare pe a lor ca sunt cei mai cuminti copii din lume, mici „ingerasi”. dar ce nu vor sa inteleaga este ca imediat ce au intors spatele acestor „ingerasi”, dintr-odata se transforma in mici „dracusori”.
imi aduc aminte cand eram copil si parintii mei auzeau de pe la vecini/rude/prieteni ca am facut diverse prostii, pai ma descoseau pana aflau adevarul si aplicau masurile necesare de corectie. acum se multumesc doar cu un simplu „NU” la intrebarea: „ai facut cutare lucru?”
poate un sistem similar cu cel al permisului de conducere ar indrepta lucrurile: dobandirea prin examen a carnetului de sofer este un privilegiu si nu un drept. a fi parinte este, printre altele, o responsabilitate.
Comentariu beton!12
🙂 Apropos de volum! Eu nici muzica de-o ascult (cata mai ascult si eu) n-o suport la volum ridicat decat in masina (dar ma jur ca tin geamurile inchise!). Toti copii din familia mea (nepotii si progenitura proprie) n-au fost cine stie ce galagiosi (ca unii din ei vorbesc mult e o alta poveste 😀 ) asa ca m-am dezobisnuit de mult sonor. Cand merg la nevasta-mea la servici (e invatatoare) ma ia de cap mai oameni buni. Voi i-ati vazut sau mai tineti minte cum ieseati din clasa / scoala in pauza sau la finalul orelor? 🙂 Nebunie. Numa` pentru asta si le-as mai da saracelor cadre didactice 10 lei in plus pe luna spor antizgomot. Despre comportament in rest, nu stiu decat povesti. Din nefericire, pe strada mea mai sunt doar 9 copii imprastiati pe vreo 400 metri. 6 dintre ei stau aproape de mine dar – ca si exemplu pozitiv – toti sunt „beton”: 4 sunt ai popii (o categorie draga mie si lui Mihai! 🙂 ) dar omul in sine e preot din vocatie si a scos din copii aia ceva de exceptie, iar ceilalti 2 (D. si M.) sunt iar niste copii nemaipomeniti, antrenati de parinti inspre sport, asadar cu preocupari care le consuma serios din energia in plus!
Sa speram la mai bine! Stim ca natura echilibreaza balanta intotdeauna!
Comentariu beton!14
@Victor „Din nefericire, pe strada mea mai sunt doar 9 copii imprastiati pe vreo 400 metri „……pai esti un norocos….
Pai am scris „…din nefericire…” din punctul de vedere al copilului care am fost. De ce? Eu am copilarit (si tot acolo locuiesc) pe o strada in panta, lunga de aproape un kilometru. Iarna, cand ne dadeam drumul cu saniile din varful pantei (erau doar 6 masini pe strada pe vremea aia iar strada n-o curata nici-o primarie in anii `80) atatia ne insiram pe drum ca primul era jos iar ultimul nu apuca sa plece de sus. Un regiment de copii care socializau si la joaca nu doar la scoala. Se luau unii dupa altii si la lucruri bine si la prostii. Invatau si de la parinti si de la ei si de la altii de varsta lor. Azi, asa departe unii de altii, ce sa invete si de la cine? Cred ca si asta conteaza mult. In plus pe vremea aia cam toti eram de acelasi nivel social (nu stiu daca era bine sau rau). Azi nu mai e asa: unii sunt copii de someri, altii sunt odrasle de patroni, fiindca nu sunt inca multe cartiere de elita si lumea mai sta amestecata :). Intre acesti copii se intinde prapastia (evident artificial creata de dobitocii de parinti!) care se numeste nivel de trai. Pai, ori suntem copii ori nu mai suntem!
@Victor De acord, copilaria trebuie traita ,pentru ca fara copilarie nu poti fi un adult frumos,dar eu ” te invidiez ” pentru ca eu am 30 de copii pe 70 de mp…care imi fac zi de zi capul tandari ….abia astept sa inceapa scoala sa nu-i mai aud cel putin cat sunt la scoala….
Io nu am plod din producția proprie, da’ cresc unul de vreo 6 ani și acum se apropie de prima schimbare de prefix, deci, cred că-mi pot da cu părerea. ‘Mno, de educat, am încercat câteceva și cred că mi-a reușit, în condițiile în care, suntem în deplasare din bordeiul nostru, nu mișcă în front. În bordei mai face el figuri, da’ i le tolerez pt că știu că nu dă cu mucii’n fasole când suntem la palate înalte. Nu știu să dau o rețetă, da’ , părerea mea, e că mai ține și de interiorul plodului(până la urmă, toți, fără excepție, am fost, suntem și vom fi, plodul cuiva).
Dacă juri că în copilăria ta n-ai fost niciodată, la rîndul tău, gonit de toţi cei deranjaţi că băteai mingea sub geamul lor sau făceai alte chestii ce se lăsau cu decibeli mai mulţi, atunci te cred. Măcar puţin. Altfel abordarea pare puţin egoistă.
Cred că dacă toţi copiii ar fi la fel (deşi practic e imposibil) ar fi o plictiseală teribilă. Şi am convingerea că nu există undeva în lume o societate perfectă, cu copii care să se poarte impecabil, ca nişte androizi programaţi perfect. Suntem ca orice specie: la fel dar totuşi diferiţi. Vorba reclamei: The colours of Benetton.
PS n-am copii şi tocmai am avut parte de 3 zile la un hotel cu grupuri de copii în tranzit către Disneyland. Acum mi-a trecut…
Desi am doi copii te inteleg perfect. Parerea mea este ca Pamantul este si asa suprapopulat, asa ca nu inteleg obsesia tuturor ca trebuie sa ai copii. Este o alegere extrem de personala, asa ca e de datoria celor ce au copii sa ii educe incat sa nu deranjeze pe nimeni.
Pentru cei ca tine exista resorturile in care nu au voie familii, ci numai persoane fara copii. In Germania nu ai voie sa deranjezi linistea publica intre ora 13:00 si 15:00. In stanga si in dreapta casei mele am doua familii fara copii. Drept urmare, copiii mei se joaca in casa intre orele astea. Modul in care se comporta copiii tai este reflectia felului in care sunt crescuti. Atat de simplu!
Comentariu beton!14
Revin cu inca ceva. Intamplare: eram cu pustiul intr-un parc plin de copii, locuri de joaca etc. Ne jucam cu mingea. Pe iarba, putin mai departe, un nene citea o carte. Inevitabil, mingea trimisa cu putere de piticul meu l-a lovit in cap. Mi-am cerut scuze dar individul s-a dezlantuit, ca el se relaxeaza, ca n-are loc de copii, ca nu stim sa ii crestem etc. Asa ca am schimbat registrul si i-am spus ceea ce le-as spune si altora, exact cu aceste cuvinte:”Ce, plm, cauti intr-un parc plin de copii, la ora la care sigur sunt toti afara si se joaca? Nu gaseai alt loc sa-ti citesti nenorocita de carte? Eu sunt limitat de faptul ca am copil, nu pot sa merg cu el la bere, dar tu?” Exista locuri unde nu prea intalnesti copii, bine sau prost educati, exista restaurante si terase fara locuri de joaca. Cat de tampit sa fii sa te duci la o intalnire de amor, intr-un restaurant unde exista loc de joaca pentru copii? Nu te duce mintea ca vei intalni acolo mici „draci” care te vor deranja? Cum sa comentezi „mama, ce zgomot, ce haos, am innebunit” cand te plimbi in Oraselul Copiilor de 1 iunie?(caz real). Cat de ipocrit sa fii, si sa nu-ti amintesti cati oameni ai deranjat si enervat cand erai copil? Am fost un pic dur, dar unii ar trebuisa inteleaga ca, daca nu doresc sa fie agasati de copii, pot evita acest lucru. Cum spunea cineva, exista resorturi care nu sunt pentru familisti. De ce te-ai duce la cele dr familisti, daca nu suporti copiii? Bineinteles, exista ratb, metrou, tren, avion ,magazine,unde nu poti evita asa ceva, dar, pe bune, faceti un efort si intelegeti-i si pe cei cu copii. Unii chiar se chinuie sa-i educe dar nu poti scoate bateriile dintr-un copil sau sa-l transformi in animal dresat.
Se dezbate încă. Ce zici?25
Eu nu sunt de acord cu tine! Ai specificat: „locuri de joaca”, de ce nu se putea juca acolo? Joaca cu mingea nu se face pe iarba in parc! Omul avea dreptate. Sunt stadioane, sunt ore de antrenament, se poate juca mingea in fel de fel de situatii fara a lovi sau distruge. Nu pe strada, in parc in zonele in care oamenii se relaxeaza. Sunt suficiente sporturi sau jocuri ce pot fi facute in parc fara sa deranjezi pe nimeni.
Eu am vrut sa spun ca cei fara copii sau deranjati de acestia, au libertatea de a alege daca sa interactioneze cu copiii altora. Parintii nu o au. Eu sunt conditionat de anumite locuri, parcuri, unde pot sa merg cu copilul. Nu-l duc in restaurant, nu-l duc la film sau teatru, nu stau cu el pe strada fiindca s-ar putea sa deranjeze. Si apoi, @Adrian, hai sa nu fim ipocriti! N-ai jucat niciodata fotbal intr-un parc, pe iarba? Sa deschid subiectul despre locurile unde poti merge cu copilul fara sa deranjezi pe altii, si care sunt extrem de putine? De locurile de joaca prost intretinute si pline de cacati de caini? Stadioane, ore de antrenament, serios? Daca tu ai dreptul sa te relaxezi in parc, drept pe care nu-l contest, eu ar trebui sa-mi relaxez copilul pe bani?? Ne indepartam de subiect si intru intr-o polemica care nu-mi place. Multi au inteles gresit postul meu de mai sus.
Comentariu beton!16
Nu sunt ipocrit, chiar nu am jucat fotbal niciodata in parc! De fapt, fotbal am jucat doar in scoala generala si atunci jucam in curtea scolii sau sala de sport. Si eu fac sport. Daca e nevoie de teren sau facilitati speciale, platesc pentru ele. (ex: tenis). Si fotbalul este un sport ce necesita facilitate speciale, tocmai pentru a nu deranja sau distruge.
Eu nu am spus niciodata ca nu este normal sa mergem cu copiii in parc, incurajez chiar parintii care se ocupa de copiii lor si fac acest lucru. Ce voiam sa punctez este ca trebuie sa avem respect unii fata de ceilalti indiferent de situatie: parc, strada, trafic… Un simplu „scuze” sau „imi pare rau” nu inlocuieste geamul spart, tabla indoita, lovitura la cap sau alte accidente ce pot fi provocate de minge. Pe de alta parte, banuiesc ca copilul tau este inca mic. Te rog citeste mai jos postul meu si vei vedea situatia cu care ma confrunt eu de mai bine de 5 ani de zile. Copii nesupravegheati de parinti, lasati pe strada cu orele care nu stiu altceva in afara de minge!
În primul rand, parcul este al tuturor, nu doar al tau si al copilului tău. Si parcul nu este teren de fotbal, deci dacă ai văzut ca langa tine e un om care citește și exista pericolul sa îl lovesti cu mingea trebuia sa te cari de acolo, nu sa aștepți „inevitabilul” si apoi sa te oftici tot tu ca nu ti-a acceptat omul scuzele cu zâmbetul pe buze.
În al doilea rand, in București pur și simplu nu mai exista locuri unde sa se poata relaxa și cei care nu vor sa le zbiere 100 de copii în ureche. Restaurantele, indiferent dacă au sau nu loc de joaca, sunt pline de cei ca tine, care cred ca li se cuvine totul dacă au un plod dupa ei, terasele la fel, spatiul din fata blocului, parcurile, tot. Poate doar în cluburile de noapte dupa ora 24.00, dar nu m-as mira sa va gasesc si pe acolo.
Asa ca mai bine invata intai tu ce e ala bun simt și apoi invata-ti si copilul, deși cred ca e cam târziu…
A, si pun pariu ca dacă se inversau rolurile si era copilul tău deranjat de la somn de gălăgia altora sau dacă primea o minge în cap în parc, faceai spume la gura.
Stiu ca au trecut 6 ani, dar bănuiesc ca nu te-ai educat între timp.
Aia cu „Gândiți-va numai ce șanse mici sunt ca, dintre milioanele de spermatozoizi, tu să fii cel mai sprinten și să ai deosebita onoare să te transformi într-o ființă umană, în timp ce fraierii ceilalți s-au rătăcit pe drum pentru că n-au avut cauciucuri de iarnă” a fost geniala? . Buuuuun, sunt cadru didactic la gradi? mai e nevoie de alte „detalieri”? Sindromul se numeste „zambeste si rabda” la noi. Din pacate ne luptam cu morile de vant(parintii) si morile doi bani nu dau? educi copiii azi si toata saptamana, sa-i vedeti cum sunt dupa weekend, mai rau, dupa vacanta? in sfarsit mai descopera si altii ca sunt si copiii de nota 10. Daca n-ar fi „ceilalti” nu cred ca i-ar observa nimeni, nu??
prea lung…pass
Din nefericire, locuiesc in apropierea a doua scoli. In permanenta (iarna/vara) in spatele blocului se strang grupuri de copii – de la foarte mici, cu mamici cu tot, la foarte mari 14-15 ani. Zgomotul facut de ei este indescriptibil, mai ales ca joaca lor preferata este cea cu mingea. Acest „sport”, catre care se indreapta toti copiii indifferent de varsta este practicat probabil in speranta ca vor ajunge mari fotbalisti si ca vor castiga multi bani fara a fi nevoiti sa gandeasca nici macar un minut pe zi. Zgomotul facut, tipetele/chiuiturile si bubuielile, nu pot fi oprite nici macar de geamurile termopan inchise!
Nu mai vorbesc de distrugere: loviturile de minge in usa blocului, tabla masinilor, geamurile sparte, etc…
Daca are cineva vreo sugestie sau vreo cale pe care a adoptat-o pentru a inlatura aceasta tortura la care suntem supusi il rog sa ne-o impartaseasca si noua.
Felicitari Mihai pentru ca ai avut curajul sa pui aceste lucruri pe „hartie”!
Poate o petitie, sau vreo organizare oficiala in acest sens ar fi un prim pas spre o viata mai linistita.
Va multumesc!
beshi maaah!…sigur esti un mosh de ala bashit care se uita pe vizor si verifica datoriile la intretinere tuturor vecinilor…
Sigur! Chiar ai prins esenta acestui articol… Iar tu esti probabil unul din copiii de care povesteam in comentariul meu.
din pacate nu sunt unul dintre ei,dar Doamne ce-as mai vrea…sunt tatal unor copii care se joaca in curtea proprie majoritatea timpului, iar atunci cand ies ‘in lume’ am grija sa nu deranjeze pe nimeni. nu reusesc tot timpul, dar incerc.
ti am citit ineptiile si mai sus (pe iarba din parc nu trebuie sa te joci cu mingea, serios?!?!?) si nu m-a mai rabdat inima….
prietene, UNDE SA SE JOACE COPIII astia? ne plangem ca nu mai fac sport, fie el si in curtea unei scoli.NU AU UNDE SA FACA sport. lasa-i sa bata mingea (nu neaparat in inertia faptului ca SUNT COPII DECI SCUZATI DE ORICE VINA), macar pentru a-si prelungi un pic viata matura sa apuce sa-ti plateasca un pic din pensie…
exita parcuri, sali care se pot inchiria… ei bine, daca ai facut copii fara sa iei in calcul aceste lucruri sigur era mai bine sa nu te reproduci. nu tine nici scuza ca nu ai bani. ai facut copii, iti rupi d la gura pana la ultimul dumicat ca sa fie bani. desigur, tebuia sa te gandesti de dinainte ca nu ai cu ce sa le asiguri copilaria si viata.
@bia, cred ca nu dvs vi se adreseaza dezbatearea asta. Cred ca nici altele, in general. Dealtfel, sunteti genul de care ma doare undeva daca va simtiti deranjata de ceva. Bunul simt ma obliga sa nu recunosc ca imi face chiar placere. Vedeti ca, cu trimitere de la medicul de familie, un consult nici nu-i un mare efort financiar. Succes.
@Adrian: Nu crezi ca ar fi mai bine sa te muti undeva unde nu se aude decat cucul? Mi se pare ca nu prea esti facut pentru aglomeratia urbana si cred ca ar fi mai bine pentru ambele tabere daca ai lua decizia de a te muta in padure! Mama, zici ca iti bubuie bombe de razboi in creieri, asa te exprimi cand vine vorba de tipetele copiilor! Cine te-a pus sa te muti langa 2 scoli? Aha, poate te-ai gandit ca ti-ar fi mai bine pe viitor, cand vei face copii! See the irony here?
Cred ca-n mare parte avem de-a face cu niste copii normali, nici mai buni, nici mai rai decat am fost si noi. Doar ca parenting inseamna altceva azi decat insemna pe vremea mea (valeu!).
Eu sunt mai toleranta, tre’ sa traiasca si ei, si eu.
Am unul singur, care-i mare, are 25 de ani si, privind in urma, cred ca i-am permis mult mai multe decat imi permiteau ai mei. Poate pe undeva am mai gresit, da’ ma rog, a iesit bine pana la urma, asta-i important.
Cum pe voi va enerveaza astia de va tin socoteala ca nu faceti copii, pe mine ma exaspereaza astia care ma-ntreaba pe cand bunica. Buey, ati innebunit, nu ma intereseaza deloc subiectul asta si-s foarte convinsa ca cine-i face tre’ sa-i si creasca si educe. Am atatea pe cap, cred c-as face greseli prea multe preluand inca o sarcina atat de importanta, deci nu!
Iar omu’ meu, baiat de invatatoare, zice c-ar „omori” 5 pe zi cand ii vede cat de dezlantuiti sunt.
Care are, sa-i traiasca, care nu, sa nu-i doreasca, ha, ha!
Comentariu beton!13
Sunt intru totul de acord. Ce nu intelege lumea, in special natia noastra, e ca nu este obligatoriu sa faci un copil. Multi se grabesc la logodit, la casatorit, la facut copii… pentru ca apoi sa spuna ca viata e grea si ca e foarte greu sa cresti un copil. Plus divorturi, certuri in fata pustilor -> traume etc. 😐
Un doctor spunea ca, de fapt, suntem mai fericiti fara copii, dar nu ni se spune asta pentru a nu descuraja rata natalitatii.
Oamenii se grabesc sa se conformeze nevoilor unei societati care nu le satisface propriile nevoi.
Comentariu beton!17
Vezi ca ti s-a fracturat logica la „natia noastra”. Bozgoroaica 🙂
Daca ai impresia ca romanii si ungurii sunt singurele doua natii de pe pamant, cred ca fractura s-a produs in logica ta 🙂
Acu’ ca am copil , nu-mi convine(cu toate ca nu face parte din seria copiilor misenrupisti),dar iti dau dreptate,nu pot sa fiu ipocrita si sa nu spun ca exact asa simteam si eu acu’ 7 ani !!!
Totul tine de educaie si de felul cum sunt crescuti si de ce nu,de felul de a fi al parintilor,nu sunt ei(copiii) o extensie a noastra,a parintilor?!
Insa faptul ca acesti copii sunt atrasi de tine mai ceva decat aparatul de inghetata,inseamna ca te plac,asa ursuz cum esti…..stii treaba cu cainii si copiii?!
Am inteles unde bati, cum ca un copil te schimba. E absolut firesc, iar concluzia mea este similara. Este educatia data de parinti intr-un final. Sunt fiu de cadru didactic si am invatat cum sa ma comport cu un copil cand nu este al meu. Acest articol este un OFF al meu ce se merita spus. Modern parenting este o scuza pentru cei care vor sa scape de responsabilitati deoarece acest concept invata parintii sa le dea libertate de expresie si sa le ingaduie sa se manifeste uneori mai mult decat necesar. Este pana la urma o lejeritate convenabila pentru parinte si implicit copil.
…si ASTA deranjeaza.
Ei, nu e chiar asa cu modern parenting-ul…Depinde de fiecare individ cum il intelege si-l aplica. Se regasesc destule controverse si in aceasta „moda”, diversi psihologi analizeaza si propun metode de educare diferit. Eu urmaresc „trend-ul” in materie, am un copil de 4 ani, sunt de acord cu anumite metode, cu altele nu. Adica….nu poti lasa un copil sa deseneze peretii cu muci, ca sa nu-i distrugi creativitatea :))) (am citit aici)! Nu poti sa-l lasi sa se dezlantuie ca o fiara si tu sa nu intervii! 🙂 Sunt adepta parenting-ului, in limitele normalitatii. Ii faci observatie, ii explici, si chiar daca nu am fost de acord cu pedepsele (excluse cele corporale), acum le aplic. Mi-as fi dorit sa nu fie nevoie sa-l pedepsesc, dar altfel nu-mi iese educatia! 🙂 Recunosc ca sufar ingrozitor cand il vad trist si nervos, dar altfel ti se urca in cap! Si poate ca pe noi, ca parinti (unii mai slabi de inger, ca mine) nu e cine stie ce deranj, dar pt. alt adult este. Ma minunez si eu cand citesc din Alfie Kohn care ne explica logic ca pedeapsa nu are ce cauta in educatie. Dar, dupa cum spuneam, fiecare stie ce are in „ograda” – cu materialul genetic aferent :))), trebuie sa ne ghidam si noi, se presupune ca suntem adultii cu minte mai multa decat copiii nostri, deci avem pretentii! :))
Cel care a scris articolul este un idiot notoriu. Sper sa nu fii tu Mihai Vasilescu, pentru ca aveam o parere mai buna despre tine. Sa-mi spui si mie unde ti se suie tie copiii in cap de nu mai ai loc sa traiesti de ei. iar faza cu restaurantul unde iti lasi copilul la intarare, in lesa, este de o nesimtire crunta. Ce magarie abjecta.
@Master of servants, nope, de data asta nu sunt eu „idiotul”.
stimate cititor, este opinia dvs si vi-o respect. S-o luam in ordine:
1. Cel care a scris articolul este un idiot notoriu.
NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.
Sursa: DEX ’09 (2009)
R: Nu sunt persoana publica sau indeajuns de cunoscut, deci e posibil sa fiu un idiot anonim.
2. Sa-mi spui si mie unde ti se suie tie copiii in cap de nu mai ai loc sa traiesti de ei.
R: Cateva dintre locatiile cu prişna sunt specificate in articol. Daca doriti, va pot da mai multe detalii si locuri unde gasiti roadele iubirii dintre 2 oameni.
3 …faza cu restaurantul unde iti lasi copilul la intarare, in lesa, este de o nesimtire crunta.
R: Va rog sa observati mentiunea din paranteze acel ‘(Glumesc)’, in speranta ca sunteti familiar cu fenomenul ‘GLUMA’. Daca nu, pacatu-mi fie iertat. Nu toti il au, nu toti il permit… Daca va spun ca era o figura de stil sau metafora, o sa va sune a scuza, deci nu am nicio scuza.
Stiti cum e, pareri si pareri… Noroc ca traim in democratie, unde ne putem exprima liber opiniile. Dintre noi doi, eu sunt cel mai norocos in acest caz.
Sa auzim de mai bine!
familiarizat* rectific.
Spune locatiile alea. Facem o harta si il rugam pe domnu’ autor gazda sa o publice 🙂
Caterinca ieftina putem toti sa facem. Cu un lucru suntem amandoi de acord, am folosit gresit „notoriu”. Da, esti un idiot anonim.
Dati-mi argumente pertinente si atunci jos palaria, avem o conversatie cu pareri impartite. Altfel declar nul tot ce ati afirmat la adresa mea.
ce bine era pe timpuri, burlacii plăteau contribuții, ceva opus alocației! Era cam otova, și cei care nu puteau avea copii din motive medicale plăteau, dar asta-i altă treabă! Klaus și Carmen au plătit și ei, sigur, și uite ce bine au ajuns! Acum copii lor sunt imobilele! Așa vrei să ajungi, să iubești pereții?
Nu am citit articolul, pentru că este foarte lung și nu are dialoguri. Poza, în schimb, este creepy.
Draga victima. ..NU PROCREA! Sau fa-o dupa ce se inventează dispozitivul on-off atașat produsului numit copil…si…mai ales… dupa ce ai RABDARE!!…sa-i explici copilului tău de 5 ani ca ghiolbanii de ieri de la cofetarie care folosesc pe post de conjunctii p…a mea cu o frecventa de1 la 3 secunde sunt niste copii care au crescut mari (si proști -dar asta nu-i spune ca nu e frumos sa spunem oamenilor ca sunt prosti)…ca parașutele de pe terasa ( de la alta cofetarie ) vorbeau la telefon…ca sa audă tipu’ cu bemveu si live, nu doar la telefon …ca idioții ăia de pe strada (30 si-un pic…creier 0) au aruncat doza de bere la 2 m de coş pentru ca…erau…needucati (ca nu’i frumos sa spunem jegoși )….ca nenea ăla care a scuipat pe strada la un metru de noi. ..e (bă…ăla chiar a fost jegos)…este…bolnav (poate?)…suntem cativa părinți care nu avem bone…dar avem job …si credite si…de toate. …si care iesim cu copii toate alea 3 ore pe care le putem petrece cu ei…afara….si care ii creștem pe copii frumos..cu dragoste…cu intelegere…cu calm….fara nervi…fara tipete…fara isterii…ii crestem ca sa-i scoatem afara…si ca sa-si bage unii (…) ( scuzati-mi engleza) in educatia pe care noi incercam sa le-o dam…draga victima. …copilul meu e victima celor de mai sus…asa ca nu te plange…eu am probleme mai mari…ca pe copii…ii putem învăța. ..pe ăia de mai sus pe care ii vede copilul meu…nu.
Aveti perfecta dreptate si chiar inteleg ca la randul dvs va simtiti neindreptatita. Tema ghiolbanilor si celor needucati intra in alta categorie. Probabil Mihai va putea discuta si aceasta tema Daca analizati, acei ghiolbani au fost copii prost-crescuti. De aceea, felicitari daca copilul dvs a primit educatia corespunzatoare. Stiti cum e, raul trebuie cautat la sursa, si ce sa vedeti, TOT la copii si educatia primita se rezuma. Imaginati-va copiii generatiei ‘moderne’ cum vor ajunge, daca astia sunt deja pericol. Astia de se cred buricul Pamantului si fac ce vor, de va deranjeaza, au avut mame care le-au suflat in coure si le-au spus ca-s speciali si unici, iar restul lumii nu conteaza. Noi chiar asta discutam, doar ca noi aici deja ii criticam de mici.
Comentariu beton!13
Imi e deja clar ca fiica-mea va fi aia de la scoala care va fi trasă de codite si careia i se va fura pachetul 😉 … si ma sufocă gândul. …si deja imi vine sa ii strang de gat pe parintii care o sa imi dea replica…pai asa-s copiii…dar…crede-ma nu pot sub nicio forma sa imi învăț copilul sa riposteze …sa agreseze…chiar pentru a se apara…mi se pare ca as crea chiar in clipa aia adultul care …stii tu…ăla de mai sus. ..poate ca soluția e sa fim noi…fiecare dintre noi, părinte sau nu, exemplu pentru copilasi…acolo..pe strada, in parc, in bloc, in metrou…
Din spirit matern simti nevoia sa-ti aperi copilul, uneori chiar daca greseste. Important este intr-adevar ca parintii sa-i fie exemplu, deoarece copilul vede in parinti un esantion de ‘asa da’, indiferent daca acela este gresit uneori. Puterea exemplului are un rol foarte important. Iar daca parintii esueaza a fi exemple pentru copiilor lor, acestia se vor reorienta spre alte ‘exemple’ mai daunatoare lui si familiei.
Ba,da multi comentatori mai sunt in spatiul virtualcarpato- danubiano-pontic.Dar nu se întreabă nimeni cum ajung copii astia asa?
Pai ii copiază pe ratatii lor de parinti!Si vreau sa spun ca țațele care au dat viata unor copii nevinovati sunt distrugătoare,daca mergi la o sedinta cu parintii te îngrozești,scârbești si nu iti mai doresti una.Infect!Adulții sunt de vina!Copii se nasc nevinovati!Ce pretenții sa ai de la un tată manelist „sofer”de bmw-eu si de la o mama plina de aur in gura si pe pept…
Comentariu beton!14
Pretentia mea este sa fie inchisi. Sa aiba in camera strictul necesar si biblioteca cu carti pe diferite categorii de interes. Nu TV, nu radio, nu contact cu lumea exterioara pana nu termina de citit toata biblioteca. 🙂 Asta da tortura
Am si eu o amintire destul de recenta legata de parintii care nu stiu/nu pot sa-si imblanzeasca odraslele. Acum doua luni ma intorceam de la Madrid, si in timp ce asteptam imbarcarea, in spatele meu se declansase jihadul (primul gand a fost „Frate, am pus-o, ISIS!”. Nu, nici pe departe: doi copii dragalasi si (aparent) inofensivi se jucau de mama focului cu tot ce gaseau la indemana (precizez ca la maximum 6-7 m era loc de joaca special amenajat). Ti-ai gasit! Mama celor doi se tot chinuia sa strige la ei, caci de intervenit fizic a facut-o doar cand unul din ei cazuse de pe troler.
Mai este cazul sa va spun cine se afla in scaunul din spatele meu in avion? Ihi, exact! Bun, am trecut peste faptul ca au deschis 2 pungi de pufuleti care miroseau groaznic intr-un spatiu atat de mic, insa peste suturile pe care le dadeau frecvent in scaun aproape jumatate de drum, nu prea am putut. Initial, nu am zis nimic („sunt copii”), insa dupa 20 de min. m-am intors si i-am zis unuia dintre ei foarte politicos ca nu-i frumos etc. Mama, care nici macar n-a deschis pliscul, se uita la mine ca milogul la traista fara sa se scuze sau macar sa le atraga atentia. Eu i-am rugat o data, am vazut ca n-am cu cine, si am lasat-o in voia sortii, insa colegul de langa mine (spaniol) se intorcea la fiecare 5 min. (cand suturile deveneau mai puternice) in speranta ca mama, adultul rational din toata ecuatia, o sa ia atitudine, insa ea sforaia demult.
Asadar, daca tot le dai copiilor o „educatie” bilingva (nu ca ar fi ceva rau in asta), caci doamna le vorbea in 80% din cazuri in spaniola, nu in romana, eu propun ca, mai intai, cei mici sa aiba cei 7 ani de-acasa (cum spunea invatatoarea mea). Nu ma intelegesti gresit, imi plac copiii, dau mereu in mintea lor (sunt un copil mai mare), insa niciodata, dar niciodata nu o sa tolerez proasta crestere a copiilor si mai ales cea a adultilor. Si da, sunt perfect de acord ca odraslele reflecta fidel educatia parintilor. Am zis! Puteti da cu pietre acum!
Comentariu beton!17
@Cristina, eu intervin doar ca să-ţi spun că mi-am regăsit stilul de a scrie în cometariul tău. :))))
In avion imi pierd rabdarea cel mai repede. Pentru ca stiu ca nu am unde sa fug si ma gandesc cum sa salvez momentul de penibil incat sa nu-i fac de cacao nici pe parinti (baiat cu bun simt ce sunt) si totusi sa imi fie bine si mie pana la destinatie. In 90% din cazuri tactica mi-a esuat. Nu mi-a ramas decat sa ma intorc la proprietari si sa le explic exact ca si cum as vorbi unui copil: ‘Daca nu ati observat, copilul dvs deranjeaza si sunt alti pasageri care probabil doresc liniste.’ Nu ma mai intereseaza ABSOLUT deloc de ce reactie vor avea parintii.
Acum recent am descoperit ca ai poti sa ceri loc mai departe de cei cu copii la check-in, dar nu e eficient pentru ca eu dinainte imi rezerv locul singur online si sistemul nu are scanner de copii.
Dacă uneori mai picur că nu am plod, „cine te va iubi și cine îți va aprinde o lumânare și o să-ți dea colac de pomană?”, (la frazele astea ochii îmi ies din orbite, parol), după articolul asta și ăla cu „surpriză” pe pizza lui Mihai, gândesc: ” băi, ăștia de la incinerări știu să fac colivă? Colacii nu-mi plac”. 🙂
Pertinent textul.
*Sa faca.
Zilele trecute,într-un hotel de pe Litoral:timp de 8 zile,la cele mai diverse ore hoarde de plozi se jucau cu mingea pe paliere,izbind bineînţeles în toate uşile camerelor.În pauze îşi alergau potaia din dotare tot pe paliere,totul agrementat cu răcnete animalice.Pe plajă,stradă,terase nu vă mai spun.Efectele cu bătaie lungă ale Decretului 770\1966………..
Fain articolul, fain si stilul narativ. Ai exprimat prea cu bun simt ceea ce se cheama lipsa de interes a parintilor fata de educatia odraslelor lor.
Eu am 3 copii: 3.5 ani, 7 si 11 ani. Este nevoie de muuuulta munca, in afara de nervi de otel si imaginatie, sa-ti educi copiii si cred ca parintii cu copii needucati tocmai asta nu fac: nu muncesc cu copiii lor. Aleg calea usoara din comoditate, dar si pentru ca la randul lor, au fost educati la fel.
Noi am fost crescuti sa nu-i deranjam pe adulti, sa nu tipam in casa, sa nu stam „in gura lor” atunci cand aveau musafiri, sa nu cerem nimic cand plecam pe undeva si sa nu raspundem inapoi nepoliticos celor mari. Nu spun ca a fost in totalitate buna metoda de parenting a anilor 70-80, insa acum, cand am copii la randul meu si vad in jurul meu atatia copii pentru care respectul este o notiune abstracta, am tendinta sa reiterez un cliseu: „… pe vremea noastra…”
Imi educ copiii sa stie ce inseamna respectul si bunul simt, le impun limite si incercam sa le respectam. Le acord o libertate suplimentara fata de libertatile pe care le-am avut noi, cat am fost copii, insa sunt atenta ca libertatile lor sa nu interfereze cu libertatile celor din jur. Nu este usor, dar ma simt foarte mandra atunci cand observ efectele muncii mele cu copiii mei, atunci cand suntem intr-un grup unde sunt si alti copii.
Acum vine si reversul medaliei, partea proasta, efectele negative ale dorintei mele de a-i educa bine: Fi-miu cel mare, 11 ani, nu se amesteca deloc cu copiii scapati de sub controlul parintilor de la el din clasa, motiv pentru care este frecvent agasat si agresat, inclusiv fizic. Educatia cu care plecaseram la drum era ca nu are voie sa bata alti copii sau sa le vorbeasca urat. Dupa ce si-a luat-o de cateva ori si dupa ce am constatat dupa discutiile cu invatatoarea si la sedintele cu parintii ca situatia nu se imbunatateste, i-am dat liber la riposta. Si a inceput sa riposteze si el si sa se apere. Cu succes, as zice.
Pentru mine, este dificil sa gasesc metodele cele mai potrivite de a-i proteja de interferentele negative din jur, insa lucram in permanenta la asta si ii stimulez sa judece si sa discearna singuri.
In concluzie, da, faptul ca ai copii te obliga sa fii foarte atent la felul in care ii cresti. Este o munca continua, dificila si ingrata, intr-o societate in care majoritatea parintilor isi educa odraslele permitandu-le orice si oferindu-le totul neconditionat.
Toata stima pentru tine, si celor ce gandesc ca tine. Am aprobat fiecare cuvant scris.
@M.Duran… toata stima si tot respectul pentru tine!
Iti multumesc