Guest Post by Ana R.

 

Am facut noi bascalie de pitipoancele din ziua de azi, le-am aratat cu degetul si am zambit zeflemitor. Barbatii si-au exprimat dezaprobarea totala si au strambat din nas, au marturisit ca pentru mici escapade nu le-ar refuza, dar nu mai mult de atat. Ca sunt proaste, ca sunt false, ca incerca sa compenseze lipsurile de la “mansarda” cu alte artificii. Si totusi e bataie pe ele. Altfel nu putem explica abundenta ofertei. In secolul asta se pare ca cel mai important lucru este imaginea.

Am intre cunostinte un tip care mai avea putin sa isi vanda casa, pentru a reusi sa intretina o astfel de „pisi“. Fata i-a explicat din start ca ea are niste pretentii si cu dotarile ei poate obtine oricand un sponsor mai bazat. Fratilor ala a luat-o de buna si a ajuns sa se dea peste cap ca sa-si permita sa o scoata pe “zana” in lume. Pai la un moment dat ei nu i-a mai placut masina lui. S-a imprumutat omul si a schimbat-o cu un model mai nou. La fiecare pretentie de-ale divei, ala ia pozitia in patru labe si da din coada, bucuros ca ii poate indeplini dorintele. E imprumutat la tot neamul si la sapte banci, ca sa aiba delicata faptura ultima fita in materie de orice. Adica hai ca oi fi indragostit lulea, realizezi ca bunaciune ca ea nu mai pupi in veci, dar chiar sa nu te duca mintea ca te exploateaza ca pe sclavi? Iar cand se termina resursele ce se intampla? Ai senzatia ca va sta linistita in apartamentul de doua camere din Berceni si isi va face unghiile cu oja singurica, intre doua ture de spalat rufe? Ti-ai gasit sa constientizeze asta. Gandul ca ea l-ar putea parasi, reprezinta pentru el cea mai mare spaima si actioneaza ca lobotomizat intru fericirea demoazelei. Sau, cine stie, ca sa nu fie nevoit ca caute alta cu pretentii mai mari.

In timp, am constatat ca barbatii care inca se afla pe “piata libera” traiesc cu o secure deasupra capului. Niciodata nu-si permit ca fosta sa fie mai frumoasa sau mai buna decat actuala. Dar ce te faci, ca acest deziderat are sanse sa nu functioneze tot timpul. Imi aduc aminte de cuvintele taioase ale unui „fost”, care ma poreclise “trofeul”. Imi spunea plin de venin, atunci cand l-am parasit, ca voi vedea eu. Ca el isi va gasi o noua prietena mai fumoasa decat mine. Adica telul lui cel mare asta era. Nu sa gaseasca una cu care sa se potriveasca mai bine, sa il iubeasca mai mult si eventual sa nu ii dea papucii. Nu nene, ci sa fie mai frumoasa. Ah, stati linistiti, ca nu s-a intamplat asta. 🙂

Barbatii, atunci cand stau si isi analizeaza pozitia de mascul alfa in comparatie cu alti barbati, nu se lauda cu doctoratele nevestei, cu talentele ei de materchef in bucatarie sau cat e ea de artista, cu suflet sensibil. Nein! Totul se reduce la cat e de frumoasa. Ba chiar, daca se pate ca in mentalul colectiv sa ajunga chiar la statutul de “bunaciune”. Astfel, combinatia ideala pentru orice barbat este ca „aleasa” sa fie frumoasa, desteapta si apreciata de toata lumea. Dar astea sunt rare, complicat de gasit si dispar repede de pe piata. Deci ei pot doar sa viseze.

Are tatal meu un prieten pe care il cunoaste din aramata. Este genul ala de barbat cat usa, sportiv si cu mintea brici. Omul a ajuns general si are in subordine cu miile de oameni. Eeee, dar cand e vorba de femei, a fost un tantalau toata viata. S-a insurat prima data cu o „pisi” fata de general. A luat-o repede, ca sa nu o piarda. In nici trei luni de la prima intalnire, dantuia in jurul mesei din biserica. A dorit mireasa nunta la Athene Palace, a primit nunta la Palace. Faceai o cireada mare, din cate vaci au vandut rudele din satul parintilor lui, ca sa acopere costurile nuntii. Mireasa, cei drept, era mirobolanta si fabuloasa. Dar asta pana deschidea gurita. S-a lamurit si generalul nostru cand, dupa o noapte de alarma la unitate, si-a gasit nevasta cu un tip in pat. I-a cam parut rau de vacile alea vandute si a constatat ca are si el una, numai ca acasa. Cu circ si tambalau a debarcat-o la ta-su in curte, nu inainte sa ii comunice acestuia: “respectele mele Domn General, dar fie-ta e cam curva”.

Nu trece foarte mult si isi ia nevasta numarul doi. Problema era ca la pozitia (a se citi „mintea”) lui, trebuia sa fie obligatoriu mai cu mot decat prima. Asa ca a gasit-o pe asta, care era ceva colonel pe la nu stiu ce trupe speciale si avea decoratii peste decoratii. Si „buna” pe deasupra. Salivau soldatii din unitatea ei, numai admirandu-i bocancii de instructie. Din pacate nu stiu ce s-a mai intamplat si cu a doua, dar a divortat si de ea.

Dupa care, la o bere cu taica-meu discutau ei despre femei. Generalul nostru avea o mare problema. Ce naiba de nevasta sa isi ia acum, care sa fie mai smechera decat primele doua? Pana la urma a gasit o doctorita, care face instructie cu el in casa. Dar nu are tupeu sa o lase. A ridicat stacheta prea sus si acum ce naiba mai gaseste dupa ea? Nu de alta, dar castigatoarele premiului Nobel sunt prea batrane, prea maritate sau prea urate.

Eu inteleg ca toti trebuie sa evoluam, dar de ce sa ne facem un tel din asta? Adica nu mai conteaza ansamblul, ci numai cu cate puncte e mai smechera actuala in comparatie cu fosta? Cunosc barbati ce au pierdut din prostie niste super femei si care, din orgoliu, nu au acceptat noi relatii. Aveau ei impresia ca urmatoarele aspirante nu se ridicau la standardul impus de fosta. Pe care au cautat-o de-a lungul vietii lor, ca pe un prototip. In final, ori se multumesc cu mai putin, dar au tot timpul un regret in suflet, ori se priponesc de una mai „buna” decat fosta, indiferent de consecinte si de ce simt ei in realitate.

mihai_vasilescu_new

 

sursa foto