L.E. Doamna autoare a hotărât două chestii. Prima, că ne mai dă dumneai o carte pentru acest concurs ad-hoc. Deci avem doua premii. Buuuuun. Şi a doua: cele doua comentarii câştigătoare sunt cele lăsate de Karla si Radu Cristi. Pe care-i rog sa-mi trimită adresele şi tot ce mai trebuie ca sa le pot trimite cărţile (folosiţi email-ul din Contact).
Rar de tot mi se întâmplă să râd singur, ca prostu’, când citesc ceva. Adică da, de multe ori mă amuz, dar sa pufnesc în răs tare şi sonor, mi se întâmplă rar spre deloc. Ei bine, am păţit-o de cel puţin trei ori în timp ce citeam „Adela spune„. M-am trezit izbucnind în râs (a se citi „fornăind”), total necontrolat. Mă şi speriam naiba, când îmi auzeam grohăiturile.
Acu’ eu ma gândesc că dacă citiţi la mine pe blog, e clar că vă place tipul acesta de umor. Prin urmare vă sfătuiesc, cu cele mai bune intenţii, să luaţi cartea. Este cam pe acelaşi gen, numai că mai tare. Vă promit că o să râdeţi cu ea în mână, indiferent că sunteţi gagici sexoase sau masculi feroce. Pentru că este genul acela de chestie scrisă de o femeie, aparent pentru femei, dar pe care o citesc barbaţii şi se tavalesc pe jos de râs. În schimb, daca aţi ajuns aici accidental şi simţul umorului este o treabă complet necunoscută vouă, despre care doar aţi auzit (vag) că există pe undeva, n-o luaţi. Pierdeţi timpul de pomană. Puneţi mâna şi citiţi ceva serios, despre puterea vindecatoare a găndului sau despre cum poate fi salvată planeta. Lasaţi-ne pe noi aştia, fraierii, să „ne râdem” ca proştii.
Uite, am furat unul dintre fragmentele care m-a făcut sa sughit de râs, ca să vă lămuriţi. Ia fiţi atenţi cum e asta:
„Apropo de dieta paleolitică, au și bărbații dieta lor. Se numește dieta simplă. Se ține cu bere, grătare și cartofi prăjiți. De ce simplă? Păi, în primul rând, e simplu de ținut. Apoi, e simplu de făcut și și mai simplu de mâncat. Cred cu tărie că grătarul a fost inventat de bărbați pentru că nu poți găti mai simplu de atât o halcă de carne. Și cartofii prăjiți tot de ei au fost inventați. Și asta doar pentru că nu pot mânca sushi de porc și salată de cartofi cruzi. Nu de alta, dar ar muri intoxicați.
Așa că, dacă l-ai prins înșelându-te și vrei să te răzbuni, nu, nu îi zgâria mașina, nu îi tăia cauciucurile, nu îi dezactiva Tinder-ul, nu șterge geamurile cu pagini rupte din colecția lui de reviste Playboy. Pur și simplu du-l la un restaurant de fițe cu mâncare complicată. Va tremura și va transpira în fața farfuriei ca un condamnat la moarte în fața plutonului de execuție. Nici domnul agent secret 007 în persoană n-ar fi rezistat torturilor dacă, în loc să-l bată, să-l electrocuteze și să-l bage cu capul în apă l-ar fi băgat cu capul în farfuria cu parfait de somon cu fricassee de mazăre și l-ar fi pleznit peste față cu o tartă cu egrefin. Il și văd târât de subțiori către un restaurant de multe stele, țipând ca din gură de șarpe și cerșind îndurare. Nuu, nuu, vă rog, aveți milă, nu mai vreau porumbel glasat cu sos de castane pe pat de sparanghel în abur!
La cuptor, nu în abur, îl corectează gardianul”.
Va jur că am râs din nou şi acum când am scris articolul. Mai şparlisem o bucată de text, da’ m-am gandit că ce e prea mult strica. Deci, voi faceţi cum vreţi, da’ eu zic că pierdeţi nişte porţii zdravene de râs, dacă n-o citiţi.
Ah, ca să nu existe dubii, n-am niciun parteneriat cu Adela sau cu vreo editură, acest post nu este publicitate plătita. Am decis eu să-l scriu, pentru că am citit, m-am distrat, mi-a plăcut şi mi-am zis că nu se face sa ţin doar pentru mine.
Ca să vă arăt cât îmi sunteţi de dragi, m-am gândit la ceva pentru voi. Cel mai funny comentariu de la acest articol primeşte drept premiu cartea, cu dedicaţie specială de la autoare. Nu conteaza pe ce subiect vă aberaţi. Puteţi doar să aveţi o replică haioasă, sau puteţi să povestiţi cum vi s-a căcat câinele în liftul plin cu paramedici, care tocmai o resuscitaseră pe vecina de la doi, e treaba voastră. O să las la latitudinea Adelei să-l aleagă pe cel care i-a plăcut cel mai mult. Câştigătorului i-o trimit eu, absolut moca, în orice colţ al lumii ar locui.
Acu’ hai să vă zic de unde puteţi s-o luaţi. În toate librăriile Cărtureşti şi Nemira, în toate locaţiile Librăria Bastilia, la Bookstory Librărie Independentă din Cluj, la Librăria Mihai Eminescu din Bucureşti, în toate locaţiile Compania Naţională de Librării şi în Braşov, la Librăria St. O. Iosif. O puteţi comanda şi pe net pe elefant.ro, cartureşti.ro (cei care comandaţi din străinătate, pe astea două o puteţi face) şi pe site-ul editurii tandem-media.ro.
Pentru ce sa ma mai chinui eu sa dau vreo perla?25 de lei tata,si am manuscrisul in mana,azi! Nu de Revelion cand se termina de comentat:))
Ps: M-ai facut curios:)
@sinculet, deci tu ai impresia ca eu astept pana de revelion. Maine anunt cine primeste cartea. 😉 Asa ca lasa-i banii in buzunar lu’ al batran.
Pai pana maine..o si citesc:D
@sinculet, enervantule! 🙂
Hai ca m-am gandit. Cu 25 de lei scot si eu o fata la un ceai 😀
Liceu,clasa aXa, ultima ora( de la 16 la 18), ora de latina (limba strabunilor). Ne abureste dirigina cum e cu declinarea a II a parisilabica,toti varza,ca nu stiam decat „men sana in corpore sane” din toata latina. Dupa vreo 30 de minute se plictiseste si ea,cred si eu,ultima ora,toti eram nerabdatori sa plecam acasa,si ne apucam de vorba (cica ea cu noi,dar mai mult noi intre noi). Cum spuneam,nerabdator sa plec acasa intr-un moment de revelatie scot porumbelul crezand ca nu o sa ma auda nimeni: „ba, bagami-as p..a in ma-ta”..liniste totala (ca „nu ne mai dai drumu acasa odata” n-am mai apucat sa il zic). Evident ca a auzit si diriginta,mare taraboi. Si cum ghinionul nu vine singur, a doua zi cine a venit la scoala??mama,in vizita neasteptata. Cat ghinion sa am? Iar aceiasi mustruluiala ca seara precedenta urmata de un 9 la purtare:((
@sinculet, bine gandit.
Asa ceva. :)))))
Din ciclul, cine a invetat si ce a inventat! Eram intr-a opta si la istorie doamna profesoara ne tot explica cum au aparut in preistorie roata, oala, cutitul etc.
Conform dumneaiei, toate s-au inventat din gresala dar, dupa aparitia focului. Astfel, omul a facut o oala din pamint si a scapat-o in foc si acolo s-a intarit, apoi a scapat o bucata de carne in foc si asa a aparut FRIPTURA LA GRATAR. Bineinteles ca pe atunci nu am constientizat importanta acestui fapt dar, ne-a frapat neindeminarea acelor oameni preistorici! Pe cale de consecinta si cartofii prajiti tot asa au aparut, un primitiv a scapat un cartof in foc si a constatat el asa in pestera lui, ca merge cu friptura scapata in foc ieri. Nu stiu cu berea cum a facut dar cred ca tot asa, a scpat in foc ceva si a iesit berea! Neagra la inceput!
@gheo, un adevarat cercetator. 🙂 Te-ai inscris cu brio si in cursa pentru carte. 😉
Din ciclul „amintiri din copilarie”……
Era inainte de pasti si eu eram in clasa a II-a si „tovarasa invatatoare” tocmai ne pregatea sufleteste sa ne marturiseasca, ca de fapt „iepurasul” nu exista, ouale sunt cumparate si colorate de mama si tata sau buni si bunicul….
Ei asa, cum statea ea in fata noastra si tot se balbaia si nu stia cum sa „prezinte” subjectul, un baietal, coleg de-al meu, numele lui a fost Christian (nu voi uita niciodata) s-a ridicat repede (fara sa intinda mana si sa astepte sa fie „ales) si a spus cu voce sonora: „Ba, sa stiti, ca exista. Iepurasul! L-am vazut cu ochi mei…..
Tovarasa invatatoare, consternata si uimita l-a intrebat cu glas dulce si calm:
„Dar spune-ne si noua, unde l-ai vazut si cand?”
Faza la care micutul „eroui” a declamat ca un juramant:
„L-am vazut chiar saptamana trecuta, era un nene, mama i-a zis sa iasa repede pe balcon, ca vine tata acum….. , si apoi mi-a zis mie, ca nenea este iepurasul si trebuie sa stea acum ceva timp acolo pe balcon…..”
_________
Noi am mers toti acasa si am povestit parintilor, ca sa vezi, ca iepurasul exista, avind si un martor care l-a vazut cu ochii lui…..
In saptamana urmatoare a fost sedinta cu parintii…….
🙂 🙂
@Karla, de atunci nimeni, niciodata, nu a mai vazut iepurasul.
iepurasul cu oua rosii! foarte tare!
@gheo, da’ ce ma, de unde stii tu ce culoare au ouale iepurasului?
@gheo, daca nu a terminat de iepurit, i s-au facut albastre 🙂
@upprann, coane, eu de la tine astept o poveste pentru care sa mai cumpar o carte. Ia lasa lenea si baga!
Vine, dar in zilele urmatoare. 🙂
@upprann, lasa ma articolul. Zi ceva aici. Poate castigi cartea.
Mai bine dai cartea cui n-o are. (Mi-a luat-o un prieten ieri iar pana la Craciun o voi avea) Vezi ca azi percutez cu articolu’ 🙂
@upprann, aaa, pai zi asa. Bun, deci te scot din competitie. Desi exemplarul de la mine era cu dedicatie de la autoare. 😉
Te astept cu articolul si azi si cand vrei tu.
P.S. la sedinta a venit si iepurasul? sau doar berbecul cu iepuroaica lui?
@gheo, ar fi interesant de stiut, da. 😉
@gheo: din cate stiu, a fost doar iepuroiaca, de fapt a fost ultima data cand a fost la sedinta cu parintii… Cred ca ii era jena
si iepurasul merita o carte:)) parerea mea:) s-o citesti cu placere!
M-ai facut sa-mi aduc aminte de multimea de ispravi din copilarie… Una ar fi de prin clasa a IIa, cind domna invatatoare m-a scos in fata clasei impreuna cu colegul de banca sa arat partile corpului uman. Eu, intr-o stare caracteristica de neatentie, am inceput: “Cap, trunchi, miini, picioare si coada!”….
Iar alta ar fi tot cu doamna invatatoare: pe vremea comunistilor (brrr….) nu se gaseau dulciuri, iar mama primise o cutie cu bomboane. O pastra ascunsa de ochii fratelui meu si ai mei, ca s-o dea si ea mai departe (lantul slabiciunilor)… Da’ lasa niste copii curiosi singuri acasa. Bineinteles ca am gasit-o si am inceput sa mincam din ea. Si noi, copii buni si cuminti, ne-am gindit sa mai lasam citeva si pentru parinti, asa ca am lasat in cutie trei bomboane (cite una pentru noi si una pentru ei). De 8 martie, cine a primit o cutie cu trei bomboane? Doamna invatatoare….
@Roxana, de parca poti ascunde ceva vreodata de niste copii…
Merge principiul ‘mai multe povesti ,mai multe sanse de castig’ ?:))
@sinculet, aha, pofta vine mancand. 🙂
Pai da, nu vad de ce nu. Baga!
Tot mic eram,ca altfel nu pot sa imi imaginez de ce am facut asa ceva.
Da mama ceaunu jos de pe foc cu bulion. Acum nu stiu cum se face prin alte parti bulionul,dar la noi se face cu ulei mai mult,cica sa se tina. Si ma pune sa pun bulionul in sticle. Eh,dar inainte de a ma apuca,evident ca mi.a sarit uleiul ala in ochi,ca e muuult prea mult,si am decis sa mai arunc din el,ca sigur mama n-a stiut cum se face bulionul. Si dai si arunca la ulei..cand m-a vazut mama,evident ca au apucat-o totii nervii. Bataie ca aia am zis ca o tin minte cat oi trai. Cu coada de sapa oameni buni:(( Hai,o nuia,vatraiul de la soba,mai merg..da sapa?? Si numai la picioare dadea,inadins. Acum nici nu mai arunc uleiul,dar nici bulion in sticle nu mai pun:))
@sinculet, puteai sa faci asta si mare fiind. Singura diferenta era ca nu mai mancai bataie. 😉
Ultima si gata,ca apoi zic cititorii ca am pile.
Clasa I,serbarea de sfarsit de an. Toate clasele participau,pana la clasa a 8a. Bunici,parinti,frati ,surori,ce sa mai lumea luminata. In spatele scenei se faceau ultimele repetitii,cand deodata ma ia pisarea. Mai strang un pic ca poate mai reusesc sa mai tin. Gata!voi urmati,zice invatatoarea. Pai pana mi.a ajuns randul sa interpretez ceva,vezica mea a explodata,dand drumul lichidului galbui pe pantalonii mei cei albi. Pe scena ,da! Cat se jenant:(( Evident ca era si mama in multime. M.a pupat pentru prestatia mea,si drept rasplata m-a pus sa merg pe jos acasa,in vazul tuturor. Like a boss:))
@sinculet, si tu credeai ca ai nevoie de aia 25 de lei de la al batran. :))))
sinculet, meriti cartea :))))
Inseamna ca a venit momentul sa citesc prima mea carte. E greu? Sa-mi fie frica?
@sponge bob, doare un pic la inceput. Dupa aia te obisnuiesti. 🙂 🙂 🙂
@mihai, m-am linistit. Acum astept sa-mi trimiti cartea.
@sponge bob, da, da. Stai linistit ca vine. 🙂
Daca ziceai si tu ca faci concurs nu-mi mai cumparam cartea IERI! 🙁
@badgirl, mea culpa. Du-te si fa-o retur. Dupa care te astept la concurs. 😉
Chiar sa vreau nu mai pot. Am patat-o cu inghetata.
@badgirl, deja? Vezi daca mananci inghetata iarna. Daca o patai cu vin fiert sigur ti-o primeau.
Deja. Aseara.
Am inteles ca trece Adela in vizita pe la noi. Vad ca Mişu a sters praful pe aici, a facut ceva curatenie, a aerisit. Pai stai, nene, asa sa ma spal, sa ma parfumez, sa imi pun hainele alea bune, de duminica…Vine fata.
Sar’ manaaa…
Nu o cunosc dar hai sa incerc sa spun ce inteleg din ultima ei postare, ca na, e legat de lansare:
1. moama, ce inalt este Eftimie
Eftimie are mai multe stari de spirit si sunt personificate. Uneori una din ele e lenesa si cealalta o poarta in carca. Stiu, e impresionant, totusi.
3. cea mai eficienta cura de slabire e aia cu lansare de carte
5. nu exista mod mai bun sa-ti testezi limitele decat sa stai doua ore cu o halba de bere rece in fata si tu sa nu poti bea.
Iti dai seama, macar acum post-lansare, cand orice interventie asupra textului e la fel de eficienta ca umbrela in piscina, cat de tari suntem noi barbatii? Dieta simpla o numeai? Deci noi putem intram la dieta adunandu-ne in grupuri, aruncand halca pe gratar, cartofii in ulei (sau in jar, ca suntem animale simple si eficiente -lenese-) si bonus, superoferta a vietii, CADO… stam cu berea sub nas si cand avem de vorbit. Efort intelectual zero. Voi trebuie sa lansati carti. Pai sa nu ne urasti?
4. prietenii nu se despart niciodata, doar drumurile lor fac, uneori, bucle diferite.
Asa e. Numai ca unii intra in bucla infinita iar altii ajung, la batranete, de unde au plecat.
7. e muuult mai usor sa scrii decat sa vorbesti
Vezi!? Iar ajungem acolo. Nu-ti strica o „dieta simpla” inainte de lansare. Pai noi, la gratare, vorbim cursiv cu juma’ de mic in gura, cu sticla de bere lipita de buze si gustand, in acelasi timp, din cartofi. E adevarat, nu se intelege nimic dar stii ce misto e?
8. daca urmeaza sa stai in fata tuturor cocotata pe un scaun de bar si ai o rochie scurta, e de preferat sa-ti alegi lenjeria in aceeasi culoare cu rochia.
Aici nu se intelege ce spun, ca spun in gand.
9. Andreea Esca e singura femeie din Univers mai misto decat mine.
Poate. Dar poate ca in alt univers, o fata lanseaza acum o carte „Andreea spune” (dar nu tot, ca nici acolo nu vrea sa ne spuna salariul) si declara ca Adela e singura mai misto decat ea.
Te pupam si multumim ca ai trecut pe la noi.
@Geo, „decat” atat: wooooooooooooooooooooooooow!
multumesc mult pentru gazduire si pentru completari:))
Mai dragii mei, eu nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la Oana ce cu tate mari, vecina mea din copilarie mi se umezesc ochii si am un nod in gat. Cand eram mici, cu cativa din vecinii mei am prins o cioara. Pe vremea aia rula duminica la 11 „racheta alba” (astia mai in varsta isi mai auc aminte filmul ma gandesc). Protagonistii din acest film aveau o stancuta care fluiera si facea tot felul de minuni,inteligenta nu jucarie. Noi, cu cioara legata incercam sa o facem sa fluiere. Cioara nu si nu ca ea nu fluiera si basta. Am amenintat-o pana si cu dusul la restaurantul de fite, dar cioara tot nu. Gandesc ca era o cioara sub acoperire trimisa de rusi care erau acolo aproape. Ori avea 283 de ani si nu mai putea invata nimic.
Asa ca am decis sa punem benzina pe cioara (dar nu pe aripi) si sa o transformam in racheta mai putin alba. Zis si facut, o aprindem si a dracu cioara infiltrata a zburat fix la bunicii lu Oana in capita de fan, asa aprinsa cum era, ca nu a avut destula putere sa ajunga in stratosfera. A luat foc fanul lu „mosu Ghita” si mosu aprig o prinde pe nepoata lui si ii da o mama de bataie de ii sareau tatele in sus si ea fugea saraca cu fustita ei minuscula peste fundicul ei tanar si obraznic peste care lovea mosu cu o nuia strigand „na iti mai trebe sa mai fumezi, iti mai trebe???”. Si cred ca a numito HAIMANA…pacat ca era tare frumoasa si avea tate mari,mi-a marcat copilaria aceasta istorie cu tatele cele fruoase ale Oanei…..
@Radu, cum naiba sa nu-ti marcheze copilaria
ţâţele şi fundul Oaneio cioară arzând? 😀asta voiam sa zic, o cioara arzand mai vezi nu mai vezi da restu…….i dus maica me…:D
Cei care au aterizat abia acum pe aici se pun? Nu de alta, dar pe Adela o citesc de mult si tare imi e ca voi face muulti purici si pe aici de acum inainte. 🙂
@Diana Vasilache, da’ de ce sa nu se puna? Ei nu sunt oameni? Bine ai venit!
Pai să vă povestesc şi eu ceva. Stăteam bine mersi cu Victor, bebelul meu de vreo 2 luni atunci, la sân, când o văd pe draga de Fifi, că se târâie cu fundul de covor. Fiind persană, are blana destul de mare şi din când în când se mai întâmplă să îi rămână bucăţele de c**a lipite la fund. Numai că de data asta o deranjau destul de tare şi cea mai bună soluţie pe care a găsit-o să scape de ele a fost să se şteargă de covor. Nu cred că vă puteţi imagina scena din momentul ăla, când eu fugăream biata mâţă prin casă cu bebelul la sân, chinuindu-mă să o opresc să îmi boteze tot covorul! Iar de mirosul pe care l-am îndurat 30 min după aceea, până când s-a săturat drăgălaşul şi am reuşit să strâng de prin casă…vă las pe voi să vă daţi seama! 🙂
@Diana Vasilache, daca faceai si o ciorba in timpul asta, cu o carte in mana cealalta, acum primeai si-o decoratie. 🙂
Format electronic (epub, mobi)?
@marius, da, am intrebat-o si eu pe Adela. Saraca nu mi-a zis in fata, dar eu inteleg cam care este treaba cu formatul electronic. Dupa ce si-a cumparat-o primul romanache care este obisnuit sa dea filme jos de pe torrenti, s-a cam terminat. Urmeaza sa faca pe bunul samaritean si s-o distribuie moca la cat de multi oameni poate. Si ăia la randul lor, la fel. Uite asa se cam duce dracului munca fetei. Ce zici de treaba asta?
Stii cartea lu’ nenea Iohannis? Aia s-a vandut si in format electronic. Costa sapte lei. Am primit-o pe mail de a doua zi. Fara macar s-o solicit. 🙁
m-am gandit si eu la asta…
cartea lui Iohannis am luat-o cu 5 lei de black friday… Inca n-am citit-o, am chestii mai serioase in acest moment (http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-de-divertisment/sf-fantasy/steaua-pandorei-vol-i-54880.html)
@marius, oho, da, da. :)))
Ar fi fost o treabă. Şi ca să o ţinem în spirit felin, asta aşa, off the contest, nu ştiu cum se întâmplă, dar de fiecare dată când soţul meu se aşează la masă, jigodia asta de pisică a noastră se duce să se c**e :)))) El nici nu apucă să bage prima îmbucătură în gură, că deja asta scurmă in litieră. Şi bineînţeles că nu poţi sta aşa, că mirosul incepe să plutească în casă fix ca în desenele animate cu firul verde care te gâdilă in nări. Aşa că, poftă bună scumpule soţ! :))
@Diana Vasilache, ba sa-l luam in considerare si pe ăsta. Dupa mine, are sanse mai mari. 🙂
Salutare! Daca castig cartea vreau sa incerc o faza de care am auzit pe undeva pe net, si anume ”Sa uiti o carte prin oras”. Asa ca dupa ce o citesc am de gand s-o uit intentionat in metrou sau pe o banca in parc ceva.
Daca ma prinde cartea, poate scriu pe ea un mesaj de genul: ”Mie mi-a placut, sper sa-ti placa si tie”.
Poate scriu si un P.S.- Daca esti o tipa funny si cu chef de viata, uite cum ma poti gasi :)))
@JT, urmand desigur sa-ti lasi adresa completa (poate si cu o mica harta desenata), doua numere de telefon, sase adrese de mail si toate retelele sociale pe care ai cont. Ce nu fac barbatii in numele culturii. Buuuuun!
Eram în clasa I şi aveam nişte cartonaşe cu cifre scrise pe ele, pe care trebuia să le ridicăm când spunea învăţatoarea cifra respectivă.
Pe o baracă, în spatele blocului, un muncitor desenase o femeie goală, gen „Nuţi, iubirea mea până mor”, iar eu, cu mintea de la 7 ani, am desenat pe spatele unui cartonaş din ăla acelaşi lucru, adică femeia goală.
Bineînţeles că învăţatoarea l-a văzut şi m-a scos în faţa clasei, făcându-mă cu ou şi cu oţet că unde am văzut eu aşa ceva (o femeie goala,Doamne fereşte!), că ce, la mine acasă umblă părinţii dezbrăcaţi şi alte tâmpenii din astea comuniste. Eu înţepenisem.
În seara respectivă a şi sunat dna învăţatoare la ei mei şi atunci l-am ridicat pe tatăl meu la rangul de zeu.
Îi spune învăţatoarei: „Care-i problema, doamnă, fata are la dispoziţie la noi în casă albume de artă, o fi văzut nuduri pe acolo, nu-i interzicem să se uite prin cărţile din bibliotecă”. I-a închis gura învăţătoarei.
M-am simţit un pic prost că eu nu mă lăsasem mişcată de minunatele nuduri din albumele de artă, ci de desenul vreunui Dorel, dar asta e…A şters tata toată vina din sufleţelul meu chinuit.
P.S. Am cartea Adelei.
P.P.S. Cu dedicaţie.
@Roxana Diacnoescu, m-ai uns pe suflet. Buuuuuuna tare povestea.
P.S. Si eu. 🙂
P.P.S. Pentru cine?
🙂
am fost la lansare, dar mi-am adus aminte de povestea asta citind comentariile de mai sus ….
@Roxana Diaconeasa, am fost si io. Eram tipul ala frumos si destept. 🙂 🙂 🙂
Cam asa? 😀
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/alexandru-arsinel-eu-sunt-frumos-destept-sarmant
@upprann, fix asa. 😀
Roxiiiiii!
eu…imi dadeai premiul? Chiar daca o am, dar autograful e pentru Miha
@Adela, cartea asta trebuie sa ajunga la mine, deoarce eu sunt cel pentru care a fost scrisa. Chiar daca tu nu stii.
@zorro, eu aveam o banuiala, dar nu am vrut sa-i spun fetei. :))))
Era de ziua mea. Vara, frumos, cald…Si imi invitasem prietenul in oras…ca sa am o aniversare romantica in doi. Copchil, aveam vreo 16 ani. Si m-am imbracat frumos cu rochita, incaltat tocurile de rigoare…si hai sa-l astept pe fat frumos pe malul apei.
Ma gandeam sa manacam inghetata si sa ne dam intr-o comedie care se numea sugestiv ” parasuta dragostei”.
Si stai si asteapta-l pe fat frumos…o ora, doua, fat frumos, nexam. M-am plimbat ce m-am plimbat de una singura, pana m-a luat disperarea si m-am asezat pe o banca.
Lumea la plimbare, eu ca proasta singura si trista pe banca…. Stateam si ma gandeam asa… la cat de nefericita sunt in dragoste, vai, cum am fost parasita chiar de ziua mea, vai, dar cum se poate, vai dar ce roman de succes se va scrie odata si odata despre aceasta nefericita intamplare….!
Deodata se aseaza la celalat capat al bancii un baiat. Eu nimic. Ala se da mai aproape….se se tot uita… eu trista, dar trista de plangeau si pietrele.
Pana la urma baiatul se da mai aproape isi ia inima in dinti , scoate o lama Obit si ma intreaba: „fata, vriei o miestica?”
Ala a fost apogeul. M-am ridicat furioasa, i-am aruncat o privire indurerara si inlacrimata peste umar gen „nimeni nu ma intelege!” si am fugit.
Am fugit in prima librarie, mi-am cumparat o carte cu banii pe care trebuia sa-i cheltui pe inghetata… si am citit in locul meu secret, cu picioarele in garla, pana s-a intunecat. Apoi am plecat acasa.
@Miki, mai bine luai si guma.
iar Miki cu nefericirile ei? Doamne, fata asta este inepuizabila! Ceva vessel n-are? Ceva cu finalizare? de afapt ce mai conteaza, alea cu happy end sunt banale! Ar trebui sa ne „pui” o poza de a ei. Sa vedem si noi nefericirea in dragoste in poza, macar!
@gheo, iti dai seama ca nu pot face asta. Daca vrea Miki, poate sa puna si ea poze. 😉
da, stiu. Poate ar trebui sa organizeezi, cindva, o intinlire, gen cenaclu si poate atunci ne vom vedea.
@gheo, ce chestie. Tot imi zice lumea sa fac asta. 🙂 Deci la un moment dat trebuie facuta.
@ Gheo, stai sa-ti explic. Nu sunt nefericita. Nu ma plang. Sunt doar intamplari amuzante pe care le povestesc pe aici. Imagineaza-ti ca am fi un cerc de prieteni , adunati la Mihai acasa, la o Mirinda… Si unul zice una altul isi mai aduce aminte altceva…
Daca ti se pare ca as fi trista si nefericita… not! Schimba un pic unghiul din care citesti 🙂
Alea cu finalizare… hmmmm… mai vedem…
draga Miki, vad ca din copilarie ai indepartat barbatii de tine si acum la „batranete” te miri ca nu mai e nici unul care sa te consoleze.
pai in loc sa ii iei guma, sa ii tragi o palma peste ochi si sa ramai cu el, tu ai preferat sa fugi si sa plagi de una singura? daca aplicai prima varianta, ramaneai si cu baiatul, nici nu te intristai de ziua ta, plus ca ii aratai din start cine e seful (cu acea palma peste ochi).
@ speedy gonzales N-am plans, ca eu nu pot sa plang, doar aveam o privire inlacrimata… Iar fat frumos n-a venit pt ca pierduse trenul. Ne-am gasit cateva zile mai tarziu cand m-am dus si eu la tara. Ne-am petrecut vacanta impreuna. Si urmatorii 9 ani 🙂
Si cu baiatul ala ce sa fi avut sa-i dau una peste ochi? Nu se inventase SMURD-ul pe atunci 🙂
@ Mihai… ce texte de bagare in seama erau pe vremuri… heheeee Oare ce se mai poarta azi? :))
@Miki, azi e azi. Cu totul altceva.
Am sa-mi incerc si eu norocul la concursul asta, cu ceva povestiri de acum douazeci de ani, pe cand aveam cam tot atata si eram tanar cordaci(sau futaci, depinde de zona tarii).
Eram in „focuri” de ceva timp cu o fata si poate nu stiti, dar pe vremea aia era greu sa gasesti un „hogeac” (cuibusor de nebunii), daca nu aveai bani, nu prea futeai, iar in cazul meu cu fata nici vorba de camera la hotel, sau sex in masina, era greu dom’le, trebuia sa prind un moment cand nu sunt parintii acasa si sa actionez.
Ei, in cazul asta s-a ivit in sfarsit ocazia, o noapte intreaga numai a noastra, cu parintii ei plecati pana a doua zi la pranz! M-am infiintat seara cu o sticla de busuioaca de bohotin si buzunarul plin de prezervative, pregatit de o noapte de vis.Si a fost.De vis, pana la moment dat, pentru ca „partenera”, o bruneta mai „arzoaica” asa, s-a hotarat sa-si faca „provizii’ si m-a calarit toata noaptea cu pauze asa, pret de cinci numere. Cred ca tineam mai mult la ea, de am rezistat atat, de obicei, la maxim al doilea numar o sterg urgent si cu pretext de la locul faptei, dar oricum, a doua zi la sase cand m-am pregatit de plecare, eram terminat, ca un caine jigarit,cu usturimi si spart de oboseala…De atunci nu am mai reusit „performanta”, da’ nici nu mi-am mai dorit!
Dimineata, precaut, am cules din cosul de gunoi prezervativele folosite, erau innodate, (de atunci am luat obiceiul asta), nu le-am aruncat in cosul de gunoi sau la wc, ci le-am pus in buzunar sa le arunc pe afara si dus am fost! M-am suit in tramvai, eram doar eu si o batrana,era rece si umed dimineata la sase si juma’si mi-am infundat mainile in buzunarele de la piept, aveam Faciba de Vaslui, (era MIEZ haina pe vremea aia) si m-am pregatit sa picotesc pana acasa.
Acum nu stiu daca va mai amintiti care sunteti din Iasi, pe vremea aia controlorii erau niste huidume de infractori, angajati ca si colaboratori de regia de transport si carora le ziceam „mercenari”, daca nu aveai bilet, luau tot de pe tine,acte, ceas, bani, ce gaseau….Trei din astia s-au suit, i-am citit din prima, dar eram atat de varza, incat, desi aveam timp sa fug din tramvai pe alta usa, am preferat sa-i privesc apatic, cu niste ochi tulburi si rosii.Nici pana azi nu stiu ce cautau la ora aia in control, pesemne ca erau oameni constiinciosi si plecau la „munca” cu noaptea-n cap.Au venit direct la mine nu si-au mai batut capul cu batrana: ” vii cu noi la capat drace, rezolvam problema cumva, esti flegmatic, te doare-n pula, mergi fara bilet ai sa vezi tu cand ajungem!” M-au dat jos la rondul tramvaiului, m-au bagat intr-o cascarabeta a lor si m-au pus sa-mi golesc buzunarele pe pervazul geamului.Refuz, pe motiv ca nu am acte, nu am nimic in buzunare. Unu’ din ei imi ridica mainile in sus baga mana, scoate chei, batista,ceva marunti, da de moale, baga mana mai adanc si scoate un pumn de prezervative pline si zdravan innodate!Soc si scarba, le arunca cat colo in rasul dement al celorlalti doi. „Baiatul vine de la futut, lasa ma omu’-n pace, du-te acasa drace, ce n-ai zis de la inceput de unde vii ca nu-ti ziceam nimic!” Si da-i caterinca cu ala de-a scos gumele cu mana lui din buzunar!
Asta-i una din multele tampenii facute, daca nu e bine, mai scriu alta numai sa-mi spuneti!
Poate aia cand a parintii uneia care statea chiar langa blocul meu, erau plecati la gradina lor de vara la plivit si noi, pe la doua dupa-amiaza, rupeam patul in camera ei.S-a auzit deodata un clinchet cristalin (dupa aia am realizat ca taica-su cand intra in casa avea obiceiul sa-si arunce cheile intr-o scrumiera mare din sticla), fata m-a impins cu violenta de pe ea si ma scos nevinovat in pula goala pe balcon cu hainele in brate.Balconul deschis, nu aveam nici o sansa sa ma imbrac in picioare! M-am intins pe spate sa ma imbrac , vecina din blocul de vis-a-vis si care locuia deasupra mea a vazut toata scena, i-am vazut ochii mari si mana dusa la gura, ce sa fac, doar nu era sa o salut cu saru’mana!
Fata deschide usa balconului cu viteza si zice: „adu repede in bucatarie niste cartofi”, eu raman buimac, ce dracu’ ii trebuie acuma cartofi?
Ba va zic eu, femeile in situatii limita sunt mult superioare in reflexe barbatilor,avea fata textu’ pregatit pentru taica-su, de genul ca „eram cu el pe balcon sa luam niste cartofi sa-i prajim”!
Genial sau nu? Acum cine stie daca numai eu am adus primul legume-n casa de pe balcon sau o mai fi carat si altii…..Scuze pentru lipsa diacriticelor si scrisul usor in stil retard…..
@Radu Cristi, ieseau doua articole bune din pataniile tale. Hai ca m-am distrat binisor. :)))
asa o prestatie merita macar o carte:)) s-o citesti cu placere!
Multumesc frumos :)))
O astept cu mare nerabdare!
Daca nu se supara Mihai, am sa mai postez cand va fi cazul din amintirile mele traznite, chiar daca stau prost la capitolul compunere literara…..
@Radu Cristi, n-am de ce sa ma supar. Postezi ce vrei tu.
Sa-mi trimiti datele tale pe email!
Pe 17 marie moare mama.Pe bune.Am inceput o grea suferinta inca inainte de moartea ei.M-a marcat foarte tare,atat de tare ca la o luna dupa moartea ei am ajuns la spital.Am facut o criza pe fond psihic,foarte puternica si m-au internat de urgenta,la Bagdasar.Eram in doliu,bineinteles si la internare il trimit pe sotul meu sa-mi cumpere un capot,ceva mai inchis la culoare.Dupa o ora vine cu un capot,rosu,lung,matlasat si-mi spune ca n-a gasit altceva.Zic,asta e,n-am de ales si ma imbrac .Dupa cateva zile imi revin cat de cat si am iesit la prima alimentara,in apropierea spitalului.Stau frumos la rand,ajung in fata vanzatoarei,comand si in momentul in care trebuia sa platesc…stupoare,portmofelul lipsa.In momentul acela ma invarteam in jurul axei mele,in halatul ala,lung si rosu,stigand disperata”m-au furat,ajutati-ma”.Lumea din magazin,bineinteles ca s-a facut roata in jurul meu si cred ca se gandeau…saraca,a apucat-o vreo criza de nebunie.Doar ma compatimeau,altceva nimic.Mi-au furat,actele,banii,am fost nevoita sa imprumut de la cineva o fisa sa-l sun pe sotul meu.Se intampla prin’94
@Claudia Neagu, asta nu prea a fost funny. Mi-a sarit si somnul. Nasol moment. 🙁
Momentul nu a fost funny. Dar asta cu ”portmofelul’ m-a lasat lat. Chiar asa, sa ti fure si portmoneul si portofelul
Mihai,scuze si pentru mine a fost nasol.
@Claudia Neagu, pai asta ziceam si eu. Da-le incolo de faze nasoale. Ce rost are sa ti le amintesti? Te amarasti inutil.
Allan Pease avea o teorie asemanatoare despre diferenta intre barbati si femei 🙂 !
portmofelul =))
Apropo de carti la care plangi de ras – pe umor tipic englezesc, incercati P.G. Woodhouse, Fulger in plina vara. Sau oricare alta scrisa de el dar asta pe mine m-a zgaltait bine.
Deci Jerome K. Jerome e mic copil…